398 matches
-
CaO - 7,38, % MgO - 3,87, % K2O - 1,10, % Na2O - 2,95, % TiO2 - 0,92. IV.4. Strategia experimentală IV.4.1. Aparatură utilizată. Etape experimentale o Aparatură utilizată. O instalație complexă de studiu a proprietăților fizico-mecanice ale sistemelor eterogene disperse care funcționează pe baza principiului balanței gravimetrice de sedimentare este tensotixotrometru RS-71. Aparatul este format dintr-un suport vertical, o pârghie a balanței cu doua brațe, o piuliță și o manetă de deplasare verticală, un cilindru gradat, un taler, un
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
distanță (a, mm) arbitrar aleasă, apoi se utilizează curba de etalonare, reprezentată de figura 23. IV.4.2. Rezultate și discuții Având în vedere aplicațiile practice ale sedimentării în câmp gravitațional pentru caracterizarea sistemelor grosier-disperse și microeterogene prin raza particulelor disperse am 128 folosit această metodă la analiza tufului vulcanic de Tociloasa. În acest scop tuful vulcanic a fost măcinat cu o moară cu bile de oțel timp de 30 minute. Utilizând o balanță de sedimentare descrisă în IV.4.1
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
t, sec), illustrate de 10 tabele de date. Spre exemplificare voi prezenta curba de sedimentare 2, 4 și 9 și tabelul ce stă la baza curbei de sedimentare 9. În baza teoriei generale a sedimentării în câmp gravitațional a sistemelor disperse microeterogene se pot evalua limitele în care variază raza particulelor disperse din tuful vulcanic de Tociloasa măcinat, în baza relației: (1) din care rezultă:(2) care ținând cont de cantitatea efectivă de sediment depus din 45 grame tuf, devine: (3
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
prezenta curba de sedimentare 2, 4 și 9 și tabelul ce stă la baza curbei de sedimentare 9. În baza teoriei generale a sedimentării în câmp gravitațional a sistemelor disperse microeterogene se pot evalua limitele în care variază raza particulelor disperse din tuful vulcanic de Tociloasa măcinat, în baza relației: (1) din care rezultă:(2) care ținând cont de cantitatea efectivă de sediment depus din 45 grame tuf, devine: (3) în care η - coeficientul de vâscozitate și are o valoare de
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
curbei de sedimentare (figura 25a, respectiv 25b), pentru momentul inițial t = 0 și timpii de 14, 30, 70, 80, 90, 100, 105 secunde, se obțin vitezele de sedimentare corespunzătoare 138 care sunt utilizate pentru calculul razelor diferitelor fracțiuni ale sistemului dispers a tufului vulcanic studiat (tabelul 10). Utilizând relația (3), se calculează raza particulelor, tufului vulcanic de Tociloasa la diferite viteze de sedimentare. Valorile razelor particulelor disperse a tufului vulcanic de Tociloasa obținute prin 139 sedimentare în câmp gravitațional sunt prezentate
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
de sedimentare corespunzătoare 138 care sunt utilizate pentru calculul razelor diferitelor fracțiuni ale sistemului dispers a tufului vulcanic studiat (tabelul 10). Utilizând relația (3), se calculează raza particulelor, tufului vulcanic de Tociloasa la diferite viteze de sedimentare. Valorile razelor particulelor disperse a tufului vulcanic de Tociloasa obținute prin 139 sedimentare în câmp gravitațional sunt prezentate în tabelul 11, în care sunt trecute și dimensiunile razelor particulelor disperse, obținute prin sitare. IV.4.3. Concluzii * Metoda sedimentometrică gravitațională, confirmă faptul că reproductibilitatea
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
raza particulelor, tufului vulcanic de Tociloasa la diferite viteze de sedimentare. Valorile razelor particulelor disperse a tufului vulcanic de Tociloasa obținute prin 139 sedimentare în câmp gravitațional sunt prezentate în tabelul 11, în care sunt trecute și dimensiunile razelor particulelor disperse, obținute prin sitare. IV.4.3. Concluzii * Metoda sedimentometrică gravitațională, confirmă faptul că reproductibilitatea datelor obținute este direct proporțională cu gradul de distribuție uniformă a particulelor disperse supuse analizei. * Pentru determinarea densității tufurilor vulcanice se recomandă utilizarea cu succes a
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
sunt prezentate în tabelul 11, în care sunt trecute și dimensiunile razelor particulelor disperse, obținute prin sitare. IV.4.3. Concluzii * Metoda sedimentometrică gravitațională, confirmă faptul că reproductibilitatea datelor obținute este direct proporțională cu gradul de distribuție uniformă a particulelor disperse supuse analizei. * Pentru determinarea densității tufurilor vulcanice se recomandă utilizarea cu succes a metodei picnometrului. * Limitele în care variază raza particulelor disperse din tufurile vulcanice măcinate se pot evalua, atât prin sitare cât și prin sedimentare în câmp gravitațional. 141
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
sedimentometrică gravitațională, confirmă faptul că reproductibilitatea datelor obținute este direct proporțională cu gradul de distribuție uniformă a particulelor disperse supuse analizei. * Pentru determinarea densității tufurilor vulcanice se recomandă utilizarea cu succes a metodei picnometrului. * Limitele în care variază raza particulelor disperse din tufurile vulcanice măcinate se pot evalua, atât prin sitare cât și prin sedimentare în câmp gravitațional. 141 * Analiza valorilor obținute pentru dimensiunile particulelor tufului vulcanic de Tociloasa prin cele două metode conduc la concluzia că datele sunt reproductibile, iar
