4,878 matches
-
schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată din decembrie ^89, conserva cîteva urme de gloanțe, ricoșeuri scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd în clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub ferestre, două babe crete blestema, pe o pancartă care le unește zbîrciturile, guvernul, președinția etc. pentru... pentru ce? Știe, probabil, mai bine "opoziția" care, vorba lui Pleșu, adresată, într-o noapte, unui condeier perpetuu-justitiar
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
am mărturisit că, încă în timpul liceului, am încercat să compun o piesă de teatru. Stephan Roll m-a rugat să i-o aduc, și pentru mine a fost o problemă, deoarece nu aveam mașină de scris. Din economiile mele am dictat unei dactilografe piesa și îmi amintesc rugămințile ei de a reveni asupra unor termeni mai puțin uzuali. În sfîrșit, cu cronica următoare i-am înmînat lui Stephan Roll piesa mea, pe care a primit-o cu indiferența unui redactor excedat
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
colaborărilor" celor doi mari scriitori cu oficialități diverse din trecut. Arghezi nu e cruțat de filogermanismul din perioada ocupației Bucureștilor care l-a condus, îndată după primul război, în închisoare, nici de abilele lui schimbări de tabără politică, după cum îi dictau interesele materiale, din interbelic. Lui Sadoveanu i se cere socoteală de trădări repetate ale celor care l-au sprijinit și chiar de gestionarea dubioasă a unor fonduri guvernamentale. în bună parte, aceste acuzații sînt întemeiate. Nu însă pentru a le
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
și că în umbra poetului s-au sufocat de epigonism și condeie mai mari și cu ceva mai multă individualitate, "delictul" Veronicăi nu mai pare atît de grav. Eminescianizările ei sînt mai curînd un fapt sentimental decît literar și sînt dictate de "statutul de iubită" a poetului. Acolo unde alții văd mimetism nu ar trebui să vedem decît un dialog afectiv, o sintonizare, acordare de frecvențe. Femeia intuise înaintea multor exegeți importanța poetului ("Geniu tu, planează-n lume! Lasă-mă în
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
a omisiunilor indicate prin paranteze și puncte de suspensie - poate fi urmărită și sub aspect sintactic: al structurii segmentelor eliminate și al refacerii unor coerențe. Analiza semantică ar putea viza listele de termeni interziși, pentru a stabili în ce măsură respingerea era dictată de sensul propriu-zis sau de conotațiile lor de diverse tipuri. Din punct de vedere pragmatico-stilistic, cred că merită studiate mai ales substituția eufemistică, expresiile impreciziei. Am prezentat altă dată cîteva strategii retorice din această ultimă categorie, așa cum apăreau ele în
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
dintr-o suflare... eu nu revin pe text. Nu schimb nici un cuvînt. Scriind necontenit povestea izvorăște din ea însăși. Sînt mereu uimită că nu ștu ce am în mine. Scrisul se scrie pe sine... curge ca la cișmea... parcă-mi dictează cineva... cine oare? Totul se relevă în clipa scrisului, atunci, într-o legătură unică... elaborarea e secretă iar mîna i se supune... De la debut și pînă astăzi totul a fost definitiv, nu mi-a cerut nimeni vreo modificare... să schimb
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
nemaipomenită... dar m-am îmbolnăvit. Eu nu mai am voie să scormonesc... eu nu mai știu să mai scriu... eu nu mai pot nici să mă semnez... Nu vedeți? Abia învăț să merg, ca un copil... O.G.: Dar să dictați cuiva... I.P.:Nu, nu mai pot, eu trebuie să văd cuvîntul scris de mine și asta acum e imposibil... bătrînețea face congestii cerebrale... rememorarea mea e lăuntrică, se exteriorizează greu... Dialogul însă mă incită și-mi face plăcere, așa că nu
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
capul lor... Mi-a cerut să-l schimb dar eu habar n-aveam de economia lor politică, asta prin '63... cică aș fi atemporală... în afara istoriei. Un an întreg am muncit la finalul ăla... eu scrisesem cartea după cum mi-o dictaseră strămoșii... V-am spus chiar la început: singura dată cînd am modificat ceva... O.G.: După '44 ați scris și literatură pentru copii... asta ca să evitați rigorile cenzurii? I.P.:Mi s-a comunicat că și Arghezi a început să scrie
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
oamenii, agresiunea din toate părțile... mă simțeam rătăcită... oarbă... Cred că n-am priceput niciodată ce vor cu... aia... realismul lor socialist... un produs contrafăcut, o minciună, dragul meu domn... ceva atît de fals... Ori eu... mie să nu-mi dicteze nimeni ce și cum să scriu... eu mă consideram unealta harului... pentru mine autonomia esteticului este... O.G.: Din nou vă întoarceți la... I.P.:Pe mine nu m-a atins mojicia nimănui! Da, din nou îl evoc pe Lovinescu... ambientul
