586 matches
-
aparut pătulul în care erau depozitați porumbii, au apărut hambarele în care era păstrat grâul. Țăranul a dobândit mai multă independența față de marii proprietari de pământ ale căror proprierati au fost diminuate. Pe langă suprafață proprie, țăranii locului munceau în dijma o suprafață de pământ luată de la proprietar. În anul 1873 a fost construită calea ferata Craiova-Slatina-Pitesti-Bucuresti. Lucrătorii, cât au executat lucrări în zonă, au fost cazați la conacele boierești din Recea și Zorleasca. O mare binefacere a fost construirea după
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
foarte mult, încât în apropierea Primului Război Mondial multe familii nu dețineau decât locul de casă, iar altele dețineau între 0,25ha și 2,50ha teren arabil. Oamenii locului deveniseră săraci și dependenți de marea proprietate. Ei își asigurau existența muncind în dijma, raportul fiind din 3 una, adică din 3 părți, țăranului îi revenea doar o parte. După mai puțin de două decenii de la prima conflagrație mondială, timp în care oamenii au plâns pe cei dispăruți și și-au urmat cursul vieții
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
face legătura cu drumul European E68 care străbate țara de la Arad - Deva - Orăștie - Sibiu - Brașov - București și drumuri județene care fac legătura între Hunedoara și Călan, respectiv Hunedoara și Hațeg. Atestată documentar la 1265 sub numele "Hungnod", conform registrului de dijme papale, Hunedoara va cunoaște o dezvoltare impetuoasă și va juca un rol important în istoria României. Vechimea acestei așezări ce a luat naștere la poalele dealului Sânpetru la confluența râurilor Cerna și Zlaști, este mult mai adâncă în negurile timpului
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
către Orțișoara și Seceani. Pe teritoriul localității au fost descoperite urme din perioada romană, dar Seceaniul de azi datează din Evul Mediu, cel mai probabil fiind menționat pentru prima dată într-un document din 1256[1], cu numele Zechien. În dijmele papale de la 1333-1337 apare numele Secsany. Localitatea s-a format din reunirea mai multor cătune, care apar menționate în documentele medievale: Secianiul Mic, Secianul Mare, Macova și altele. Despre înființarea satului, Nicolae Ilieșu scrie că a existat din secolele XIII-XV
Seceani, Timiș () [Corola-website/Science/301396_a_302725]
-
de moșiile pe care le-a dobândit prin dreaptă slujbă [...] Iobagii cetăților vor fi lăsați în libertățile statornicite de sfântul rege. De asemenea și oaspeții de orice neam se vor lăsa în libertățile ce li s-au dat de la început. Dijmele nu se vor răscumpăra cu bani, ci se vor plăti după cum va rodi pământul, în vin sau în bucate. Și dacă episcopii vor face împotrivire, nu le vom sta în ajutor.[...] Moneta noastră nouă va umbla timp de un an
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1222) () [Corola-website/Science/323303_a_324632]
-
a secolului al XI-lea, în timpul domniei regelui Ladislau I al Ungariei. Cert este că în anul 1202, după abandonarea fortificației de către regalitate, mănăstirea a devenit exemptă, adică scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Exempțiunea dădea dreptul abatelui de a strânge dijmele pentru sine, de a numi preoții de pe domeniile mănăstirii și de a purta însemne episcopale. Între satele cele mai însemnate ale mănăstirii se număra Apahida ("Podul Abatelui"). Din cauza acestor privilegii mănăstirea a intrat în conflict armat cu Episcopia Transilvaniei, mai
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr
Constantin Mavrocordat () [Corola-website/Science/299485_a_300814]
-
vechi. Ansamblul voievodal din Curtea de Argeș a fost refăcut în jurul anului 1340, iar bisericile Sân Nicoară și Sfântul Neculai Domnesc fuseseră deja ridicate, cel puțin în ceea ce privește zidăria. Istoricul Nicolae Iorga socotește că, similar voievozilor următori, lui Basarab i se cuveneau toate dijmele produselor locale și vămile din oi, albine și porci. La acestea se adăugau gloabele (amenzile), darea calului și muncile prestate în folosul domniei. Monezile, nu prea multe, proveneau în special din comerțul cu străinii, căci local tranzacțiile - chiar și cele
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
tâlhari. Devenind "possessio" a Clujului, ca urmare a unei donații făcute de regele Sigismund de Luxemburg, acest sat a fost scos de sub jurisdicția voievodului și a comitelui, fiind supus autorității judelui clujean. În schimbul serviciului practicat, felecanii au fost scutiți de dijma numită "quinquagesima ovium" sau "datul oilor" (fiecare al 50-lea cârlan și o oaie cu miel), obligație feudală exclusivă a comunităților românești din Transilvania. La cca 0,5 km sud-est de sat (pe Valea Mănăstirii - “Valle Monaster”), pe Harta Iosefină
