959 matches
-
pur și simplu se evaporă. Dispoziție melancolică și îmbufnată, iritabil și ursuz, deși pe un fond plăcut, amabil; acum tinde către probleme psihiatrice. Orice din cameră îi pare străin, ca și cum lucrurile de aici au suferit o schimbare. Cefalee puternică, pe diateză tuberculinică, în asociere cu neuralgie. Apar furuncule dureroase, concomitent cu Plica Polonica. Cefaleea școlarilor, agravată de studiu, acționează foarte bine în caz de antecedente de tuberculoză. Meningită tuberculoasă, cu simptome amenințătoare de viață. Se trezește înspăimântat de la halucinații. Diaree matinală
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
cei din Bucovina; ajunși în Siberia, „bucovinenii ne-am scris în toate documentele că sîntem români, dar basarabenii au fost scriși moldoveni“ (Ancuța Nandriș Cudla, Destin bucovinean. 20 de ani în Siberia, Ed. Humanitas, București, 1991, p. 127). De observat diateza verbului a scrie. footnote> . Sînt aduși în schimb din Rusia și Ucraina cca. 5000 de învățători ruși, prin care se urmărea ocuparea culturală a satelor și deținerea tuturor posturilor de conducere din învățănînt. Ilustrativ este cazul lui Nicolae Costenco, fost
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Grupurile substantivale cu utilizare inclusivă 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe 3. Subiectul non-nominal 3.1. Formele verbale nepersonale 3.2. Grupurile prepoziționale 3.3. Propozițiile reduse 4. Acordul unor tipuri de verbe-predicat 4.1. Acordul verbelor la diateza reflexiv-pasivă 4.2. Acordul operatorilor modali 4.3. Acordul în enunțurile care descriu operații matematice Capitolul 4. ACORDUL SINTAGMELOR BINOMINALE 1. Sintagmele partitive 1.1. Introducere 1.2. Structura sintactică a sintagmelor partitive 1.3. Aspecte semantice privind sintagmele partitive
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
verbului de a accepta această poziție sintactică. În limba română, există câteva verbe sau forme din paradigma unor verbe care nu acceptă subiect. Este vorba de verbe din sfera fenomenelor meteorologice, verbe cu experimentator în dativ și verbe intranzitive la diateza impersonală: (12) a. Plouă. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ploaia plouă. b. Ninge. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ninsoarea ninge. c. Tună și fulgeră afară de zici că e sfârșitul lumii.43 (13) a. Îmi pare rău. b. Mi-e bine. c. Lui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
verbului la singular, deoarece sunt interpretate ca subiect: (123) a. *Merele îmi ajunge. b. *Cafelele e cam mult. c. *Kilometrii alergați e foarte bine. d. *Exemplarele acestea e suficient. 4. Acordul unor tipuri de verbe-predicat 4.1. Acordul verbelor la diateza reflexiv-pasivă Conform normelor limbii române, reflexivul cu valoare impersonală (rezultat al nelexicalizării agentului) trebuie să se acorde cu subiectul când acesta este realizat prin nominal: (124) a. Se spune că vor crește impozitele. - reflexiv impersonal, urmat de o propoziție subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fie vorbit la secretariat. - vs.: d. Trebuie să fie întrebat la secretariat. e. Trebuie să fie scris un raport de evaluare. În favoarea interpretării ca participiu ar fi faptul că în acest tip de construcție se pot utiliza verbe tranzitive la diateza pasivă (vezi (139)d, e) și acordul. Astfel, dacă un verb tranzitiv la supin / participiu este urmat de un nominal, se poate acorda cu nominalul, în gen și număr. Conform unei mici statistici efectuate pe rezultatele obținute la căutarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-a, în contexte deictice, în enunțuri interogative: (43) Sunteți superstițioși careva? (OTV, 21.X.2007) Știți cineva despre ce e vorba? (Antena 1, 20.X.2007). 2.4. Dezacordul anumitor tipuri de verbe-predicat Destul de frecvent, în limba vorbită verbele la diateza pasivă cu se nu sunt acordate în număr cu nominalul subiect. Pe lângă explicațiile specifice registrului oral (neanticiparea mesajului, neatenția), este vorba și de factori favorizanți care țin de sistemul limbii. Pasivul reflexiv are o nuanță impersonală, ceea ce influențează dezacordul: (44
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nepersonală, o propoziție relativă, o propoziție conjuncțională, un grup prepozițional sau o propoziție redusă, verbul are o formă nemarcată, de persoana a III-a singular. La finalul capitolului despre acordul predicatului cu subiectul, sunt discutate contextele în care verbul la diateza reflexiv-pasivă nu este acordat cu nominalul-subiect ( Tot de la cei săraci se ia banii ăștia), întâlnite în limba vorbită. Lipsa acordului poate fi pusă în legătură cu faptul că reflexivul pasiv are și o nuanță impersonală. Acordul operatorilor modali se datorează avansării subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este la fel de puternică precum cea a unui pronume (un pronume nu ar permite nerealizarea acordului în persoană). Nu este o trăsătură de tip pronominal, ci una de tip lexical. 117 Aceleași probleme de acord le pune și participiul verbului la diateza pasivă perifrastică (Femeia și câinele au fost fotografiați de Ion). 118 Pentru regulile de acord în gen descrise de gramaticile normative și descriptive, vezi Iordan (1954: 606-607), Avram (2001: 344-345), GALR (II: 385-386). 119 Exemplul este Britney Spears a suferit
