402 matches
-
mă aruncă la ultima periferie a valorilor și măsurilor realității, pe mine, infinit de mărunta și perisabila ființă vie, tot acest „teatru” enorm și vast, teatru al Mișcării și al Materiei, nu cumva Își găsește echilibrul tocmai În infima și „disprețuita” mea ființă? În spiritualitatea mea născută atât de labirintic și În urma unor atât de Îndelungate și contorsionate prefaceri istorice ale materiei, cea care, printr-un „act” Încă neexplicat, profund ciudat, paradoxal, a făcut saltul enorm din anorganic spre organic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială, ca o formă insistentă a incapacității de adaptare. Și bătrânețea este numai una din formele „ei”, ale acestei suferințe „disprețuite”, căreia nu i se găsește un loc onorabil Între noi. Se pare că Norocul Își schimbă fața și culoarea, chiar și sensul cu fiecare secol aproape! Azi el nu mai Înseamnă ce Însemna ieri, pentru buncii noștri. Iar noi... noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
însemna să comit o greșeală: relația noastră s-ar „umaniza”. Or, nu mai vreau să se prelungească toate cele ce-au fost printr-un nou armistițiu. Dacă l-aș accepta, m-aș dovedi slab, și atunci aș merita să fiu disprețuit. *Ca să dau tonul așteptat, m-am înscris primul la cuvînt. N-am pornit în iureș, ca să nu mă sufoc de „nervi”. Am luat-o dinspre literatură (cam de depărtișor și, poate, nu tocmai adecvat) amintind, mai întîi, anecdota în care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe amândouă. Afabilă cu inferiorii, de o politețe nobilă și nuanțată cu persoanele sus-puse, res pectuoasă fără să fie slugarnică față de prinți, îndatoritoare cu toți, și-a dobândit totodată bunăvoință și considerație. Să fi fost prea umilă, ar fi fost disprețuită; arogantă, ar fi fost detestată; în sfârșit, niște aere de prințesă ar fi părut la fel de deplasate ca manierele libere ale unei metrese. Poziția unei soții fără titlu era greu de dobândit și greu de păstrat; ea a scos-o cumva
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Pep Girls (Mary, Jo și Jill), dar acum nu sunt prezente. Femeile povestesc în chestionare despre dezgustul pe care îl simt atunci când au de-a face cu agenți de vânzări, mecanici și magazinele de piese. Se simt privite de sus, disprețuite și înșelate, dar își dau seama foarte bine că nu prea au de ales încă. Dar merită mai mult. Cea mai inteligentă mișcare în momentul de față ar fi să se angajeze femei pentru repararea mașinilor și pentru vânzarea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
picior cu proteză). Îl recunoaștem oriunde, în producțiile occidentale de gen, în cărți, filme, benzi desenate, animații, reclame, costumații de carnaval. Mixtura vestimentară divers colo rată a piraților e atât semnul indiferenței la eticheta socială (în special la cea aristocratică, disprețuită profund și repudiată prin opțiunea pentru piraterie), cât și al epatării revoltate, cu mijloace transnaționale, la îndemână și la întâmplare. În realitate, piratul a fost un marinar care a dezertat din establishment-ul timpului său, asumându-și consecințele, uneori puțin
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
România" Dragi surori! Se apropie ziua când poporul este chemat să aleagă pe cei mai buni fii și fiice ale sale, care să-l înfățișeze în parlamentul țării. Pentru întâia oară în viața României, votul nostru, al femeilor - cele mereu disprețuite și umilite de foștii cârmuitori - va cântări greu în cumpăna care hotărăște mersul mai departe al treburilor noastre obștești. Pentru întâia oară în viața României, noi femeile căpătăm drepturi depline să luăm parte în orânduirea și cârmuirea treburilor țării noastre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
din vremea sa, la treizeci și trei de ani. Într-o astfel de viață, nimic împlinit sau calm. Rămâne un fragment, o operă incompletă. Un eșec? Nici urmă de vreun succes al vieții. Din studiile ce ne-au parvenit, acest om murise disprețuit, interzis și blestemat. Un sfârșit în singurătate și în cel mai mare chin: evitat de mamă și de familie, abandonat de discipoli și adepți, în mod vădit uitat de Dumnezeu. Cel din urmă. Auzim strigătul lui de pe cruce. De atunci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
