1,331 matches
-
al C.C. Iar criticile vizau îndeobște răul din cultură, politicile culturale, abuzurile diverșilor funcționari culturali, chiar dacă sus plasați. Formal așa au stat lucrurile, în bună măsură, dar chiar și așa, în contextul de atunci, acel fel de a proceda al disidenților noștri nu era deloc lipsit de miză politică. Adresarea era indirectă, într-adevăr, dar străvezie ca mobil.Despre răul din cultură era vorba dar știa toată lumea cine "îndruma" cultura, cine stabilea directivele ideologice, cine-i numea în funcții pe diriguitorii
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
uitate. înșiși protagoniștii lor le-au întreținut amintirea prin faptul că, după 1989, ei au rămas în atenția publică, au jucat diferite roluri în noua lume iar unii dintre ei, precum Mircea Dinescu, au devenit figuri populare. Faima de foști disidenți le-a însoțit imaginea, potențând-o. Lucrurile nu stau la fel cu scriitorii disidenți manifestați mai înainte, unii încă în epoca Dej. Despre acțiunile lor, la fel de angajante și de riscante, poate chiar mai riscante, aproape că nu se mai vorbește
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
elita politică și mai ales cu toată cultura, considerată burgheză, deci anti-proletară și, prin urmare, nocivă pentru noul regim. Istoria se repetă în forme comice, pentru cine vrea să vadă. George Macovescu (1913-2002) nu a fost nici pe departe un disident, dar a fost una dintre acele rare excepții în cadrul comunismului pentru care merită să-ți calci pe dogmatismul anti-comunist. George Macovescu a fost un comunist onest. Despre câți alți activiști de partid sau intelectuali devotați regimului comunist s-ar putea
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
cred că Octavian Paler supralicitează din bravadă, într-un sens contrar simțului comun și spiritului istoric. Îl iartă pe Eugen Barbu pentru răul pe care i l-a făcut, ba chiar îi este recunoscător că l-a îmboldit să fie disident, atunci când l-a demascat ca subversiv (tot la p. 270; nu mai citez, că ar fi prea mult). Concede, într-un supliment de generozitate, că acela care a contribuit la persecuția lui politică înainte de 1989 este un mare scriitor (desemnat
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
Cauzele nefericirii sale sunt, în mod evident, politice: excluderea din partid în 1950 și ancheta de la Securitate din 1958, un rechizitoriu al ideilor sale cuprinse într-un jurnal dintr-un caiet pierdut. Chiril Merișor nu era un renegat și nici un disident, era un comunist fidel, dar un singular (nu și un singuratic) care credea că-și poate permite să gândească totul pe cont propriu, din moment ce alegerea sa, ca om al stângii, nu suferea nici o modificare, în principiu, deși motivația putea fi
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
Mă așteptam să aflu că se vîrîse în cine știe ce filieră de comunicații (spionaj) cu Occidentul sau că fusese organizatorul vreunei mișcări secrete împotriva regimului. Dl Ciocârlie îmi taie macaroana acestor scenarii. Recunoaște, cu părere de rău, că n-a fost disident. Mărturisește în schimb că a refuzat sistematic să intre în partid, să-l citeze pe Ceaușescu în cărțile sale și să trimită scrisori deschise Europei libere, pentru a cere să nu mai fie citat "de bine" de Monica Lovinescu și
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
un inofensiv profesor universitar? Cred că profesorul Ciocârlie a fost totuși un caz.. Și chiar un caz special. Voia să trăiască și să acționeze normal, dar potrivit conștiinței sale. într-un fel, ca profesor universitar, era mai periculos decît un disident. Modelul pe care îl oferea studenților săi era acela al refuzului de a coopera cu sistemul, fără a se situa în afara sistemului. Ce mare lucru? se întreabă, cu siguranță, unii dintre dvs. Acel, după părerea mea, mare lucru a fost
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
Tudorel Urian Structural, Leonard Oprea face parte din familia adevăraților disidenți, de tipul Corneliu Coposu sau Adam Michnik. Ca și aceștia, a înfruntat regimul comunist, a avut curajul să spună despre negru că este negru atunci când toată lumea, din teamă sau oportunism, prefera să admită că este alb, a suportat anchetele barbare
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
pășit întotdeauna în viață cu zâmbetul pe buze, fără frustrări și fără resentimente. După căderea regimului Ceaușescu, când rezistenții și luptătorii anticomuniști au apărut ca ciupercile după ploaie, atribuindu-și acte eroice despre care nu a știut nimeni vreodată, adevărații disidenți au șocat prin bunul lor simț nevindicativ, prin asumarea trecutului cu un zâmbet trist și prin privirea luminoasă ațintită spre viitor. Nu un martir al temnițelor comuniste precum Corneliu Coposu, ci un zelos susținător al regimului abia lichidat, Silviu Brucan
