1,307 matches
-
repetat. Mi-am spus că e de-a dreptul scandalos ca, după o scenă ca aceea la care luasem parte în salon, ei să se ducă la operă. Antonia ar fi trebuit să stea și să mă aștepte. Mi-a displăcut această indiferență față de ritmul de desfășurare a propriei mele drame. Ce joacă? am întrebat. — Götterdämmerung. Am râs. M-am ridicat imediat și m-am dus la dulap să caut whiskyul. Trecând prin spatele ei am văzut că este ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu delfini îngemănați, simțeam că mă limpezesc. Totuși nu aveam senzația că problemele mele se apropie de o rezolvare. Simțeam numai o silă generală legată de ultimele evenimente. Era inevitabil să ajung să „deschid” o discuție cu Georgie; totuși îmi displăcea profund atât momentul cât și maniera în care trebuia să abordez acest subiect și uneori mă întrebam dacă dragostea mea pentru Georgie era destul de puternică pentru a rezista la presiunea mizeriei și haosului în care mă zbăteam acum. Totuși, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lase nici o dovadă În urma lui și chiar Îi trecu prin minte s-o orbească pe Anna cu una din dălți, așa Încât aceasta să nu-l poată identifica. A fost doar un gând trecător. Îi repugna violența inutilă, nu pentru că-i displăcea violența, ci pentru că-i plăcea să fie precis și metodic, să nu omită nimic necesar și să nu adauge nimic inutil. Evitând cu mare grijă urmele de sânge, cercetă buzunarele lui Herr Kolber, căutând cheia studioului, și, după ce o găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Tu o poți scoate la capăt. Asta era ceva tipic pentru Thackeray. El le promitea achizitorilor săi luna de pe cer și apoi Întotdeauna reușea cumva să mă convingă pe mine să le-o livrez. Oricât de mult mi-ar fi displăcut să-mi petrec timpul Încercând să fac fete slabe să Încapă În rochii de mărime-eșantion care făceau până și măsura zero să pară prea mare, Thackeray avea dreptate cu privire la afacere. Tocmai vânduse Încă șase rochii. Noi trebuia să Îmbrăcăm cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la serviciu. Din frânturile de informații pe care reușise să le obțină, Carol își dădu seama că Dan nu mai e băiatul inocent cu ochi albaștri de la agenția de publicitate. Erau doar frânturi, dat fiind faptul că lui Dan îi displăcea să vorbească deschis despre serviciu, ca și despre sentimentele sale. Știa foarte bine că nu poate risca să-l întrebe direct, că nu se va alege decât cu o grimasă enervată și cu imaginea moțului său, de-acum pleoștit, fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zulufi la tâmple. Apoi, între noi fie spus, atitudinea lui n-avea nimic grandios în ea, ca să nu zic că lăsa de dorit. El avea treabă cu mama. Iar mie îmi spunea „matenule“. Trebuie să știți că nimic nu-mi displace mai tare pe lumea asta decât să fiu strigat „matenule“. Matenule e un nume de prost. Asta e. Pe mine, mama și cu tata m-au botezat Matei. Doar atunci când, să zicem, vrei să mă lingușești sau îți sunt, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
brațe, luînd cîte putea duce, le așeza pe podea lîngă biroul lui, În stive de peste un metru și, În zilele ce urmau, le deschidea una cîte una și scria cu creionul un preț. Uram partea asta. Cel mai tare Îmi displăcea să citesc dedicațiile, peste umărul lui : „Pentru dragul meu Peter, la aniversarea a cincizeci de ani de la căsătoria noastră” (În Rubaiatele lui Omar Khayyám), „ Această carte mi-a fost dăruită de scumpa mea răposată Violet Swain, pe vremea cînd aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și m-ar arunca În găleata de gunoi din metal ? Și ce altceva ar fi putut face ? Să mă Îngroape În Grădina Publică ? — Ce faci aici, amice ? — Ce să fac, domnule polițist, Îngrop și eu un șobolan. — Ce Îngropi ? Îmi displăcea profund ideea de a fi cules de pe jos și aruncat la coș. Însă chiar și așa, În această atmosferă Îmbibată de melancolie, pot să spun că erau totuși vremuri frumoase, și Îmi face plăcere să-mi aduc aminte de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zise domnul Prentice, și urmă să explice, gesticulînd cu mîinile lui subțiri, aproape aristocratice: Prima tentativă a eșuat, așadar. O bombă a căzut peste locuința dumitale, distrugînd-o cu cozonac cu tot, dar