9,387 matches
-
nu se ascunde în această afirmație atît de tranșantă, aproape absent, în ultimii douăzeci de ani, din orizontul culturii noastre, ar fi împlinit, în ziua de 20 decembrie, 70 de ani. Mort prematur la Paris, unde s-a exilat din disperare, după ce climatul din România anilor '80 devenise de nesuportat, el a părăsit subit și spațiile noastre de expunere și a migrat, într-un mod inexplicabil, în folclorul de atelier și în anecdotica boemei artistice bucureștene, și nu numai, din ce în ce mai restrînsă
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
elevat pentru a traduce pseudotautologii precum "lumea de pe lume" sau aparente nonsensuri ca "țipa șarpele în gura broaștei de secetă". E clar că imaginea ultimă nu trebuie văzută infantil, ca un șarpe în gura broaștei, ci trebuie prelucrată mental: e disperarea lighioanei de a orăcăi, pentru că altfel nu are nici o șansă de a se face auzită în lipsa unui grai propriu. Aceste configurări criptice ne amintesc desenele lui Saint - Exupéry din Micul prinț, unde ceea ce pare o simplă pălărie este, în fapt
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
și realul trăiesc în același plan. Femeia concretă și principiul feminității, revolta față de precaritatea materiei și încrederea în puterea mîntuitoare a imaginației, fuga din concret în reverie și din episodic în absolut sînt simultan repere ale izbînzii și semne ale disperării.
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
am cîntat de mic. Nu e niciodată păcat să te ostenești pentru Dumnezeu", spunea el. Datorită relațiilor pe care le avea în mediile bisericești, a obținut cîteva angajamente care l-au făcut să se umfle în pene, aducîndu-i însă la disperare pe copii. Lui Anton îi era frică mai cu seamă de duminici și de zilele de sărbătoare. Tata îi scula cu două sau trei ore înainte, ca să aibă timp să se pregătească sufletește și trupește pentru slujbă. După ce se întorceau
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
noapte. Anton își va aminti întreaga viață de minunatele istorisiri ale mamei sale. Unele peripeții le va evoca în Stepa cu tot atîta emoție de parcă le-ar fi trăit el însuși. Mormîntul bunicului Morozov nu a fost de găsit. În disperare de cauză, văduva s-a instalat la Taganrog împreună cu cele două fete. Acolo a întîlnit-o Pavel Egorovici pe cea care avea să-i devină soție. Începuturile vieții în comun au fost grele. Traficul în portul Taganrog era paralizat din cauza războiului
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
nicăieri scris acest program de deviere a literaturii spre culoarea neagră, dar traducerea lui conștiincioasă în act se observă cu ochiul liber. Marea literatură a secolului XX ar putea fi definită, cu toate excepțiile ce confirmă regula, drept artă a disperării. Distanța dintre marele public și grupul restrîns al creatorilor de artă nu poate astfel decît să crească de la an la an. Fie că o mărturisește sau nu, majoritatea cititorilor nu doresc altceva decît realizarea unei modeste fericiri și a împăcării
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
Starîe Doroghi. Din cele spuse până acum nu trebuie să se înțeleagă însă că dramatismul ar fi cu desăvârșire absent. Începutul și finalul cărții sunt fără doar și poate spații rezervate aspectelor sumbre, contemplării tragicului destin al oamenilor, tristeții, durerii, disperării (e greu de uitat, de pildă, figura spectrală a lui Hurbinek, copilul infirm, născut la Auschwitz și care nu văzuse în viața lui un copac). Ceea ce lipsește însă de pretutindeni este patetismul. Chiar și acolo unde mulți autori (dintre cei
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
nu mai trebuie coborît. O etapă monstruoasa a omenirii care nu trebuie să se mai repete. Vorbe, teorii. Se repetă, însă, în zeci de replici, oribile, detestabile, oriunde întorci capul. Mii și mii de oameni sînt îngenuncheați și tîrîți în disperare, în umilință, în moarte. DE CE? Am văzut, așadar, spectacolul Roșe la Teatrul Act. Un one-woman-show susținut de o actriță mare, specială, cu un destin artistic interesant, dar nu pe masura forței, vulnerabilității și preciziei interpretative: Rodica Negrea. O actriță cu
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
