352 matches
-
paginile volumului (alături de episoadele de un haz uriaș avîndu-l ca protagonist pe Andrei Pleșu), pe cînd din marea patrie fac parte pramatiile, politicienii și impostorii, cu tot cortegiul de umilințe și frustrări pe care prezența lor i le-au provocat diaristului de-a lungul timpului. „Rentabilitatea binelui", una din temele care îl preocupă îndeosebi pe Gabriel Liiceanu, revine regulat în paginile cărții. De ce merită să faci binele, ocolind răul, de vreme ce spectacolul pe care îl oferă azi specia umană e deprimant? Răspunsul
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
uita pe tine prin intermediul ei, depășindu-ți obsesiile - vizitarea unui oraș, lectura unei cărți sau comentarea unei expresii sunt tot atîtea pîrghii prin care Mircea Lăzărescu se străduiește a se uita pe sine. E un fel de dezgrădire prin care diaristul scapă de el însuși spre a nu-și mai resimți identitatea ca o povară. Prin urmare, chiar dacă jurnalul e terapeutic pentru autor, terapia în cauză nu e de specialitate, ci de evaziune culturală. Cu alte cuvinte, la mijloc nu e
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
În plus, cu Ciprian Măceșaru înțelegi că sursa sensibilității artistice stă în vulnerabilitate, dar o vulnerabilitate care nu provine dintr-o clătinare patologică, ci din conștiința precarității constitutive. Această conștiință a șubrezeniei proprii, dublată de o blîndețe cronică, îi conferă diaristului o fatală nesiguranță de sine, o lipsă de încredere pe care și-o înfățișează fără ton de lamentație și fără imbold de înduioșare de sine: „Sunt labil psihic. Acum mă dau cu capul de pereți, peste doar un moment devin
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
unui spirit lipsit de agresivitate, cumsecădenia lui învăluindu-l într-o aură inofensivă și plăcută. Un om bun de la care nu te poți aștepta la nimic rău - ipostaza aceasta, deși e sublimă etic, e nefertilă sub unghi filozofic, de aceea diaristul, aplicîndu-și tiranic imperativul purității morale, se expune pericolului de a se steriliza artistic. E atît de moral că pare sterp, și atît de cast că pare nefecund. Îi lipsește tenacitatea dată de ură sau încrîncenarea iscată din răutate. N-are
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
sublimează și esențializează suferința zilnică a autoarei. Rezultatul este un soi de discurs dublu care traduce cotidianul în construcții metaforice de un dureros imponderabil. Jurnalul Creștetul ghețarului reconstituie avatarurile unui spațiu matrimonial consumat cu fervoare și disperare de către ambii protagoniști. Diarista subliniază cu profundă tristețe conflictul dintre orgoliul personal și dăruirea părintească. „Copiii aceștia ar fi meritat să ne fi iubit și noi până la capăt. N-a fost să fie!” (p. 237). Se retrăiesc anii de început ai matrimoniului, greutățile financiare
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
liniștea, care nu mai credeai că există. Vine somnul de după naștere, abandonul de după extenuare. Cât doarme, mama e ridicată la cer, i se iartă păcatele acolo, în cerul toxic al fericirii ei absolute” (p. 40). Miracolul nașterii ar putea împinge diarista spre sentimentalism. Nu e cazul. Poeta notează cu luciditate nemiloasă detaliile sistemului taylorist al asistenței medicale generalizate, dar nediferențate din spitalele epocii. Ca pe o bandă, micuții vin pe lume în dureri, socotite inevitabile, și în indiferența unui sistem la
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
le învinge. Iată motivația care i-a inspirat lui Dan Iacob ținerea unui jurnal al cărui centru de greutate stă în punerea pe tipsie a visurilor frînte. Principala rană a autorului e că soarta i-a fost potrivnică chemării intime, diaristul fiind silit să se risipească în meserii cărora, în plan lăuntric, nu le-a putut găsi o pasiune asiduă. Altfel spus, drumul pe care i-a mers sufletul nu a coincis cu traseul biografiei, autorul fiind rupt în părți incongruente
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
apucat să intre într-o formă socială, Dan Iacob trăiește cu precădere în meandre interioare, atenția fiindu-i îndreptată îndeosebi spre „adevărul care ne face liberi“. Din acest motiv, lecturile la care recurge nu au rațiuni estetice, ci preocupări sapiențiale, diaristului repugnîndu-i textele de umplutură lexicală: „E luna martie, am obosit și sunt indiferent la speculațiile filosofice. Nu am răbdare să termin o carte, de vreme ce, după cîteva zeci de pagini, îi simt golul, simt că afirmațiile n-au acoperire în trăirile
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