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
comuniste, se opune astăzi cu vigoare oricăror tendințe exclusiviste la nivelul societății poloneze. A realizat chiar un interviu istoric cu fostul său călău, generalul Wojtech Jaruzelski, cel care a introdus legea marțială în Polonia anilor '80, fapt pentru care fostul disident a ajuns să fie acuzat de către spiritele înguste de... nostalgii comuniste. Leonard Oprea demonstrează, cu fiecare nouă carte a sa, aceeași lipsă de complexe în abordarea relațiilor contradictorii care caracterizează lumea contemporană. Conștient de valoarea gesturilor sale din trecut (este
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
ignorând faptul că nu avem un adversar care să ne pună viața în pericol. Dar nu și-a pierdut interesul modul în care s-a construit și s-a dezvoltat această atitudine. Cum se naște și cum se formează un disident? - iată o curiozitate ce poate rămâne intactă, iată un subiect ce poate particulariza literatura unui scriitor, așa cum îi particularizează și biografia. Nu cred că doi critici literari din România se pot înțelege în privința lui Paul Goma. Bănuiesc ce reproș ar
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
nu sunt noțiuni și atitudini sinonime. Troțki a fost disident, dar nu a fost anticomunist, adică a avut altă opinie decât Stalin, dar în cadrul aceluiași partid. Răspund scurt și didactic: Paul Goma, ca și Soljenițîn, a început prin a fi disident și a sfârșit prin a fi anticomunist. Totul pornește de la caracterul public al libertății de opinie: putea fi criticat public sau numai în secret partidul comunist ca partid unic? Erau discutabile ordinele sau directivele sale?) Dinamica memoriei și a mărturisirii
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
colocviu despre Descartes, comentat cu entuziasm de Virgil Ierunca, "Oxiurii Morții" îi dau un nou ultimatum "arhontelui de învățămînt superior". "Astfel, mărturisește Magistrul, voi fi avut șansa, în două reprize, ceva mai tîrziu, de a primi eticheta excluderii și a disidenții, cînd eu, nevolnicul, am fost și rămîn doar un apolitic activ + un practician al gîndemului răzleț; astfel avut-am norocul, în două reprize, ca opurile-mi, cîte n-au fost, să hurduce puternic schelăriile viețuirii pițuline". Cu acestea am atins
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
sau mai puțin "normală", înscrisă în legile firii? Credeți că ar trebui să ne facem din "martiraj" o vocație, o profesiune de credință? Rezistența este epuizantă și dacă nu își vădește roadele într-un timp omenește cuantificabil devine ridicolă. Câți disidenți a avut România înainte de 1989? Și asta într-o epocă în care un asemenea gest avea o rezonanță, conta în economia destinului colectiv! Astăzi, nimeni nu este dispus să intre în pielea unui martir. Un martir, azi, ar fi lipsit
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
Mă interesează cealaltă listă, a scriitorilor demni. Voi pune în paranteză anul în care au murit, pentru a da o idee de supraviețuirea lor în condițiile regimului comunist. Dacă ar fi să sistematizez pe categorii, aș distinge următoarele situații: 1. disidenții și oponenții anticomuniști; 2. exilații; 3. evazioniștii sau indiferenții; 4. victimele regimului comunist; 5. cei care nu au fost membri ai PCR. Mă voi referi numai la câteva situații. V. Voiculescu (1963) și Lucian Blaga (1961) sunt numele mari care
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
a valorii acestora. Nu mă pot abține, în final, să nu citez foarte nuanțatul tablou pe care Gheorghe Grigurcu îl face fostului său coleg Paul Goma. Cred că sunt cele mai bune rânduri pe care le-am citit despre celebrul disident: "... fondul moral al lui Paul Goma e o cinste funciară, de-o instensitate puțin obișnuită, o cinste activă, dacă-i pot spune așa, care-l îndeamnă a-i lua în colimatorul său pe mai toți contemporanii de oarecare semnificație. Oamenilor
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
de locuitori ai Terrei. Nimic nu este ce se vede, nici măcar ceea ce pare a fi, și pentru mulți dintre cei care trăiesc în țările din fostele state comuniste ale Europei, istoria ultimilor 60 de ani (cu revoluții, lovituri de stat, disidenți și represiuni barbare) se reduce la două nume care, ironia sorții, mai și rimează între ele: Yalta & Malta. Altminteri, dincolo de acest cadru general, fiecare cetățean are o idee mai mult sau mai puțin fantezistă despre efectele integrării europene asupra vieții
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
