409 matches
-
ca și prin cuvânt”{\cîte 36}. Sfanțul Vasile cel Mare - mare arhipăstor, neîntrecut predicator și organizator al monahismului După moartea episcopului Eusebiu în anul 370, Vasile a devenit succesorul acestuia că episcop de Cezareea, mitropolit al Capadociei și exarh al diocezei civile a Ponticului. În aceste roluri, și-a câștigat curând iubirea poporului. A fondat spitale pentru bolnavi și victimele bolilor contagioase, cămine pentru săraci și aziluri pentru călători și străini, astfel că Sfanțul Grigore din Nazianz ajunge să vorbească de
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
III-lea și-a pierdut În Occident Întreaga putere. Persecuțiile repetate i-au silit pe marcioniți să se retragă În zonele rurale. În secolul al V-lea, Theodoret din Cyr a convertit la ortodoxie opt sate de marcioniți aflate În dioceza sa. Pe la anul 140, alt creștin care se va dovedi heterodox - un gnostic de data aceasta -, Valentin, pleca din Alexandria la Roma. Tertulian Îl prezintă drept un concurent eșuat pentru Sfîntul Scaun, ceea ce nu se poate referi decît la succesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prima dată În jurul anului 370 p.C.48. Cel mai cunoscut mesalian, poate chiar fondatorul mișcării, este un anume Adelphius, care a dezvăluit secretele sectei lui Flavian, patriarhul Antiohiei (381-404), provocînd astfel alungarea mesalienilor din Siria. Aceștia s-au refugiat În diocezele din Asia și din Pont (Licaonia și Pamfilia). Au fost condamnați, pe la 388, În sinodul din Sideea și anatemizați, În jur de 390, de sinodul din Antiohia Înainte de a mai fi condamnați Încă o dată de Conciliul din Efes (43.1
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1167 are loc faimosul „conciliu” cathar ținut la Saint-Félix-du-Lauragais În prezența preotului Nicetas, episcopul bogomil al Constantinopolului, pe care occidentalii Îl numesc papă prin analogie (papas Înseamnă pe grecește nimic altceva decît „preot”). Nicetas Îi confirmă pe episcopii cathari ai diocezelor din Franța (Robert d’Épernon) și din Albi (Sicard Cellerier); reînnoiește consolamentum-ul (consolamentum era numele investiturii cathare, după cum vom vedea) dat lui Marc, episcopul Lombardiei, care trecuse de la ordinul bulgar (bogomilism) la ordinul de Drugunthia-Dragovița (dualism radical); de asemenea, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Albi (Sicard Cellerier); reînnoiește consolamentum-ul (consolamentum era numele investiturii cathare, după cum vom vedea) dat lui Marc, episcopul Lombardiei, care trecuse de la ordinul bulgar (bogomilism) la ordinul de Drugunthia-Dragovița (dualism radical); de asemenea, mai investește trei noi episcopi: Bernard Raimond pentru dioceza Toulouse, Guiraud Mercier pentru Carcassonne și Raimond de Casals pentru Agen78. În Lombardia, dualismul monarhian se dovedește mult mai puternic decît doctrina radicală (vezi, În continuare, capitolul 7). După ce organizația catharilor din Provența a fost distrusă În urma unei cruciade și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pînă la jumătatea secolului al IV-lea și chiar atunci cînd persecuțiile vor izbuti să dezrădăcineze comunitățile din orașe, cele din spațiul rural vor supraviețui. În secolul al V-lea Theodoret din Cyr convertește la ortodoxie opt sate marcionite din dioceza lui. După asta, urmele marcionismului se pierd vreme de două secole. 4. Interpretări Pasionata interpretare dată de Harnack, a unui Marcion reformator raționalist, și-a găsit pînă În prezent numeroși suporteri 59. Recent, R. Joseph Hoffmann a radicalizat și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Izvoarele bizantine se dovedesc incomparabil mai bogate În informații cu privire la mitologia bogomilică, cel mai vechi dintre ele fiind scrisoarea călugărului Eftimie din Mănăstirea Maicii Domnului #(Theotokou) tes Peribleptou## de la Constantinopol. Eftimie provenea din Asia Mică, din thema Opsikion (tou opsikiou), dioceza Acmoniei din Frigia, unde bogomilii erau cunoscuți sub numele de phoundagiagites sau phoundaites, din cuvîntul latin funda, intrat În limba greacă și Însemnînd „traistă”, cu referire la obiectul În care acești „trăistari” Își adunau pomenile. În limba bulgară li se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lunară consacrată în întregime proiecțiilor, Le Fascinateur. Atunci s-a stârnit controversa "predicii luminoase", care umplea bisericile. Avea preotul dreptul să folosească imagini cinematografice în locul de cult? Acolo unde o făcea, succesul era uriaș. S-au văzut chiar, în unele dioceze, odată cu filmul Viața și patimile lui Isus Christos din 1897, "posturi luminoase". Abia în 1912, Roma, prin Eminentissimii Părinți din Sfânta Congregație Consistorială, va decreta interzicerea proiecțiilor în biserici. Primele noastre săli de cinema, catedralele, a trebuit să cedeze locul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