Mircea Mihăieș Metoda aplicată de pesedei în ultimele săptămâni seamănă cu disperarea vedetelor căzute de la Hollywood: ar face orice, numai să ajungă iar pe prima pagină a ziarelor: mărturisiri șocante, promisiuni deșuchiate, exhibarea părților cândva apetisante, dar azi flasce. Căzuți de pe capră, Năstase și ai săi alergă bezmetici în urma căruței, cu părul
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
seamănă cu grozăviile dintr-un abator în care măcelarii și animalele de sacrificiu se înjunghie reciproc. Ce mize or fi în joc, ce sume și ce grade de paranoia - doar ei știu... Adrian Năstase a provocat spectacolul declasării partidului din disperare, dar și din instinct. Ca în "Aria calomniei", el știe că din zbaterile sale tot va rămâne ceva: imaginea unui lider dinamic, a unui brigand care joacă totul pe o singură carte. În faza actuală, nici nu are de ales
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
la stomac. Prin colțurile unde i-a trimis Năstase Furioso (acest Orlando al ouălor de fermă), își rod unghiile, plini de mânie, gata să sară la beregata celui care-a îndrăznit să-i coboare din Olimpul iluziilor de mărire veșnică. Disperarea premierului nu e de natură să-l ajute în igienizarea partidului. Nu poți să reformezi o instituție dacă nu te reformezi mai întâi pe tine însuți. Poți fi, în cel mai bun caz, un dictator, dar asta nu schimbă cu
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
tras mărirea, de aici i se va trage și pieirea. În clipa de față, el nu e decât cocoșul înfuriat pe care foștii susținători au uitat să-l aplaude. Într-adevăr, nu prea e nimic de aplaudat. Doar neputință și disperare.
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
Fac aceste precizări pentru că, dincolo de infatuare, rândurile sale trădează o stupefiantă mentalitate capitulardă ("intrarea în normalitate" - care normalitate, Mitică?!). O mentalitate care a condus la situația jenantă ca Adrian Năstase să-și lege numele de truda unor oameni ajunși la disperare. N.red. Noi n-am spus altceva în nota redacțională precedentă decît ceea ce dl Mihăieș susține în Contrafortul de astăzi și anume că opiniile d-sale nu angajează revista.
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
discoteci și cluburi la modă, o societate de consum, pentru consum. Am parcurs, de-a lungul unei seri, itinerariile pe care tinerii de lîngă mine le traversează zi și noapte. În ei și în afara lor. Existențe care, subtil, își strigă disperările, rutina, nemulțumirile. Grave, profunde, boli parcă de netratat ale societății noastre. Existențe care par trase la indigo - frapant modul identic în care vorbesc, se mișcă, se îmbracă - și care ascund, totuși, tristeți sau bucurii diferite. Și jocul actorilor, impregnat de
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
adaugă un grupaj de inedite datând din 2002. Despre poezia Cristinei Tacoi s-au pronunțat critici, poeți, actori; Emil Botta, de pildă, observă "conștiența misterului poeziei", iar Dana Dumitriu o califică drept "un tulburător dialog cu destinul, prin ecourile unei disperări ce încă se forțează în cumințenie și discreție". Fapt e că masivul florilegiu a preluat și unele enunțuri patetice și inflamări neconvertite poetic, tip "tinerețea lor superbă"; "încă o iluzie de timp"; "apele-albastre ale neantului"; "vrăjite urmele tale"; "ascultam impactul
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
nesătul, la nesimțirea odioasă și la brutalitatea de junglă în care s-a dovedit meșter încă pe vremea când guverna țara prin bâtele minerești. Campania de-o imensă murdărie declanșată de pesedei după primul tur al alegerilor devoalează nu doar disperarea, ci esența însăși a echipei de fosile politice crescute la sânul lui Ion Ilici Iliescu. Insist pe esență, și nu pe disperare, pentru că au mai fost forțe politice, după 1990, care au pierdut totul, dar nu s-au dedat la
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
bâtele minerești. Campania de-o imensă murdărie declanșată de pesedei după primul tur al alegerilor devoalează nu doar disperarea, ci esența însăși a echipei de fosile politice crescute la sânul lui Ion Ilici Iliescu. Insist pe esență, și nu pe disperare, pentru că au mai fost forțe politice, după 1990, care au pierdut totul, dar nu s-au dedat la murdăriile respingătoare ale miliardarilor comuniști. PSD-ul a colectat, ca o albie rapace, tot ce-a fost mai nesimșit, ticălos și lacom
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
