1,412 matches
-
întâlnește la nivelul policelui și este caracterizat prin flexia metacarpofalangienei și hiperextensia interfalangienei și relaxarea scurtului extensor și a alunecării cubitale a lungului extensor atras de adductorul policelui (fig. 10). DEGET ÎN „CIOCAN” - Deformare a degetului la care articulația interfalangiană distală este în flexie, iar vârful degetului este îndoit palmar, cu imposibilitatea de a executa extensia. Este consecința unei leziuni tendinoase; se corectează prin intermediul unei atele (fig. 11). DEGET ÎN „COUP DE VENT” - Deviație cubitală a degetelor, caracteristică și frecventă în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unor criterii clinice generale: a) forma Duchenne, cu o variantă recesivă „X” legată de sex (rareori autosomal recesivă); b) forma centurilor, cu o variantă autosomal recesivă (rareori dominantă) și una sporadică; c) forma facio-scapulo-humerală, autosomal dominantă (rar recesivă); d) forma distală; e) forma oculară; f) forma congenitală (distrofiile musculare congenitale). Eterogenitatea clinică și genetică a acestui grup nosologic este evidentă. Debutul se situează la vârste diferite, între prima copilărie și decada a patra sau a cincea de viață, dar există și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Albu, Petcu, 2001). EXAMINAREA APARATULUI LOCOMOTOR - Apreciere a nivelului tulburărilor trofice și funcționale ale aparatului muscular, ce se realizează prin: inspecție, palpare și măsurători. Inspecția se adresează părților simetrice ale corpului, acordându-se atenție feței, centurii scapulare și pelviene, părților distale ale extremităților cum ar fi: eminența tenară, eminența hipotenară, mușchii interosoși. Palparea urmărește în principal: volumul, conturul și consistența mușchiului (mușchiul normal este elastic, după comprimare revenind imediat la forma inițială). În miotonie este tare și ferm; în pseudohipertrofie prezintă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
bruschețe, violență, fiind implicată musculatura proximală a membrelor. Se instalează la o jumătate a corpului și este determinat de leziunile nucleului subtalamic Luys. HEMIMELIE (< fr. hémimélie, cf. gr. hemi - jumătate, melos - extremitate) - Malformație congenitală manifestată prin dezvoltarea incompletă a jumătății distale a unei extremități. Pot fi afectate oasele radius și cubitus de la nivelul antebrațului sau tibia și peroneul de la nivelul gambei. HEMIPLEGIE (< fr. hémiplégie, cf. gr. hemi - jumătate, plege- lovitură) - Paralizie musculară localizată la jumătate de corp. Este determinată de afectarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
modalitate de întindere a unui grup muscular, urmată de contracția activă a acestuia; mobilizare pasivă asistată activ de către pacient. O manevră mai deosebită de mobilizare pasivă este - după Sbenghe (1987) - „scuturarea”, care are ca scop relaxarea segmentară. Kinetoterapeutul prinde extremitatea distală a segmentului, imprimând acestuia scuturări de mică amplitudine, dar repetate. Caracteristicile manevrei: a) forța aplicată - la nivelul maxim de amplitudine, este dozată în funcție de apariția durerii, dar și de experiența terapeutului, mai ales când lucrează cu un pacient cu praguri de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
recâștigarea amplitudinii articulare, fie a forței musculare. Stabilitatea este capacitatea de a menține postúrile gravitaționale și antigravitaționale, precum și postúrile mediane ale corpului. Mobilitatea controlată reprezintă posibilitatea de a executa mișcări în timpul oricărei postúri de încărcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate sau de a roti capul și trunchiul în jurul axului longitudinal, în timpul acestor postúri. În privința mobilității articulare, interesează în principal obținerea unghiurilor funcționale și dobândirea amplitudinii mișcărilor. Aprecierea amplitudinii mișcărilor articulare se face prin evaluare directă, „din ochi”, prin apreciere
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
își pierde destul de ușor echilibrul, iar când se deplasează, dă aspectul că fuge după centrul său de greutate). Rigiditatea se accentuează la emoții, la frig sau în mers; c) tremurătura parkinsoniană este semnul de debut al bolii, are o localizare distală, mai ales la membrele superioare, unde se prezintă sub forma gestului de „numărare a banilor” sau „facerea pilulelor”, dar și la nivelul picioarelor, având aspectul că „bate tactul”. Se atenuează în somn, dar se accentuează la emoții, oboseală sau concentrare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
totalitatea lui, fie prin scurtarea congenitală a acestuia. La nivelul membrelor superioare, sub raport anatomopatologic, malformațiile se pot clasifica astfel: amelia, caracterizată prin lipsa totală a unui membru, și ectromelia, caracterizată prin lipsa parțială a unui membru - mai frecvent, extremitățile distale. Ectromelia poate fi: proximală, denumită focomelie, adică lipsa unei părți dintr-un segment proximal (femur, humerus) - implantul este realizat prin intermediul unei pseudoarticulații; distală, numită și hemimelie- se constată lipsa segmentului distal (mână, gambă, picior), iar segmentul proximal se termină printr-
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