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
respect față de Dumnezeu... ardeleanul vrea să-și facă odrasla Domn... nu precupeț... Așa că n-aveam ce să mai schimb în mine după 23 august... O.G.: Și totuși ați scris Vlașinii... I.P.:Eu numai am pus cerneala. Strămoșii mi-au dictat-o. Așa a fost să fie, așa că acum cu Urmașii Vlașinilor socotelile mele cu lumea s-au încheiat. M-am mutat la fata mea, la Bacău. Am venit să mor la Bacău. A treia zi de la sosire am și cumpărat
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
apoi în forță dinspre ficțiune spre cotidian, vezi SF Truman Show. Inamicul... atinge la un moment dat acel frison existențial al zădărniciei întîlnit și pe puntea înclinată a Titanicului lui James Cameron (reluat în difuzare) unde soarta e cea care dictează. La terestrul Tony Scott teroarea e iscata nu de pronia divină, ci de un înalt funcționar, aparent apatic (în spatele ochelarilor ascunzîndu-si ferocitatea Jon Voight), care dorește să lucreze "curat" și mobilizează ditamai satelitul planetar să-l urmărească pe erou, avocatul
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
al iubirii, compus dintr-o serie de aspecte constitutive, între care și capacitatea ei de subversiune. Această vine din felul în care dragostea răstoarnă ierarhii, încalcă interdicții, isi impune propriile norme, duelîndu-se permanent cu un adversar care altminteri i-ar dictă reguli nimicitoare. O asemenea concepție a iubirii exclude din pornire pasivitatea, supunerea, acceptarea fatalității. Așadar, ca să revin la cazul poeziei trubadurești, categoric nu diferența de rang social dintre doamna și poet este cea care face iubirea dintre ei neconsumabilă; dimpotrivă
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
opinie pentru a regretă după regimul lui Ceaușescu, ar mai accepta, chiar și ei, să-și țină gură pentru a nu intra în conflict cu o nouă securitate à la Ceaușescu sau cu un nou partid unic care să le dicteze ce pot spune și ce nu? Cînd oftezi după un regim politic despre care Constituția îți atrage atenția că nu îl va mai tolera, e greu de crezut că îți vei tăia limba de dragul întoarcerii la ceausism. Sau că vei
"Înapoi la Ceausescu?" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18061_a_19386]
-
Purgatoriu strig:/ăNu-ti întoarce, Doamne, Față de la mine!a" (Tîrziu mi-am pierdut inocentă). Bardul creștin se rostește în rafinate clarități de rugăciune, în propoziții mestesugit-pioase, al căror punct de plecare îl reprezintă boema modernă, viața metropolitană, tehnicizarea (procedeu dictat de necesitatea contrastelor ori a echivocului atît de liric productiv): Bînd ieftine băuturi în bucătărie cu tinerii/ și învățîndu-i o învățătură ce nu e în cărți,/ vorbindu-le despre iubire în vremea internetului,/ despre indurarea care pe toate le absolvă
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
-i drept, cam disperat, la tovarășul prim, Titi-Par, s-a prezentat. - N-aș fi crezut! În ruptul capului, n-aș fi crezut, mai ales acum, când mai marele împărat a schimbat guvernul, apoi cu gura sa, la toți el a dictat: „să se facă, să se dreagă și să meargă!... Că, altfel, dracu v-a luat! Îți dai seama, to'arășul? Dumneata, om al muncii, la împărat, în beciurile securității, în umezeală, sau marele rahat până la gât, ... ce-i drept, cam
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
de treizeci de ani. Limba o învățasem oarecum în liceu, cu profesorul de italiană. O limbă aparent ușoară, dar cu o gramatică destul de complicată. Abia sosit în Italia, m-am izbit de zidul stîngii, o stînga ce acaparase cultură și dictă legea. Nimerisem din lac în puț, cu deosebirea că puteam să spun în gura mare ce gîndesc, fără teama de a fi arestat, dar și fără a avea acces la concursuri, comenzi și alte privilegii rezervate artiștilor "progresiști". Așadar, am
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
luat de val" și, la un conciliu episcopal dintr-o provincie orientala, semnează un edict prin care creștinismul devine religia oficială a imperiului. Cum se produce această transformare a împăratului Sapiens, de la contestare ironică și autoironică, de la vehemență celui ce dictează uciderea în arene a gladiatorilor creștini, până la acceptarea edictului și, implicit, sanctificarea să - acesta e drumul logic-ilogic foarte bine gradat în cele 15 epistole. Desigur, "zeii erau obosiți" - atât de obosiți încât "ziua de azi se încheie mâine" (ne amintim
