704 matches
-
programele germane întocmite pentru „teritoriile din est“. Se presupunea că Moscova avea să dispară pe fundul unei mări artificiale... Ieși din clasă, auzind împușcături pe culoarul de la parter. Câțiva soldați germani se ascundeau încă în clădire și nu puteau fi dibuiți ușor în zecile de clase în care privirea era mereu distrasă de literele desenate cu creta pe tablă, de paginile unui manual uitat. Pavel nu se miră că amintirea claselor pustii era mai tenace decât aceea a luptei înseși, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Se luptau deja pe scară, în spatele ușii restaurantului. Printre strigăte, se făcea auzită înverșunarea isterică a celor care sunt siguri că au câștigat. Rafalele erau mai scurte, dintre cele care dau lovitura de grație. Nu mai luptau, se hăituiau, se dibuiau, se dădeau gata unii pe alții. Fumul mirosea acum a aburi, ca atunci când se aruncă apă peste flăcări. Dincolo de geam, se lăsa noaptea, stârnindu-i pe soldați să se încaiere cât mai repede, înainte de a se face beznă. Câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
două sute de oameni dintr-o companie, nu mai rămâneau decât vreo zece, la sfârșitul luptei... Cuvintele astea inutile au fost întrerupte de soneria unui telefon din geanta cuiva. Începură cu toții să-și pipăie buzunarele, să scotocească prin genți. Cineastul își dibui în cele din urmă aparatul în buzunarul hainei. Bombănind, își extrase trupul din fotoliu și se îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi, se pierdu în vacarmul sălii. Am străbătut mulțimea, încercând să mă scutur de dezgustul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spun prin modalitatea lor totul. Nonșalanța cu care se desprind și clipocesc picurii contrastează cu spasmul mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să Întîrzie avansarea ruginii. Ca În orice haiku bun, declanșarea activităților de explorare pentru a dibui sensurile poemului o realizează abia ultimul vers - un ceas ruginit. Neîndoielnic, puteam să stăruim În contemplarea acelui ceas de buzunar, transmis din tată-n fiu, pe care bătrînul, cînd Îl mîngîie, cînd Își Încleștează degetele pe el. Dar, pentru a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în genere, în stilul psalmilor sunt toate aceste sugestii de tăceri tencuite de lucruri sau depuse în straturi compacte în ulcioare vechi de lut. Este o veritabilă obsesie a tăcerilor primordiale și a liniștilor ascunse în somn arhaic, versuri care dibuie, cu degete tremurătoare, marile mistere: „prea tare tăcerea nespusă, adâncă”, „pe laviță doarme de mult / ecoul păstrat în ulcioare / și surd răsucită-n lacăt / tăcerea”, „Cuvântul moare în tăcere/ se zbate înjunghiat de vis”, „rănit de liniști, taurul albastru/ a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
excelează, asimilându-le figurii mitologice feminine care pare să conducă vasul, cu veșmintele umflate de vânt asemeni pânzelor, cu chipul și cu ochii goi spre niciunde, sfidând destinul sau absolutul; câteodată, spune Magris într-un interviu, acesta înseamnă și a dibui, a nu vedea și a nu voi să vezi, a înainta orbește, orbit poate de prea multă lumină, a iubi orbește. Este prezumția de a vedea absolutul în această lume relativă. La voia întâmplării este un roman-Argus cu o sută
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
că unul dintre scopurile majore ale demersului său este acela de a găsi „bobul de perlă rătăcit în cine știe ce scoică”, adăugând: „Este, într-adevăr, unul din exercițiile cele mai pasionante și una din satisfacțiile rare, aceea și acela de a dibui în vraful unor alexandrini zvârliți cu lopata, stihul, emistihul, imaginea sau numai cuvântul în care zac puteri închise și a căror vrajă n-așteaptă decât să fie trezită la viață.” Opinia că, în ipostaza de cronicar, P. adoptă numai atitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