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
de afinitatea termodinamică între copolimer și diluant. În cazul copolimerilor stiren-DVB, cu cât amestecul de monomeri conține mai mult DVB și există mai puține afinități între copolimer și solvent, cu atât este mai redusă fracția de diluant necesar apariției structurii disperse. Mărirea cantității de DVB duce la creșterea numărului de germeni formați în prima fază a copolimerizării reticulante și, ca urmare, la creșterea continuă a dispersității sistemului. Prin mărirea gradului de dispersie se realizează de fapt o creștere a suprafeței specifice
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
pentru alcalinizarea soluției. Se picură în eprubetă soluție de dinitrodifenilcarbazidă. Se obține un precipitat brun, ca urmare a formării unui complex intern. Compusul se poate oxida în aer (trecând într-un compus coordinativ al cadmiului cu dinitrodifenilcarbazona), astfel că sistemul dispers care conține precipitatul brun se transformă întro soluție albastră. Reacția de formare a compusului brun este: </formula> brun Reacția de oxidare a compusului cu oxigenul din aer este: </formula> albastru Pentru a evita oxidarea compusului coordinativ format în prima reacție
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cantitativă etc. utilizând metode clasice (gravimetrie și volumetrie) sau instrumentale (metode optice de analiză și metode electrochimice). Sunt parcurse diferite capitole ale chimiei fizice, cum ar fi proprietăți ale moleculelor determinate de structură, electrochimia, cinetica chimică și fizico - chimia sistemelor disperse eterogene). Studiul de caz în alegerea metodei de analiză și metodologia unei analize premerge partea experimentală. Lucrarea se adresează studenților farmaciști dar poate constitui un ghid și pentru studenții altor facultăți, masteranzilor, doctoranzilor etc. În speranța că acest material va
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
introduc în soluția de analizat. 5. Rezultatele se înscriu în tabelul 23 (pHexperimental). 6. pH-ul se calculează și conform relațiilor (144) și (145), obținând pHcalculat. Observații: pH-ul determinat experimental trebuie sa fie egal cu pH-ul teoretic. SISTEME DISPERSE ETEROGENE Sistemul dispers eterogen este un sistem fizico chimic alcătuit din două faze cu stări de agregare identice sau diferite, dintre care una este divizată sub formă de particule de dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de analizat. 5. Rezultatele se înscriu în tabelul 23 (pHexperimental). 6. pH-ul se calculează și conform relațiilor (144) și (145), obținând pHcalculat. Observații: pH-ul determinat experimental trebuie sa fie egal cu pH-ul teoretic. SISTEME DISPERSE ETEROGENE Sistemul dispers eterogen este un sistem fizico chimic alcătuit din două faze cu stări de agregare identice sau diferite, dintre care una este divizată sub formă de particule de dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie mediul de dispersie
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
alcătuit din două faze cu stări de agregare identice sau diferite, dintre care una este divizată sub formă de particule de dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie mediul de dispersie. Dimensiunile unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse sunt cuprinse între 10-9 și 10-3 m. Gradul de dispersie (∆) reprezintă valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de dispersie, sistemele disperse se
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie mediul de dispersie. Dimensiunile unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse sunt cuprinse între 10-9 și 10-3 m. Gradul de dispersie (∆) reprezintă valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de dispersie, sistemele disperse se clasifică în 4 grupe: dispersii moleculare (∆ = 109 - 1010 m-1); sisteme disperse ultramicroeterogene (dispersii coloidale) (∆ = 107 - 109 m-1); dispersii microeterogene
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sistemelor disperse sunt cuprinse între 10-9 și 10-3 m. Gradul de dispersie (∆) reprezintă valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de dispersie, sistemele disperse se clasifică în 4 grupe: dispersii moleculare (∆ = 109 - 1010 m-1); sisteme disperse ultramicroeterogene (dispersii coloidale) (∆ = 107 - 109 m-1); dispersii microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de dispersie, sistemele disperse se clasifică în 4 grupe: dispersii moleculare (∆ = 109 - 1010 m-1); sisteme disperse ultramicroeterogene (dispersii coloidale) (∆ = 107 - 109 m-1); dispersii microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în 4 grupe: dispersii moleculare (∆ = 109 - 1010 m-1); sisteme disperse ultramicroeterogene (dispersii coloidale) (∆ = 107 - 109 m-1); dispersii microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin sedimentare. După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin sedimentare. După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin sedimentare. După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin sedimentare. După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt dispersate la nivel molecular. Acestea prezintă proprietățile generale ale soluțiilor: omogenitate (existența unei singure faze), stabilitate termodinamică (formarea lor este însoțită de scăderea entalpiei libere (adică ∆G < 0), concentrație constantă în timp, formarea spontană, afinitate între
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]