300 matches
-
-A. Olsen, L'Esprit du roman. Œuvre, fiction et récit, Berne, Peter Lang, 2004. 64 Fictivitatea narațiunii este o componentă foarte importantă a ficționalității, alături de fictivitatea întâmplării, așa cum precizează și G. Genette (vezi G. Genette, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, traducere și prefață de Ion Pop, Univers, București, 1994, p. 148). 65 Vezi Carole Dornier, "Toutes les histoires sont-elles des fictions?", în Carole Dornier et Renaud Dulong (eds.), Esthétique du témoignage (actes du colloque 18-21 mars 2004, Caen), Éditions de la
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
74 V. Șklovski, "Arta ca procedeu", în Teoria limbajului poetic. Școala filologică rusă, antologie, traducere, studiu introductiv, note biobibliografice și bibliografie critică selectivă de Livia Cotorcea, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 1994, p. 48. 75 Gérard Genette, Ficțiune și dicțiune, ed. cit., p. 105. 76 I.N. Tînianov, "Despre evoluția literară", în Ce este literatura? Școala formală rusă, antologie și prefață de Mihai Pop, note biobibliografice și indici de N. Iliescu și N. Roșianu, Univers, București, 1983, p. 594. 77 Vezi
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
consolatoare. Toate acestea, întrețesute, participă la conexiuni febrile de caracter inductiv, unificând fervorile cu nălucirile, cu dezirabilul și cântul; orizontul apropiat lasă loc absolutului patetic; tangibilul intră sistematic în rezonanță cu un contrapunct enigmatic, iar nuanța se topește în melos. Dicțiunea incantatorie favorizează o antrenantă musica humana, o stare perceptivă simpatetică, totalizând și acompaniind cu mijloace specifice. Chant și enchantement, canto și incantesimo, cânt și vrajă acestea acționează convergent, coeficient, sincretic; la Verlaine, la Baudelaire și Rimbaud, la Petrarca și Carducci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de "sfincși, himere, hidre". Sunt convocați gânditori și învățați, între care Platon, Parmenide, Herodot; nu lipsesc Minciuna și Adevărul, acestea personificate în modul celor vechi; ne solicită constelații și legende (Andromeda și Peștii). Fraza densă din Balada schimbului în natură (dicțiune în modul lui Al. Philippide) are o alunecare ceremonială uleioasă; corăbii cartagineze transportă bunuri de o pitorească diversitate: Erau acolo: animale, rodii, mademuri scoase de sub vechi custódii, pocale, scuturi, tunici verzi, cu fir, orez roman în vase egiptene, oglinzi și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
înclinat spre ceremonial și solemnități, un Doinaș drapat în sacerdot al verbului-instaurator e, concomitent, un poet uvrier formulă de găsit la Mallarmé (în Erezii artistice), în care se încadrează și Valéry. Meditativ cu vizibile deschideri metafizice, pronunțându-se (repetat) pentru dicțiunea clară, el reactiva programatic imaginea creatorului de tip laborios, cu rădăcini în marile modele de pretutindeni: "Păstrarea unor forme tradiționale ale poeticii nu înseamnă prizonierat al tradiției uscate și reci: înseamnă doar recunoașterea unui principiu poetic adevărat de veacuri acela
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
serioși propunători de răspunsuri; deși nu de puține ori sugerează tragicul, comentariile sale (ale unui solar) se organizează într-un fel de cod existențial verticalizant, cod învederând o anumită despovărare, de unde planarea, levitația pe o linie transorizontică, privirea oarecum calmă, dicțiunea patetic-mărturisitoare; finalmente un ceremonial verbal insinuant, raportabil la personajele îndurerate ale lui Eschyl dialogând pe tema destinului. Din filozofia celor vechi se păstrează doar unda vibratorie, simbolistica, modurile alegorice; frecvent, în textele stănesciene se adună, în apariții meteorice, figuri istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Douăzeci și șapte de