561 matches
-
edificării ca individualități suverane, autonome și libere. Atunci când trimite la Aristip din Cirene Montaigne specifică pasiunea lui obstinată pentru independență, pentru o viață trăită fără a avea de dat socoteală nimănui altcuiva decât sieși. Cu aceste două excepții antice, uneori disimulate, ascunse, uitate - le sunt preferate mașinile de război platoniciene și aristoteliciene, numai bune pentru adâncirea albiei creștine - Montaigne împărtășește un nominalism radical. Or, nominalismul este una din componentele esențiale ale oricărui hedonism: când Ideile există, ele rezidă într-un Cer
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
descripții ample de natură, fără nostalgia timpurilor defuncte, fără aureolarea „bătrânilor”, ca în povestirile lui Emil Gârleanu. El nu duce obiectivitatea până la impersonalitatea naratorului, asemenea lui I. L. Caragiale, insinuează chiar un palpit de simpatie față de unele personaje, dar o face disimulat, trecând afectul în note de vag umor și ironie discretă. Un mod al distanțării cu simpatie de personaje constă în semnalarea unor mici ciudățenii, ivite la senectute, ca în Tătucu, Greșeala, Păcatul coanei Asica, La masa calicului ș.a. O „femeie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
sine se va smeri, și cine se va smeri pe sine se va înălțaˮ (Matei 23.11-12). c) Atitudinile În realitate, atitudinea este o comoditate iluzorie. Cauza o constituie faptul că, de cele mai multe ori, atitudinile sunt iscusit menajate sau chiar disimulate. Deseori, între atitudine și comportamentul ostentativ nu există coincidență. Aș dori să exemplific cu următorul exemplu: sunt frecvente situațiile în care un elev oarecare poate avea o atitudine negativă față de un anume profesor; însă atunci când se întâlnește cu acesta în afara
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia BOTA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93138]
-
a descoperi premisele ascunse mai Înainte de a se Încrede În cele fățișe, care sînt subordonate precedentelor și pot, de fapt, să vină În contradicție cu ele. O astfel de operație n-ar trebui să abandoneze niciodată principiul conform căruia premisele disimulate sînt anterioare și superioare ierarhic celor fățișe. Cu alte cuvinte, dacă un Învățat pretinde că este la fel de imparțial ca un mecanic care demontează un motor În piesele lui componente și le reasamblează, dar În același timp face o estimare asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sophiei În textele gnostice nu are nici o legătură cu „tiparele de socializare” efective 90, pînă la cel al lui Karen L. King, care preferă să interpreteze prezența mitului Sophiei În gnosticism drept un indiciu sigur de ideologie patriarhală 91. Premisa disimulată a gnosticismului ar fi că feminitatea este echivalată cu slăbiciunea, eroarea și imperfecțiunea, care se cuvin „Întărite, corectate prin intervenția masculină”92. Ne-am oprit de mai multe ori, În alte locuri, asupra poziției lui King93. Jorunn Jacobsen Buckley ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a lui Karel Čapek, mai ales pentru intuiția și luciditatea penetrante cu care "atacă" problematica polemicii contemporane, în cel mai scurt și cuprinzător mod cu putință 31. Textul său poate fi citit ca un avertisment, dar și ca un refuz disimulat de a accepta anomia din spațiul dezbaterilor publicistico-literare. Potențialului cititor de polemici i se furnizează un îndreptar, un cod minimal de acces la subterfugiile "luptei cu condeiul", unde, constată ironico-sceptic eseistul, loviturile sub centură, sunt, de fapt, cele care guvernează
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
intruziunea substanței lirice în discursul gazetăresc a avut ca rezultat o fecundă metisare a mesajului care, ulterior, a devenit produsul exotic al literaturii așa-numite, de frontieră (Silvian Iosifescu) sau a interferențelor (Ion Vlad), iar în acest caz intenționalitatea autorului, disimulată sau explicită, precis direcționată sau orientată spre o țintă cu un contur ambiguu, va genera o gramatică specifică a textului. Accentul, determinat conjunctural și subiectiv, se va deplasa dinspre dialectică ("polemică ad rem", după Eminescu) spre "arta de a spurca
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să fie considerat mai mult decât o simplă persoană, cât și o formă jignitoare care-l poate anihila pe celălalt ca persoană"61. Putem spune astfel că ținta, nominalizată sau nu, apare clar marcată în textul polemic (și nemarcată sau disimulată sub varii formule, în cel pamfletar și/sau satiric) nu ca persoană, ci ca personaj în polemica literară. Dincolo de statutul său real, deseori invocat în polemică, El dobândește și un statut fictiv, grație percepției subiective și, implicit, inventivității polemistului. Un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în aproape fiecare text publicistic, în diferite grade de intensitate și într-o diversitate impresionantă de forme, de la un singur rând ce poate exprima dezacordul printr-o antifrază, rătăcit, de pildă, într-un text encomiastic, la nuanțe polemice de fundal, disimulate strategic prin anunțarea altor intenții, până la accese nereprimate de furie și revoltă, în care limba devine materie simpatetică, iar textul un act ritualic de magie neagră. În acest din urmă caz, avem de-a face cu pamfletul sterilizat (Călinescu) în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
