435 matches
-
poporului român, pentru că Mișcarea Legionară era armata care putea salva țara și neamul, pentru că eroismul și vitejia legionarilor nu mai puteau fi depășite, groparii neamului au recurs la arsenalul mișeliei, la calomnii, la corupție, la înșelătorii infernale, la o cruzime diavolească. A șasea poruncă dată de Codreanu celor care au intrat în Mișcare era de o intransigență martirică. Luptă numai pe drumul onoarei. Decât să învingi printr-o mișelie mai bine să cazi pe drumul onoarei. Iată dar că există ceva
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
În sfânta și marea Joi, dimineața, la Laude); "Astăzi și-a pus aspră Iuda sugrumare pentru bani și s-a lipsit de amândouă viețile: de această trecătoare și de cea dumnezeiască" (În Sfânta și marea Joi, la Laude); "Cu dormire diavolească fiind cuprins Iuda, a adormit întru moarte" (În Sfânta și marea Joi, seara, la Canonul spălării picioarelor). 12 Nae Ionescu, Sofisma cea mare, în "Vestitorii", an I, nr. 3, 12 aprilie 1936, text reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
depindea în totalitate de părintele său. Acest strigăt va ajunge în curând un șir de considerații din care nu lipsește revolta. Necazurile sunt văzute ca o intervenție extramundană, uneori divină și nedorită în programul cotidian al scriitorului, alteori dea dreptul diavolească. Scriitorul își închipuie că prin ele Dumnezeu reușise să schimbe configurația creierului, a nervilor, a psihicului care s-au deschis într-o receptivitate nicicând vindecată. Degetul lui Dumnezeu vârât în rețeaua neuronală a cuiva schimbă circuitele, tocmai prin scurtcircuitare, produce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
dracii ne atacă atât în mod direct, cât și folosindu-se de unii oameni și de lumea aceasta cu lucrurile ei, căutând astfel să ne sustragă de la pregătirea noastră pentru viața veșnică. Avem, de asemenea, o altă descriere a ispitelor diavolești la Sfântul Ioan Scărarul, care arată că, în toate lucrările noastre, dracii ne sapă trei gropi. Întâi luptă ca să ne împiedice să nu facem binele. Dacă nu ne-au înfrânt acum, luptă mai departe împiedicând ca să nu săvârșim binele pentru
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
să facio aprobă mama sa. Bătu la poarta mânăstirii Sihăstria, fără să știe care va fi soarta ei viitoare. Fusese întâmpinată de zece maici și de preotul duhovnic, un tip cu barbă și plete roșii, care avea o privire rea, diavolescă. Să mă scuze smeriții credincioși ortodocși și sfinții preoți credincioși într-un Iisus, dar această mică sihăstrie, era un loc al dezmățului și orgiei Satanei. Preotul duhovnic Machedon avea treizeci și cinci de ani, iar maicile între douăzeci și cinci și treizeci de ani
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de plictiseală care "a fost și continuă să fie rană deschisă a vietii mele, de neconceput fără o bază fiziologica". Să înțelegem că, prin cuvântul tipărit, "neamăgitul de viață" a găsit medicamentul contra acestei "amenințări spirituale, un soi de ispita diavoleasca"? Confesează că tot ce a scris are pentru el, fără excepție, valoare terapeutică, ca a scris pentru a se elibera de o povară sufletească sau pentru a se face pe el însuși mai usor de suportat. A observat că, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care a dat dovadă. În douăsprezece secțiuni (prima fiind chiar introducerea) se vorbește despre înfrânare, despre vanitate, despre lectură și despre rugăciune, despre folosirea bunurilor și despre grija față de alții, în special față de săraci, despre abandonarea propriilor bogății, despre ispitele diavolești și despre lupta spirituală, despre viața de călugăr și, în sfârșit, despre slava ce-i așteaptă pe cei ce dau de pomană. Diversele teme sunt ilustrate cu o serie de exemple luate din Vechiul și Noul Testament. Unii cercetători, în special
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu hanul ei mistuit de flăcări, sugerând iadul. Deși Mânjoală lăsase în urma lui numai datorii, Mânjoloaia, o femeie zdravănă, plătise datoriile, reparase hanul și acareturile, construise "un grajd de piatră", avea bani și se descurca în afaceri. Ea avea calități diavolești. Într-o noapte, doi frați voinici au vrut să spargă ușa hanului; cel care a ridicat toporul "a picat jos" și a murit, iar celălalt a amuțit. Marghioala era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", ceea ce explică idila cu Fănică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu și-l pot ținea, cade În toate părțile; sunt slabi, Înșirați și cu picioarele moi; nu pot umbla și nu pot vorbi, cine știe până la câți ani. O modalitate magică de a provoca restituirea copilului adevărat este torturarea odraslei diavolești cu nouă spini: În Siret era una, Mardăreasa, care avea un copil schimbat, era de vro patru ani și tot În leagăn ședea. Ea lua seama că toată mâncarea ce lăsa În cale și talgere o mânca cineva. Niște vecini
