1,091 matches
-
topi în spiritualitatea orientală a dragostei divine ”. Pledoaria mea în acest sens și în această împrejurare, este cu atât mai importantă cu cât își propune într-o comunitate monahală, să reafirmăm valoarea prezenței lui Dumnezeu într-o lume în care dihotomia între domeniul laic și cel al religiei pare să devină tot mai evidentă. Și prezența Ortodoxiei creștine, alături de catolicism și protestantismul occidental, anticipează creștinismul celui de-al treilea mileniu. Despre țările din Estul Europei, țări cu tradiție creștină ortodoxă, vorbim
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
progres." V Adenda 1. "Stinsul" un pretext după Ioana Em. Petrescu (cecitatea sacră, ochii malefici, eresul din ochii iubitei) "Viziunea orbitoare întunecă vederea", spune într-un loc Ioana Em. Petrescu (Eminescu și mutațiile poeziei românești p. 12) deschizând breșa acelei dihotomii, de-acum atotcuprinzătoare pentru înțelegerea eminesciană: privire viziune. Din multiple conotații ale acestui topos orfic "motivul ochiului, al privirii" accentul cercetării Ioanei Em. Petrescu cade, cu greutate, pe "orbirea care transformă vederea în viziune" (p. 12). Extins asupra poeziei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pale, / Ce lumi aduce durere și jale...". E mult, e puțin când el știe că "nu e nimic și totuși e"? Sau ceea ce Parmenide formulase deja: "ființa este și nu este". Astfel că magul eminescian pare a rămâne în fața acelei dihotomii din Visible et l'Invisible a lui Merleau-Ponty, care închide ființa spre neant: " Iar timpul crește-n urma mea ... mă-ntunec!" (Trecut-au anii...). Acum, în aceste poeme metafizice, ochiul nu mai încearcă să ia în stăpânire lumea, ci să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fiecare dată cele două Românii: una uitată în hățișurile istoriei vitrege normală, organic normală cealaltă, încercînd, convulsiv, să-și recapete identitatea, cea pierdută în chiar fumegoasele hățișuri și făcînd eforturi imense pentru a-și repune în ființă imensa pierdere. Sigur, dihotomia se face văzută doar de mințile lucide, cele care știu/ reușesc să vadă dincolo de convulsiile momentului. Atît de încă abil manipulate de formațiunile neocomuniste prime, secunde care s-au perindat după 1989. Și cu sporite haruri de cea prezentă acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
specifică amatorismul ei, fie el și... Bienal. De ce? Nu ca noi, care încă mai... beneficiem de soluția (sovietică) a Uniunii Artiștilor Plastici (totuși, filtru serios în calea imposturii amatoare), în Franța, ca în vremea unor Chardin, Lautrec, Dufy, nu operează dihotomia profesionist-amator (e bine? e rău?: e Franța...). Din vizita, de două zile mai tîrziu, la primarul din Tours, aflăm că există în Touraine cîteva mii (!) de asociații cu pictori și scriitori (suportînd, obligatoriu, ghilimelele de rigoare), foind continuu și solicitînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
celor două extreme ar hrăni mecanismul gripat. Nevăzînd, aceste minți, că doar aici, în spațiul acesta rămas tributar sovietismului întîrziat, lupta de clasă mai are trecere. State europene cu mare tradiție civilizată renunțînd de mult și pentru totdeauna la rudimentara dihotomie marxistă. Un minim efort de pliere la conceptele moderne nu le-ar strica. Apropo: oare nu le spun nimic state de prim rang, Anglia, SUA, Franța, Italia, micile regate apusene, Japonia, Spania, care au renunțat definitiv la vetusta alternativă dreapta-stînga
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o discreție a sentimentului, de Cornelia Gheorghiu. Personaj cu o simbolică limpede, Bunica încearcă să impună măsura bunului simț, tradiționalul optimism și judecata sănătoasă în această lume a derutei, compromisului și violenței. În rolul principal, Const. Popa, sfîșiat evident de dihotomia autor-interpret, conferă personajului un puternic dramatism interior; el parcurge cu bună știință actoricească stările complexe ale personajului, oscilațiile lui între gravitate și situațiile tragi-comice. Scenografia semnată Axenti Marfa propune un cadru întunecat, cu pereți transparenți, cu un mobilier liniar și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și Baudelaire, dandysmul se lasă interpretat și ca proiect spiritual (fie că aderăm sau nu la principiile lui). Apoi, Într-un al doilea rând, dacă acceptăm că dandysmul e una dintre formele de manifestare a modernității, atunci și În cadrul său dihotomiile tradiției metafizice (aparență/ esență, exterior/interior, unu/multiplu, suflet/trup) sunt neutralizate, ba chiar abolite 1. Am avut prilejul să scriem despre toate acestea comentând Logica sensului a lui Gilles Deleuze, mai exact, poziția sa atunci când analizează paradoxul oglinzii la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unei contracții economice. Într-o sinteză a celor două tendințe, pe care le-am expus și în figura anterioară, putem defini inflația monedei din hârtie ca fiind în dezechilibru monetaro-material (cu rădăcini în economia reală sau în cea monetară, după dihotomia formulată de Keynes), care se manifestă prin creșterea prețurilor și deprecierea monedei. Trimiterea pe care o fac foarte mulți specialiști la creșterea masei monetare în circulație, am omis-o din cuprinsul definiției, deoarece are tendința de a denatura înțelesul profund
