1,082 matches
-
Cea de-a doua etapă este similară progresului economic și depășirilor constante de plan, completată, spre sfârșitul anilor ’70, cu manifestări somptuoase ale cultului personalității, portretul conducătorului iubit, un fel de zeitate, deasupra intereselor de partid și de stat. O dihotomie similară se poate regăsi și în mărturiilor celor intervievați. Mulți dintre ei, proveniți din satele limitrofe orașului Iași, își împart propria viață între atunci și acum. De fapt, înainte și după stabilirea la oraș, moment perceput drept cea mai mare
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
făcea Hippolyte Taine sistemului francez În secolul al XIX-lea, când „Ministrul Educației se putea mândri că, doar uitându-se la ceas, putea ști exact ce pagină din Virgilius discutau În acel moment elevii”. Un tabel mai exhaustiv ar Înlocui dihotomiile cu coloane intermediare mai elaborate (proprietatea comună deschisă, de exemplu, este mai puțin lizibilă și impozabilă decât proprietatea privată, care, la rândul ei, este mai puțin lizibilă decât proprietatea statului). Cu cât o formă este mai lizibilă sau se pretează
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
răscruce de ere, ca și Dante, Eminescu este creatorul unei lumi de o armonie unică, singura poate demnă în timpurile moderne de marele florentin". (...) Și se menține argumentul că nu de Eminescu om de știință este vorba, pe fundalul vechii dihotomii știință-artă, ci de o dialectică a structurilor funcționale dominante, în care arhetipurile gnoseologice se includ în structura stilistică a limbajului după coduri străine, coexistente cu cele dintâi. Cosmologia poetică a lui Eminescu, "Transilvania", nr. 6, iunie 1984 (fragment) Edgar PAPU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a Basarabiei ca pe o cheie a destinului românesc însuși", căruia îi verifică atitudinile, pozițiile exprimate în articolele sale politice consacrate problemei naționale. În descendența (mărturisită) a acestuia, crede că pierderea "arheului etnic" este cea mai "teribilă povară" și că dihotomia național/ internațional este o falsă problemă, o dată ce nici măcar mult râvnita " Casă a Europei unite" nu s-ar putea împlini fără o rezolvare optimă a problemei naționale. Cartea este împărțită în două mari secțiuni: Despre destinul politic, cu 22 de capitole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amintiți, hegelianismul de dreapta, ca și pe cel de stânga, al materialismului dialectic și istoric, ultimul pariind pe un progres linear în istorie, pornind de la un fundament economic." Nu ne putem opri, din păcate, la savantele nuanțări, pornite din această dihotomie autohtoni-periferici, care și în istoria noastră a demonstrat și încă mai demonstrează acea tensiune existențială, să-i zicem, în clarificarea pozițiilor dintre "naționaliști" și "cosmopoliți", și, într-un final, dintre "postmoderniști" și "transmoderniști" ultimul termen un concept adoptat ca metodă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
depozitate în capul meu!) că ideea de a fi „dincolo de bine și de rău“ este și nu poate fi decât o iluzie vulgară. Cred că discutam atunci despre Dostoievski. Foarte bine. Cei care pretind că sunt „dincolo“ de această familiară dihotomie, sunt cinici mincinoși sau victime iresponsabile ale voinței semi-conștiente, sau entuziaști excentrici, ori pervertiți care înalță o anume virtute (curajul, de pildă) atât de mult deasupra tuturor celorlalte, încât acestea devin invizibile. Sau dacă încercăm să schițăm o imagine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
concede Bursucul. Sunt flatat! Să trecem, totuși, la obiect. Tocmai ce am primit, din sursă discutabilă, un mesaj relativ alarmant. Un ultimatum. Așadar! Suntem extrem, extrem de curioși! Dacă va fi..., ce va fi mâine? Sfârșitul ordinii lucrurilor și al omenirii? Dihotomia, suma și rezultanta tuturor anomaliilor? Regresiunea? Destrămarea? Spargerea? Entropia, devălmășia, nimicirea și stingerea triumfătoare? Tohu-Bohu? Götterdämmerung? Ragnarok? Sau, nu? Chiar și sosirea ta dă de gândit, la o adică... Lămurește-ne, rogu-te, Îngere! Acum! Te ascultăm! Acestea sunt exclusiv
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
asigură de superioritatea jubilărilor corporale asupra tuturor celorlalte, ce putem să credem? Ce trebuie să gândim? Nimic nu ne permite să o afirmăm pe baza unui document, dar putem avansa ipoteza că, la Aristip, trupul e suflet și viceversa; că dihotomia platoniciană pare chiar lipsită de existență sau, cel puțin, lipsită de mize asemănătoare cu ale noastre, noi cei care trăim astăzi, formați de imaginarul dualist creștin. Astfel încât plăcerile sufletului și cele ale trupului, deosebite doar artificial, numesc jubilări similare, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
achiziție însemnată pentru activitatea didactică. Tabelul 8. Elemente centrale în ascultarea eficientă (adaptare după Sperry) Iată de ce am amintit aici „cheile” pentru ascultarea eficientă pe care Sperry (apud Ross, 1986, p. 104) le prezintă în tabelul 8, chei focalizate asupra dihotomiei ascultător eficient-ascultător ineficient. De mare importanță pentru educatori este ideea că ascultarea interactivă este definită de flexibilitate și eficiența ei este direct proporțională și consonantă cu toți ceilalți factori: relația dintre comunicatori, câmpul comunicării, personalitatea fiecăruia dintre aceștia etc. Lundy
