1,297 matches
-
și/ sau afecțiuni respiratorii acute și/ sau boli infecțioase sau inflamatorii acute . Fondaparinux a redus în mod semnificativ frecvența globală a ETV comparativ cu placebo , [ 18 pacienți ( 5, 6 % ) comparativ cu 34 pacienți ( 10, 5 % ) ] . Majoritatea evenimentelor au fost TVP distale asimptomatice . De asemenea , fondaparinux a redus în mod semnificativ frecvența EP fatale atribuibile [ 0 pacienți ( 0 % ) , comparativ cu 5 pacienți ( 1, 2 % ) ] . Hemoragii majore au fost observate la 1 pacient ( 0, 2 % ) din fiecare grup . 8 5. 2 Proprietăți farmacocinetice
Ro_87 () [Corola-website/Science/290847_a_292176]
-
pacienții supuși intervențiilor chirurgicale ortopedice majore la nivelul membrelor inferioare tratați timp de până la 9 zile Programul clinic fondaparinux a fost conceput pentru a demonstra eficacitatea fondaparinux în prevenția evenimentelor tromboembolice venoase ( ETV ) , adică tromboza venoasă profundă ( TVP ) proximală și distală și embolismul pulmonar ( EP ) la pacienții supuși intervențiilor chirurgicale ortopedice majore la nivelul membrelor inferioare , cum sunt chirurgia pentru fractura de șold , chirurgia majoră de genunchi sau protezarea chirurgicală a șoldului . În urma analizei globale a datelor obținute din aceste studii
Ro_87 () [Corola-website/Science/290847_a_292176]
-
95 % , 44 % ; 63 % ] ) a frecvenței ETV , urmărite timp de până la 11 zile postoperator , indiferent de tipul intervenției chirurgicale efectuate . Majoritatea evenimentelor folosite drept obiective finale au fost diagnosticate printr- o flebografie programată și au fost reprezentate în principal de TVP distală , însă a scăzut semnificativ și incidența TVP proximale . În studiile comparative cu enoxaparină 40 mg o dată pe zi , începând de la 12 ore postoperator , hemoragii majore au fost observate la 2, 8 % dintre pacienții tratați cu fondaparinux la dozele recomandate , față de
Ro_87 () [Corola-website/Science/290847_a_292176]
-
și/ sau afecțiuni respiratorii acute și/ sau boli infecțioase sau inflamatorii acute . Fondaparinux a redus în mod semnificativ frecvența globală a ETV comparativ cu placebo , [ 18 pacienți ( 5, 6 % ) comparativ cu 34 pacienți ( 10, 5 % ) ] . Majoritatea evenimentelor au fost TVP distale asimptomatice . De asemenea , fondaparinux a redus în mod semnificativ frecvența EP fatale atribuibile [ 0 pacienți ( 0 % ) , comparativ cu 5 pacienți ( 1, 2 % ) ] . Hemoragii majore au fost observate la 1 pacient ( 0, 2 % ) din fiecare grup . Tratamentul anginei instabile sau al
Ro_87 () [Corola-website/Science/290847_a_292176]
-
de carbon (reziduuri metabolice abundente specifice mamiferelor) ca urmare a respirației, care apoi sunt exhalate din plămâni. Aceste materiale inutile sunt eliminate prin urinare și respectiv prin exhalare. În procesul de urinare, controlul hormonal al excreției apare la nivelul tubilor distali ai rinichilor în funcție de instrucțiunile provenite de la hipotalamus. În cazul în care nu se produce excreție într-un organism, se vor acumula substanțe reziduale care vor duce la îmbolnăvirea și ulterior la moartea organismului. La mamifere, principalele organe de excreție sunt
Excreție () [Corola-website/Science/318985_a_320314]
-
baza metacarpianului al III-lea se găsește bursa lui seroasă ("Bursa musculi extensoris carpi radialis brevis"). Proximal este acoperit parțial de mușchiul lung extensor radial al carpului ("Musculus extensor carpi radialis longus"), de care se desparte numai în apropierea inserției distale. În partea inferioară a antebrațului este superficial încrucișat împreună cu mușchiul lung extensor radial al carpului de tendoanele celor trei mușchi ai policelui: mușchiul abductor lung al policelui ("Musculus abductor pollicis longus"), mușchiul extensor scurt al policelui ("Musculus extensor pollicis brevis
Mușchiul scurt extensor radial al carpului () [Corola-website/Science/331813_a_333142]
-