alte forme de organizare în interiorul bisericii. De multe ori aceștia erau mult mai riguroși în ceea ce privește respectarea anumitor norme cu caracter purificator. Astfel "în 1022, episcopul de Arras-Cambrai (în Nordul Franței) se străduiește să convertească un alt grup de eretici din dioceza sa, eretici care condamnau Sfintele taine și adorarea sfintei cruci și practicau ascetismul abținându-se de la pornirile cărnii"26. Ascetismul era propovăduit și în cazul maniheilor din Aquitania, care respingeau Sfintele Taine și închinarea la sfânta cruce. În secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
religie catolică într-o școală de stat, în baza unui contract reînnoibil anual. Conform acordului din 1979 între Spania și Sfântul Scaun, episcopul eparhiei trebuie să confirme în fiecare an reînnoirea angajării sale. Potrivit Codului de Drept Canonic folosit de Dioceza Catolică de Cartagena, "dioceza are dreptul de a numi sau accepta profesori de religie și, în cazul în care considerentele morale sau religioase impun acest lucru, dreptul de a-i concedia sau de a solicita concedierea lor" (Canonul 805). În
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
școală de stat, în baza unui contract reînnoibil anual. Conform acordului din 1979 între Spania și Sfântul Scaun, episcopul eparhiei trebuie să confirme în fiecare an reînnoirea angajării sale. Potrivit Codului de Drept Canonic folosit de Dioceza Catolică de Cartagena, "dioceza are dreptul de a numi sau accepta profesori de religie și, în cazul în care considerentele morale sau religioase impun acest lucru, dreptul de a-i concedia sau de a solicita concedierea lor" (Canonul 805). În 1996, un ziar local
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
mai târziu, în 1997, autoritățile de la Vatican i-au acordat o dispensă de la celibat, la solicitarea sa. Documentul stipulează că îi este interzis să predea religia catolică în instituții publice, cu excepția cazului în care episcopul local decide altfel. În consecință, Dioceza de Cartagena a informat Ministerul Educației că nu îi va aproba reînnoirea contractului pentru anul școlar 1997- 1998. Fernández Martínez a contestat această decizie. Tribunalul de Muncă din Murcia a admis recursul reclamantului, dar Înalta Curte de Justiție din Murcia
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
anul școlar 1997- 1998. Fernández Martínez a contestat această decizie. Tribunalul de Muncă din Murcia a admis recursul reclamantului, dar Înalta Curte de Justiție din Murcia a admis apelul formulat de către Ministerul Educației, Autoritatea pentru Educație din Regiunea Murcia și Dioceza Cartagena. Curtea Constituțională a respins recursul amparo al solicitantului și, prin urmare, acesta aduce cazul în fața Curții, pretinzând o încălcare a art. 8, în legătură cu dreptul la viață privată și de familie. În acest caz au fost primite comentarii ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
concluzie și a scris o opinie parțial dizidentă. Această opinie este bazată pe faptul că articolul publicat în ziarul local nu include niciun fel de remarci critice la adresa doctrinei Bisericii atribuite personal solicitantului și, de aceea, "o situație pe care dioceza a considerat-o inițial ca fiind compatibilă cu predarea religiei a încetat să mai fie așa atunci când a devenit publică, sau, mai precis, când a fost relatată într-un ziar". Solicitantul a dorit ca, prin intermediul Curții și, implicit, prin sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
neoprotestante Dudová și Duda c. Republica Cehă261 Eva Dudová și Zdenek Duda au lucrat din 1993 ca preoți ai Bisericii Husite Cehoslovace în Křemz și, respectiv, în Česke Budějovice - Rožnov. Relația lor de muncă este exprimată prin decrete ale Consiliului Diocezei Plzeň din ianuarie 1993. În iulie 1993, au cerut o suspendare a serviciului lor ecleziastic. Consiliul i-a informat că cererea lor a fost respinsă. În 1994, au deschis un proces împotriva Arhiepiscopului Administrației Ecleziastice a Bisericii Husite Cehoslovace - dioceza
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
Diocezei Plzeň din ianuarie 1993. În iulie 1993, au cerut o suspendare a serviciului lor ecleziastic. Consiliul i-a informat că cererea lor a fost respinsă. În 1994, au deschis un proces împotriva Arhiepiscopului Administrației Ecleziastice a Bisericii Husite Cehoslovace - dioceza Plzeň. Tribunalul din Plzeň a respins cererea și acțiunea împotriva Consiliului Central al Bisericii Husite Cehoslovace a fost respinsă de Tribunalul Districtului 6 din Praga și, ulterior, de către Curtea Municipală din Praga. Reclamanții au solicitat decizia Curții Constituționale, care, în
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