atribute (în Transparentele aripi) sunt convocate pentru a desena chipul "regelui păsărilor": Este surd, este șchiop, / este nemâncat, este nebăut. Este redus, este nenăscut" și în plus: "neînțelept", "nefericit", "netrebnic", "neghiob", "nevăzut", "neauzit", "negustat", "nepipăit" etc. Dicțiune identică în Mâncătorul de libelule; demonstrație de bravură stilistică ad hoc: "Mănânc libelule pentru că sunt verzi / și au ochi negri / pentru că au două rânduri de aripi / transparente"; în douăzeci de versuri de cincisprezece ori "mănânc pentru că..." Douăzeci și trei de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu numai de limbaj) avea să devină un creator de mare audiență și poate cel mai notoriu scriitor român în străinătate. Mentalul rustic de adâncime, vizibil nu numai în serialul La Lilieci (proză ritmată), coexistă cu suflul intelectual discret, conferind dicțiunii vivacitate și farmec. După ce îi citase o parodie pe tema textelor de "muzică ușoară" și după ce primise din partea poetului douăzeci și unu de poeme ("tăieturi din Luceafărul") G. Călinescu îl semnala elogios în Contemporanul (oct. 1964, nr. 43): "Fundamental, Marin Sorescu are
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
O, tânără pustie Iubita mea din Pustie O, vai, Pustie, cât ești Pustiitoare de n-ai fi tu Pustie aș fi pustiu sub soare Dar tu și eu Pustie în cel mai greu Pustiu Suntem nădejdea stinsă a marelui Pustiu. Dicțiunea simbolică vizează finalmente Ascensiunea; muntele, turnul, câmpia nu permit însă desprinderea Singurătatea metafizică alienantă din Via dolorosa e dimensiunea infernului devorant: "Nu-i nimenea în lume mai singur decât mine / Toți au venit și au plecat / Nu știu pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nici o atingere cu lasciva Lolita, "nimfeta" de doisprezece ani din capodopera lui Vladimir Nabokov. La Cezar Ivănescu, corpul "fragil" al nimfetei e semnul inocenței: "Trup alb de fată care nu vei muri, / suflet care n-a gustat știința morții..." Regimul dicțiunii, incantatoriu, seamănă a cuminecare șoptită. "Te-am dorit mult, / încă de pe când iubirea era pentru mine castitate; / atunci să fi venit, / te urmam fără pic de durere, / la gândul că această însoțire a noastră / avea să fie de scurtă durată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
biblice despre "Gog" și "Magog", despre "Sfânta Vergură" ori despre "cămașa lui Hristos" acestea, cumulate, conduc la ideea de murire și regenerare în etern. "Moartea-și primblă iar trăsura / prin turcitul București" (Doina Melodie fără sfârșit). Dacă în Rosarium prevalează dicțiunea megalinară, preasălvirea Madonei, în Doina prioritar e spectrul dispariției. La centenarul Doinei lui Eminescu (prilej de encomion), Cezar Ivănescu se înfățișa cu un serial. Modul lirico-epic al lui Arghezi vârstnic, "întors la brazdă" și autor de doine (Doină din frunză
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din urmă, dimensiunea sa particularizantă nu ține de paradigma funerară, de vreo mistică a morții, ci de calitatea artei, de ceea ce ea înțelege prin Spațiul dintre cuvinte; e vorba de valorificarea expresivă a articulațiilor și interstițiilor, de instrumentația metaforică, de dicțiunea sobră, de frenezia și tensiunea sentimentelor care își caută sunetul. Dincolo de tristețea multiformă subzistă, în filigran, o naturală dragoste de viață. Contribuie la o mai relevantă apropiere de remarcabila poetă (consecventă crezului său estetic și etic) punctele de vedere formulate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a miraculoasei călătoare, O dimineață în curte, La cinematograf și nu numai. Încălzit, regizorul de spectacole uită ca, din când în când, să stea în loc, să cate îndărăt sau să privească înainte. Ce contrast, bunăoară, între Bacovia, un performeur al dicțiunii simplisime, și truculența lui Dimov, la care discursul trosnește de încărcătură! Își