salvîndu-ți după cum se pare, viața. Lor le-a displăcut, Însă, Încăpățînarea cu care ai vrut să lămurești lucrurile. De aceea te-au convins să te ascunzi, ceea ce, dintr-un motiv sau altul, nu era totuși de ajuns. Voiau, firește, să te facă să dispari fără urmă, dar cînd au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Da, În lumea celor fericiți... — A, da, desigur... domnul Cost n-o să mai facă niciodată astfel de glume. — SÎnt sigură că n-a făcut-o cu vreun gînd rău. S-ar putea ca prezența a doi străini să-i fi displăcut... Știți, sîntem un grup foarte compact. Și apoi, domnul Cost n-a crezut niciodată cu adevărat... Să sperăm că acum crede! (Domnul Prentice nu părea stăpînit de ceea ce numise cu puțin Înainte „pasiunea milei“). Ar trebui să Încerci să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cărți ale lui. De fapt, era Bazakbal. Dar e bun acest Bazakbal. Nu citisem niciodată nimic de el. — Nici eu - poți spune tu, liniștit, liniștind-o. — Puțin prea confuz ca fel de a povesti, pentru gustul meu. Mie nu-mi displace deloc senzația de nedumerire pe care mi-o dă un roman când încep să-l citesc, dar dacă primul efect e efectul de ceață, mi-e teamă că atunci când ceața se ridică, și plăcerea cititului se pierde. Tu dai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din nou... — Un roman? Ludmila are întotdeauna un roman la îndemână. Cine e autorul? — Ar trebui să fie un roman polonez de Bazakbal, pe care-l citește și ea; voiam să discutăm despre el. — Polonez... cum e? — Mie nu-mi displace... Nu, n-ai priceput. Lotaria vrea să știe care e poziția autorului față de Tendințele Gândirii Contemporane și a Problemelor Ce Se Cer Soluționate. Pentru a-ți ușura sarcina, îți sugerează o listă de nume de Mari Maeștri, alături de care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înlocui în zilele următoare, începând de mâine Ia douăsprezece. Deși acceptul meu a fost cumva forțat, nelăsându-mi timp de gândire, nici putința de a-l face să înțeleagă că nu mă puteam decide pe loc, această sarcină nu-mi displăcea. Marți. Azi-dimineață am vorbit pentru prima oară cu domnișoara Zwida. Sarcina de a nota datele meteorologice a jucat un anume rol, ajutându-mă să-mi depășesc nesiguranța: pentru prima dată de când sunt la Petkwo, ceva era fixat dinainte, de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aici, la biroul acesta, și amintiți-vă să mi-l restituiți, chiar dacă eu uit; Doamne ferește să se piardă!... Ai putea să-i spui că nu face nimic, că nu e romanul pe care-l căutai, dar fie pentru că nu-ți displace începutul, fie pentru că doctor Cavedagna, tot mai preocupat, a fost înghițit iarăși de vârtejul activităților lui editoriale, nu-ți rămâne decât să te apuci să citești Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. Privește în jos unde umbrele se-ndesesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
câștiga încrederea lui, Irnerio îți va dezvălui secretul care te intrigă, relația dintre Non-Cititor și Cititoare. Repede, întreabă-l ceva despre asta, orice. — Dar tu - iată singura întrebare care-ți vine în minte - în timp ce Ludmila citește, ce faci? — Nu-mi displace s-o văd citind, spune Irnerio. — Și apoi, cineva trebuie să le citească, nu? Măcar sunt liniștit că nu trebuie să le citesc eu. Nu prea ai de ce să te bucuri, Cititorule. Secretul pe care ți-l dezvăluie intimitatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
autori japonezi puțin cunoscuți care, neavând succes, au sfârșit la coșul de gunoi. După multe cercetări am reușit să demasc această escrocherie, ale cărei victime suntem atât eu cât și autorii plagiați. — Romanul pe care-l citeam nu mi-a displăcut deloc - mărturisește Cititorul - și regret că nu pot urmări povestea până la sfârșit. — Dacă asta e totul, vă pot dezvălui sursa: e vorba de un roman japonez, sumar adaptat, cu numele de personaje și locuri occidentalizate: Pe covorul de frunze luminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