până la un punct din care, cum să spun, să pot Întrezări la orizont malul celălalt) că voi putea relua ritmul atât de susținut al corespondenței noastre din toamnă, e drept, biciuită atunci de câteva necunoscute pe care Încercam să le dibui În timp record. Nimic nu mi-aș dori mai tare decât zăbavă și destindere Întru taifas, cu ritualuri săptămânale de pus la cale țara... amintirilor și enigmelor. De va fi să fie, ar fi minunat. Singurul meu vag motiv de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o să fiu un om obișnuit, și o să mă odihnesc, Dumnezeule, cât de mult doream să mă odihnesc! Și aceasta avea să-mi contopească sfârșitul cu începutul într-un fel care era predestinat și necesar. După \sta, exact după lucrul ăsta dibuiau instinctele mele când i-am uluit pe toți renunțând la cariera mea și venind aici, tocmai aici. Hartley și cu mine vom fi singuri, împreună, nu ne vom vedea cu nimeni și fidelitatea noastră, a unuia față de celălalt, va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și securistul scria acolo: „Nu-l mai șicana, să nu te bănuiască”. Dar eu știam cine sunt cei care au dat declarații, ba după scris, ba după întâmplări... Unul singur se ținea de capul meu, pe care nu l-am dibuit, nu știam cine e... După ’89 v-a tentat politica? Nu. Adică, cum să vă spun, da. La Arad, Alianța Civică s-a format în biroul ăsta și eu am fost în comitetul Alianței Civice printre inițiatori, pentru că într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Dac-o mărs la un serviciu... de ce-o primit-o? Dac-o mer’ la alt serviciu... să n-o primească. Abia a făcut un curs de calculatoare de un an la Politehnică... și nu știu cum a scăpat de n-a dibuit-o. Dar tot pe urma ei au fost și nu a lăsat să facă facultate... Băiatul meu o terminat școala de petrol și o dat la facultate la petrol... și n-a reușit, dar a venit acasă și-a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pisoi de zăpadă. Iar acum, la căldura - la propriu și la figurat - din cabină, de pe blăniță Îmi picură aghiazmă. Chiar așa, căci asta e topitura omătului, zice Cristi prin hârtiuțele lui. O fi blasfemie a scotoci sacrul pentru a i dibui secretele, nu pentru mine, pisoi nedus la biserică, și nici pentru prietenul meu, lămurit de mine demult. Mieunam Înainte de Anul Nou - à propos: La mulți ani! - precum că omătul e un fel de cărăuș pentru negentropie, matrița care permite utilizarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acest capitol: Vauvernague crede că "Maximele oamenilor dau pe față inima lor", așa că lectura cărții "Înger cu coarne" poate oferi, într-o addenda virtuală, și portretul medicului Schor: un blajin înzestrat cu ascuțit simț al umorului, deosebit de sensibil, capabil să dibuiască cele ascunse dincolo de aparențe, moralist "cu mănuși", care nu apelează la sentințe contondente, ci la terapia subtilă, inteligentă, a umorului fin până la urmă, tot coroziv. Chiar autorul se explică: "De multe ori când cititorul râde, aș prefera să zâmbească". Cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
N-am trecut de niciun gard (admițând că n-ar avea nicăieri spărturi). Cel mai înțelept (?) ar fi să dorm câteva ore și apoi să caut legătura. Telefonul mort. 26 noiembrie Mă trezește un scârțâit. Mă gândesc evident la șoareci. Dibui după pistolul-mitralieră, dar îl pun la o parte. Ar putea deteriora interiorul. Merge bine" și numai foc cu foc, după cum zic băieții de la radar. Pătrunde printr-o scândură de la 5 metri dacă deșurubezi dispozitivul de tragere detașabil. Îmi simt degetul
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
pe Elimas, „un evreu vrăjitor”. „Și acum, iată, mâna Domnului te-a lovit - spune Pavel. Și orb vei fi și soarele nu-l vei mai vedea o vreme.” „Și În aceeași clipă a căzut peste Elimas pâclă și Întuneric și, dibuind Împrejur, căuta cine să-l ducă de mână” (Faptele apostolilor 13, 11). „Plin fiind de Duhul Sfânt”, Pavel poate acum să provoace altora experiența inițiatică pe care a trăit-o el Însuși „pe drumul Damascului”. Un simptom al trăiniciei imaginii-clișeu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și să știu, și uite după ce-mi curgeau mie balele. Sunt mort de sete și de foame. Andrei sforăie pe bancheta din fața mea. Și văru’ Laur, da, e-n compartimentul de alături. Caut În geantă pe Întuneric, bâjbâi și dibuiesc pâinea. Pâinea goală și Întunericul m-au salvat În mai multe rânduri. Am fugit și m-am ascuns de ei prin tot felul de demisoluri și hangare și hale Întunecoase, până ce vederea mea s-a deprins cu Întunericul. Fug mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și...” Nimic nu-l putea opri. CÎnd oamenii Încep să vorbească despre activitatea intestinelor lor, sînt la fel de implacabili ca și procesele fiziologice despre care vorbesc. * * * Lucrurile au continuat așa mai multe săptămîni. Unul după altul, clienții lui Nick m-au dibuit. Se săturaseră să cumpere prin Nick, iar el să le fure din capsule. Ce adunătură! Pomanagii, poponari, țepari, ciripitori, boschetari - deloc dispuși să muncească, incapabili să fure, mereu fără bani, mereu milogindu-se să le dai pe datorie. Din toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