propoziție, neavînd decît rar euforia aceea de bun-augur pe care o resimt scriitori atunci cînd se așază să scrie. Din acest motiv notițele îi sînt rupte de pauze lungi, de tăcere și abandon, încărcate de prostrație și dezamăgire. De obicei diariștii suferă de un orgoliu demiurgic de tip incurabil, încredințați fiind că, atinși măcar de o aripă a geniului, neizbînda le vine din ingratitudinea contemporanilor. Rar se întîmplă să dai peste un spirit care să fie convins că înzestrarea lui nu
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
mama lui este evreică și ar avea, sigur, neplăceri. După câteva cocktail-uri, se destăinuiește prietenului, apăsat, înăbușit. Da, era evreică, era din Craiova, bărbatul ei a părăsit-o cu doi copii mici, în Franța, a rămas evreică până la moarte". Diaristul consemnează mai departe cum i-a relatat că el, Eugen, a botezat-o cu mâna lui când mama s-a stins. "Și pe urmă, fără tranziție, îmi vorbește de toți Ťevreiiť care nu se cunosc: Paul Sterian, Radu Gyr, Ignătescu
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
impresionantă, de la distincția dintre „idioritmic” și „chinovial” și pînă la arta descrierii fiecărui schit -, ci în penuria creștină a spiritului care poartă armătura. Autorul nu e în duh, și de aici tot marasmul. E o stinghereală de cavou în sufletul diaristului, chiar dacă la exterior hazul e în toi. Neavînd organ pentru dimensiunea sacră, Dan C. Mihăilescu descrie lucrurile în coaja lor fenomenală, lipsindu-i acea ochire care să-l aducă în condiția de degustător discret al tentelor nevăzute. Pînă la urmă
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
artist care nu avea ce să caute în literatură grație sensibilității excesive pentru lumea cromatică, apetența pentru impresii vizuale făcînd-l pe autorul Ocheanului întors să fie incapabil de tente psihologice sau de abstracții fine, de aici rangul său modest ca diarist. La peste 20 de ani de la scriere, jurnalul Între Germania și Germania are o singură virtute: te convinge de inutilitatea angajării ideologice a scriitorului în propria țară, asumarea unui rol social ducînd fatidic la o neplăcută uzură morală, iar la
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
stă în gînduri bune despre oameni buni, Pîntea scriind sub imperiul unei politeți prevenitoare, care învăluie în considerație fiecare autor pe care il citește. Bunătatea această interpretativa, din care a fost înlăturat orice imbold spre malițiozitate, îi împrmută aerul unui diarist inofensiv, golit de resentimente, care scrie elogios despre oricine. Autorul și-a propus să nu lase nici un resentiment să-i răzbată în pagina și chiar a reușit, de aici impresia de catalog aspetic plin de clișee serene. Nimic recalcitrant și
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
pentru că tomul iese în mod evident din sfera memorialisticii clasice prin concepție și prin compoziție. În primul rând, profesorul de estetică evită (la fel ca Marino, de pildă, în jurnalele lui de călătorie, ridicate la rangul de „turism intelectual”) specia diaristă strict subiectivă, în încercarea de a depune mărturie cât mai exactă. De aceea, cine va căuta în cartea lui vreo profesiune de credință intimă sau expunerea vreunui conflict interior - am impresia că ele nici nu stau în firea marxistului relativist
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
încheie o primă etapă, cuprinzând toate volumele antume. O etapă esențială, întrucât Dimov, spre deosebire de alți poeți contemporani, n-a risipit prea multe poeme disparate prin reviste, n-a vizitat alte genuri decât cu totul accidental și nici un mare epistolograf sau diarist se pare că n-a fost. Chiar dacă, într-o ediție științifică, e de egală importanță orice text literar lăsat de un scriitor - ba chiar, potrivit școlii editologice franceze, orice petic de hârtie mâzgălit de acesta -, în cazul particular al lui
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
că alegerile, chiar organizate de guvernul Petru Groza, vor fi libere sau nu vor fi recunoscute de către Statele Unite și Marea Britanie. În ciuda experienței sale în materie de relații internaționale, ca și a informațiilor de calitate care îi sosesc pe canale private, diaristul cade în capcana de a nu crede că la Yalta lumea a fost împărțită, cinic, în sfere de influență. Sunt însă semne în jurnal că Maniu, deși se baza pe analizele lui Hudiță, era mai circumspect decât acesta în privința înțelegerilor
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
și Germania de Est, fusese deja oferită pe tavă sovieticilor, ca preț al păcii mondiale.... Cele patru luni pe care le acoperă volumul al XVI-lea conțin, așadar, consemnarea minuțioasă, de zi cu zi, a bătăliei de tranșee pe care diaristul, alături de echipa de conducere a PNȚ, o dă pentru salvarea democrației românești, a demnității politice a țării și, în general, pentru apărarea intereselor noastre naționale. Textul ne oferă, de pildă, consemnări ale unor episoade puțin vizitate de istoriografia noastră, cum