relație este reglementat doar de statutul Bisericii. Curtea a luat în considerare faptul că Tribunalul Districtului 6 Praga și Curtea Municipală Praga au decis că Biserica și-a încălcat propriul statut, deoarece raportul contractual ar fi trebuit reziliat de către Consiliul Diocezei și nu de către Consiliul Central. Această concluzie nu afectează, în viziunea Curții, deficitul de competență al instanțelor cehe în a decide validitatea acestei relații ori nulitatea la finalul ei. Prin urmare, art. 6 § 1 nu a fost încălcat. În ceea ce privește pretinsa
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
De asemenea, în conformitate cu această tradiție, nu poate exista niciun apel împotriva deciziei de transfer, foarte similar cu ceea ce se întâmplă în cadrul forțelor armate. Conform Regulilor de Procedură ale Bisericii adoptate de Sinod, Adunarea Mitropolitană poate desemna un membru calificat al diocezei să îndeplinească funcțiile de preot paroh. În 1999, Curtea Administrativă Supremă a confirmat decizia Adunării Mitropolitane. Reclamantul s-a plâns în fața Curții că nu a fost audiat în mod corespunzător și că aceasta este o încălcare a Art. 6. Conform
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
are un singur nivel, Biserica anglicană este ceva mai dezvoltată, în timp ce Biserica romano-catolică are cel mai complex sistem ierarhic, autoritatea aparținând papei. Episcopii au puterea de a ordina slujitori sau preoți, de a repartiza păstorii, de a face disciplină în cadrul diocezei sau conferinței lor, au responsabilitatea să ocrotească credința și ordinea în limitele unei anumite zone geografice. Ei, sau reprezentanții lor, pot consulta congregația locală pentru a-i afla preferințele și, uneori, îi permite să aibă o inițiativă considerabilă în această
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
un tip de scriitor care trăiește o experiență de viață atît orientală, cît și occidentală și care cunoaște bine cele două limbi, greaca și latina. La rugămintea episcopului Castor din Apta Iulia, în Gallia Narbonensis, care înființase o mănăstire în dioceza sa, Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă, intitulată Așezămintele mănăstirești și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis), în douăsprezece cărți. în primele patru, Cassian descrie viața din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa, survenită la puțină vreme după aceea (429-430), iar locul său pe scaunul episcopal a fost luat de Ilarie. Acesta a dobîndit o mare faimă și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul diocezei din Arles, însă acțiunea lui s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața Sfîntului Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru rostit în 430. Pare să fi scris și omilii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Tours în 563 deoarece era bolnav; rămîne atașat de figura Sfîntului Martin și mai tîrziu, în 573, este ales episcop de Tours; alegerea sa a fost celebrată de Venantius Fortunatus. Grigorie a fost un episcop energic care și-a condus dioceza cu evlavie creștină într-o perioadă de grave tulburări, obișnuite în regatele romano-barbare. A trebuit să se opună samavolniciilor comise de regii francilor față de credincioși și să conteste anumite doctrine absurde privitoare la Treime pe care se hazardase să le
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în zona aflată sub influența unei curți episcopale importante se înregistrează la Alexandria, începînd cu episcopul Demetrios (188-230). Cel puțin începînd cu Dionisie (247/248-264/265) este atestat la Alexandria obiceiul de a comunica această dată episcopilor și călugărilor din dioceza Egiptului la începutul anului, printr-un document definit drept epistolă sărbătorească. Sînt cunoscute în special numeroasele epistole sărbătorești ale lui Atanasie (cf. vol. II, t. 1, pp. 57-60) și cele trei (în afară de fragmente) ale lui Teofil (cf. p. 000), predecesorul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a operelor sale nelegiuite). în Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au fost subscrise de toți episcopii, în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Lavră au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți cu alții, „ortodocși” (555). Acest episod a marcat încheierea controverselor origeniste. în ce privește conciliul de la Constantinopol, acesta a avut ca rezultat principal condamnarea celor Trei Capitole printr-o formulă cristologică prin care era oficializat neocalcedonismul; în ea se
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propriu pentru a demonstra că Părinții Bisericii nu au admis niciodată existența a două naturi distincte în Cristos după unirea ipostatică. în perioada 515-520 se desfășoară schimbul de scrisori dintre Sever și gramaticul Sergiu, un literat care trăia probabil în dioceza Halebi, în patriarhatul Antiohiei. Acesta îi scrisese episcopului de Halebi, Antoninus, deoarece considera drept insuficientă formula „Nu spunem că proprietățile sînt separate”, inclusă în mărturisirea de credință impusă celor care se converteau de la difizism la monofizism; Sergiu crede că, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]