4,704 matches
-
așa stau lucrurile? Cine l-ar putea contrazice pe Ionel Popa? Trecea fanfara militarA... Când deschizi cartea de versuri a lui Augustin Popescu - Strigăt de lumină, MJM, Craiova, 2008 - ai impresia că auzi trecând pe stradă fanfara militară. Poemele sunt discursive și grandilocvente. Chiar și cele cu caracter autobiografic, care ar presupune o anumită sfială, sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
evitat, mania speculativă. În controversatul său eseu Elogiu umbrei, pe care l-am pomenit deja, Tanizaki se lansează într-o analiză subtilă a psihologiei toaletei de tip tradițional. Mi s-a părut că descopăr aici argumente în sprijinul propriilor avânturi discursive. Farmecul veceului tradițional, situat la depărtare de casă, în grădină, este dat de faptul că, prin amplasament, prin materialele folosite, prin penumbră și liniște, repune datul fiziologic în firescul naturii, acolo unde corporalitatea este trăită nemediat, eliberată de reflectarea în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
simplitatea formulelor, dar a depășit și estetismul, literatura fiind pentru el o expresie a umanului, gândirea și ființa reprezentând o unitate și nu o dualitate ireductibilă, iar scrisul fiind un act de prezență și de participare, nu unul de inteligență discursivă. Pentru Mihail Sebastian critica este "un act de înțelegere și definire", echivalent cu "așezarea omului în lumea ce-l înconjoară". Dar Sebastian știe și ce nu este critica literară: violență verbală. Într-un articol din Rampa, 10 ianuarie 1935, Mihail
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
portugheze (1985), criticul ne oferă, sub forma unor analize de stilistică aplicată, o perspectivă sintetică, totalizantă asupra liricii portugheze, de la perioada Evului Mediu la Pessoa, identificând, în spațiul acestei poezii, o "structură comună", un arhetip stilistic ambivalent (concentrare oximoronică/ extindere discursivă), prin lentila căruia e percepută lirica portugheză, considerându-se că "scopul investigației structuraliste rămâne acela de a introduce claritatea. Modelul propus este unul "binar și Ťtabularť". Preluarea unor paradigme și modele structuraliste nu este însă lipsită de o anume tensiune
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
literar. Axele lui Jakobson ne oferă cadrul de bază nu numai pentru perceperea rațiunii de a fi a unei suprafețe textuale, ci și pentru descrierea unei opere literare (poetice) supusă mecanicii eterne de aranjare a cuvintelor. Modelul concentrare oximoronică/ extindere discursivă este mai limitat, în sesnul că încearcă să explice sistematica unei anumite zone dintr-o poezie națională - lirismul portughez; este apoi un model reductiv, esențializat". Cealaltă față a prozei (1988) își propune să interpreteze, din perspectiva stilisticii diacronice, operele unor
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
de fapt la mijloc e o pricină personală. Și totuși, dacă în locul lui Wagner punem alt nume, textul lui Nietzsche nu-și pierde nimic din farmec, ci doar din importanța dată de persoana aleasă ca țintă a tirului diatribic. Vîltoarea discursivă rămîne intactă, chiar văduvită de o țintă de primă importanță, căci pînă la urmă savoarea observațiilor vine din creierul care le emite, nu din adecvarea la obiectul sarcasmelor. Pur și simplu spiritul lui Nietzsche se descarcă, cu sacadări și volute
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
definească termenii injurioși, propunându-și să stabilească nuanțe semantice și diferențe. Desigur, etichetele folosite de cercetători și de lexicografi reflectă în primul rând diverse grade de prudență față de subiect, fiind eufemisme (adesea desuete), formule neutre sau disfemisme preferate de practicile discursive ale momentului: „femeie ușoară", „femeie de moravuri ușoare", „femeie imorală", „femeie stricată", „prostituată" etc. Dicționarele introduc adesea diferențieri destul de artificiale: de exemplu, bașoldină este înregistrat cu trei sensuri în G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române (2006): (1) „femeie
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
facem ceea ce ei nu fac cu ideile filosofice, adică să le ia în serios - merită să ne întrebăm dacă anecdotele și dilemele au aceeași natură și același rost. Cred că autorii săvîrșesc trei echivalențe ilicite. Prima este că iau tactica discursivă a filosofilor - și anume contrarierea bunului-simț prin formularea unor paradoxuri ce ajungă să fie privite ca scop în sine - drept metodă de scoatere la lumină a adevărurilor delicate, cînd de fapt cultivarea contradicțiilor nu e decît o tehnică de atragere
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
Limba de lemn bolșevică, transplantată ca limbaj oficial în anii 1947-1948, se caracteriza în România printr-un grad neobișnuit de artificialitate, datorită inexistenței produselor ideologice și discursive autohtone de caracter comunist. Limbajul oficial al primilor ani de comunism folosește deseori nu doar neologisme calchiate după cuvinte rusești, ci și turnuri de frază importate și chiar o prozodie și intonații specifice „de ședință”, fără raport cu inflexiunile uzuale
