355 matches
-
Álvaro del Portillo Diez de Sollano (Madrid, 11 martie 1914 - Roma, 23 martie 1994) a fost un episcop spaniol, primul succesor al Sfântului Josemaría Escrivá de Balaguer în fruntea Opus Dei. Era doctor inginer în construcții de drumuri și doctor în filozofie și drept
Alvaro del Portillo () [Corola-website/Science/332911_a_334240]
-
acest ansamblu de imagini este înconjurat de o bandă cu titlul „TIERRA DEL FUEGO”. Ca supliment, în partea de stânga sus se află o stea cu cinci colțuri și în partea din dreapta jos o scrisoare. Timbrul poartă înscris pe el „DIEZ CENTAVOS ORO LOCAL” și cifra „10” în fiecare din cele patru colțuri. Emisiunea primului timbru de 10 centavos, echivalent cu 10 centigrame de aur pur, s-a realizat în anul 1891. Aceasta a reprezentat un impuls pentru mesagerii care transportau
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
1876, sub îndrumarea lui Ferencz Klimovits și Bertalan Székely. A plecat pentru o perioadă de patru ani la München, în perioada 1878 - 1882, unde și-a desăvârșit cunoaștințele la cursurile Academiei Regale sub directa îndrumare a lui Alois Gabl, Otto Diez și Ludwig von Loefftz. Hollósy s-a stabilit definitiv, după terminarea academiei la München unde a locuit până la sfârșitul vieții. În anul 1886 și-a deschis la München propria "Școală particulară de pictură". Din acest an cariera sa a orbitat
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
situații care nu știu cum ar fi evoluat. În orice caz pe noi ne-a lăsat cu gura căscată neluând în serios eforturile profesorului Popescu, zis Burtică, de a ne băga în cap Cheia de Fa. Căci dacă cu gama și cu diezii și becarii a izbutit mai mult sau mai puțin, cu Cheia de Fa, în afară de Duci Pârvu care cânta la pian și de Gică Mateescu care avea talent și compunea, deși avea să ajungă inginer (avea să moară destul de tânăr la
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
adevărat, această idee pare a data cu mai mult timp în urmă și anume, aceasta este întâlnită prima dată la Chopin în acel "Preludiu" inspirat de o zi de ploaie în insula Majorca. Fiecare mișcare ce pleacă din continuul do diez este percepută asemenea unei bucle melodice. Cel mai proeminent accent se găsește la măsura 56 din întregul de 92 de măsuri, iată deci și de această dată o umbră a secțiunii aurea în construcția lucrării. Finalul în formă de sonată
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
Diemelsee | Diemelstadt | Dienethal | Dienheim | Diensdorf-Radlow | Dienstweiler | Diepenau | Diepholz | Diera-Zehren | Dierbach | Dierdorf | Dierfeld | Dierhagen | Dierscheid | Diesdorf | Diespeck | Dießen a.Ammersee | Diestelow | Dietenheim | Dietenhofen | Dieterode | Dietersburg | Dietersdorf | Dietersheim | Dieterskirchen | Dietfurt an der Altmühl | Diethardt | Dietingen | Dietmannsried | Dietramszell | Dietrichingen | Dietrichsdorf | Dietzenbach | Dietzenrode-Vatterode | Dietzhölztal | Diez | Dill | Dillenburg | Dillendorf | Dillingen an der Donau | Dillingen/Saar | Dillstädt | Dimbach | Dingdorf | Dingelstädt | Dingen | Dingolfing | Dingolshausen | Dingsleben | Dinkelsbühl | Dinkelscherben | Dinklage | Dinslaken | Dintesheim | Dippach | Dipperz | Dippoldiswalde | Dirlewang | Dirmstein | Dischingen | Dissen am Teutoburger Wald | Dissen-Striesow | Ditfurt | Ditscheid | Dittelbrunn | Dittelsheim-Heßloch | Dittenheim | Dittersdorf | Dittweiler
Lista localităților din Germania - D () [Corola-website/Science/309299_a_310628]
-
