519 matches
-
-ți vine! Cu cartoane, cu lipici, Niște foarfeci și sclipici, Construiesc rachete verzi, Cum numai la mine vezi, Ce te-ndeamnă către stele Să pornești, zburând cu ele. Orice pot să-ți inventez Și pe loc să modelez, Mâinile mele dibace, Să le folosesc îmi place. Sunt, să știe fiecare, Inventatorul cel mai mare! Referință Bibliografică: INVENTATORUL (POEZIE PENTRU COPII) / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1398, Anul IV, 29 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela
INVENTATORUL (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374591_a_375920]
-
atâtor amintiri frumoase... Căci cine altul, dacă nu el, să fi mai fi păstrat în taină, zâmbete și lacrimi, bucurii și dureri? Doine, cântece de leagăn, cântece de voie bună... ascultase (de câte ori?) vrăjit de vocea ei frumoasă în timp ce mâinile-i dibace mânuiau suveica, ghemul, furculița...” X SECȚIUNEA POEZIE: PREMIUL I: ANDREI TOADER (Slatina) Citate din poeziile premiate: „Ei cântă slugarnici oricăruia-n strună și-și schimbă stapânul doar pentru un os, n-au mamă, n-au tată, nici glie strabună și
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
jur. Ori ceea ce mustește în sufletele acestor oameni nu beneficiază de nici o calitate umană necesară. Ori fac „spume” la gură când vorbesc, dovedind o mare doză de neseriozitate, de multe ori de incultură, ori își revelează orgoliul în cel mai dibaci mod. Vreau să spun că printr-o atitudine de neobrăzare, de vulgaritate, mulți își apără prostia, necunoașterea, râvnesc sau își apără puterea, dar nu și țara. Devin dintr-o dată demagogi și vorba lui Nicolae Bălcescu, niciodată un demagog nu poate
POLITICA, CULTURA SI NEOBRAZAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344953_a_346282]
-
autoarei, toate, trecând prin prin unica vamă în care nu plătim „peșcheș” niciodată, sufletul. Întreaga creație a poetei se află sub semnul Divinului, legătura pe care aceasta o are în permanență cu Creatorul Suprem respiră din fiecare poem, într-o dibace și subtilă inserție filosofică. Cerul, astrele, soarele, ploaia, vântul, pământul, semințele, florile, iarba, Lumina și întunericul în antagonice treceri peste tot și toate, se îmbină armonios într-un autentic concert de muzică divină, sub magica baghetă a Tatălui Ceresc. Și
“VĂMUIREA PULBERII” – O CARTE CE MI-A MERS LA SUFLET! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345733_a_347062]
-
către nimic) în evoluția naturală a științei viului, pentru ca în final să inaugurăm o nouă Cultură matrilocală și o nouă Civilizație a Iubirii. Mă tem însă că, dacă noi nu ne hotărâm mai repede să facem acestă operație, alții, mai dibaci decât noi, se hotătăsc să ne opereze fără milă pe noi la cap prin noul Codex Alimentarius, pentru următoarele două generații, după care în mod sigur vom dispărea definitiv de pe planeta Pământ. Pentru a vă convinge cât este de vitală
SCRISOAREA NR. 69. CUM SE COMITE UN ATENTAT FINANCIAR ASUPRA OMENIRII PRIN EXTRATEREŞTRI ET-Y-X- de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345889_a_347218]
-
în lume, epigramele spiritului justițiar-triumfător (catrene / distihuri, mai rar, dar sunt): (în „descendență eminesciană“) «De treci codrii de aramă / Și n-ai dat de-o epigramă, / Să nu te aud jelind / Că sunt numai fiare-n Pind !» (p. 65); Lovit dibaci de-o dura lex, / Când s-a trezit era un ex. » (p. 45); Terifiantul adevăr / Stă spânzurat de-un fir de păr !» (p. 59); etc.; (8) catrenele în care satirizează prostia / imbecilizarea sectanților ucigători de prunci spre „a li se
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
cu totul viețile în mâinile Lui. Acceptând Calea, Adevărul și Viața Lui Dumnezeu să ne acapareze mințile și întreaga noastră ființă. Revenind la acuzații, din păcate, unii politicieni (și spun asta chiar și cei care fac politică religioasă) sunt foarte dibaci să facă afirmații nefondate chiar prin metoda confuziei intenționate, cu un tupeu de neimaginat. Și după metodele de constrângere sau de încriminare a celor din jur îi poți repera pe cei care au fost în aparatul de opresiune al regimului
DESPRE ACUZAŢII ŞI NEVINOVĂŢIE (1) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347966_a_349295]
-
fuge spre tine în loc să rămână fix pe frontiera dintre triunghiul năuc și cel cu vârful în cer ca un prag de lemn putrezit totul se răstoarnă se reia actul 1 scena I cu precizia unui metronom mereu repornit de mâna dibace a Lui Anne Marie Bejliu, 25 iunie 2014 Referință Bibliografică: prag putrezit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1272, Anul IV, 25 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRAG PUTREZIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347399_a_348728]