dau întâlnire, la acesta, achiziții ale fostului student (în filozofie, biologie, teologie), neajuns în posesia vreunei diplome academice dar cu remarcabilă cultură de bibliotecă. Nu numai că poliglotul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Labiș": "Avem acum "axioma Labiș", am spune chiar "dogma Labiș""; rafinatul critic sublinia că poetul fusese, practic, "unul între alții", iar reînnoirea climatului liric se datora mai multora (Scriitori români Dicționar, 1978). Nu vreo noutate prozodică adusese Labiș ci o dicțiune proaspătă, cuceritoare, opusă clișeizării din epocă. Un text de sorginte folclorică, Începutul, trimițând la doine și "danț", avea concomitent rădăcini naturiste: "Am strâns sănătate din cremenea neagră, / Din vâna de apă țâșnind încordat". Contacte cu Eminescu, întâlniri cu transilvănenii Coșbuc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gen se înscrie (aparent) în cadrele normalității, un Emil Brumaru funambul continuă la modul giocoso. Patetic și discret ironic, el își arată direct sau prin intermediul măștilor profilul interior grav; dedublarea îi dă libertatea de a se proiecta în efigii memorabile. Dicțiunea centrată pe contrasens, fabulația programată pe aglutinări năzdrăvane de basm, amestecul de gingășie ascunsă și bonomie creează o stare de empatie transtemporală. Poetul, cititor perspicace, avea cunoștință de Lautréamont (pe care-l citează într-un vers); îi erau cunoscute scrierile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
13 titluri în totul). Poetă născută, nu făcută, Carolina Ilica, în special cea din Tirania visului (I 1982; II 1985; III 1993), continuând cu Scară la cer (1997), cu Sonete imperfecte (2000) și celelalte, dispune de o certă siguranță a dicțiunii, încât dincolo de teme și scenarii lirice, stilul o diferențiază prompt. Prospețimi silvestre (sub frecvent-repetatul titlu Pădureanca) relevă la nivel existențial consonanța cu sufletul transilvan. Trăsătură intens-particularizantă, "pădureanca" (arădeancă din Vidra) pune în pagină palpitul spațiului natal, acesta cadru de semiografie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în siderurgie (la "Republica"). Să continui?... Ba chiar am și calificare de miner. Nu mai spun că pedagogie școlară fac de vreo cinci ani" (Precizări autobiografice în finalul plachetei La fanion; restilizate în Post-ospicii). I Tensionat și imprevizibil, debutantul practică dicțiunea voit-plebee, minimalizând formele poeticii consacrate cărora le suprapune ostentativ fabulația cvasi-argotică. Confesiune sacadată, deliberat familiară (punctată cu îngăimări, cu ăăă), micro-scenarii difluente, montaj inteligent evitând la timp aplatizarea acestea conferă discursului o tonalitate voios-teatrală, bazată pe simultaneizarea antinomiilor. Anterior, Arghezi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
raze (1982) cu modificări de la un moment la altul. Percepția realului merge în pas cu un fel de reflexivitate acrimonioasă de observator interogativ, bântuit de neliniști existențiale. Același vers liber simulând fluxul vorbirii cotidiene (cu surplus de încărcătură lexicală), aceeași dicțiune sincopată, cu replici și autoreplici; aceeași viteză a reperelor filmice; toate cooperează acum la o autoimago complexuală frământată. Notații repezi sugerează distorsiuni, incongruențe, coșmare și nostalgii prăbușite: bunăoară în Sunetul plin, în treizeci de versuri se succed douăzeci și șapte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conferinței de presă: În rest, sap grădina, sădesc crizanteme, plivesc pătrunjelul, cultiv mușcate, mai și mor din vreme în vreme... (Aplauze vii și îndelungate). La maturitate, deși persistă comandamentul "înmoldovenirii", mișcarea interioară învederează, totodată, apetența pentru universalul uman. Limbajului sacralizant, dicțiunii liturgice li se asociază altfel de cântece, o altă simbolistică, noi