păsării îl transformă într-un voyeur subtil, estet pînă și în cele mai răspicate concupiscențe. Tabloul s-ar putea reconfigura modern în Lili și densitatea lui Dimov: "Iar Lili saltă (...) / se arcuiește, se contorsionează, / își trece printre coapse brațele a disperare / ca să zboare uliul deasupra a tot ce are. Nu mai știu care-i pasărea, care-i Lili...". De altfel, clasicii ne surprind mereu prin intuițiile lor moderniste și chiar postmoderniste. Dacă ultima Scrisoare a lui Negruzzi este compusă într-o
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
Israel. Pe o scenă goală, ca într-un fel de teatru pentru copii, cu elemente puține, improvizate parcă, în costume de sac, niște adulți vorbesc despre viață și despre moarte. Cu ironie, cu autoironie, cu umor negru, cu teamă, cu disperare. Cu un discurs- pledoarie, de o mare simplitate, al firescului vieții și al morții. Un bătrîn, de pildă, își vede parcă pentru prima oară cu adevărat consoarta după zeci de ani de existență, atunci cînd ea se află în pragul
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
de basm la Săpînța în 1990, cu colegii mei de facultate, ca să ne plîngem și să ne lingem rănile după bătăile și umilințele acelui an. Am simțit refugiul, am simțit protecția tandră și fermă a celor din cetate. Dramatismul, tînguirile, disperările de acolo, bocetele, țipetele, frisonul plenar al iubirii din acel spațiu al Maramureșului sînt în cîntecele și în interpretarea senzațională a celor din Grupul Iza, în spectacolul lui Mihai Măniuțiu. Ai senzația inepuizabilului. Corul îi absoarbe pe protagoniști, îi scoate
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
pentru a se identica fiecare mesaj. Probleme de zi cu zi, trădări, părăsiri, iubiri aruncate pe apa sîmbetei, neînțelegeri cu celălalt, cu copilul, tulburarea propriei identități. Cupluri care se despart, care nu funcționează, înșelăciuni de tot felul, prăbușirea în prăpastie, disperarea, sinuciderea care dă tîrcoale minții năuce, așa începe spectacolul, emoționant, sus, cu trei actrițe, trei femei care par că spun aceeași poveste, trasă la indigo. Si totuși, nu. E foarte interesant să le urmărești pe Dana Dembinski-Medeleanu, pe Mihaela Rădescu
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
este ea însăși, Sissi, așa cum am visat-o de-a lungul anilor într-un poem încă nepublicat. ți mai amintești astăzi, oare, iubita mea Sissi, vizita aceea la Amsterdam, la vîrsta cînd orice femeie trăiește nehotărît, o zi prăbușită în disperare, o alta gata pregătită pentru a înfrunta viața cu resemnare, era prin 1884 dacă nu mă înșel, cînd frumusețea unui necunoscut te-a săgetat ca o lovitură de cuțit ori, dacă-ți place mai mult, ca un trăsnet picat din
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
ale existenței sale. Ca și în cazul altor intelectuali, a căror verticalitate excludea posibilitatea compromisului, }uculescu nu concepea să picteze după "rețetă", așa cum făcea de altfel o bună parte a breslei. Este drept, putem detecta și în opera lui, din disperarea de a-și expune lucrările pesemne, câteva tendințe de "aclimatizare", restrânse însă la nivel de tematică și nicidecum de compoziție sau de paletă cromatică. Lucrări precum "30 decembrie 1947" sau "Intrarea în uzină" vor rămâne gesturi stinghere în creația sa
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
pus în situația de a nu avea cine să-i schimbe așternuturile. Sic transit" A nu se înțelege, din această sumară descriere de atmosferă, că ar fi vorba de o ediție mai mohorîtă. Dimpotrivă, poate chiar cu un plus de disperare în etalarea fastului, toată lumea "permanentă"a festivalului "rîde, cîntă și dansează", dispusă să accepte sacrificiul ca, la o adică, dacă nu mai e pîine, să mănînce cozonac. Pînă acum, abstracție făcînd de secțiunea competitivă, cele mai intense momente de cinema
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
decorurile filmului, în peisajele și ambianțele lui, dar nu în întîmplările lui". Singura "întîmplare" fundamentală comună, dacă se poate spune așa, e opțiunea pentru homosexualitate. Noul Almodovar e mai întunecat, mai puțin ludic, mai descărcat de acea energie vitală a disperării, decît înainte. Dar rămîne Almodovar! Pînă acum, în afară de Almodovar și Tarantino, singurul regizor din competiție care, - fie că-ți place, fie că nu-ți place - a venit cu forța unui cinema atît de personal încît nu are nevoie de semnătură
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]