de experimentalismul modernist și că autorii postmoderni de calibru avansează către centru, într-un joc axiologic cu reguli clare. Dar am auzit de prea multe ori clamată teza "adevărului cu voie de la poliție", aplicată otova, și colaboraționiștilor, și rezistenților, și disidenților, pentru a mai crede că este o firească, naturală reașezare a valorilor literare. Din păcate, nu e vorba despre așa ceva, ci despre politică literară, care, orice semn ar avea (de stânga, înainte, sau de dreapta, după), nu-mi inspiră nici o
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
stradă că Guvernul crește taxele, iar pe de altă parte sunt cercetați penal că au furat milioane de euro și n-au plătit taxe la stat. Așa ceva în Germania - țara în care domnul Hurezeanu a făcut o vreme carieră de disident înainte de ’89 - ar fi de neimaginat. Închizând paranteza: da, presiunea uriașă a opiniei publice, exercitată prin televiziunile de știri, va fi speriat, poate, guvernul Boc. Dar un guvern condus de talk-show-urile de la televizor nu merită puterea. Se cheamă că e
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cultură minoră, scrisă de oameni cu destine aproximative, nici nu putea scrie autentic despre o mare temă - anularea individului în lumea totalitară. Ne salvează totuși eseistica unor Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, memorialistica foștilor deținuți politici, o mână de mari disidenți, prețioasele recuperări de la Sighet, raportul Tismăneanu și alte câteva reparații istorice. Dar literatura a sărit peste dramele comunismului sau, dacă s-a întâlnit cu ele, n-a produs mari capodopere. N-a reușit să pună o mare temă - individul strivit
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
apartenența la FAMILIE și VASALITATEA fără limite sunt manifestări ale epocii ceaușiste care nu trebuie uitate. Traian Băsescu nu este Nicolae Ceaușescu. Ar putea deveni însă și înlăturarea pericolului la care se expune depinde numai de noi. Alianța Anti. Falșii disidenți ai dictaturii Băsescu Trei partide și câteva sindicate, două posturi TV și trei moguli trăiesc sub o tiranie închipuită. Descriu cu ochii ieșiți din orbite o ficțiune politică: dictatura lui Băsescu. Ceilalți, tiranizați de ficțiunea lor, abia mai pot respira
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
orbite o ficțiune politică: dictatura lui Băsescu. Ceilalți, tiranizați de ficțiunea lor, abia mai pot respira aerul îmbâcsit de minciună și manipulare. Mistificarea de proporții poartă semnătura celor doi falsificatori profesioniști: trusturile lui Vântu și Voiculescu. În România se înmulțesc disidenții de mucava, falșii profeți ai democrației reuniți în Alianța Anti. Direct sau prin slugile lor, denigratorii statului de drept încing atmosfera unei mici apocalipse artificiale, de incubator. Cu trei săptămâni înainte de alegerile prezidențiale, rațiunea a murit. Trăiască delirul! Alianța Anti
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
realității, hiperbolizări aiuritoare (câteva îmbrânceli comparate cu violențele din anii ’90), răstălmăcire continuă, cenzura obscenă (vreo dezbatere pe tema Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană?), minimalizare, teroare editorială, răscoale imaginare sau provocate de sindicaliști cumpărați. Din cortegiul pestriț al falșilor disidenți, luptători cu sinistra dictatură băsesciană, a prins voce și primește tribună tot ce-i demn de dispreț într-o societate normală: frustrați, penali, moguli, jurnaliști mancurtizați, impostori agresivi, oportuniști, turnători la securitate, plastografi, manipulatori de profesie, naivi isterici, sindicaliști corupți
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în premieră în Piața Operei, Mircea Geoană vrea să arate că PSD a depășit complexul ideologic care l-a marcat în ultimii 20 de ani. Vrea să recreeze în mod artificial atmosfera de dictatură, să treacă fraudulos în spațiul rezervat disidenților autentici. În numele unei reconcilieri bizare, Geoană proclamă momentul iertării, plasându-se ostentativ în tabăra detractorilor condamnării comunismului. Astăzi nu am văzut la Timișoara vreo manifestare de bun-simț, ci de prost gust. O revoluție răsturnată, în care PSD, PNL și câteva
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de lacrimi. Pe atunci, murea în șoaptă unul dintre martirii exilului românesc: Monica Lovinescu. Televiziunile au pus atunci cruce subiectului deoarece Monica Lovinescu „nu se vindea“ ca un Paler, ca un Teoctist sau ca un Pruteanu. În plus, fusese un disident autentic și un reper moral. Generația mea le datorează lor totul. Lui Păunescu, mai nimic. Păunescu este, până acum, mortul perfect pentru televiziuni: viu sau mort, stoarce lacrimi cu versurile sale, închinate părinților, urmașilor lor sau lui însuși. Are apoi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]