un trosnet în timpul inversiunii, urmat de tumefacție rapidă și de incapacitatea de a merge trebuie să se aștepte la o entorsă severă. Pacienții incapabili să se sprijine vor fi suspectați de o fractură sau de un traumatism al sindesmozei tibio-fibulare distale. II. Examenul clinic: "Subiectiv": durere și impotență funcțională. Ele nu corespund întotdeauna severității entorsei. Ba chiar, după durerea inițială acută, comună tuturor entorselor, se observă în entorsele grave o sedare aproape totală timp de câteva ore, urmată de o durere
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
și ruptura ligamentului talo-fibular posterior. - "radiografia laterală în stress a gleznei (rg. de profil cu forțare în sertar anterior)": Se face mai greu decât radiografia AP în stress a gleznei. Constă în aplicarea unei forțe dozabile dinspre anterior asupra tibiei distale cu calciiul fixat. Pentru ca ligamentul deltoid să nu se opună translației anterioare a talusului trebuie ca talusul să se poată roti medial atunci când se aplica forță pe tibie. Pe radiografia laterala în stress a gleznei se măsoară translația anterioară a
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
predomină retromaleolar. La examenul clinic trebuie căutată deplasarea anterioară a tendoanelor). 8) entorsa articulației subtalare (se produce printr-un mecanism asemănător entorselor laterale de gleznă. Durerea este maxima la nivelul orificiului lateral al lui sinus tarsi). 9) ruptura sindesmozei tibio-fibulare distale: ea poate apărea și ca traumatism izolat. În cazul gleznei normale, spațiul tibio-fibular este rareori > 4 mm. O separare > 5 mm sau un spațiu clar între tibie și fibulă la individul adult este semn sigur de diastazis, necesitând reducere și
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
lateral. Se desenează anatomia pe piele. Operația este făcuta sub garou. Incizia este longitudinală, orientata oblic, pentru a pemite accesul atât pe structurile anterioare, cât și pe cele posterioare. După incizia pielii și a țesutului subcutanat se identifică în partea distală a plăgii retinacolul extensor superficial și apoi se izolează. Se localizează ligamentul tibio-fibular anterior, cu scopul de a ajuta la localizarea ligamentului talo-fibular anterior, apoi se identifică și ligamentul calcaneo-fibular. 4) pasul 4: inspecția și eventuala reparare a tendoanelor peroniere
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
Y nu prezintă sateliți în regiunea terminală a brațului scurt. Centromerul împarte cromozomul Y în două brațe de mărime diferită, brațul scurt și brațul lung. Cromozomul Y contine gene implicate, în mod esențial, în determinismul sexului și în spermatogeneză. Regiunea distală a brațului scurt formează regiunea pseudoautosomală I, regiune omologă unei regiuni situate în partea distală a brațului scurt al cromozomului X. În cursul meiozei aceste două regiuni se împerechiază (asocierea cromozomilor X și Y formând structura numită veziculă sexuală) și
Cromozomul Y () [Corola-website/Science/304862_a_306191]
-
două brațe de mărime diferită, brațul scurt și brațul lung. Cromozomul Y contine gene implicate, în mod esențial, în determinismul sexului și în spermatogeneză. Regiunea distală a brațului scurt formează regiunea pseudoautosomală I, regiune omologă unei regiuni situate în partea distală a brațului scurt al cromozomului X. În cursul meiozei aceste două regiuni se împerechiază (asocierea cromozomilor X și Y formând structura numită veziculă sexuală) și un schimb de material genetic se realizează între cromozomul X și Y, prin "crossing-over", numai
Cromozomul Y () [Corola-website/Science/304862_a_306191]
-