modalități de orchestrare. Cu ciclurile Dreptul la eroare (1993) și Lacrima care ucide e o poveste; pe o anumită întindere, ele reproduc texte din volumele precedente; li se adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Spre un dincolo pur năzuiește: "Întâia pasăre-a lumii, Pasăre-Gând". În esență, la Vasile Nicolescu poezia fenomen atoateintegrator face corp comun nu numai cu muzica și pictura, dar și cu baletul, cu orice altă categorie de comunicare pan-umană, regimul dicțiunii lui fiind constant de natură sonoră, dar și vizual impresionist, aerian până la transparență. Muzica, principiu suprapersonal unificator,e în același timp închidere și deschidere, poetul lăsându-se: " Dus de-a-ndăratelea, dus fedeleș, / dus ca un orb de toiagul speranței / în muzică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cafenelelor" cetății "uzurpatoare sălcii", un "fior al lanului răspândit tulpină din tulpină". Cele mai noi apariții Nord și dincolo de Nord (2001) și Stânci nupțiale (2003) se mențin (în mare parte) pe tipare cunoscute; în ambele același ceremonial, aceleași motive, aceeași dicțiune până la manierism. Câteva figuri (Ion, Achim, Varlaam) reintră în scenă ca repere de mentalități rustice; li se adaugă un fel de mag enigmatic, orb, pe nume Row. Nordul lui George Vulturescu nu e nordul geografic, ci un septentrion interior implicând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
inflexibilă, dramatic perseverentă a realizării în interiorul propriei predestinări. Fatalitatea și fatidicul curgerii și împlinirii datelor existențiale sunt suficient de covârșitoare pentru cititorii dintotdeauna, intrigați de destinul uman înzestrat cu calități excepționale. Adevărul acestei parabole biografice cere doar o solemnitate a dicțiunii, spre a fi credibil, iar nu infăptuiri liricoide, stridente. Romanul însă, nu prinde viață în absența tipologiei. El presupune caractere, tipuri generale, structuri psihice reale, eterne. Dante este poetul catolic hermeneut, Michelangelo este artistul care trăiește terifiant tragedia nedesăvârșirii față de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mare combustie intelectuală, un discurs paralel între memorial și diagnoza prezentului și a societății noastre postdecembriste. Construit în genul tezelor și antitezelor unui savant contrapunct, eseul se derulează ca un spectacol de idei, cuceritor prin fervoare, vervă și acuratețe a dicțiunii. Galileo Galilei (chinuit de întrebarea dacă merită să mori pentru adevăr) și Don Quijote (menit să se bată solitar pentru ideile lui înalt morale într-o lume scufundată în promiscuitate și care nu mai crede în iluzii) sunt eroii ce-l
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de consacrare a autorului este martiriul sau asceza. Și cum noi îl cunoaștem pe om ca yoghin, ascet și salutist, (a se vedea "Muntele calvarului"), timpul nu-i pierdut; oricum Andru este un ascet isihast ]n spiritul filonului filocalic al dicțiunii ce pune preț pe "acea cultură aliată cu păstrătorii vieții, acea cultură care tămăduiește dinspre suflet spre trup". Cu ocazia Premiului "Balkanika" primit pentru "Păsările cerului" (apărută și în limba italiană), regretatul critic și romancier Gheorghe Crăciun elogiază întregul demers
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
boală și artă / ceea ce am câștigat / nu va a fost decăt sentimentul morții" (petrecute în 1998), surprins totuși în jurnal într-o fază avansată, jenantă, de euforie bahică. Să exemplificăm felul somptuos, învăluitor și totuși algebric, marea simplitate aforistică a dicțiunii la care a ajuns diagnoza critică a lui Gabriel Dimisianu: "Cotidianul, contingentul, lumescul, sunt marcate în viziunea sa (a lui D.L., n.n.) de un semn negativ, delimitează un ținut al răului, un spațiu al descompunerii și înjosirii, al maculărilor nedorite
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]