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fi verificată dacă e adevărată sau falsă. Valoarea logică a Ideilor platoniciene era asigurată de statutul lor transcendent, precum și de arhitectonica lor. Imuabilitatea lor asigura constanță sistemului de referință; veracitatea era consecința nemijlocită a transcendenței lor. Nevoit să renunțe la dihotomia platoniciană, Sfântul Augustin Încearcă să identifice sursa ideilor. Recurgând la metoda autoreflexivă el stabilește că ideile noastre se datorează „...unei Prezențe mult mai profunde decât noi Înșine”. care nu poate fi decât ființa supremă, Dumnezeu. În acest fel, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
practici ezoterice (numele său este Belbo) explică unor confrați că moartea prin decapitare semnifică sfârșitul vieții spirituale, în vreme ce moartea prin penetrarea regiunii pectorale este semnul suprimării trăirii afective. Fără a zăbovi asupra speculațiilor ezoterice, (deși erudiția lui Eco este provocatoare), dihotomia moarte spirituală moarte afectivă permite reiterarea constatării că, din perspectiva lui Camil Petrescu, sfârșitul tragic al protagoniștilor înseamnă o repudiere a celor două personae, uciderea lor în inconștientul personal. Înnobilarea eroului prin decapitare e o șansă suplimentară pentru perspectiva psihanalitică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
taină divină, să o cunoască, dar să nu o împărtășească altcuiva. Acesta ar fi o cu totul altă interpretare a versurilor "Deși vorbești pe înțeles,/ Eu nu te pot pricepe.//" decât cea propusă de către Constantin Noica, și care pornea de la dihotomia General-Individual. Ce poate înțelege Emilia Răchitaru din poeziile de factură onirică și ermetică pe care Ladima i le trimite în momentele de delir erotic? Într-o abordare mai profundă, Golemul simbolizează chiar imaginea artistului, a idealurilor și năzuințelor sale, care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tehnologice: producția unicat și de serie mică; producția de masă și de serii mari; producția continuă. Simplificând, structurile sunt de tip organic (suplu și informal) în producția unicat și de serie mare) și de tip mecanist în producția de masă. Dihotomia structurilor, evidențiază relația dintre structura firmei și mediul acesteia. Atunci când firmele acționează într-un mediu stabil, în termeni de schimbări tehnologice și de piață, acestea adoptă structuri mai formale, mai rigide, mecaniste, în timp ce în cazul instabilității mediului ele adoptă structuri
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]
-
ca având doar producție (Appadurai, 1986, pp. 8-9). El susține că ar trebui să existe o atenție sporită pentru „traiectoria totală de la producție, schimb/distribuție și consum” (Appadurai, 1986, p. 13). O altă critică a apărut din cauza insatisfacției crescânde față de dihotomiile ce separau grupurile privite doar prin prisma termenilor de societate/economie (statele-națiune, „modernitate” etc.) de grupurile ce aveau doar „cultură” (grupurile prestatale, „primitive”, „izolate” etc.). Atenția acordată consumului constituie astfel „un efort de a restaura dimensiunea culturală a societăților ce
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
căpătat o altă natură decât ar fi avut în mod normal într-un context afluent. Bunuri ce ar fi fost mărfuri într-o economie de piață preluau unele proprietăți ale darurilor sau rarităților. Fiind uneori extrase din circulație, ele transcendeau dihotomia marfă-dar prin includerea unor dimensiuni adiționale precum alienabilitatea-inalienabilitatea. Dar ce elemente specifice consumului în socialism a identificat Berdahl în etnografia sa? Ea s-a axat pe studiul obiectelor vestice, deoarece acestea făceau consumul productiv prin faptul că, „prin schimb sau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
discurs este rezultatul situației specifice în care se produce; celebrarea contingenței, discontinuității, istoriei locale și individualizării oferă elemente pentru o situare mai adecvată a discursului pedagogic, atât ca teorie, cât și ca practică, sub raport lingvistic și social-istoric. b) Abandonarea dihotomiei cunoaștere cantitativă (științifică) versus cunoaștere calitativă (nonștiințifică). Calculul și determinarea cantitativă erau socotite atributele inalienabile ale științei, atât timp cât s-a considerat că proiectul care animă cunoașterea este predicția prin intermediul unor legi matematice despre cum și cât anume va evolua un
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
reflecție asupra modului în care au fost privite, în literatura de specialitate, relațiile dintre muncă și viața din afara muncii (Gadboi, 1975; Curie și Hajjar, 1987). Ea urmărește să regândească diferit aceste raporturi. Numeroase cercetări se sprijină, într-adevăr, pe o dihotomie între muncă și viața din afara muncii. O dată acceptată această dihotomie, se studiază atunci determinarea unilaterală care se exercită între cele două registre de activitate. Cu privire la determinarea de către muncă a vieții din afara muncii putem cita, ca exemple, lucrările care arată că