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și Îi conferă un sens (L.V. Thomas, 1991, p. 381). „Mitul, privit ca o declarație prin cuvinte, spune același lucru ca și ritualul, privit ca o declarație prin acțiune” (E. Leach, apud G.S. Kirk, 1970, p. 23). În prelungirea acestei dihotomii, Claude Lévi-Strauss (1973, p. 84) traduce acțiunea rituală prin prelimbaj și gândirea din mit prin metalimbaj: Valoarea de semnificare a ritualului pare a fi fixată În instrumente și gesturi: este un prelimbaj. În schimb, mitul se manifestă ca un metalimbal
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
existente) și riturile de transformare (care marchează străpungerea barierelor și trecerea de la o formă de structurare a vieții sau societății la alta nouă). R. Da Matta (1977, pp. 260-261) dezvoltă o distincție propusă de antropologul englez M. Gluckman și acentuează dihotomia dintre riturile de Întărire (atrag atenția asupra regulilor care guvernează organizarea socială, le confirmă simbolic, marchează granițele dintre diferitele categorii sociale) și riturile de inversiune (generează amestecarea rolurilor și categoriilor sociale). Riturile politice ar fi un exemplu pentru prima categorie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de deochiat” În a doua; b) scopul: magia albă, care urmărește obiective pozitive, fără a face rău nimănui, și magia neagră, pentru care atingerea scopului este sinonimă cu afectarea unui individ sau grup. Această distincție acoperă În mare parte o dihotomie exprimată În antropologia anglofonă prin opoziția dintre sorcery (vrăjitoria cu scopuri În general pozitive) și witchcraft (vrăjitoria demonică). Pentru Ph. Stevens Jr (1996, vol. III, p. 724), acțiunile magice se Împart În: magia bună, vrăjitoria, binecuvântarea și blestemarea, tabuurile, divinația
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
studii, articole și cronici literare la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revue roumaine”, „Steaua”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Tribuna” ș.a. Istoric literar prin formație și structură, D. își concepe prima carte, monografia B.P. Hasdeu (1972; Premiul Uniunii Scriitorilor), după dihotomia tradițională viață-operă. Reprezentând cea dintâi cercetare amplă în domeniu, lucrarea beneficiază de o documentare deosebit de serioasă, iar concluziile la care ajunge autorul după explorarea întinselor și variatelor teritorii pe care enciclopedicul savant le-a străbătut sunt frecvent judicioase. Exegetul analizează
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
realism pur și simplu, C. se simțea obligat să se solidarizeze cu muribundul, într-o lucrare intitulată Pentru realismul socialist. Imediat după aceea însă canonul propriu a prins să se modifice, a început să înglobeze concepte filosofice și artistice nesupuse dihotomiei sociale, analizele au început să fie complete și subtile, sensurile operei nu au mai fost falsificate spre a se potrivi grilei de interpretare. Rolul lui C. a fost dublu: el a participat, alături de alții, la modificarea canonului și l-a
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
studii. O trăsătură caracteristică a lucrărilor cu caracter literar-stilistic, precum Creația lui Ion Creangă în școală (1984), Scriitorul în fața limbii literare (1985) și Lumea poetului și resursele de exprimare a ei (1985), este cercetarea stilului individual al scriitorului din perspectiva dihotomiei tradiție-inovație, prin stabilirea de paralele și analogii, de tangențe și tipologii. C. acordă o atenție deosebită oralității stilului și poeticii textului literar. A publicat și articole despre Ovidiu, Vergiliu, Cervantes. Își dă concursul la valorificarea unor scriitori români mai puțin
CORLATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286418_a_287747]
-
economica privind progresul economic si social, sau ceea ce sociologii numesc modernizarea socială. Sub diverse forme si nuanțe conceptuale, abordarile postbelice ale dezvoltarii economice reiterează, de fapt, diputa intre liberalismul clasic si mercantilism, care a marcat inceputurile revolutiei industriale. Este relevata dihotomia postbelică in știința economică, între teoria considerată valabilă pentru țările avansate și ceea ce trebuie “construit” ca teorie a țărilor slab dezvoltate. Nu neputința teoriei economice tradiționale de a explica subdezvoltarea și de a produce politici de stimulare a progresului economic
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
aproape întreg deceniul '90) de avânt economic fără precedent în SUA, după al doilea război mondial... Ei i se asociază o nouă paradigmă care exprimă posibilitatea realizării de creștere economică rapidă și susținută, simultan cu o rată de șomaj mică”. Dihotomia postbelică. Apariția Economiei dezvoltării Economia dezvoltării a apărut în contextul politic al prăbușirii imperiilor coloniale și al formării de noi state independente, după al doilea război mondial. Într-o adresă inaugurală, ca președinte al SUA, din 20 ianuarie 1949, Harry