lipsa totală a unui membru, și ectromelia, caracterizată prin lipsa parțială a unui membru - mai frecvent, extremitățile distale. Ectromelia poate fi: proximală, denumită focomelie, adică lipsa unei părți dintr-un segment proximal (femur, humerus) - implantul este realizat prin intermediul unei pseudoarticulații; distală, numită și hemimelie- se constată lipsa segmentului distal (mână, gambă, picior), iar segmentul proximal se termină printr-un bont; longitudinală - se constată lipsa sau nedezvoltarea unui os dintr-un segment. În afecțiunile dobândite, mâna poate fi de natură paralitică; în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mâna căzândă, cu degetele în ușoară flexie, ca urmare a unei paralizii; b) mâna indicatoare, cu policele și indexul în extensie, ca rezultat al unei paralizii de median; c) grifa cubitală, cu hiperextensia falangelor proximale și flectarea falangelor mijlocii și distale, în special la nivelul degetelor IV și V, afecțiunea datorându-se paraliziei mușchilor interosoși și lombricali inervați de cubital; d) mâna simiană, ca urmare a paraliziei medianului și cubitalului; e) mâna ca o gheară - prezintă trei tipuri clinice: mâna de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a mușchiului din jurul unei articulații, pentru a asigura stabilitatea în postúrile de încărcare și a face posibilă menținerea corpului în poziție dreaptă; c) mobilitatea controlată - abilitatea de a executa mișcări în timpul oricărei posturi de încărcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate sau de a roti capul și trunchiul în jurul axului longitudinal. Mobilitatea controlată necesită: obținerea unei forțe musculare în limita disponibilă de mișcare, promovarea unor reacții de echilibru în balans și dezvoltarea abilității de utilizare a amplitudinii funcționale de mișcare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în jurul axului longitudinal. Mobilitatea controlată necesită: obținerea unei forțe musculare în limita disponibilă de mișcare, promovarea unor reacții de echilibru în balans și dezvoltarea abilității de utilizare a amplitudinii funcționale de mișcare atât în articulațiile proximale, cât și în cele distale; d) abilitatea poate fi definită ca fiind manipularea și explorarea mediului înconjurător; așadar este capacitatea de a mișca segmentele în afara posturii sau locomoției. PROTEZĂ (< fr. prothèse, cf. gr. prosthesis) - Aparat sau dispozitiv destinat să înlocuiască un organ în totalitate sau
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
musculatura cu acțiune voluntară mai fină și diferențiată, vizând mai ales mușchii flexori de la nivelul membrului inferior și extensorii de la membrul superior (în perioada de recuperare, revin mai întâi mișcările din articulațiile mari ale membrelor și apoi cele de la extremitățile distale, mișcările de la degete rămânând în general compromise); tulburările de tonus muscular se caracterizează printr-o hipertonie cu caracter piramidal, spasticitatea predominând la membrul superior pe flexori și la membrul inferior pe extensori, troficitatea musculară fiind în general păstrată, iar reflexele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sunt implicate toate cele patru membre, cu un tablou clinic impresionant. Se întâlnește mai frecvent în leziunile neuronului motor periferic, în cursul polinevritelor sau poliradiculonevritelor. În aceste cazuri, deficitul motor cuprinde parțial membrele; în polinevrite, sunt atinse mai mult extremitățile distale. Leziunile situate la nivelul măduvei, corespunzătoare plexului brahial, duc la o tetraplegie în care se asociază o paraplegie de tip central cu o paralizie a membrelor corespunzătoare neuronului motor periferic afectat (Pendefunda et al., 1978). Pe lângă semnele de întârziere în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
obligă pe kinetoterapeut ca, înainte de a începe procesul de recuperare, să examineze aparatul muscular. În acest sens, inspecția pe care o efectuează vizează următoarele elemente: se inspectează părțile simetrice ale corpului, se acordă atenție feței, centurii scapulare și pelviene, părților distale ale extremităților (eminența tenară, eminența hipotenară, mușchii interosoși). Palparea: se va urmări volumul, conturul și consistența mușchiului; este cunoscut faptul că mușchiul normal este elastic: după comprimare, el revine imediat la forma inițială. În miotonie, este ferm, tare; în pseudohipertrofie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
palatinat pentru maxilar și lingual pentru mandibulă. Celelalte suprafețe orientate spre linia mediană sau spre limita posterioara a arcadelor dento-alveolare se vor denumi cu termenul general de suprafețe proximale: iar individualizat - meziale - cele situate spre anterior de reperul ales, și distale - cele orientate spre posterior. Între doua repere de pe același dinte, cel situat spre linia mediană va fi numit mezial iar cel posterior - distal. Pentru a ne crea imagini spațiale în descrierea arcadelor dento-alveolare și a tuturor elementelor sistemului stomatognat, vom
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
două tipuri: creste principale și creste accesorii. Cele principale separă fețele piramidei cuspidiene și, după orientarea lor, sunt: creste sagitale (meziodistale) și crestele transversale (ocluzo-vestibulare). Crestele sagitale sunt angulate la vârful cuspidului și se compun din panta mezială și panta distală. Separă versanții cuspidieni ocluzali de cei vestibulari, respectiv orali, și, în extenso, fața ocluzală de fața ocluzală externă. Crestele transversale, vestibulo-orale, respectiv ocluzo-orale sunt angulate la vârful cuspizilor și separă versanții cuspidieni în meziali de cei distali. Creasta transversală este
