612 matches
-
și la guvernare? Sunt acei Moro, Fanfani, Rumor 1, Colombo 2, Pastore 3, Gronchi 4, Segni 5 și - de ce nu? - Tanassi 6, Cariglia 7 și, poate, Saragat 8, La Malfa 9”; „sub stindardul antifascist, se continuă o tragică operațiune de digresiune”; „în toată această istorie antifascistă a voastră nu știu unde e dauna cea mai mare, în recuperarea unei culturi violente, antilaice ș...ț potrivit căreia adversarul trebuie ucis sau exorcizat precum diavolul, ori în serviciul indirect, imens și practic pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ușurință din sfera literaturii grecești în cea a literaturii latine, Petronius preia rețeta din Eneida vergiliană și o folosește cu un alt sens, pentru a ne trezi interesul în urmărirea unor situații minore, fără nici o importanță. Exemplificăm prin cazul unei digresiuni narative rupte din contextul desfășurării evenimențiale, de genul povestirii despre matroana din Efes; aici, formula tradusă în limba română drept "a început cam așa să grăiască", în originial sic orsus est, amintește de începutul cărții a doua din Eneida, unde
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ludic, ironic și parodic, adică postmodern, ceea ce presupune întotdeauna, de cealaltă parte a baricadei lui Moebius, solidaritate și nostalgie. Postmodernismul în această manieră slabă este deci o reacție la izgonirea din poezie, de către moderniști, a plăcerii lecturii, a fabulației, a digresiunii, într-un cuvânt, a farmecului vechilor maeștri"303. "Postmodernismul generează atâtea teorii despre postmodernism, încât conceptul a intrat singur într-un labirint al interpretărilor, definițiilor din care nu mai poate ieși", notează Mihaela Constantinescu. Acest efect de globalizare și aparența
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Misterele din București de I.M.Bujoreanu sunt apariții concludente în sensul menționat, dar încercări anemice cu personaje, teme și compoziție de roman foileton. Acestor încercări de romane li se reproșează lipsa de motivare suficientă a acțiunilor, problemelor, lovituri de teatru, digresiuni cu caracter moralizator, antiteza satanic- angelic, intenții de tenebros, de macabru, justițiar, dogmatic, scheme de fixare a acțiunii în timp și spațiu, eroi cu descrieri fizice amănunțite, etc. Alt moment remarcabil în evoluția speciei românești îl înscrie Nicolae Filimon, creatorul
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
celor mai potrivite mijloace lingvistice (cuvinte, sensuri, forme, structuri). Precizia vizează coeziunea textului, realizată prin selectarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea cu acuratețe a ideilor sau a sentimentelor. Lipsa preciziei are ca rezultat prolixitatea (enunțuri complicate, greu de înțeles) ori digresiunea (divagații). Puritatea se referă la corectitudinea idiomatică, realizată prin utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară, consacrate prin uz/prin tradiție literară. Absența pu rității generează erori fonetice (a scoborî, ‘coperiș, indentitate, deli’cvent). La nivel lexical, lipsa purității se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
norme ce vizează lungimea enunțului, planul textului etc. b) Discursul este orientat spre o finalitate, fiind conceput în funcție de locutor și înscriindu-se într-un cadru temporal. Este adevărat însă că discursul, constrîns să vizeze o finalitate, poate fi deturnat, prin digresiuni, reformulări, reveniri, astfel încît să determine locutorul să recepteze eficient mesajul intenționat. În cazul dialogului, în interacțiunea orală, uneori, este dificilă controlarea completă a structurii discursului. După O. Ducrot, nici în asemenea situații nu s-ar produce dezorientări discursive, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de vedere al retoricii, paranteza este o figură cu o delimitare insuficient precizată, încît se poate echivala cu alte figuri. În general însă, paranteza este un enunț sau un grup de enunțuri (cu caracter de adaos, de explicație sau de digresiune), intercalat între elementele unui discurs, pe care îl întrerupe și îi schimbă obiectul principal. Deseori, această paranteză este cuprinsă în textul scris între paranteze tipografice, iar în vorbire este anunțată de formule precum fac (acum) o paranteză, completez cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
paranteze tipografice, iar în vorbire este anunțată de formule precum fac (acum) o paranteză, completez cu o paranteză ..., îți spun în paranteză că...etc. Uzul tinde să atribuie parantezei, prin urmare, caracterul de întrerupere a firului unei fraze printr-o digresiune, de obicei amplă, care însă este dependentă sintactic și semantic de fraza în care este inserată. Cu toate acestea, în interpretările moderne, paranteza este considerată mai degrabă ca realizînd o ruptură de natură sintactică și enunțiativă, în măsura în care i se atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