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
iar superioritatea numerică a adversarilor, un stimulent și o voluptate. ȘERBAN CIOCULESCU Paul Zarifopol este un spirit individualist și critic, un estet care nu dă altă valoare artei decât aceea a propriei gratuități - și un cititor luminat, cu un gust diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții. L-am putea denumi un voltairian, în sensul larg al cuvântului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată. POMPILIU CONSTANTINESCU Se lămurise, și lămurirea aceasta se făcuse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
La conac, sau în chip de animal, ca în La hanul lui Mânjoală; pentru Caragiale el este duhul rău, care ne turbură subconștientul, scoțând pe om din făgașul obișnuit al vieții, și care, odată ieșit din cercul magic al înrâuririi diavolești, își reia ritmul normal de viață; s-ar putea spune că cine se folosește de practica vrăjitorească este pedepsit, așa cum a fost și coana Marghioala la bătrânețe, mistuită de incendiul care i-a ars hanul din temelii. Astfel revenim la
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nelimitat, și de care se lasă complet acaparat sub aspect afectiv. Bărbatul nu poate și nici nu dorește să-și explice întâmplările prin care trece, întâmplări de un fantastic absolut straniu, altfel decât prin prezența vie, palpabilă, indubitabilă, a duhului diavolesc. Această relație inedită ce se realizează între psihologia, temperamentul, într un cuvânt, felul său de a fi și circumstanțele din plasa cărora răsare un ,,agent’’ bun conducător al duhului diavolesc este aceea care determină conținutul narativ și finalitatea psihologică a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
straniu, altfel decât prin prezența vie, palpabilă, indubitabilă, a duhului diavolesc. Această relație inedită ce se realizează între psihologia, temperamentul, într un cuvânt, felul său de a fi și circumstanțele din plasa cărora răsare un ,,agent’’ bun conducător al duhului diavolesc este aceea care determină conținutul narativ și finalitatea psihologică a demersului nuvelistic. Întregul desen net, cu adevărul detaliilor, narațiunea în care personajele se numesc Gheorghe Nătruț și vorbesc cu o autenticitate pitorească remarcată și de Zarifopol, se detașează pe un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
trasat și subtext, față de cel din povestirea anterioară. Văzut în sine ca simplă formulă epică, modul de rezolvare a temei în La conac, se apropie de acela identificat în Kir Ianulea. Portretul celui aflat în ipostaza de purtător al duhului diavolesc pare, literalmente, pendantul masculin al ,,îndrăcitei’’ Acrivița. Și aici apare văzul, una din componentele fizionomiei umane intens solicitată în câmpul oculisticii, și, ca atare, frecvent pusă în valoare de literatura fantastică. Revenind la personajul caragialian, putem nota că și alte
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dracii ne atacă atât în mod direct, cât și folosindu-se de unii oameni și de lumea aceasta cu lucrurile ei, căutând astfel să ne sustragă de la pregătirea noastră pentru viața veșnică. Avem, de asemenea, o altă descriere a ispitelor diavolești la Sfântul Ioan Scărarul, care arată că, în toate lucrările noastre, dracii ne sapă trei gropi. Întâi luptă ca să ne împiedice să nu facem binele. Dacă nu ne-au înfrânt acum, luptă mai departe împiedicând ca să nu săvârșim binele pentru
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
precum în duh așa și în trup. Or, actul atracției fizice (concupiscența) i-a făcut să se rușineze și să se ascundă. Cei care fuseseră creați după chipul lui Dumnezeu, rațiune, simțire și voință liberă, căzând din ascultare, prin înșelăciune diavolească, vor purta pecetea păcatului și îl vor transmite tuturor urmașilor, alterând întreaga creație. Pentru restabilirea ordinii în creație Dumnezeu îl folosește pe Adam prin darul procreației, chiar dacă progenitura lui se va scufunda și mai rău în păcat. „La plinirea vremii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
doare nimic. Nu mai dai atenție efortului, îngrijorării, fricii, neliniștii. Privești înainte. Deasupra, cerul limpede, luminos radiază peste creștetul tău, peste inima ta, lumina păcii și împăcării cu tine însuți și cu Dumnezeu. Carnea care te ținea spânzurat în abatorul diavolesc al poftelor și plăcerilor instinctuale ai pus-o pe altarul jertfei, să ardă, să se purifice în focul răbdării, al postului dur, acceptat, al mâncării lipsite de gust, uneori amară, alteori împuțită și iată că trăiești. Nu trăiești cu pâine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