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mezială și panta distală. Separă versanții cuspidieni ocluzali de cei vestibulari, respectiv orali, și, în extenso, fața ocluzală de fața ocluzală externă. Crestele transversale, vestibulo-orale, respectiv ocluzo-orale sunt angulate la vârful cuspizilor și separă versanții cuspidieni în meziali de cei distali. Creasta transversală este mai bine exprimată pe versantul ocluzal, de unde și denumirea de “esențială”, și după ce intersectează creasta sagitală în vârful cuspidului se termină pierdut pe versantul vestibular, respectiv oral al cuspidului. Crestele accesorii constituie extremitățile libere ale lobului. Se
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cuspizi diametral opuși (mezio palatinal cu disto vestibular). Aceste creste intercuspidiene, prin faptul că unesc versanții cuspidieni ocluzali, se mai numesc “creste ocluzale”' și se deosebesc crestele marginale. Crestele marginale sunt proeminențe de smalț liniare plasate la extremitățile meziale și distale ale fețelor orale ale dinților frontali, ale fețelor ocluzale ale dinților laterali. La dinții laterali muchia împarte creasta marginală în doi versanți: un versant ocluzal, care aparține feței ocluzale, și un versant proximal, care aparține feței ocluzale externe. d) Tuberculii
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cervicală și aproape plane în treimea incizală (ansamblu planconvex). Prezintă trei lobuli: distal, central și mezial. Fețele orale sunt convexe în treimea cervicală și concave în cele două treimi incizale (ansamblu planconcav), prezintă cingulum și două creste marginale (mezială și distală). Sub cingulum, la incisivii maxilari există foramen caecum. Fețele proximale au un aspect triunghiular, cu baza cervicală și vârful incizal, convexitatea maximă fiind situată în treimea incizală. Marginea incizală are inițial aspect lobulat și formează cu fețele proximale două unghiuri
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
vestibulară are un contur trapezoidal, dreptunghiular, ovoidal, corespunzător formei generale a feței, specifică tipului constituțional atletic, astenic sau picnic. Marginile feței vestibulare sunt: cervicală concă ă spre incizal, mezială - mai puțin convexă și coriver-geni . spre colet, mai lungă decât cea distală. Unghiul format de marginea mezială cu cea incizală este aproape drept; marginea distală este mai scurtă, mai convexă și mai puțin convergentă spre colet decât cea mezială; marginea incizală este extremitatea liberă, cu formă rectilinie ușor oblică dinspre incizal spre
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
tipului constituțional atletic, astenic sau picnic. Marginile feței vestibulare sunt: cervicală concă ă spre incizal, mezială - mai puțin convexă și coriver-geni . spre colet, mai lungă decât cea distală. Unghiul format de marginea mezială cu cea incizală este aproape drept; marginea distală este mai scurtă, mai convexă și mai puțin convergentă spre colet decât cea mezială; marginea incizală este extremitatea liberă, cu formă rectilinie ușor oblică dinspre incizal spre colet. Fața palatinală are uri contur asemănător feței vestibulare, dar cu dimensiuni mai
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ușor convexe, cu convexitatea maximă în treimea cervicală; marginea palatinală - linie convexă în treimea cervicală și concavă în două treimi incizale. Relieful feței meziale este convex în dublu sens, vestibulo-oral și cervico-incizal, realizând punctul de contact (aria de contact). Fața distală are un contur asemănător feței meziale, dar cu dimensiuni mai reduse. Relieful este mai accentuat convex decât al feței meziale. Incisivul central maxilar este un dinte monoradicular, cu rădăcina cilindro-conică. Secțiunea la colet are formă de triunghi echilateral, cu unghiuri
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
și cervical mai mult decât a incisivului central, față de care este situată cu 0,5 mm mai cervical (în cadrul arcadei). Unghiul incizo-mezial este mai ascuțit decât a incisivului central. Marginea mezială are forma unei linii curbe în treimea cervicală. Marginea distală este mai scurtă și mult mai convexă decât marginea mezială. Relieful feței vestibulare este plan convex. în sens cervico-incizal, convexitatea maximă este situată în - treimea cervicală, iar în sens mezio-distal în treimea mezială. în treimea incizală există două depresiuni verticale
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
smalț, care se unesc cu cingulumul. Subcingular, există foramen caecum, mai frecvent ca la incisivul central. Fața mezială are contur triunghiular, cu vârful spre marginea incizală și baza la nivelul coletului. Forma marginilor corespunde profilului fețelor vestibulare și palatinale. Fața distală are un contur asemănător celui al feței meziale, dar cu dimensiuni mai reduse. Relieful este convex mai accentuat decât al feței meziale. Marginea de colet are concavitatea spre rădăcină, ca și la fața mezială, dar această concavitate este mai puțin
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]