Feleacu, Cluj () [Corola-website/Science/300328_a_301657]
-
și nu numai) într-un stat islamic. Chiar din timpul vieții Profetului s-a putut realiza o unificare religioasă în peninsulă, deși unificarea politică s-a facut doar mai târziu, în timpul primului calif, Abu Bakr. Impedimentul unificarii totale a fost dijma (zeciuiala, zakat-ul) percepută de agenții (" 'ummal") Profetului pentru finanțarea continuării razboaielor de cucerire, în afara peninsulei). Astfel, din chiar timpul vieții lui, dar mai ales în perioada în care succesorul său a fost Abu Bakr, au aparut 2 miscari de contestare
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
ianuarie 1736, Grigore al II-lea Ghica, domnul Moldovei, stabilește lui Macarie egumenul și soborului Mănăstirii Putna dreptul de a stăpâni satele Ostrița, Cozminul, Ropcea și Crasna, împresurate de Ion vornicul, Bainschie Dumitrașco, Sorocianul și Gafenco și de a încasa dijma după obicei. La 12 octombrie 1742, Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, poruncește ispravnicilor de la ținuturi să împlinească de la vecinii pe care-i va arăta Miron Gafencu împrăștiați din satele sale Crasna, Ilișău și Bănila, câte doi lei. La 5 iunie 1751
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
terenului, făcea o claie mai mică pentru plata jitarului. Acesta trecea cu o căruță la sfârșit de vară și le strângea din capătul locurilor. Chiar dacă țăranii aveau pământ, aceștia tot lucrau la boier, iar produsul final se dijmuia. De această dijmă nu se ocupa direct boierul ci administratorul moșiei. Acesta alegea una din cele două grămezi de porumb mari pe care le făcea țăranul. Țăranul trebuia să le facă egale, în caz contrar administratorul o alegea pe cea mai mare.
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
aduce medievalismul economic este "un sistem de aservire și exploatare de un gen nou a muncitorului: șerbia, iobăgia, în care muncitorul e legat de instrumentul de producție cu care muncește: pământul stăpânului [...] căruia îi datorează o parte din rodul pământului: dijma și o parte din munca sa: claca." Evoluția conceptului relației de putere are ca punct de pornire relația stăpân-sclav, șerbia în Evul Mediu, relația producător-consumator în capitalism. La aceasta am putea adăuga ultima formă apărută: relația nomenclaturist - membru al clasei
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
sens, am putea formula chiar ipoteza că regimul comunist s-a prăbușit datorită accentuării relațiilor de putere, care au alterat regulile sociale până în momentul în care slăbirea statusului individului a condus la anularea din punct de vedere social a acestuia. Dijma și corelativul ei, claca, au reușit să supraviețuiască în primele două decenii post-decembriste în România. Întemeindu-se probabil pe o rădăcină culturală rămasă în mentalul colectiv din arealul zonelor de productivitate agricolă, acolo unde pământul are valoarea de principal instrument
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ei, claca, au reușit să supraviețuiască în primele două decenii post-decembriste în România. Întemeindu-se probabil pe o rădăcină culturală rămasă în mentalul colectiv din arealul zonelor de productivitate agricolă, acolo unde pământul are valoarea de principal instrument de producție, dijma devine șpagă și se propagă ușor prin canalele administrației publice. Nu s-ar putea spune același lucru despre zonele în care apare industria, pentru că muncitorimea română, marcată de istoria recentă comunistă, nu mai avea conștiința exploatării sau a legării de
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Organic din Valahia a primi pogoane pentru case și grădină, pentru cinci vite câte jumătate pogon de islaz și trei pogoane de fânețe, pogoane de arătură și lemne de foc din pădure; iar pentru aceasta erau obligați a da proprietarului dijmă din rodul pogoanelor primite; a lucra 13 zile, din care o zi de plug, și a-i aduce un car de lemne. Prin legea din 1864 sătenii au fost emancipați de clacă și de dijmă; pe lângă libertate li s-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