numai după îmbrăcăminte. Nu turbanul și vălul fac din musulman un fanatic. Un Hassan Nasrallah îmbrăcat ca un preot levit e mai puțin medieval decât un Hariri în costum și cravată. Creștin fiind, am mai multe afinități cu această minoritate disprețuită dintotdeauna, dar țin la ea nu numai ca "minoritar", cuvânt pe care vă cer să nu-l utilizați cu trimitere la noi, creștinii libanezi. Ceea ce încerc, e mai mult decât o anumită libertate a moravurilor. Din punct de vedere al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atât democrația (articolul hotărât e o mistificare) merită a fi salutată, cât o frumoasă vitalitate societală. Un punct de echilibru între imperative ale coeziunii și posibilități de secesiune. Între orgoliu național și spiritul descurcăreț individualist. Legea poate fi păcălită, guvernanții disprețuiți, statul luat în derâdere ca fiind în plină descompunere morală, dar societatea continuă să funcționeze cu ajutorul acestei stranii virtuți: patriotismul de chiulangiu. În fața dușmanului, uniunea sacră se reinstalează, oamenii strâng rândurile, dar fiecare își poate urma firul propriilor gânduri. De la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
forțe ascunse, nevăzute, pe care le-am uitat sau le-am dat la o parte, Îngâmfați de atâtea victorii ale științei și ale rațiunii, „forțe” pe care le mai observă sau de care se servesc doar inșii marginali, umili sau disprețuiți precum cerșetorii, poeții sau nebunii! Doar ei, se pare, nu se alarmează, nu se sperie de ceea ce numim „neînțelegere” și „o primesc” lângă ei, așa cum firile blânde, naive, primesc În preajma lor un animal rătăcitor care vine de nu se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dintre cărțile mele, „așteptând” ca, În sfârșit, autorul, de acolo de pe piscurile Înghețate de unde „contemplă viziunile și priveliștile umane” sau, mai știi, din fundul hrubelor și culoarelor Întortocheate pe unde-și cară și Împinge trupul său, nu rareori incomod și disprețuit, asemeni unui sobol harnic și orb, să afle, sărmanul de el, după atâtea „adevăruri” pe care are aroganța să le profereze despre oameni și viață, să afle În sfârșit și „unul” despre sine!... Și nu mai puțin adevăr, În ceea ce privește arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de aceea! Că el, cum ar zice Hegel, Își conține contrarietatea esențială, principiul viului. De aici și „lupta” care s-a dus, În secole, un principiu luptând mereu contra celuilalt și, după cum știm, au fost epoci În care știința era „disprețuită” - vezi epoca „alchimică” a medievalității timpurii și altele În care știința a devenit „modelul” major al activității și cercetării umane; sau tehnica, cum o vedem azi, „sărbătorind” decadența Poeziei și a „artelor inutile”. Dar noi, aici, „În colțul nostru”, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
logica” pe care trebuie s-o Împrumute lucrurile și evenimentele dacă „vor să existe, să fie!”. Și, În această „operație”, nu inteligența, nu rațiunea ne va fi de prim ajutor - ba uneori ea ne poate Încurca binișor! -, ci acea calitate disprețuită și cam uitată de vremurile moderne, cea din care, propriamente, se hrănesc poeții și copiii - candoarea! „A-ți aminti viața”, „a răscoli În ea” ca’ntr-un vraf de hârtii vechi - un „teanc de hârtii scrise de-o mână străină?!” („Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tocilar ce pedala calm din roata sa de lemn, „servind” gospodinele „din cartier”Ă. Și niciodată În lumea aceasta nu mă va interesa ceva mai mult, mai „ațâțător” decât propria-mi persoană, atât de „cunoscută”, de „frecventată”, de uzată și disprețuită, incomodă În atâtea și atâtea rânduri, de care nu mă pot despărți - vreau să zic că nu am curajul și „eleganta disperare” de „a-mi așeza mâna pe mine Însumi”, cum definesc Nemții sinuciderea: die Hand an sich legen! Apropo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să țină minte. Să reflecteze la ele și la vremuril e devenite în timp cenușă, dar să învețe din scânteia rămasă, care e viața noastră. Din câte cunosc, din istoria omenirii, parcă niciodată viața nu a fost așa de mult disprețuită ca în secolul care s-a încheiat și în acesta care a început: războaie ucigătoare, genocid, când într-o parte când în alta a globului, atacuri teroriste în zilele noastre, crime de tot felul, șantaj, minciună, în care atât agresorul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