succesul, dar și despre modul în care au reacționat cei din jur când s-a vorbit despre el că solistul Carla’s Dreams. http://www.europafm.ro/exclusiv-roman-burlaca-regizorul-din-spatele-carlas-dreams-la-primul-interviu-video-in-romania-video/ http://ea.md/regizorul-roman-burlaca-categoric-nu-sunt-solistul-din-carlas-dreams-sa-nu-stricam-povestea/ http://acasatv.md/article/o-seara-perfecta/roman-burlaca-recunoaste-ca-este-membru-al-proiectului-carla-s---1223481.html http://diez.md/2016/06/08/foto-video-regizorul-roman-burlaca-si-pus-amprenta-pe-cea-mai-sexy-alianta-din-showbiz-ul-romanesc/ http://www.realitatea.md/video-regizorul-roman-burlaca-intr-un-interviu-exclusiv-la-emisiunea-interviu-cu-iliu-a-plamadeala 39831.html http://protv.md/știri/divertisment/cine-este-carla-s-dreams---1024761.html http://www.radio 21.ro/roman-burlaca-autorul-videoclipurilor-carlas-dreams-interviu/ http://stiri.tvr.ro/interviu-in-exclusivitate-cu-regizorul-clipurilor-carlas-dreams--roman-burlaca 70400.html http://www.7est.ro/monden/vedete/item/60569-carla-s-dreams-si-roman-burlaca-film-despre-reincarnare.html http
Roman Burlaca () [Corola-website/Science/336993_a_338322]
-
principal pentru a studia operele maeștrilor olandezi printre care avea o admirație specială pentru de Rembrandt. Deoarece nu a reușit să fie admis pentru a studia în atelierele lui Karl von Piloty, Wilhelm von Lindenschmit der Jüngere sau Wilhelm von Diez, Uhde a plecat la Paris în anul 1879, unde a aprofundat pictura olandeză sub supravegherea lui Mihály Munkácsy. Aici e realizat Uhde lucrarea intitulată "Cântărețul" care a fost expusă la Salonul Oficial de la Paris în anul 1880, unde a obținut
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
35 mm, prelucrată prin procedeul Eastmancolor și în formatul Techniscope (2,35:1) apropiat de CinemaScope. Complexitatea filmului a impus prezența mai multor regizori secunzi: Paul Nuyttens, Anastasia Anghel, Tony Aboyantz și Edith Mandel. Șefi de producție au fost Alfonso Diez, Nae Alexandru, Ion Schihar și Sideriu Aurian. Coafurile au fost realizate de Elena Mușat, iar ca machiori au lucrat Aurelia Ion și Billie Bonnard. Efectele pirotehnice au fost coordonate de ing. N. Daraban, iar maistru de lupte a fost Henri
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
posibilități pentru intervale. De exemplu, secundă mare poate fi definită că M2=P1+Ț sau M2=P1+ț. Această schimba alte intervale, de exemplu m7=P8-Ț sau m7=P8-ț etc. Doar prima variantă este inclusă. Notele G Bemol și F Diez diferă cu 2s-T=19.5 de sutimi. Similar, notele G Diez și A Bemol diferă cu 2s-t=41 de sutimi. Toate acestea fac că transpoziția sau modulația să nu poată fi aplicate, ceea ce reprezintă unul din principalele dezavantaje ale acestei
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
M2=P1+Ț sau M2=P1+ț. Această schimba alte intervale, de exemplu m7=P8-Ț sau m7=P8-ț etc. Doar prima variantă este inclusă. Notele G Bemol și F Diez diferă cu 2s-T=19.5 de sutimi. Similar, notele G Diez și A Bemol diferă cu 2s-t=41 de sutimi. Toate acestea fac că transpoziția sau modulația să nu poată fi aplicate, ceea ce reprezintă unul din principalele dezavantaje ale acestei scări sonore. Cântarea bizantina românească urmează (cel puțin teoretic) scară sonoră
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