moment. Dar când Mma Makutsi își împinse scaunul să se ridice, se întoarseră și se îndreptară spre ușă, de data aceasta în frunte cu cocoșul ce șchiopăta stângaci. De îndată ce rezolvă problema găinilor, Mma Makutsi își reluă privitul pe ușă. Îi displăcea profund umilința de a fi nevoită să ușuie găinile din propriul ei birou. Se întreba câte absolvente de primă mână ale Colegiului de Secretariat din Botswana trebuie să facă așa ceva. În oraș erau birouri - clădiri mari, cu ferestre largi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prostul obicei de a mă lua drept prost, și nu sînt. Dacă n-aș ști că-ți place, te-aș biciui mai des... Dădu din cap. Trebuie să găsesc o formă de a te pedepsi care Într-adevăr să-ți displacă. Schimbă tonul. Știu foarte bine că nu sînt regele Insulei Hood și regele nimănui... Nu sînt decît omul care a suferit cel mai mult pe lumea asta și care nu vrea să se Întîmple același lucru cu fiul lui. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se ridică În picioare și Începu să se plimbe Încet dintr-o parte Într-alta a peșterii largi, ținîndu-se de șale și Înaintînd cu pas leneș și legănat. Fără să-l privească, Îi spuse: - Uneori am impresia că ți-ar displăcea dacă ar fi un copil normal. Te-ai simți trădat. Nu de mine, pentru că asta ar fi imposibil, ci de el. În fond, Îți dorești cu ardoare să fie mîndru de puterea tatălui său, să prefere să semene cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Leonard Bîlbîie inginerul Stoicescu era un ins apropiat chiar, știa extrem de multe despre el și i-ar fi putut da sfaturi, o privire din exterior e mult mai cuprinzătoare și mai obiectivă, felul de a fi al inginerului nu-i displăcuse cu totul și atunci, la cea de-a doua întîlnire a lor, Cezar Stoicescu ar fi putut desluși o undă de simpatie în privirea iscoditoare a lui Bîlbîie. Ar fi putut dacă nu s-ar fi grăbit, dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el îl trimisese în gura lupului. Încerca să stabilească un soi de complicitate tacită între el și directorul Serviciului, cu puțină îngăduință și imaginație pozitivă chiar Șerban Pangratty devenise încetul cu încetul unul din oamenii săi de acțiune. Cu toate că-i displăcea profund să fie omul cuiva, prințul socotise că era mult mai bine să fie de partea Serviciului decît unul dintre conspiratori. Oricum, după ce trecuse prin ce trecuse, Mihail îi inspira cît de cît legitimitate, seriozitate, constanță, ceva la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rămăsese interzis. Luana putea să jure că, după mișcarea imperceptibilă a fălcilor, își făcuse cruce cu limba. Dar figura ținuse. Voicu nu folosea metode neortodoxe cu toți. Ele difereau de la client la client. Doamna Noia nu era singura căreia îi displăcea acest personaj. La micile întâlniri din pauza de masă, apariția directorului de creație dizolva atmosfera relaxată și colegială creată de ceilalți, provocând o reacție inconștientă de apărare. Conversația rămânea suspendată în aer și numai după plecarea lui ea reînvia, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
duci la culcare acum, i-a spus ea când se făcuse foarte târziu. A insistat să-l culce În dormitor și n-a acceptat refuzul lui. Ea avea chef să mai sporovăiască o vreme cu Mick și nici nu-i displăcea să doarmă pe canapea. Jumătate de oră mai târziu s-a dus să controleze dacă a adormit, apoi din nou, după o oră, grijulie să-l știe odihnit cât se poate mai bine cu putință. A tras perdelele la ferestre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În general, sau la noi, cei care nu suntem la putere, sau la noi și nu la ei. Acum Îi era limpede că noi Însemna și astea, dar că era În mod deosebit alcătuit din ei doi. Lui i-a displăcut ideea unei astfel de unități, la rândul ei aparținând unei neclare grupări care dădea impresia că include milionul de despuiați din fața Palatului, printre care Însă nu părea să se fi numărat și Z sau Margaret sau Karl. Îndeosebi i a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ideea unei astfel de unități, la rândul ei aparținând unei neclare grupări care dădea impresia că include milionul de despuiați din fața Palatului, printre care Însă nu părea să se fi numărat și Z sau Margaret sau Karl. Îndeosebi i a displăcut să-l audă pe Din zicând noi n-avem un cămin. I-a displăcut tocmai pentru că știa că e adevărat. A ajuns la un ponton ridicat pe marginea canalului, unde băltea o apă neagră. Mirosul iute, Înecăcios, de amoniac, al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]