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
Alex. Ștefănescu O carte căreia i se face respirație artificială Memoriile lui Mihai Beniuc referitoare la perioada 1940-1975, dictate în 1975 unei dactilografe, apar abia acum, la douăzeci și patru de ani de la confecționarea lor și la unsprezece ani de la moartea autorului. Editorul lor entuziast este prozatorul și ziaristul Ion Cristoiu, care și-a făcut un program din publicarea la editură
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
Demostene Russo care susținea că această carte e opera unui călugăr grec din al XVII secol, optînd pentru ideea că opera, chiar a lui Neagoe, desi sensul termenului de autor este altul acum decît atunci. E posibil să fi fost dictată, cum dictate au fost și scrisorile lui Mihai Viteazul în latinește. Se ocupă, în continuare, de "cuvîntul românesc în scriptură", trecînd în revistă cele mai importante tălmăciri românești ale veacului și ale Noului Testament, ale Vieților Sfinților. Aici stăruie asupra
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
care găsește conexiuni interesante între întîmplări trecute și prezent, între atitudini de atunci și de-acum. Între nenumărate sugestii despre relația sensibilă, delicată și protectoare creată de Ea (așa o numește pînă la sfîrșitul volumului) cu o artă mai degrabă dictată de instinct decît învățată de undeva, autoarea aduce în prim-plan și un tulburător motiv al privirii. O privire a mamei și a copilului care închide în sine o lume numai de ei știuta, care se refuză lumii exterioare. Pentru
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
pentru a mai gîndi la o astfel de soluție magic salvatoare? Cunoscînd atîta lume importantă și avînd farmecul povestirii orale, și-a scris, se pare, în trei rînduri memoriile sau numai însemnări cu caracter memorialistic. Prima oară, prin 1940, a dictat memorii, firește în limba franceză, unei secretare. Nu le-a pus la păstrare și nici nu s-a grăbit să le publice. Dar în iarna lui 1941 a citit fragmente din ele surorilor ei. Una dintre ele i-ar fi
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
își amintește de Kierkegaard. Poemele, indiferent de persoana pronumelui, șunt confesiuni în tonalitate foarte gravă, problemele pe care și le pune poeta șunt pe coordonatele absolutului. De cele mai multe ori tensiunea este între Dumnezeu și Diavol, cu majusculele de rigoare: "Dumnezeu dictează și eu scriu, iar diavolul mă urmărește peste umăr și face corecturi. / Libertatea e insuportabila. Mă transform în / sclav, scriind? Întorc capul de la lucrul meu / și văd doi ochi - în aer bulbucați, străini de / lume: divini / demonici." Este foarte familiară
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
lozinca zilei, acuzau, condamnau și se înscriau în nimicitorul tsunami politic. În prima etapă, politica a fost o voce casandriană, o poruncă de proroc, o sentință de tribunal militar expeditiv și definitiv, sub auspiciile cărora s-au săvârșit cruntele operațiuni dictate de Moscova: devalizarea claselor posesoare, întemnițarea oamenilor politici din suprastructura regimului Antonescu, pedepsirea a tot ce se presupunea, în raționamentul marii puteri învingătoare, că a fost aliat fascismului și continuă să fie adversar al URSS. Tsunami-ul politicii de la Est
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
te recomanda demn de încrederea politică a regimului (a patronului său), nu aveai șanse. Chit că respectiva „calificare“ nu folosea și nu avea să folosească nimănui. Ea trebuia să garanteze că nu ești sau nu vei deveni impediment în demersurile dictate de Moscova, și că la nevoie te vei înhăma, în enorma masă gregară de tracțiune, la carul istoric ce traversa țara. Politica stăpânea lumea noastră, o împărțea ireversibil în prieteni și dușmani, stigmatizând destinul oamenilor. Importanța politicii rezulta și din
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
vorbi nici de investiții corporatiste, nici de profesii juridice, nici de drepturi și libertăți respectate, ce să mai vorbim de bunăstare cinstită. Economia, justiția, drepturile și libertățile vor fi preluate de 'instituția interlopului'. Astăzi interlopul parazitează societatea, mâine îi poate dicta. Astăzi el cere taxa de protecție 'buticarilor', mâine va cere acțiuni la firme de avocați, sau de notari, sau va vrea să aibă judecători în portofel... Și nu o să-i puteți refuza, pentru că vor amenința cu forța iar dacă justiția
Ministrul Justiţiei: Proliferarea actelor de violenţă ale interlopilor reprezintă consecinţa directă a clemenţei judecătorilor () [Corola-journal/Journalistic/24981_a_26306]