un moment de derută: îmi imaginasem că, devenind student la Litere, voi păși într-o Castalie a cărților, locuită doar de aleși. Realitatea nu era chiar așa. De aici și dezamăgirea mea, confuzia, încercarea, lipsită totuși de curaj, de a dibui un alt drum. Exact în acest moment a avut loc una dintre puținele întâlniri pe care le socotesc esențiale în viața mea: aceea cu un profesor. Cu un mare profesor, unul dintre cei mai reputați și mai admirați din întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ceartă al treilea câștigă! Prieteni, jocul începe abia acum!"5 "Coloana a fost spulberată. Ideea dvs. a avut aripi! Cum se spune pe la noi: paza bună trece primejdia rea. A venit timpul să ne încheiem socotelile cu von Fuchs. Îl dibuim noi! Nu poate merge prea departe... Dar știi cum se zice: vulpea bătrână caută urma cu botul și o șterge cu coada!"6 Imposibilă vorbire paremiologică, însă teribil de motivatoare pentru un public impuber. Intrând în contact cu aceste lozinci
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în neliniștea lor, imagini asemenea unor ființe; e ca și cum aceste ființe ar pune valurile în mișcare și totuși, dimpotrivă, mișcarea valurilor e cea care le formează. Søren Kierkegaard Imaginea transparentă Liniamentele unei poetici fenomenologice Dacă rostul pozitiv al criticii îl dibuim în ridicarea pe plan de conștiință a valorilor de penumbră sau chiar subterane ale unei opere poetice, e clar că filosofia poate să pună la dispoziția criticului unelte din cele mai eficace și mijloace de sondaj și de determinare conceptuală
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
odată, în starea naturii înduhovnicite, printr-o vedere nepătată, clarvedere, conturează - contrapunctic - tabloul adamic al originarului, Imaginea asemănării fără fisură: " Firescul demult petrecut se/ vădește neprețuit privilegiu:/ "Nepăsător stam dinaintea Timpului, la fel/ cu nenăscuții (Cu adevărat fără vreun ajutor,/ dibuiai cărările îngerilor?), Cel-pururi-de-față/ mă făcea părtaș la înțelepciunea sa; astfel/ puteam prealesne întrezări Firul cu plumb, cel/ dinaintea zidirii, spre a pricepe întocmirea/ văzduhului, temeiurile abisului. Cu ochii/ nedespărțiți de icoana desăvârșirii, eram un/ izbuc adăstând termenul propriei însuflețiri;/ învăpăieri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chemarea. Fața cheamă vederea, îi stă mereu în față, imagine evanescentă a prevenirii în sine. Niciun reper în acest spațiu evacuat, doar borne ale vizibilului defunct. Ce se poate vedea în mediul acestei totale destrupări, ce față ar mai putea dibui ceva în adâncul neluminat? Dar "fața îmi intră cu putere în interiorul capului și înspăimântă cârtița/ acum pielea ce învelește pe dinăuntru capul/ meu alb este cu adevărat albă/ acum pielea aceasta este lumina ochilor mei". Ceva tot mai e de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Căci o fereastră trebuie să se afle „în plin” unghi foveal, pentru a fi văzută cu o acuitate bună; în caz contrar, ea este pur și simplu absentă pentru creier. Concluzie Iată de ce copiilor le este atât de greu să dibuiască ouăle de Paști! Pentru mai multe detalii Lévy-Schoen, A., „Les mouvements oculaires d’exploration”, L’Année psychologique, nr. 67, 1967, pp. 569-599. Norton, D.; Stark, L., „Eye Movements and Visual Perception”, Scientific American, 1971. Vurpillot, E., „Le monde visuel des
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
pentru un material în ceea ce privește marina comercială și să-l dați în emisie. Cât despre mine, sunt un marinar pensionar și nu altceva, știți prea bine că mă feresc să mă dau de gol cu ceva, că ar putea să mă dibuiască și apoi n-aș vrea să fiți în pielea mea. Oricum, dvs. știți mai bine cum trebuie ca să nu dați în vileag, mai ales de unde a fost expediată scrisoarea. Emisiunile dvs. sunt ascultate cu multă plăcere, mai ales cele care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu bulevardul Gheorghiu-Dej, au înălțat ziduri oarbe în jurul Bisericii Doamnei, Ctitorie a doamnei Maria, a lui Șerban Vodă Cantacuzino, încât aceasta să fie bine închisă, cu toate că are cea mai frumoasă frescă din București. Cobor pe Calea Victoriei și abia o pot dibui. Nici biserica Zlătari nu mai poate respira bine între blocuri. Mai fericită (căci fusese ferită pe vremuri, când s-au ridicat clădirile din jurul ei), micul juvaier arhitectonic, Stravopoleos, are, plin de melancolie, culorile amurgului. Biserica s-a întunecat, pereții s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]