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
iar dacă există un univers invizibil, acela ne este în întregime ininteligibil. Că un lucru devine inteligibil abia din clipă în care ni-l putem reprezenta este chiar premisa metodologică a Madeei Axinciuc. Căci autoarea nu se mulțumește să explice discursiv ce anume înseamnă, la Maimonide, imaginația, profeția, providența sau inițierea în mister, ci merge mai departe, ilustrînd grafic sensurile noțiunilor. Altfel spus, cînd autoarea simte că vorbele nu o mai pot ajuta, începe să deseneze. În fond, întotdeauna pricepem mai
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
de Cameră, Mihnea Ignat a condus realizarea primei Simfoniidatorate tânărului compozitor Alexandru Mociulschi. Tot în Sala Radio, în compania Orchestrei Naționale, dirijorul Walter Hilgers a prezentat în primă audiție absolută „Strigătul pământului către ceruri“ de Șerban Nichifor, un opus simfonic discursiv ce flatează gustul publicului larg, o lucrare excelent orchestată, de mare plasticitate expresivă, utilă prioritar spectacolelor vizual-scenice. La Opera bucureșteană, „Golem“ și „Arald“, cele două lucrări lirice într-un act, semnate de clujeanul Nicolae Bretan - compozitor ce aparține primei jumătăți
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7603_a_8928]
-
îl răbdăm și facem dragoste sub ochii lui,// știam de la bun început că e greu/ să avem un zeu în proprietate mixtă.// Ce naiba să-i facem, e tâmpițel, dar e al nostru." (pag. 30) Odată cu această sporită fiabilitate în plan discursiv, Radu Vancu aduce în spațiul poeziei ultimului deceniu o calitate strict necesară succesului critic al unei generații care încă trăiește fervoarea pasabilei glorii foiletonistice. Anume valența interpretabilului. Versurile acestui volum se pot, aproape fără excepție, discuta în detaliu. Deși numeroase
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
poeziei în discuție, producătoare la acest mod al unui negativ abrupt, sub chipul unor masive conglomerate de imagini inospitaliere. Poetul mizează pe demonia unei anticreații, violentînd cu sistem valorile socotite pozitive, trecînd în zona abjectului, dejectului, infectului cu o înlesnire discursivă totuși, cu un gen de grație ce sugerează pe alocuri frăgezimea unor picturi suprarealiste. Ilogismul se echilibrează prin sine însuși: "Piramide de cranii în Eldorado latin / piramide în junglă / bătălii și inchiziții / galioane se întorc prin fibrele optice / cu inima
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
Lemnaru în paginile ziarului Dreptatea, generație acuzată de a fi adus fascismul și războiul. În dezbaterea generalizată privind curățirea morală și separarea neghinei de secară, ideologia comunistă a găsit prilejul ideal de a pune în practică acel tip de "inginerie discursivă": să sugereze sindicalizarea și însușirea soluției sovietice, în general, drept pasul imediat următor operației de curățare a culturii române de elementele fasciste. Cu un nou președinte, Victor Eftimiu, și un nou comitet de conducere (N.D. Cocea, Lucia Demetrescu, Cicerone Theodorescu
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
a existenței sale cotidiene. L-ar fi iritat nu imoralitatea întreprinderii, ci lipsa ei de miez spiritual. Așa cum filozofului îi displăcea să fie filmat, argumentîndu-și repulsia prin neputința camerei de luat vederi de a-i surprinde spiritul în desfășurarea lui discursivă (televiziunea surprinde contextul unui om, dar nu textul lui - obișnuia să spună Noica), tot așa dosarul acesta l-ar fi nemulțumit prin îngustimea deschiderii spirituale. Un dosar fără idee, fără ambianță culturală și fără noblețe, așa l-ar fi caracterizat
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
ale zilelor") nu are altă soluție decât cea de a evada în... singurătatea care a devenit un fel de a doua natură: "De mult/ nu mă mai/ incomodează singurătatea.// Păgân uneori, o pun icoană/ alături de Preacurata." Desigur nu lipsesc sintagmele discursive, prozaice, unele prețiozități de exprimare tip "mulțime degringolată", "zarea indefinită" etc. Secțiunea de "Elegii negre" aduc ca noutate dezamăgirea politică a poetului, în ciuda democrației și a libertății instaurate odată cu dispariția insului ce îl "obseda": "Oamenii, gurile rele spun că / a
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
român, care-mi traduce cărțile în limba lui, mi-a trimis de curând cea mai recentă carte a lui Vladimir Tismăneanu, gânditor social român și profesor de științele guvernării la Universitatea din Maryland. Fantasies of Salvation e o carte subțire, discursivă apărută la Princeton University Press. Aceeași editură mi-a tipărit și cartea After Liberalism, dar ulterior editorii au găsit analizele pe care le făceam multiculturalismului insuficient de progresiste pentru a justifica publicarea celorlalte lucrări ale mele." Până aici, semnalez trei
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