prezentă gena "SRY" implicată în determinismul sexului la embrionul de sex masculin. Brațul lung conține mai multe gene implicate în spermatogeneză. Anomaliile acestei regiuni pot determina tulburări de reproducere. O altă regiune pseudoautozomală, regiunea pseudoautozomală II, este localizată în regiunea distală a brațului lung al cromozomului Y. Mărimea brațului lung poate varia de la un individ la altul datorită cantității variabile de heterocromatină constitutivă localizată în regiunea distală a brațului lung (regiune Yq12). Regiunea Yq12, constituită din blocuri de secvențe repetate de
Cromozomul Y () [Corola-website/Science/304862_a_306191]
-
tulburări de reproducere. O altă regiune pseudoautozomală, regiunea pseudoautozomală II, este localizată în regiunea distală a brațului lung al cromozomului Y. Mărimea brațului lung poate varia de la un individ la altul datorită cantității variabile de heterocromatină constitutivă localizată în regiunea distală a brațului lung (regiune Yq12). Regiunea Yq12, constituită din blocuri de secvențe repetate de ADN, nu conține gene și deci variațiile ei de mărime nu au nici un efect asupra fenotipului, reprezentând variante normal întâlnite în populație (polimorfisme). Sindromul 47,XYY
Cromozomul Y () [Corola-website/Science/304862_a_306191]
-
distanță și este rezistent la chimio- și radioterapie. Există și forme rare de fibrosarcomul congenital. Nu are predilecție pentru vreunul din sexe; apare în mod egal la femei și bărbați. Cea mai frecventă localizare este coapsa, urmată de trunchi. Părțile distale ale membrelor sunt rareori afectate la adult, dar ceva mai frecvent la copii. Diagnostic clinic Tabloul clinic este sărac. fibrosarcomul este aproape total nedureros, cu excepția situațiilor când comprimă nervii din vecinătate. Diagnosticul clinic se bazează pe evidențierea prin palpare a
Fibrosarcom () [Corola-website/Science/312399_a_313728]
-
mușchi, la nivelul palmei, se inserează mușchii lombricali. La nivelul falangelor proximale tendoanele flexorului profund al degetelor perforează tendoanele mușchiului flexor superficial al degetelor (trec prin orificiile formate de bifurcația tendoanelor flexorului superficial al degetelor). La nivelul falangelor medie și distală dispoziția tendoanelor flexorilor degetelor este inversată: tendonul mușchiului flexor profund al degetelor este situat anterior (tendon perforant) iar tendonul mușchiului flexor superficial al degetelor posterior (tendon perforat). Tendoanele flexorului profund al degetelor se termină inserându-se pe fețele palmare (anterioare
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
degetelor este inversată: tendonul mușchiului flexor profund al degetelor este situat anterior (tendon perforant) iar tendonul mușchiului flexor superficial al degetelor posterior (tendon perforat). Tendoanele flexorului profund al degetelor se termină inserându-se pe fețele palmare (anterioare) ale bazelor falangelor distale (falanga a III-a) ale degetelor 2, 3, 4, 5. La antebraț mușchiul este acoperit anterior de mușchiul flexor superficial al degetelor ("Musculus flexor digitorum superficialis"), între acești doi mușchi trec nervul median și vasele ulnare (artera ulnară și vena
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
arcada palmară profundă ("Arcus palmaris profundus"). La nivelul degetelor tendoanele acestui mușchi trec pe fața palmară a falangelor și pătrund în tecile sinoviale împreună cu tendoanele mușchiului flexor superficial al degetelor, apoi perforează tendoanele acestuia. Flectează falanga a III-a (falanga distală) a degetelor 2, 3, 4 și 5 pe a II-a (falanga medie), iar în mod secundar a II-a pe falanga I (falanga proximală), degetele pe mână, mâna pe antebraț. Această acțiune multiplă se datorește faptului că este un
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
principală), un gât - "colul talusului" și un cap - "capul talusului" (ultimele două aflate în segmentul distal sau anterior) ). Fiind un os cuboid are 6 fețe: cea superioară în formă de trohlee ("trohleea talusului") se articulează cu porțiuni articulare ale epifizei distale a tibiei, ce inferioară cu calcaneul, cea laterală cu fața corespunzătoare de pe maleola fibulară, cea medială cu fațeta corespunzătoare a maleolei tibiale și cea anterioară (formată din colul și capul talusului cu cu osul navicular. Aceste fețe prezintă pe lângă porțiunile