statut incert de altfel, în atemporalitate. Revenind la textul propus aici spre analiză, Arghezi recurge la asteism 154, ca dublă strategie: principială, pentru că îi permite să rămână în zona etic-urbană a polemicii literare, și estetică, prin dimensiunea ludică a afectării disimulate. Dar vedeți, bătrânețea care vă face pe dumneavoastră întreprinzător, limbut și glorios, pe mine mă-ntârzie.[...] A trebuit să aștept și v-am făcut să așteptați și dumneavoastră. Ce rău îmi pare!" Distanța sensibilă dintre asteism și diasirm (aflate într-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
conținut, cât și prin formă. Departe de a-și fi epuizat resursele creatoare, Arghezi se găsește totuși la o vârstă când "trecutul și amintirile trebuiesc mutate din peizajul lor în caiet". Prin discursul autoreferențial, Arghezi își mărturisește, nu fără un disimulat orgoliu, singularitatea eului poetic: "Când alții ajungeau la țintă și se odihneau de un efort sfârșit sau renunțau să mai fie, eu de-abia ridicam traista și mă uitam, din prispă, încotro să apuc". Sau: "sunt incapabil să rostesc un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar excesul de orgoliu, ci și vulnerabilitatea logică a enunțului. Arghezi atrage atenția asupra paralogismului advers, continuându-l perfid: "[...] nu oricare carte e neapărat a domnului Iorga: numai cele bune sunt ale domniei sale". Dar atacul disimulat nu se oprește aici: conținutul citatului incriminant va fi reiterat, strategic, în text, prin două paranteze ce stârnesc râsul. Reamintind cititorului că vorbește despre "cartea domnului Iorga", insistă, simulând intenția (auto)convingerii: "(da, a domniei-sale!)" , pentru ca, apoi, spre finalul articolului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
argheziene care vizează adversari concreți, denominați direct sau prin recurs la antonomază și traduce dubla intenție a polemistului de a atrage lectorul în jocul deconspirării și de a-l incita să formuleze el însuși acuzațiile. Evident, formula predilectă a atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul, charientismul), mizând pe figuri ale economiei lingvistice și pe forța lor de sugestie, și paradigmatică (alegoria, parabola, hiperbola, enigma)305, relevând abilitatea polemistului de a selecta, din tropologia polemică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui Geo Dumitrescu e de a jongla cu ideile lăsând impresia de joc inocent; zâmbetul devine duioșie ori trece în melancolie; tragic pare că nu există, ci doar gravitate. Din Rânduri pentru un eventual deces emană mâhnire, o tristețe abia disimulată: Sunt bolnav și aprins ca un caldarâm bucureștean o să mor asta e sigur puțin îmi pasă! Îmi pare rău doar că n-am decât douăzeci de ani, că nu știu cine sunt și din creionul ăsta ce-ar fi putut să iasă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Gierek hoț...r...ște s... negocieze cu greviștii. Cedeaz... În privința prețurilor și accept... că muncitorii s...-si aleag... propriii delegați. Dar aceste concesii sînt doar aparente. În mai puțin de un an, el anuleaz... avantajele acordate și, printr-o represiune disimulat..., Îi Îndep...rteaz... pe liderii mișc...rilor din decembrie și ianuarie. O represiune de amploare mai mare lovește „Solidaritatea” dup... ce într... În vigoare legea marțial..., În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1981. 70 000 de militari, 30 000
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
țese distanța dintre gura mea și enorma ureche a lumii” și exersând „cu smerenie” instalarea în tăcere, sub efigia „Cumințeniei pământului”, „această făptură închisă-n muțenie: talpă de piatră”. Prozatoarea, fără vocația ficțiunii, a practicat de la început notația biografică sumar disimulată. La capătul lui ‘38 asambla minuscule decupaje din „jurnalul de dăscăliță” într-o școală de periferie, cu exaltări umanitariste și anxietăți biografice: războiul, handicapul etnic, un mariaj de teama singurătății, suspansul activităților conspirative ale uteciștilor. Reportajele anilor ‘50 ilustrează, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
cel mai intens preocupați de relațiile cu terapeutul - dar în afara întâlnirilor propriu-zise - diversitatea atributelor cognitiv-imaginative reprezentând adesea o sursă de motivații pentru contactele interpersonale. Detașarea schizoidului dezavantajează alianța terapeutică la fel ca și nevoia permanentă de autoafirmare chiar și bine disimulată - a personalităților paranoice. Personalitățile de tip borderline și histrionic sunt mereu sensibile la dovezile de căldură și sprijin, fiind doritoare de relații cât mai stabile. Narcisicul răspunde la rândul său la mesajele empatice care nu-i subminează permanentele strădanii de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