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
4.3.1., pentru relația ergativ−instrumental în teoria localistă). Această situație este exemplificată de Dixon chiar cu limba avar, dar există și alte limbi care prezintă omonimia ergativ−instrumental: ngandi, warlpiri. În discuția despre relația dintre construcția ergativă și diateză, Tchekhoff (1979: 38) subliniază incompatibilitatea dintre cele două concepte. Autoarea condamnă interpretarea construcției ergative ca un tip de pasiv, argumentul cel mai important fiind lipsa opoziției activ/pasiv. Exemplele autoarei sunt limbile avar și tongană, în care construcția ergativă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de agent. Începând din anii '70, această teorie a fost abandonată, acceptându-se ideea că basca este o limbă cu morfologie ergativă, dar cu sintaxă acuzativă. Există structuri pasive și antipasive, dar acestea nu se înscriu în opoziții sistematice de diateză. Coyos (2003) analizează dialectul souletin al limbii basce, în care există exemple de variantă pasivă și antipasivă pentru același verb: construcția antipasivă este rară în discurs, dar naturală în conștiința lingvistică a vorbitorilor, iar construcția pasivă este mult mai frecventă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rară în discurs, dar naturală în conștiința lingvistică a vorbitorilor, iar construcția pasivă este mult mai frecventă, dar mai puțin naturală. Concluzia autorului − convergentă cu cea a lui Oyharçabal (2000) − este că pasivul există, dar nu e vorba de o diateză, ci de un "traseu" (atât în cazul pasivului, cât și al antipasivului). Coexistența acestor două structuri reprezintă un hibrid tipologic. O opinie radicală este formulată de Van de Visser (2006: 188), conform căruia construcțiile tranzitive din limbi ca basca sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fost cercetat în detaliu în lingvistica românească. Se pare că el a fost introdus de Michael Silverstein, în 1968, 1969 (apud Coyos 2002, 2003) sau 1972 (apud Polinsky 2005). Ezitările terminologice sunt frecvente: de exemplu, Tchekhoff (1978: 40) numește antipasivul diateză ergativă, iar Coyos (2003) vorbește despre diateza antipasivă. Pasivul și antipasivul par a fi două mecanisme sintactice complementare, care au rolul de a așeza un constituent (O, în cazul pasivului și A, în cazul antipasivului) în poziția pivotului sintactic: de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Se pare că el a fost introdus de Michael Silverstein, în 1968, 1969 (apud Coyos 2002, 2003) sau 1972 (apud Polinsky 2005). Ezitările terminologice sunt frecvente: de exemplu, Tchekhoff (1978: 40) numește antipasivul diateză ergativă, iar Coyos (2003) vorbește despre diateza antipasivă. Pasivul și antipasivul par a fi două mecanisme sintactice complementare, care au rolul de a așeza un constituent (O, în cazul pasivului și A, în cazul antipasivului) în poziția pivotului sintactic: de obicei, pasivul îndeplinește acest rol în limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
antipasiv Aplicativ este un termen recent introdus, care apare mai ales în descrierile limbilor care nu au o tradiție gramaticală foarte veche (Creissels 2004a). Creissels (2004a) arată că, în limbile în care există subiect, antipasivul și aplicativul sunt mecanisme de diateză care au în comun faptul că nu afectează relația dintre verb și subiect, ci numai relația dintre verb și obiect: antipasivul elimină obiectul din construcția tranzitivă fără a introduce în loc un nou termen nuclear, iar în cazul aplicativului, verbul se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbă la alta: de exemplu, în germană și în maghiară, mecanismele aplicative au un grad mai mic de gramaticalizare decât în limbile bantu (Creissels 2004a). Același autor (Creissels 1995: 296−299) a analizat anterior acest tip de construcție, vorbind despre diateza aplicativă, folosită în limbile africane din familia bantu și în limbi caucaziene. Diateza aplicativă reprezintă adăugarea unui complement, subiectul și celelalte complemente fiind păstrate. Complementul adăugat are statutul unui obiect (direct), iar dacă verbul avea deja un obiect, prin aplicativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un grad mai mic de gramaticalizare decât în limbile bantu (Creissels 2004a). Același autor (Creissels 1995: 296−299) a analizat anterior acest tip de construcție, vorbind despre diateza aplicativă, folosită în limbile africane din familia bantu și în limbi caucaziene. Diateza aplicativă reprezintă adăugarea unui complement, subiectul și celelalte complemente fiind păstrate. Complementul adăugat are statutul unui obiect (direct), iar dacă verbul avea deja un obiect, prin aplicativ, ajunge să aibă două obiecte. Dacă se cumulează diateza aplicativă și diateza pasivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și în limbi caucaziene. Diateza aplicativă reprezintă adăugarea unui complement, subiectul și celelalte complemente fiind păstrate. Complementul adăugat are statutul unui obiect (direct), iar dacă verbul avea deja un obiect, prin aplicativ, ajunge să aibă două obiecte. Dacă se cumulează diateza aplicativă și diateza pasivă, rezultă structuri care au drept subiect numele unei persoane în beneficiul sau în detrimentul căreia se desfășoară procesul. Din punct de vedere semantico-discursiv, aplicativul semnalează prezența unui complement important, o persoană care constituie destinatarul sau beneficiarul acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