oratorică apare mai întâi ca o sintagmatică a desfășurării pledoariei judiciare. Retorica este o armă ce trebuie utilizată după norme riguros însușite. O vreme îndelungată, cele cinci părți din oratio au constituit planul de desfășurare a discursului. Exordul, narațiunea, argumentarea, digresiunea, epilogul devin elemente ale discursului. Retorica va fi tehnică de folosire a acestora cu scopul de a convinge și a dovedi justețea cauzei apărate. Prin Platon și Aristotel, va cunoaște momentul filosofic, dobândind conștiința vie a limbajului. Din practică se
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
proiectului providenței divine; oamenii dintr-o cetate nu sunt altfel decât oamenii din cealaltă: ei trăiesc împreună, dar nu în același mod și nu au aceleași țeluri. O operă atât de întinsă nu e lipsită de prolixitate, de lungimi, de digresiuni și demonstrații greoaie; autorul încearcă să găsească răspuns în același timp pentru prea multe probleme; rezultatul este, în esență, nesistematic, chiar în mai mare măsură decât în alte opere ale epsicopului din Hippona. Cu toate acestea, ne putem întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nostru este de origine africană și că s-a mutat la Roma după invadarea Africii de către vandali. Arnobiu e autorul unor Comentarii la Psalmi (Commentarii in Psalmos) care conțin o scurtă exegeză alegorizantă a tuturor Psalmilor. Opera e bogată în digresiuni cu caracter doctrinal și polemic prin care sunt combătute diversele erezii și chiar doctrina augustiniană a harului, deși Augustin nu este pomenit niciodată. De aceea Arnobiu aparține largului cerc al așa-zișilor semipelagieni: diversitatea de origine și de formație culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
săi, Atalaric, Teodatdus și Vitiges; stilul acestor epistole este deosebit de îngrijit și e conform cu demnitatea socială a destinatarului; se trece de la stilul de cancelarie la stilul căutat, cu multe artificii retorice; lui Cassiodor îi place să insereze în text și digresiuni erudite referitoare la politică sau la morală, la științe sau arte, conformându-se astfel acelui ideal enciclopedic care era în curs de consolidare în secolul al șaselea. Variae sunt un document de primă importanță pentru cunoașterea epocii lui Teodoric, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în fața oamenilor simpli, ci considera, evident, că sunt destinate doar pentru lectură și meditație; scrierea nu e un adevărat comentariu științific, ci constă într-o serie de considerații cu caracter moral, prezentate așa cum îi veneau în minte, așadar cu numeroase digresiuni, într-un stil destul de prolix. Și totuși, tocmai aceste digresiuni sunt cele care conferă o caracteristică precisă textului gregorian, nu numai în această operă ci și în omilii: textul sacru nu solicită numai agerimea criticului, ci și dispoziția spirituală a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru lectură și meditație; scrierea nu e un adevărat comentariu științific, ci constă într-o serie de considerații cu caracter moral, prezentate așa cum îi veneau în minte, așadar cu numeroase digresiuni, într-un stil destul de prolix. Și totuși, tocmai aceste digresiuni sunt cele care conferă o caracteristică precisă textului gregorian, nu numai în această operă ci și în omilii: textul sacru nu solicită numai agerimea criticului, ci și dispoziția spirituală a celui care îl citește în mod repetat pentru a extrage
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan i se pare lui Chiril foarte potrivită pentru a reuni în același comentariu expunerea doctrinală și polemica antieretică. El îi atacă în special pe arieni și eunomieni: exegeza asupra Ioan 1, 1 îi oferă ocazia de a face lungi digresiuni pentru a demonstra că Tatăl și Fiul au fiecare în sine o existență personală proprie și că Fiul este Dumnezeu cu aceeași îndreptățire ca și Tatăl. Deși Chiril ia în mod clar distanță față de cristologia antiohiană, nu apar aici nici
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
analoagă a lui Ioan de Scythopolis). Împărțit în trei cărți de mărime diferită (a doua ne-a parvenit incompletă), tratatul a fost completat abia în timpul primului său exil egiptean, către 520. Textul respectă ordinea operei combătute, dar e plin de digresiuni și de repetiții. Prima carte respinge afirmația conform căreia opoziția față de Calcedon ascunde intenția de a legitima greșeala lui Eutihie care condunda cele două naturi în Cristos. În următoarele două, Sever combate interpretarea adversarului său care îl citește pe Chiril
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
frecvent decât o face Ecumenius Andrei îi citează pe exegeții care l-au precedat și în special pe cei mai vechi cum sunt Papias, Iustin, Irineu, Ipolit și Metodiu. Numai de două ori el se lasă în voia unor lungi digresiuni cu conținut dogmatic și în ambele situații îl atacă pe Origen, contestând doctrina apocatastazei lansată de acesta. Tocmai controversa origenistă a constituit, probabil, unul din stimulii care au dus la scrierea acestui comentariu. Nu cunoaștem decât titlurile altor opere ale