i". (Acest caz va fi ilustrat de exemplele observa(iilor clandestine ale lui Laud Humphreys (i cele ale lui Festinger (i echipa sa). ÎI. Participantul observator. (n acest caz, activit(țile de observa(ie ale cercet(torului nu sînt complet disimulate, fiind totuși ascunse sau cuprinse în activitățile sale de participant, care dau persoanelor prezente (n mediu elementele esen(iale pentru a evalua rolul (ndeplinit de observator. Acest rol poate s( limiteze accesul la anumite informa(îi (i, (n special, la
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
se acordă prioritate acelora dintre ele care perturbă cel mai puțin funcționarea pieței interne și, după caz, aplicării mecanismelor sectoriale de salvgardare în vigoare. Asemenea măsuri de salvgardare nu pot fi utilizate ca mijloace arbitrare de discriminare sau de restrângere disimulată a comerțului dintre statele membre. Clauza de salvgardare poate fi invocată chiar și înainte de aderare în temeiul concluziilor urmăririi îndeplinirii angajamentelor asumate în negocieri, iar măsurile adoptate intră în vigoare la data aderării, cu excepția cazului în care acestea prevăd o dată
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
vieții, oamenii de fapt încălcând normele pe care le respectă doar de formă și declarativ. Este semnificativă în acest sens o schemă reflexivă a moraliștilor francezi, prezentă și la Nietzsche: în spatele oricărei virtuți umane trebuie să bănuim prezența unui viciu disimulat. În această interpretare contractualistă și individualistă, norma este văzută ca un mijloc, mereu periclitat, de reglare și echilibrare reciprocă a egoismelor. În timp, conflictul dintre este și trebuie nu poate fi ameliorat sau eliminat. În acest sens, Schopenhauer afirma că
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de Poem ultragiant, se găsesc - în volumul Poemul invectivă (1933) - și Poemul marinarilor venerici și al femeii depravate, Balada ucigașului, Gheorghiță cismarul ș.a. Epatarea practicată de simboliști și retorica teribilă avangardistă sunt în fapt bine topite într-o atitudine romantică, disimulată, din oroare de clișee „poetice”. Dar marea literatură specifică acestui autor începe odată cu revelațiile reportericești, străbătute de o infinită generozitate și de o simbolică poetic-umană, din Țări de piatră, de foc și de pământ (1939). Sunt reportaje despre minele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
ca o prăpastie credincioasă, sensul glăsuit. Puțin contează că episodul final al Iliadei era cu desăvârșire ignorat printre nomazi; tradiția lor includea o expertiză de prima mână într-ale cabalinelor și travestiului, dar mai ales într-ale filantropiei și mizantropiei disimulate în ea. Cabaline, travesti, filantropie, mizantropie: bunele intenții par să tropăie fără grație în mediul de pândă pândită al supraviețuirii, de care ar dori să se emancipeze prea brusc și categoric în trecerea lor de partea fapticului împlinit. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vitamină de menținere-n formă? se interesă Trees cu un surâs afectuos. − Și una, și alta, nu știu exact; în definitiv, când n-are omul nevoie de inspirație înaltă? Studiile de istoria artei sunt o căutare de sine de-abia disimulată. − Te invidiez; mare curaj ai avut tu să lași baltă slujba aia stresantă de asistentă socială! Chiar, cum merge în practică? Te descurci cu banii? − Mai am câteva cazuri pe cont propriu, căci licența îmi dă dreptul să practic. Plus
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Labirint decât ecoul amplificat, revenind inexplicabil, al propriilor pași și respirații, întâmpinându-l în somnu-i precar și răsunând pe culoare de lungime variabilă, de parcă însăși ființa lui ar fi fost un făgaș fără ieșire, abandonat întoarcerilor și reîntoarcerilor recapitulative, reîntâlnirilor disimulate ca întâlniri și întâlnirilor deghizate în reîntâlniri. Rătăcea printr-o pululație nesfârșită și amețitoare de fațete ale acelorași lucruri, toate chipuri ale familiarului; și totuși, dincolo de ele - nu se putea spune în care direcție anume - coerența cunoscutului ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Pseudozoologicon, cartea este o enciclopedie a curiozităților din lumea animalelor, dar și o suită de „moralități”, a căror adresă ultimă este umanitatea. Constrânse la o concizie maximă, „medalioanele” animaliere beneficiază de un limbaj sugestiv, colorat, și de o ironie bine disimulată, dar nu mai puțin tăioasă. Ultima carte a lui D., Esthera (1995), e un roman cu o scriitură modernă, polifonică: narațiunea istorică, inspirată din Biblie, dar și din documente istorice, care sunt completate de o imaginație productivă, se împletește cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]