caucaziene. Diateza aplicativă reprezintă adăugarea unui complement, subiectul și celelalte complemente fiind păstrate. Complementul adăugat are statutul unui obiect (direct), iar dacă verbul avea deja un obiect, prin aplicativ, ajunge să aibă două obiecte. Dacă se cumulează diateza aplicativă și diateza pasivă, rezultă structuri care au drept subiect numele unei persoane în beneficiul sau în detrimentul căreia se desfășoară procesul. Din punct de vedere semantico-discursiv, aplicativul semnalează prezența unui complement important, o persoană care constituie destinatarul sau beneficiarul acțiunii sau direcția deplasării
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și în italiană acoperă ambele funcții), tendința spre construcțiile analitice (calchierea unor construcții romanice și umplerea lor cu material autohton). Altele nu influențează sistemul în ansamblu: construcții care imită pasivul romanic (fără ca pasivul sau antipasivul să exprime opoziții sistematice de diateză) sau propozițiile relative, modificări în semantica verbelor, gramaticalizarea unor mărci aspectuale. Toate aceste transformări determinate de contactul lingvistic au făcut ca basca să piardă ceva din specificul tipologic, dar să câștige în ușurința traducerii. Oscilațiile dintre sistemul ergativ și cel
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
morfosintaxa acuzativă la cea ergativă este strâns legată de dualismul sensurilor verbale; nu se știe dacă morfosintaxa a determinat schimbările semantice sau invers (Müler 1995: 267). Când construcția ergativă a devenit învechită în limbile semitice a fost nevoie de o diateză pasivă (Müler 1995: 268). Limbile semitice vechi aveau o substructură de ergativitate a cărei origine este necunoscută; limba proto-semitică nu era uniformă, omogenă; avea trăsături contradictorii, poate și de tip nominativ−acuzativ, și de tip ergativ−absolutiv, o anumită redundanță
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
noțiune care nu folosește la nimic, o categorie insuficientă, cu risc puternic de etnocentrism, care folosește criterii eterogene și care are putere explicativă insuficientă − de exemplu, nu poate da seamă de numeroasele construcții aplicative din limbile bantu și de numeroasele diateze din limbile filipineze. Feuillet (2006: 395, 399) este de părere că problema cea mai delicată este definirea subiectului în limbile ergative, noțiunile de subiect și de obiect fiind total inadecvate pentru limbile cu structură ergativă. Și Deal (2007) formulează observația
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este sugerată de atomizarea structurilor sintactice și morfologice (Cinque 1999)43, de cartografia structurii argumentale și a poziției obiectului (Hallman 2004)44 − ceea ce pare un item lexical simplu corespunde unei structuri sintactice complexe. Koopman arată că, în samoană, există două diateze pasive: (a) o diateză pasivă joasă, care are rolul de a atrage (engl. smuggle) obiectele afectate în zona în care își primesc interpretarea; (b) o diateză pasivă înaltă, de care depinde cazul ergativ; aceasta trebuie fuzionată (engl. merge) pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
structurilor sintactice și morfologice (Cinque 1999)43, de cartografia structurii argumentale și a poziției obiectului (Hallman 2004)44 − ceea ce pare un item lexical simplu corespunde unei structuri sintactice complexe. Koopman arată că, în samoană, există două diateze pasive: (a) o diateză pasivă joasă, care are rolul de a atrage (engl. smuggle) obiectele afectate în zona în care își primesc interpretarea; (b) o diateză pasivă înaltă, de care depinde cazul ergativ; aceasta trebuie fuzionată (engl. merge) pentru a atrage (engl. smuggle) subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lexical simplu corespunde unei structuri sintactice complexe. Koopman arată că, în samoană, există două diateze pasive: (a) o diateză pasivă joasă, care are rolul de a atrage (engl. smuggle) obiectele afectate în zona în care își primesc interpretarea; (b) o diateză pasivă înaltă, de care depinde cazul ergativ; aceasta trebuie fuzionată (engl. merge) pentru a atrage (engl. smuggle) subiectul din locul în care primește absolutivul. Predicatul nud se combină cu o diateză pasivă silențioasă. Cazul ergativ nu este inerent, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]