misticism, act al credinței nelimitate în Dumnezeu - de altfel, prima condiție pusă de Căpitan este: „Să vină lângă noi cel ce crede nelimitat, cel ce are îndoieli să rămână afară” - este cu adevărat posibilă salvarea din brațele răului, din lucrarea diavolească. Cei ce anchetau și loveau se uimeau că rezistam la suplicii și pentru tăria credinței. De ce nu ții, măi nenorocitule, la viața ta? Nu vezi unde te-a adus credința ta? Nu vezi în ce hal ai ajuns? În halul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ei Harul, și nici prin ea asupra întregii comunități, neamul, în numele căruia ai făcut-o. Nu te poți duce în fața lui Dumnezeu cu un dar nedemn de El, cu o scârnăvie. Ființa ta, plină de pofte trupești, de păcate lumești și diavolești, de ură, de minciună, de desfrâu, de lăcomie, de mândrie și batjocură, de insultă și injurii, de blasfemii și tot felul de clevețiri și calomnii e scârnăvie! Pe care vrei s-o oferi în dar veșniciei? „Toate (jertfele) vor trece
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lumea din planul istoric, imanent - acțiunea orizontală - prin puterea Duhului Sfânt, lucrător. Deci Omul Dumnezeu, Iisus Hristos, se află la intersecția acestor două linii de acțiune; aici se întâlnește Omul cu Dumnezeu, în Cruce! Judecați dacă nu este nebunie, înșelăciune diavolească, să-ți asumi dreptul și răspunderea, în locul lui Hristos, să mântuiești lumea. Și încă, numai pe aceia dintre oameni care sunt înscriși în lista ta. Tu, om păcătos, îngâmfat și neascultător, vorbitor de rău, blasfemiator, lacom de bani și de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sfinte. Pentru această profanare, făcută în prezența ostașilor Majestății Voastre, facem răspunzător guvernul în fața istoriei și a noastră. Sângele vărsat de cei ale căror oseminte sunt profanate astăzi o să cadă ca un blestem asupra casei și copiilor celor care, din diavolească orbire, au putut lua asemenea măsuri.” În aceeași zi (9 Septembrie 1936) Generalul Cantacuzino a adresat câte o scrisoare mai multor generali, înalți prelați, miniștri și ziariști, informându-i de infamia comisă la Susai, în care, între altele, spunea: „În fața
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu mărturisirea adevărului la minciuna diavolului, suportând toate consecințele. Unii deținuți - ziși politici - spuneau că ne puteam permite folosirea acelorași mijloace pentru a dejuca sau înfrânge adversarul. În cazul acesta doi păcătoși se luptă unul împotriva celuilalt cu aceleași arme diavolești, fiecare din ei crezând în dreptatea lui. Nu se confundă mărturisirea adevărului cu actul delațiunii sau actul apărării vieții cumva cu minciuna. Un ucenic îl întreabă pe părintele său duhovnicesc: Părinte, nici un păcătos nu va intra în Împărăția cerurilor, nepocăit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-mă undeva, căci vrăjmașul meu mă urmărește cu cuțitul să mă omoare!”. După ce l-ai ascuns, apare urmăritorul lui și te întreabă: „Nu cumva a intrat la tine sau n-ai văzut un om fugind?”. „Nu”, îi răspunzi, zădărnicind lucrarea diavolească: uciderea fizică și cea spirituală. Această minciună, față de adevărul faptic, ți-o va reproșa Hristos? Cred că nu! Dar dacă ai fi fost sincer față de cel ce intenționa uciderea, vei putea să te aperi în fața lui Dumnezeu? Vezi dar, mintea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de zăngănitul zăvoarelor. Era obiceiul în acei ani ca marile sărbători creștinești sau comuniste să fie marcate cu evenimente deosebite, care să rămână în conștiința celor întemnițați. Bătăile, schingiurile, lanțurile, neagra și chiar uciderile, erau gândite astfel ca să dea strălucire diavolească acestor momente omagiale. Am început să cântăm Hristos a Înviat din ce în ce mai tare, simțind nevoia să apărăm viețile noastre cu strigătul Învierii. Câtva timp am crezut că mi s-a părut că am auzit bătăi și strigăte de durere. Apoi m-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
foarte dornic să aflu cât mai mult, fiind ca mierea pentru sufletul meu. Simțea câteodată nevoia pentru umilință, și-mi mărturisea că nu a fost nici un tânăr cuminte, nici un bărbat cinstit și că numai Dumnezeu l-a scăpat din amăgirea diavolească: Orice vei auzi rău despre mine, să crezi, că am fost un mare păcătos. Într-o zi, milițienii, în loc să șadă pe marginea turmei de alergători, au intrat în mijlocul ei, fugărindu-i pe cei dinainte, așa încât capul coloanei, înaintând mai repede
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]