2 trompete, 3 tromboni, tubă, timpane, percuție și coarde. Concertul pentru fi divizat astfel: Prima și ultima secțiune au o legătură tematică între ele deorece concertul începe și se încheie cu aceeași temă în Re bemol major. Secțiunea mediană (Sol diez minor) este mai întunecată dar deloc mai puțin glorioasă decât celelalte două, climaxul său fiind mai mult abisal decât arogant. Prokofiev a dedicat primul său concert pentru pian "înfiorătorului Șrepin". Concertul a avut premiera la Moscova pe 25 iulie 1912
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
în RE major, opus 76 (1954), București, 1963, primă audiție, București, 1 ianuarie 1955, Filarmonică, Antonin Ciolan; • Simfonia nr. 5 în mi minor, opus 78 (1955), primă audiție, București, 30 martie 1957, Filarmonică, George Georgescu; • Simfonia nr. 6 în do diez minor, opus 82 (1957), București, 1964, primă audiție, București, 7 decembrie 1957, Filarmonică, George Georgescu; Suită de cântece populare, opus 83 (1958), pentru orchestră populară; Suită de cântece populare, opus 84 (1958), pentru orchestră populară; • Simfonia nr. 7 în fa
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
minor, opus 82 (1957), București, 1964, primă audiție, București, 7 decembrie 1957, Filarmonică, George Georgescu; Suită de cântece populare, opus 83 (1958), pentru orchestră populară; Suită de cântece populare, opus 84 (1958), pentru orchestră populară; • Simfonia nr. 7 în fa diez minor, opus 85 (1958); • Divertisment nr. 2 pentru orchestră, opus 88 (1959); • Simfonieta nr. 5, opus 89 (1959), primă audiție, București, 1959, Orchestra RTV, Carol Litvin; • Simfonia nr. 8 în sol diez minor, opus 91 (1960), primă audiție, București, 5
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
pentru orchestră populară; • Simfonia nr. 7 în fa diez minor, opus 85 (1958); • Divertisment nr. 2 pentru orchestră, opus 88 (1959); • Simfonieta nr. 5, opus 89 (1959), primă audiție, București, 1959, Orchestra RTV, Carol Litvin; • Simfonia nr. 8 în sol diez minor, opus 91 (1960), primă audiție, București, 5 decembrie 1968, Orchestra RTV, Paul Popescu; • Simfonia de cameră nr. 2, opus 98 (1961), primă audiție, București, 1963, Orchestra Cinematografiei, C. Bugeanu; • Simfonieta nr. 6, opus 100 (1962); • Simfonia nr. 9 în
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
și este mai puțin intervenționist chiar și decât Cooke: a făcut modificări doar unde interpretarea era imposibilă. Efectul este mai diminuat față de alte versiuni deși a amplificat secțiunea alămurilor mai mult decât Cooke. Introducerea simfoniei (care este în gama Fa diez major) menține o conexiune cu ultima parte a Simfoniei nr. 9. O melodie Andante lungă și tristă interpretată doar de viole duce către o expozițiune a primei teme lente de către coarde. Această temă este dezvoltată și este prezentată o altă
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
al simfoniei, acum transferat cornilor, este răspunsul ce calmează puternica disonanță ce a zguduit sfârșitul primei părți. Muzica flautului solo auzită după scena funerară introductivă revine pentru a încheia simfonia într-un mod pașnic și, neașteptat, în gama principală Fa diez major. Schița acestei părți evidențiază faptul că Mahler a compus inițial finalul în Si bemol major dar în timpul revizuirii a transpus muzica în Fa diez, gama primei părți.
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
revine pentru a încheia simfonia într-un mod pașnic și, neașteptat, în gama principală Fa diez major. Schița acestei părți evidențiază faptul că Mahler a compus inițial finalul în Si bemol major dar în timpul revizuirii a transpus muzica în Fa diez, gama primei părți.