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
fuzionat (11 martie 1934). Gestul l-a durut și din cauză că era informat cu privire la sănătatea precară a bătrânului său prieten, care îi anula acestuia orice șansă de a se reabilita. Jurnalul consemnează convingerea lui Iuliu Maniu (pe care o susține și diaristul) că plecarea drului Nicolae Lupu din PNȚ nu va afecta în nici un fel prestigiul și popularitatea partidului. Dimpotrivă (așa cum sa și întâmplat în realitate), comuniștii îl vor abandona pe nefericitul bătrân atunci când vor realiza că nu le este util. Profesorul
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
de Interne în perioada represiunii staliniste și unul dintre cei mai fioroși torționari ai regimului comunist. Ioan Hudiță ni-l dezvăluie, în 1945-1946, în ipostaza de agent sovietic, pregătit încă dinainte de 1939 pentru preluarea puterii. Nicolschi dovedește, în convorbirile cu diaristul, o extraordinară cunoaștere a realităților românești, ca și existența unui plan pus la punct de către sovietici cu mult înainte de război, de comunizare și desfigurare a vechii Românii. Mișcarea de extremă stânga, politică dar și intelectuală, din România interbelică merită studiată
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
și eficient, oferindu-i cititorului o rapidă decodare a contextului politic al epocii. Aștept continuarea ediției, căci din volumele apărute până acum reiese clar, în ciuda vicisitudinilor, că ne aflăm în fața unuia dintre cele mai importante jurnale politice din cultura română. Diaristul, modest, vorbește puțin despre sine, dar ne oferă, peste decenii, accesul la un proces continuu de analiză a realității, condus de o minte strălucită, dublată de un mare caracter.
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
e viu, dinamic, patriot. Astăzi, în ceasul cel mai grav al istoriei noastre, pentru că ne riscăm însăși existența noastră ca stat - Pamfil Șeicaru e trimis în misiune oficială." 21 în însemnările inedite din perioada 1945-1970, ca și în Jurnalul portughez, diaristul se indignează și ironizează viesparul politicianist, intriga și meschinăria, mediocritatea și suficiența acestei lumi. Politicienii din exil îi provoacă dezgust și deznădejde. Plutește în atmosfera coloniei românești din exil o atmosferă electorală. Lupta contra clanului Buzești are toți sorții de
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
educativ al acesteia. De prisos să spun că Jurnalul politic al lui Ioan Hudiță răstoarnă cu ușurință toate mistificațiile comuniste cu privire la perioada dintre 1944 și 1948, începând chiar cu sensul luptei pe care o dau politicienii democrați. Practic, după cum subliniază diaristul - și, odată cu el, și ceilalți lideri țărăniști și liberali -, României i s-a făcut, după 23 august, o imensă nedreptate. 23 august a fost în întregime opera unor politicieni democrați (țărăniști, liberali și social-democrați), împreună cu suveranul, iar răsturnarea dictaturii antonesciene
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
emisari ai Aliaților occidentali, spre a pleda cauza României. Nu doar pe cea a democrației interne, ci și cauza, considerată de mulți pierdută, a Basarabiei și Bucovinei! Două aspecte ale acestei bătălii impresionează înainte de toate. Primul este luciditatea cu care diaristul se analizează și analizează situația curentă. Hudiță și Maniu sunt lucizii PNȚ, spre deosebire de Mihalache, de dr. Lupu sau de grupul ardelenilor (Aurel Leucuția, Emil Ghilezan, Ghiță și Ionel Pop). Jurnalul consemnează implacabil, cu o răceală emoționantă, dezmembrarea treptată a castelului
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
Hudiță: Sadoveanu, Ralea, Rosetti, Iorgu Iordan, Stoilov). Însă „nucleul dur” al politicii și vieții culturale românești nu s-a predat cu arme și bagaje ocupantului, nici chiar când a avut convingerea că bătălia e pierdută. A făcut asta, cum scrie diaristul, pentru a da o șansă viitorului de a cunoaște adevărul. Ediția este impecabil realizată, cu o serie de note ale editorului care explicitează lista de personalități ce apar în jurnal, și cu un foarte util indice de nume, ce ușurează
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
și alte dimensiuni ale operei lui Pavel Dan. Care nu a fost doar nuvelist - și romancier în pregătire -, ci a scris studii și articole, a cules folclor și, nu în ultimul rând, a fost un activ și interesant epistolograf și diarist. Unele dintre aceste aspecte ale creației sale, date la iveală prin intermediul unor ediții și studii confidențiale, insuficient receptate, trebuiau reluate. Și, mai ales, trebuiau puse în legătură cu proza sa edită, împreună cu care alcătuiesc deja o operă notabilă, cel puțin în raport cu scurtul
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]