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
infernali și eroi angelici, personaje de melodramă cu gesticulație exaltată și grai bombastic. Stridențele de limbă, franțuzismele neadecvate i-au atras execuția drastică a lui Titu Maiorescu, în articolul Beția de cuvinte. Scriitorul se regăsește cu înzestrarea lui firească în digresiunile spirituale, genul care îi convine cel mai mult fiind acela al cozeriei, cochetă, malițioasă sau plină de galanterii. Are aplecare, de asemenea, pentru crearea de fiziologii (Schițe din societatea română). Ținea să alcătuiască „după natură” o colecție de portrete contemporane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
istoria literaturii la noi. Probabil lui G., și nu fratelui său Ion Ghica, îi aparține romanul neterminat Don Juanii din București, apărut fără semnătură în „Independința” (1861-1862). O altă ipoteză îl propune ca autor pe Radu Ionescu. După o lungă digresiune asupra tipului universal al personajului, sunt configurate câteva exemplare întristătoare ale Don Juanului bucureștean, junele cosmopolit, lipsit de idealuri, dedat plăcerilor ușoare. Tabloul de moravuri denotă un ascuțit spirit de observație, vădit în detalierea înfățișării vestimentare și în descrierea cadrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
ciclul romanesc dedicat contemporaneității, Neamul Coțofănesc a fost interzis de sinodul Bisericii Ortodoxe Române, odată cu Icoane de lemn de T. Arghezi și Marele Duhovnic de V. Eftimiu. Ficțiunea epică este săracă, dar suplinită printr-o neistovită imaginație lubrică și ample digresiuni jurnalistice. Scriitorul ar fi plecat, se pare, de la un caz real, în marginea căruia a închipuit o serie de evenimente ce se petrec în Moldova, în timpul războiului. La Sărcani, la conacul boierilor Coțofanu, s-a înființat un spital, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
mod fortuit, ea privește activitatea diplomatică multilaterală, domeniu în care m-am format și am evoluat. Pentru a fi înțeleasă contribuția personală, a trebuit să mă refer mai larg la mediul în care am lucrat și problemele timpului. Aceasta explică digresiunile uneori poate prea extinse care depășesc adnotările personale. O altă remarcă este aceea că în prezentarea diverselor evenimente, acțiuni de politică externă sau diplomatice pe care le-am amintit, m-am referit exclusiv la latura tehnică, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de exemplu, languroasa Eileen Lane, căreia îi spusese cineva că era suficient să învețe alfabetul rus ca să poată citi în original „Anna Karamazov”), cît și a metodei bizare de predare a lui Pnin. Această tehnică se bazează din plin pe digresiuni, anecdote personale și pe lectura unor pasaje comice din diverse cărți. Dar, cum pentru a aprecia hazul acelor pasaje - atîta cît era - tot trebuia să ai nu doar o solidă cunoaștere a limbii vorbite, ci și o profundă înțelegere a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
istorismul, sociologismul, estetismul dar nu și 1 Marian Popa - Dicționar de literatură română contemporană, București, Editura Albatros, 1971 113 patriotismul, V. S. nu pare a avea preferințe în alegerea subiectelor criticii. Prin supralicitare, el transformă opera într-un pretext pentru digresiuni și asociații filozofice sau morale.” 1 Reeditat în 1977, Dicționarul 2 nu aduce nimic nou în planul comentariului, perpetuând regretabil și o eroare de informație: anul nașterii criticului este indicat în ambele ediții drept 23 ianuarie 1902. În realitate, Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cu personajul Lulu la carnavalul de adio va declanșa criza lui Victor, care îl va marca pe viață, mai ales psihic. Mircea Cărtărescu a reușit să-și aproprieze o dicțiune inducând tensiune și stare de urgență chiar și în lungi digresiuni, talentul său special constând în trecerea pe nesimțite de la real la oniric și invers. Lexicul său preferat este cel anatomic-chirurgical, ceea ce ne face să credem că filologul ar fi vrut să se facă medic: "Mă agăț ca de cel din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
numai pentru că este conceput în funcție de locutor, ci și pentru că se desfășoară în timp, într-un mod liniar. Într-adevăr, discursul se construiește în funcție de un sfîrșit, este presupus a se îndrepta într-o anumită direcție. Dar el poate devia pe parcurs (digresiuni), poate reveni la direcția inițială, își poate schimba direcția etc. Liniaritatea sa se manifestă adesea printr-un joc de anticipări ("vom vedea că...", "voi reveni la aceasta...") sau de reveniri în urmă ("sau mai degrabă...", "ar fi trebuit să spun
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]