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
sub îndrumarea lui Julio Julian și diversificate prin studii de jazz și expresie corporală, înscriindu-se în cele din urmă la Centrul de Capacitate al Televisa. Activitatea teatrală și-a început-o în anul 1974 cu piesa de comedie "Los diez mandamientos", pentru că în anul următor să joace în comedia muzicală pentru copii "Mi dulce sueno"; de atunci a jucat în alte 33 de piese ca actor, asistent de producție, scriitor, director sau scenarist, printre acestea amintind: "Enemigo de clase" (1991
Eduardo Palomo () [Corola-website/Science/318561_a_319890]
-
absența lui Korngold. Korngold s-a considerat uitat și subapreciat, așa că a părăsit țara sa natală. A revenit în Statele Unite profund dezamăgit. A făcut un al doilea drum spre Europa în 1954, când a avut loc premieră " Simfoniei în fă diez", Op. 40. După ce a fost din nou dezamăgit cu eșecul lucrării "Die stumme Serenade", a călătorit la Munchen pentru a lucra la un ultim film, "Magic Fire", un film biografic despre Richard Wagner, produs de Republic Pictures. În 1955 Korngold
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
Interesant este aici momentul de legătură cu tranziția (măsurile 122-123), întrucât trecerea se face abrupt și ca tempo și ca nuanță și ca stare și, mai ales, din punct de vedere armonic. Se modulează la șapte cvinte, respectiv, de la patru diezi la trei bemoli. Dacă la harpa cromatică acest fapt nu ridica nici o problemă tehnică, deoarece acest instrument are toate coardele corespunzătoare sunetelor gamei cromatice, pe harpa cu pedale trebuie schimbate șapte pedale pe ultimul timp al măsurii, lucru imposibil de
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
pedală de re, în timp ce harpa desfășoară arpegii largi pe acordul de re minor cu sunete adăugate. Aceste arpegii sunt greu de realizat cu precizie și acuratețe, de aceea au fost căutate variante mai ușoare, prin realizarea sinonimiilor pe sunetele fa diez = sol bemol și si = do bemol. Se realizează o sonoritate puternică și generoasă (ff), care creează o zonă de mare tensiune și dramatism, reprezentând punctul culminant al întregii lucrări. În epodă (măsurile 160-163) se revine la modul major pe re
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
pe Alexander Wagner și Carl Theodor von Pilony. Devine profesor și conferențiar al Academiei de Arte din Munchen începând cu anul 1878 până în 1919 și se căsătorește cu Sophie Schmid. A avut colegi pe Franz von Stuck și Wilhelm von Diez. Deși creația lui nu a avut un succes remarcabil de-a lungul timpului, lucrările sale apărând doar ocazional prin sălile de licitații, Hackl a format mulți artiști care au devenit notabili. Hackl a fost membru al Luitpold-Gruppe fondată în anul
Gabriel Hackl () [Corola-website/Science/334526_a_335855]
-
degrabă să facă ceva nederivat de nimic de la radio. BloodPop a detaliat că piesa este compusă într-un stil tradițional și continue influențe ale muzicii soul, însă nu într-un mod literar. „Perfect Illusion” este în scris în tonalitatea fă diez minor și are un tempo cu 126 de bătăi pe minut. Din punct de vedere liric, „Perfect Illusion” cercetează în „cea mai mare dintre maxime și cea mai mica dintre minime” întâlnite într-o relație care a devenit amară, de
Perfect Illusion () [Corola-website/Science/337535_a_338864]
-
engleză, ba chiar l-a învățat să conducă automobilul, s-a ocupat personal și de lărgirea orizontului sau cultural, mai ales în domeniul artelor plastice. La 18 ani,în 1963, Perlman a debutat la Carnegie Hall. cu concertul în fă diez minor de Henryk Wieniawski. Un an mai tarziu, în anul 1964 a câștigat concursul Leventritt. Unul din premiile acestui concurs a fost dreptul de cântă că solist cu Filarmonica din New York, sub conducerea lui Leonard Bernstein. Apoi a urmat, cu încurajarea lui
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]