-
îmi aveam eu locul, comesenii se ridicaseră în picioare : ea, femeie cu pielea brună și părul cărunt, el, cu trăsături mai nordice ars de soarele mediteranean. Gândurile mele se perindă în felurite asociații ca o croșetă între degetele unei împletitoare dibace. Vorbitorul nu-i un orator versat, se folosește de însemnările din caiet, totuși reușește să mă întoarcă și pe mine în valurile furtunoase ale trecutului. În acele vremuri, schimbarea pașapoartelor era obișnuită printre emigranți. Fotografia insului din pașaport trebuia să
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
întrebarea. Mă simt înțepenită în scaunul meu și absentă la cei dimprejur. Privesc în gol. Oaspeții se înghesuie la bufetul încărcat de gustări alese. Pe un platou mare se răsfață un morun. Pe o altă tavă, luată de aceleași mâini dibace, a rămas scheletul peștelui ce păstrează doar capul și coadă. Aparatul de proiecție ne prezintă pe peliculă un polițist britanic. Este tânărul nostru, trei ani mai târziu, înrolat în brigada de pază a așezărilor evreiești J.S.P. Fotografia proiectată pe ecran
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > COMPROMIS Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eu nu am mâna ta dibace Să pot picta ceru-ntr-o stea, Deși, mereu vor să se joace Sute de stele-n palma mea, Eu nu am ochiul tău cel ager Ce vede-n timp, sau după el Dar, simt aripile de înger Chiar dacă, uneori
COMPROMIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346496_a_347825]
-
până-n zări. Eu spun că n-am mințit vreodată, Pare suspect. Se supără pe loc Doi golănei și doi bătrâni de treabă, Cum să nu minți, când adevărul este foc? Precum acidul tare sau leșia, Cuvântul cade greu pe cei dibaci, Mai bine taci și mori ca păpădia, Voi ați văzut cum ard pe câmpuri maci? Borosi Marian Referință Bibliografică: CÂND ADEVĂRUL / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 662, Anul II, 23 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CÂND ADEVĂRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346529_a_347858]
-
corect până sub bărbie. Aplecat asupra jocului, cozorocul șepcii îi ascundea jumătate din față. Se putea zări mustața generoasă și bărbia fermă. Pandele scutură zarurile în palmă, suflă în pumn și c-o mișcare de răsucire a încheieturii le aruncă dibaci. Dublă! - Nea Pandele, ești mare! Marț tehnic. Mă dau bătut! Încântat de victorie, pregătit să primească și celelalte laude, cum se întâmpla de obicei, Pandele ridică privirea radios. O zări pe vară-sa intrând în vagon încărcată cu sacoșe și
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
plin de savoare. Ocoli măsuța, se apropie în genunchi de fotoliul ei și-i cuprinse picioarele cu brațele. Îi sărută genunchii, apoi urcă cu sărutările pe pulpele dezgolite de poalele rochiei ce se ridicau tot mai sus cu ajutorul mâinilor sale dibace. Femeia trăia din plin senzațiile momentului. Îl mângâie pe păr cu ochii închiși, răsfirându-și degetele prin cârlionții săi aspri. Nu avea curajul să și-i deschidă de teamă să nu se spulbere iluzia că nu trăiește doar un vis
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
bine acordate, să dea naștere celei mai divine muzici. Simți cum acesta apasă și încearcă primul lor acord. Intenția fetei a fost de a se feri din calea invadări, deturnând direcția invadatorului, mutându-i presiunea asupra pulpei, însă o mână dibace corectă traiectoria. Primi asigurarea că totul va fi ușor și fără de durere. Viola sa era perfect pregătită să-i primească arcușul, iar acesta începu să alunece cu fiecare mișcare contrată instinctual de parteneră. Simți o durere ca înțepătura unei injecții
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
-Ar fi interesant de aplicat aici determinismul, începu să filosofeze Patriarhul. Care să fi fost momentul din trecut care a generat efectul întâlnirii noastre de azi?! -Când i-a căzut de la etajul unu în cap Americanului o pungă cu apă, dibaci aruncată după prima oră de sport din primul an?! se hlizi întrebător Papa. -Se pare că ai un complex al întâiului... prima oră, primul an, primul etaj... Auzi, tu ai fost vreodată primul la ceva, în afară de vorbărie?! îl împunse deosebit de
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
în cuvinte ... Azi, în sfânta democrație Au apărut cuvinte de import, Ce cu prea multă semeție Le pronunță tineri cu confort... Limba noastră, dulce, strămoșească E melodiosă, moștenire de la daci, Ce cu drag să ne-amintească De rădăcinile unui popor dibaci... Oriunde vom merge-n lumea largă Vom simți, gândi în limba română, Nimeni vreodată nu poate s-o șteargă, E-n minte, e-n suflet total stăpână... Referință Bibliografică: LIMBA ROMÂNĂ / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071