erau obligați a da proprietarului dijmă din rodul pogoanelor primite; a lucra 13 zile, din care o zi de plug, și a-i aduce un car de lemne. Prin legea din 1864 sătenii au fost emancipați de clacă și de dijmă; pe lângă libertate li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unei mici părți de pământ pentru arătură și fânaț pentru cari însă ei sânt obligați a plăti o anuitate de despăgubire. Legiuitorul nu a avut prevederea a recunoaște că nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a plăti impozitele, neavând în urma unei recolte rele nutrimentul necesar pentru dânsul și pentru familie, el a trebuit să se oblige prin tocmeli agricole cătră proprietarul sau arendașul care i le procura, a-i plăti în zile de muncă, în dijmă, în bani, în paseri și în câte altele. Dreptul încheierii acestor tocmeli fiind nemărginit, proprietarul sau arendașul nu s-au sfiit a impune locuitorului cele mai inice condiții. Trebuie să vedem diferitele tocmeli agricole cu grelele condiții pentru ca să înțelegem că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că a fost protestant și că avea o valoroasă bibliotecă. Dintre actele emise de Gabriel Bethlen, la Ilia cele mai importante sunt cele din 25 iunie 1614 și 18 septembrie 1624, prin care scutește pe preoții români de sarcini iobăgești: dijma grâului, secarei, orzului, ovăzului, si dijma din vite și produse, dar în schimb sunt obligați să răspândească în zona calvinismul. Presiunea calvinista la Ilia a fost așa de mare încât chiar și biserica romano-catolică a fost confiscată de calvini și
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
avea o valoroasă bibliotecă. Dintre actele emise de Gabriel Bethlen, la Ilia cele mai importante sunt cele din 25 iunie 1614 și 18 septembrie 1624, prin care scutește pe preoții români de sarcini iobăgești: dijma grâului, secarei, orzului, ovăzului, si dijma din vite și produse, dar în schimb sunt obligați să răspândească în zona calvinismul. Presiunea calvinista la Ilia a fost așa de mare încât chiar și biserica romano-catolică a fost confiscată de calvini și mai bine de 100 de ani
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
ani, iar românii ortodocși sunt și mai oropsiți. Apare totuși o rază de speranță, datorită patentei imperiale a lui Iosif al II-lea care a acceptat înrolarea iobagilor în regimentele grănicerești și eliberarea acestora din iobăgie, scutirea de dârî și dijme. Rezultatul acestei patente a fo răscoală de la 1784, condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Și în Ilia țăranii români și secui s-au răsculat sub conducerea lui Iosif Buda și a preotului Ion Florea, participând la atacul împotriva Cetății Deva
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
influența orașului din apropiere, chiar dacă o perioadă de timp satul aparținea din punct de vedere administrativ de comitatul Dăbâca. La 1523 satul a fost mistuit de un incendiu, fapt pentru care regele Ludovic al II-lea scutea localitatea de la plata dijmelor pentru o perioadă de trei ani. Un alt incendiu este consemnat de documente în 1569. În 1642 satul avea 20 de gospodării, iar în 1695 erau 18 familii și alte 13 case pustii. Un recensământ din anul 1721 consemnează în
Dorolea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300874_a_302203]
-
pălmași. Prima categorie a primit câte 5 ha, a doua câte 3 ha și a treia câte 2 ha. După împroprietărirea din anul 1864, restul moșiei a rămas pe seama statului, fiind arendata de diferiți boieri la care țăranii munceau în dijma. Dintre boierii care au arendat această moșie, țăranii își amintesc pe frații "Tache" și "Tudorica Bancu" și mai tarziu pe "Ștefan Popp" (zis Fane Popp). La primii doi boieri, învoiala era din trei-una, adică două părți luau țăranii, iar o
Comuna Vădăstrița, Olt () [Corola-website/Science/302030_a_303359]
-
pe malul stâng al râului Timiș, la circa 8 km nord-vest de orașul Ciacova și circa 31 km sud-vest de municipiul Timișoara (pe șosea). Prima mențiune documentară a satului Cebza datează din 1337, sub numele de "Chevzen", din documentele de dijmă papală, documente care reprezintă pentru multe localități din Banat prima mențiune scrisă despre existența lor. În 1395 satul e aminitit ca posesie a nobililor din Ciacova. Același statut juridic îl are și în actul de hotărnicie din 1424, când este
Cebza, Timiș () [Corola-website/Science/301349_a_302678]
-
lor și a deveni calfă nu însemna pe atunci numai o îmbunătățire a stării materiale a lucrătorului, ci un rang social, o demnitate oarecum. În genere calfa devenea mai târziu tovarăș la parte a maistrului său, poate și cinstit ginere. Dijma de la productele cari se făceau în adevăr și trebuiau prestate in natura, nu în bani, nu erau asemenea decât o tovărășie la parte. Cu toată strâmtoarea unor asemenea relațiuni cată să recunoaștem că nu se producea mai mult decât trebuia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]