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
de specialitate, relațiile dintre muncă și viața din afara muncii (Gadboi, 1975; Curie și Hajjar, 1987). Ea urmărește să regândească diferit aceste raporturi. Numeroase cercetări se sprijină, într-adevăr, pe o dihotomie între muncă și viața din afara muncii. O dată acceptată această dihotomie, se studiază atunci determinarea unilaterală care se exercită între cele două registre de activitate. Cu privire la determinarea de către muncă a vieții din afara muncii putem cita, ca exemple, lucrările care arată că activitatea profesională afectează viața familială: sociologii familiei concluzionează că activitatea
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Invers, în ce privește determinarea muncii de către activitatea din afara muncii, se pot cita lucrări care notează că faptul de a avea copii influențează negativ viața profesională a femeilor, în timp ce pe cea a bărbaților o influențează pozitiv. În modelul sistemului de activități, această dihotomie este refuzată, fapt ce conduce la plasarea interdependențelor dintre diferitele domenii ale vieții (familie, muncă, viață personală, viață socială) în centrul analizei. Putem prezenta rezumat concepțiile modelului sistemului de activități integrând evoluțiile pe care le-a cunoscut el de la prima
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
și a organizațiilor nu începe decât o dată cu intrarea pe porțile uzinei. Persoana lipsită de un loc de muncă se află în exterior și deci nu poate interesa această disciplină. În al doilea rând, se folosesc cadre teoretice construite pe această dihotomie; ele contribuie apoi la consolidarea ei, prin decupajul obiectelor la care conduc. Totuși, parcurgând diferite orientări teoretice globale (cap. 2), am subliniat că separația dintre muncă și viața din afara muncii și-a pierdut din forță... Acest lucru justifică locul capitolului
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
o ființă perfectă să existe", iar această premisă este, așa cum am arătat, greu de demonstrat 382. Criticii au discutat adesea problema argumentului modal ca și cum ar fi o chestiune de fapte: existență contingentă versus nonexistență contingentă. A restrânge complexitatea modală la dihotomia simplă: existență versus nonexistență înseamnă de fapt, să nu atingi același nivel cu scrierile lui Anselm 383. Se poate spune că momentele cele mai importante din istoria argumentului ontologic au fost argumentul ontologic anselmian, critica adusa argumentului ontologic de Immanuel
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este garantat; dacă nu, adevărul nu poate fi stabilit pornind de la afirmația că doar propozițiile pot fi necesare. Lucrurile necesare ar putea fi definite drept lucruri ale căror existență este afirmată într-o propoziție necesar adevărată 405. Ca multe alte dihotomii, dihotomia dintre "esență"și "existență" a fost tratată prea simplu și umbrește astfel o distincție importantă. Existența este numai o relație a exemplificării pe care actualitatea o are cu esența". "Eu exist, dacă trăsăturile definitorii ale personalității mele sunt într-
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
garantat; dacă nu, adevărul nu poate fi stabilit pornind de la afirmația că doar propozițiile pot fi necesare. Lucrurile necesare ar putea fi definite drept lucruri ale căror existență este afirmată într-o propoziție necesar adevărată 405. Ca multe alte dihotomii, dihotomia dintre "esență"și "existență" a fost tratată prea simplu și umbrește astfel o distincție importantă. Existența este numai o relație a exemplificării pe care actualitatea o are cu esența". "Eu exist, dacă trăsăturile definitorii ale personalității mele sunt într-un
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
identificare aproape completă între subiect și obiect, și prin urmare la o vindecare aproape totală a rupturii din om, care astfel nu mai era separat de Natură/Univers cu toate contradicțiile sale, nu mai era fragmentat în nesfîrșit de multe dihotomii/dualisme. Afirmarea cea mai clară a noii viziuni asupra suicidului apărea însă în 1777, în micul eseu - publicat postum de mai multe ori (vezi edițiile succesive din 1783, 1784, 1789, 1799 și 1917) - intitulat Of suicide / Despre sinucidere, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de civilizație și cultură în societatea modernă? — Pentru a ajunge la ceea ce mă întrebi dumneata, dă-mi voie să fac întâi o introducere care înseamnă și o luare de poziție. Filozofia culturii presa postspengleriană a operat în general cu o dihotomie între cultură și civilizație. Această antiteză a fost preluată destul de sumar și a devenit la foarte mulți un soi de tic intelectual. Mă bucură că întrebarea mea a stârnit un astfel de răspuns. Mă scutiți de efortul unei dispute sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]