Salvation, apărută în 1998 (tradusă în românește, în 1999, la Editura Polirom, cartea a făcut între timp și o spectaculoasă carieră internațională) nu e "cea mai recentă" ("the latest") publicație a lui Vladimir Tismăneanu. A doua: nu e o carte "discursivă", în sensul general - și în română, și în engleză - al acestui cuvânt. Dimpotrivă, e un volum ce studiază, folosind tehnica razelor concentrice, câteva din miturile care au făcut și fac ravagii în Europa de după căderea comunismului. În fine, nu e
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
care se referă cele patru romane - din 1959 până în 1989", recunoștea scriitorul Thomas Disch după ce și ultimul roman din serie primea premiul Pulitzer. Este un adevărat tur de forță, posibil în principal datorită modului în care Updike își orchestrează strategiile discursive, în primul rând cele axate pe detaliul fizic, universul domestic, sexualitate si erotism, religie și credință (David Lodge) corespunzătoare celor patru mari direcțiilor urmărite, cu accente diferite, în aproape toate romanele sale. La aceasta se adaugă calitatea ironiei și darul
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
încît problema constă doar în a le reține pe cele mai frapante. Să încercăm o sumară selecție: "versuri de o densitate artistică incomparabilă ș...ț au fost înlocuite, în decursul elaborării poemului, cu expresii mai naturale, mai Ťraționaleť și, bineînțeles, discursive"; în seria Scrisorilor, "lirismul se degradează"; "procesul de creație, în cazul său, înseamnă biruința abstracțiunii, a cosmogoniei discursive din Scrisoarea I, asupra fulgerărilor vizionare îngropate în materialul de laborator"; "Vestita luptă a lui Eminescu cu forma, lăudatul său travaliu manuscriptic
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
de o densitate artistică incomparabilă ș...ț au fost înlocuite, în decursul elaborării poemului, cu expresii mai naturale, mai Ťraționaleť și, bineînțeles, discursive"; în seria Scrisorilor, "lirismul se degradează"; "procesul de creație, în cazul său, înseamnă biruința abstracțiunii, a cosmogoniei discursive din Scrisoarea I, asupra fulgerărilor vizionare îngropate în materialul de laborator"; "Vestita luptă a lui Eminescu cu forma, lăudatul său travaliu manuscriptic trădează pînă la urmă aceeași tendință de a părăsi concretul frumuseților obscure, noaptea imaginii, pentru natura comună și
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
pag. 46) Egotismul rugos și fluiditatea minimală sunt trăsăturile distinctive ale celui dintâi. În schimb, în cel de-al doilea, altera pars se face simțită și e ascultată cu sfințenie. Nu e singurul loc în care Mara deține cheia mecanismului discursiv. Un foarte frumos poem (dacă nu chiar cel mai frumos) aduce cu sine, o dată în plus, aceeași imagine de o vitalitate electrică: "la oamenii mari dimineața e altfel: doar/ din reflex mai ducem acum ceașca la gură și doar un
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
precum Identificarea trăsăturilor specifice diferitelor tipuri de discurs, nu vizează memorarea și redarea unor definiții și conținuturi teoretice, ci lărgirea și aprofundarea perspectivei de înțelegere a mesajului unui text oral sau scris, cu ajutorul unor informații despre specificul diferitelor tipare discursive (narativ, liric sau dramatic). Asemenea elemente le vor permite elevilor: să stabilească diverse corelații între mesajul textului literar și experiențele sau cunoștințele lor anterioare despre lume și viață; să compare diferitele texte literare/nonliterare în ceea ce privește temele/subiectele abordate și
ANEXE din 30 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/266784]
-
liric sau dramatic). Asemenea elemente le vor permite elevilor: să stabilească diverse corelații între mesajul textului literar și experiențele sau cunoștințele lor anterioare despre lume și viață; să compare diferitele texte literare/nonliterare în ceea ce privește temele/subiectele abordate și tiparele discursive utilizate; să recunoască relațiile dintre o operă studiată și contextul cultural în care a apărut aceasta; să reutilizeze toate aceste cunoștințe pentru a fi capabil să producă, la rândul lui, texte orale și scrise din ce în ce mai complexe
ANEXE din 30 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/266784]
-
realizarea de inferențe sau de supoziții, pornind de la titlul textelor literare și nonliterare • recunoașterea unor varietăți de texte literare și nonficționale contemporane, prin identificarea sensurilor și a ideilor implicite • lectura integrală a unor opere reprezentative/semnificative pentru diferite tipare textuale/tipuri discursive 2. Producerea mesajului oral și scris, în diferite situații de comunicare 2.1. Susținerea unui monolog: descrierea experiențelor, oferirea de informații, argumentarea unui punct de vedere pe subiecte abstracte și complexe, pornind de la texte nonliterare și literare: • descrierea experiențelor: > descrierea
ANEXE din 30 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/266784]