LIMBA ROMÂNĂ de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376451_a_377780]
-
nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Liliacul e o floare Albă, mov, mirositoare, E formată din mărgele Bine strânse între ele, Iar acestea, adunate În crenguțe delicate, Se așază în buchete, Zâmbitoare și cochete. Pentru că sunt și dibace, Fac coroana cum le place: Bogată, impunătoare, Îndreptată către soare. Privindu-l cu încântare, Savurăm mireasma-i tare. Frumusețea lui cea vie Ne aduce bucurie. Iar atunci când înflorește, Fericit spre noi zâmbește Și ne-oferă generos, Câte un buchet frumos
LILIACUL de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375809_a_377138]
-
publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. Liliacul e o floare Albă, mov, mirositoare, E formată din mărgele Bine strânse între ele, Iar acestea, adunate În crenguțe delicate, Se așază în buchete, Zâmbitoare și cochete. Pentru că sunt și dibace, Fac coroana cum le place: Bogată, impunătoare, Îndreptată către soare. Privindu-l cu încântare, Savurăm mireasma-i tare. Frumusețea lui cea vie Ne aduce bucurie. Iar atunci când înflorește, Fericit spre noi zâmbește Și ne-oferă generos, Câte un buchet frumos
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
frumos. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) ... Citește mai mult Liliacul e o floareAlbă, mov, mirositoare,E formată din mărgeleBine strânse între ele,Iar acestea, adunateîn crenguțe delicate,Se așază în buchete,Zâmbitoare și cochete.Pentru că sunt și dibace,Fac coroana cum le place:Bogată, impunătoare,Îndreptată către soare.Privindu-l cu încântare,Savurăm mireasma-i tare.Frumusețea lui cea vieNe aduce bucurie. Iar atunci când înflorește,Fericit spre noi zâmbeșteși ne-oferă generos,Câte un buchet frumos.(din volumul
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
nostru oriunde s-ar afla Nu-și uită frumoasa, sa glie, Chiar vântul dur, de-ar sufla Și pe jos ar vrea să vie! Noi suntem popor de daci, Ce ne-am născut între Carpați Cu-n aer mândru și dibaci Și-un sânge de eroi adevărați! Ne-am risipit prin țări străine, Că-n țara noastră am ales, O hoardă de parșivi, jivine, Noian de lacrimi am cules... Ei ne-au trădat făcându-și legi Ca să-și acopere hoția, Ne-
PRIBEAG PRIN LUME de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375028_a_376357]
-
fel de spovedanie în fața omului care îi lipsește. De parcă așa își ușurează sufletul de amărăciune! O destăinuire acută ca o boală cu care îi este dat să conviețuiască și pe care o strunește în felul său, cu diplomație. Este dezvăluirea dibace a celor mai fine și totodată a celor mai răvășitoare trăiri. Poate fi numit poetul confidențelor. Sobrietatea stărilor îmbracă haină de mătase. Un impact liric asupra cititorului îl reprezină imaginea Anei, un nume predestinat, de data aceasta fiind vorba de
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
altora. Damas, mulți ani mai târziu când se replia după expresive confuzii și pritoceli emise de gura lumii, trăia cu impresia că amintirile lui și ale unchiului său au până la un punct aceeași curgere, când lină când frenetică, se revărsau dibace printre meandre purtând viitura declanșată din aceleași asperități și înaintând sub aceleași zodii, le unea fără îndoială vocea sângelui, o fixație care umplea de energie și culoare stăvilarele zăgăzuite ale unei stări indecise, încă în căutare de așternut și albie
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
energii latente. Uneori, credeam că soarta e vinovată de faptul că mă răneam cu vreo așchie în talpă sau că brusc mă trezeam cu mâinile înroșite, biciuite, de parcă un animal invizibil, ca trupul unui șarpe (căci așa îl simțeam) foarte dibaci, mi se strecura sub epiderma mâinilor tuciurii, împletindu-se cu mii de firișoare reci ca gheața, brăzdându-mi carnea. Așa am făcut cunoștință pentru prima oară cu urzica. De-atunci m-am ferit să o mai ating cu mâinile goale
PTIUUU’, SĂ NU TE DEOCHI! de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375635_a_376964]
-
mângâie fiecare piatră apărută în cale. Uneori, „plutește de cealaltă parte a urii” și, dincolo de toate ușile închise, așteaptă „resemnat să ningă cu flori dalbe de hortensie”, imaginându-și că peste „ruinele din sufletul meu”, această „fosilă” fără viață ... un dibaci „arhitect ar putea proiecta / o mică planetă.” ( Aștept) Poezia erotică, asemenea unei muzici wagneriene, revine să lumineze și să revigoreze decorul inimii prin care clipele înflăcărate încă mai bântuie . Glasurile și chemările languroase de altădată sunt amplificate de cel cu
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]