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
convexă dinainte înapoi și ușor concavă transversal, care ocupă partea superioară a corpului talusului. Ea este acoperită de o fațetă articulară, numită fața superioară a trohleei talusului, care corespunde cu fața articulară inferioară tibială ("Facies articularis inferior tibiae") de pe epifiza distală a tibiei. Trohleea talusului se prelungește medial cu fața maleolară medială a talusului, care corespunde cu fața articulară a maleolei mediale a tibiei ("Facies articularis malleoli medialis tibiae") și lateral cu fața maleolară laterală a talusului, care corespunde cu fața
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
mai lată în partea sa anterioară decât în partea sa posterioară, descrie un arc de circa 120°, corespunde cu fața inferioară a pilonului tibial și este invers configurată față de fața articulară inferioară a tibiei ("Facies articularis inferior tibiae") de pe epifiza distală a tibiei, cu care se articulează, formând articulația talocrurală ("Articulatio talocruralis") de tip ginglim. Fața superioară a trohleei talusului are forma unui scripete patrulater cu axul transversal, convex dinainte înapoi (în sens antero-posterior), cu o rază sagitală a convexității de
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
o rază sagitală a convexității de 20 mm în mediu, dar ușor concav în sens transversal, mai mult lung decât lat, care se strâmtează dinainte-înapoi, având marginea anterioară mai lungă. Aceste curburi talare au structuri omoloage de îmbucare pe epifiza distală a tibiei. Elementele acestui scripete sunt următoarele: două povârnișuri (medial și lateral), un șanț (gât) median antero-posterior și patru margini (medială, laterală, anterioară și posterioară). Șanțul (gâtul) median este îndreptat antero-posterior și mai apropiat de marginea medială decât de marginea
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
ghemuită) poate adesea să se dezvolte pe fața superioară a colului talusului o fetișoară, numită "fațetă de ghemuire" sau "fațetă de genuflexiune" (în engleză: "squatting facet", în franceză: "facette d'accroupissement"), care vine în contact cu marginea anterioară a epifizei distale a tibiei în timpul flexiunii dorsale exagerate a piciorului și poate fi dublă. Fațetă de genuflexiune se află în continuitate cu fața trohleară, este concavă anteroposterior și este îndreptată în sus și, uneori, înapoi; ea este situată cel mai adesea în
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
în populația europeană și 54,6% în populația din India. Față de extensie laterală trebuie diferențiată de fațetă de genuflexiune. Față de extensie laterală continuă convexitatea feței trohleare. În timpul flexiunii dorsale, această fațetă va stabili un contact cu capătul inferior al epifizei distale a tibiei dar nu cu marginea sa anterioară. "Fața anterioară a talusului" prezintă "capul talusului" ("Caput tali"). Capul este o proeminență ovală, cu axul mare transversal. El prezintă o fața articulară naviculară. În jos capul se continuă lateral cu fața
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Fațeta anterolaterală accesorie, poate provoca dureri la pacienții obezi cu picior plat rigid. Fața medială a talusului este mai puțin înaltă decât cea laterală. Ea se împarte în 2 porțiuni, una proximală (posterioară), fața medială a corpului talusului și alta distală (anterioară), fața medială a colului talusului. Fața medială a corpului talusului prezintă sus și înapoi o fațetă articulară, față maleolară medială, care se articulează cu fațeta corespunzătoare a maleolei mediale tibiale, iar jos o suprafață rugoasă. Fața medială a colului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]