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
enumerarea, care aduce a catehism. Nu vom face exorcizări, dar trebuie să ne ierarhizăm adversarii. DUALISMUL Opoziția primordială, arhaică, Sacru/Profan explică fără îndoială, după cum sugera Durkheim, persistența, influența cuplului Gîndire/Materie, Spirit/Corp. Această confruntare este mînuită instinctual în dihotomiile spontane care au împrumutat puterea obișnuinței: mașinism contra umanism, tehnicieni și intelectuali, competență și vorbe goale. Împărțirea științe umane/științe exacte într-o instituție școlară, între instrumente și creație în antropologie, între tehnico-economic și psiho-cultural în sociologie, chiar împărțirea intelectuali
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Franța, au excelat pe această temă moraliști și literați ai perioadei interbelice precum Bernanos, Duhamel, Guénon "libertatea spiritului" reunindu-se atunci cu sacralitatea naturii în chip de motoare ale unei critici violente. Nu este necesar tabloul opozițiilor pertinente care urmează dihotomiei primordiale Cer/Pămînt, Spirit/Materie, Sacru/Profan. Fiecare cultură istorică, fiecare personalitate afectivă poate broda pe canavaua originară antitezele preferate: calitate contra cantitate; individ (sau elite) contra colectivitate, civilizație contra barbarie, contemplație contra activitate; nobil și om de rînd, eteric
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și zeițe. Aparența e dată de faptul că întotdeauna zeița e soția unui zeu. Acesta este de fapt androgin, zeița nefiind o entitate propriu-zisă, ci shakti (forța, puterea, acțiunea ) a zeului. În paranteză fie spus, zeițele, atunci când nu sunt perechea/dihotomia unui zeu, sunt prezentate ca fecioare (Athena, Artemis), de fapt androgine. Dualitatea zeu −shakti, adusă la apogeu de hinduși este, după părerea noastră, o formă superioară, subtilă, a dualității − arhicunoscute de omul mediu actual − dintre substanță și energie. Mai mulți
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
calitate a vieții sociale) cu un mod anacronic, vechi, și care se pierde în cel nou. Maine descrie trecerea de la status la contract. Tönnies descrie trecerea de la gemeinschaft societatea intimității, a cunoașterii personale aprofundate, a stabilității, la geselschaft. Durkheim prezintă dihotomia între solidaritatea mecanică și solidaritatea organică. Și aici individul este un compus de activități specializate. Aceasta viziune comună celor amintiți a fost aprofundată de Școala de la Chicago. Dar, așa cum arătam și mai devreme, cele două solidarități la Durkheim sunt de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ele însele, nu sunt alese sau construite conform unui plan preconceput, sunt valoroase prin ele însele și nu raportat la cine știe ce finalități exterioare. În gemeinschaft rela(iile sunt personalizate, iar în gesellschaft sunt impersonale. Un alt mod de a prezenta dihotomia gesellschaft / gemeinschaft este acela între tendințele centralizatoare respectiv cele de descentralizare. Gemeinschaft și gesellschaft nu pot fi privite doar ca succedându-se în istorie una aparținând trecutului, iar cealaltă prezentului, ci există și o dimensiune pe orizontală a conexiunii. Rețelele
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
există societate populară. Sunt greu de stabilit limitele comunității într-o înșiruire de tipuri de grupuri. Este foarte dificilă încadrarea acelor forme aflate pe graniță, nici sat nici oraș etc. Peter Kivisto (1998: 92) ne oferă o variantă sintetică a dihotomiei dintre cele două: Caracteristica Gemeinschaft Gesellschaft Imaginea individului Colectivă; legată de grup sau comunitate Autonomă; individualism Relații sociale Familiare; intime Impersonale Diferențiere socială Scăzută Ridicată Instituții cheie Familie Stat și economie Spațiu Sat Oraș Control social Obicei; religie Lege; contract
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nota din punct de vedere axiologic, apropierea de analiza societății schimbă abordarea în mod semnificativ, relativa atenuare a dificultății abordării fiind însoțită de o complexificare a corelațiilor posibile datorată prezervării relațiilor specifice comunității. Dar nici acest aspect nu poate atenua dihotomia celor două. "Conform teoriei societății, aceasta este un grup de oameni care, trăind și supraviețuind, ca și în comunitate, într-o manieră pașnică unii lângă alții, nu sunt legați într-o manieră organică ci separați într-o manieră organică; în timp ce
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de față cuprinde și o analiză secundară pe baze de date reprezentative pentru populația rurală a țării. Toate acestea sunt precedate de o analiză teoretică a celor trei termeni. 2. MODERNITATE, TRADIȚIE, POSTMODERNITATE ASPECTE TEORETICE 2.1 Tradiție și tradiționalism Dihotomia tradiție-modernitate nu a implicat niciodată o opoziție perfectă și o relație de excluziune, dimpotrivă regula este cea amalgamării elementelor ce aparțin celor două, într-o societate sau o cultură dată. De aceea, tratarea separată a acestora are doar o logică
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]