corelativ al răbdării. Răbdarea e un mod eficient de a căuta sensul, de a-l aștepta. C. Nici o bucurie fără intuiția extatică a neantului supra luminos dindărătul ei. D. Balastul unei vieți nu poate dizolva sensul ei și nu trebuie disprețuit. El se lasă încorporat, ca soclu, în construcția finală. II DESPRE LUCRURILE CU ADEVĂRAT IMPORTANTE Autenticitate Când spunem despre cineva că este „un om autentic“ îi facem, în mare, un compliment. Admitem că e vorba de un ins care se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ostracizării atitudinale care transmit mesaje de genul: „Uite ce cred toți ceilalți despre tine”. Cruzimea rezultatului avut în vedere este remarcabil de similară cu cea avută în vedere de ostracizarea socială: agresorul dorește ca victima să se simtă universal displăcută, disprețuită și făcută de râs. Exemplu (șeful către angajat): „Nu-mi place să îți spun tocmai eu acest lucru, însă foarte multă lume a venit la mine să mi se plângă de felul în care arăți. Nu am să dau nume
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
fanatism doctrinar, mai aproape de fundamentalismul care face ravagii prin alte părți de pe glob, decât de obiceiul european de a sta la egală distanță de istorie și de Dumnezeu. Apoi, spiritul european pleacă de la individ, de la omul în carne și oase, disprețuit și de ideologia fascistă și de ideologia comunistă în numele unui «om nou» abstract. Libertatea, pentru un autentic european, este imposibilă fără libertatea individului, după cum fericirea, ca aspirație, nu este nici ea de conceput fără fericirea concretă, posibilă. Or, în ce
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Oare acesta este caracterul și firea românului nostru? Ba din câte reeșea din spusele lor erau crescuți la Casa Copilului, de către stat.Probabil așteptau să fie recompensați, avansați sau cine știe ce așteptau dar tot niște indivizi de categoria treia au rămas, disprețuiți și ignorați de opinia publică. Aceștia au fost uneltele de care s-au folosit cei care urmăreau avansări,promovări și baneficii și au ajuns miniștri, parlamentari, ambasadori,consilieri prezidențiali, generali și cine le mai știe câte fotolii înalte au ocupat
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Îi plăcea să se știe înfrățit cu ei, chiar se lăsa legănat de gânduri sentimentale pe lina lui mor ca un american ori sunt suflet din sufletul neamului meu, într-un timp în care astfel de lucruri nu erau unanim disprețuite și puse la capitolul patetisme. Escapadele acestea o făceau pe Vencica în mod vag geloasă ori mai curând o împiedicau să dețină supremația într-o zonă peste care din când în când se credea stăpână. Erau și zile cînd Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ai instincte bune, Chick, mi s‑a adresat. Păcat că nu ai În alcătuirea ta o doză mai mare de nihilism. Ar fi trebuit să fii În mai mare măsură asemănător cu Céline, cu comedia sau farsa lui nihilistă. Femeia disprețuită care‑i spune amantului ei, Robinson: „De ce nu poți să rostești «Te iubesc»? De ce crezi că ești atât de deosebit? Ai și tu erecții ca oricare altul. Quoi! Tu ne bandes pas?” Pentru ea, o erecție e totuna cu dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
greu să îl purtăm pe-ai noștri umeri pîrjoliți, să dăm prin sita Nisipul și cenușile, si lutul să-l amestecăm cu lacrimi și cu pocăința. Acuma timpurile asupră-ne s-au fost întors; ne-am dat Disprețului, și-acum disprețuite sîntem de sclavii dúșmanilor noștri. 225 A noastră frumusețe acoperită-i de țarina și cenuși, si ni-s Spinările brăzdate De lovituri de bice, si carnea-nvinețită de-a coșului povară. Iartă-ne, O, milostive, care de noi ai fost hulit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de pildă, la personajele lui Shakespeare. În iluminism se produce o reevaluare a imaginii bătrânului, pentru ca el să recadă în desuetudine în epoca modernă și contemporană, care asimilează bătrânețea cu boala, privind-o ca pe o infirmitate ireversibilă, urâtă și disprețuită. Este important de cunoscut însă și atitudinea bătrânilor față de propria lor stare. Aceasta are un caracter subiectiv, fiind reprezentată prin: grijile și nevoile sociale, economice, de trai cotidian; infirmitățile fizice; diminuarea forței și a capacității de adaptare și integrare; dezgustul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
întreținută de Rusia și extinde considerațiile la destinul poporului român în fața barbariei asiatice. Războiul mediatic antiromânesc era, în bună măsură, o replică la argumentele minții de laser a lui Eminescu. Rusia nu se aștepta ca să găsească într-o țară mică, disprețuită o asemenea rezistență la nivelul filosofiei dreptului, al geopoliticii, al etnologiei. Pe 10 februarie, poetul apreciază: Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existență pentru poporul român."89 VII. Basarabia: "cestiune de existență pentru poporul român
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]