295 matches
-
de Benveniste și Weinrich. Polii <2> și <3> sînt poziții de tranziție. Schema 27 Configurații preferențiale ale sertarelor verbale Poli de bază sau moduri/lumi enunțiative Poziția subiectului enunțării Reprezentare discursivă (Rd) Asumarea enunțurilor Enunțare implicată Non-asumare a enunțurilor Enunțare distanțată Rd conjunctă parametrilor situației de enunțare Lume actualizată PREZENT enunțiativ IMPERATIV și PERFORMATIV PERFECT COMPUS 1 VIITORURI <1> PREZENT de DEFINIȚIE și PREZENT GNOMIC <3> Rd disjunctă situației de enunțare Diegetizare <2> PERFECT COMPUS 2 <4> PERFECT SIMPLU Timpurile V
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aller sau devoir la IMP) și cu COND. Este timpul faptelor diverse din T5, T7, T9 și al primei fraze din T12, a cărei narațiune este legată de actualitatea ziarului și a cititorilor săi (a doua frază ținînd de narațiunea distanțată <4>). Este timpul nucleului povestirii lui Sepulveda din T83, legat de actualitatea naratorului. Verbele la PR din poemul lui Cendrars din T1 nu sînt identificabile ca narative decît datorită prezenței celor trei relative la IMP. 5. Enunțarea adevărurilor generale <3
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
reîncălzită nu făcu doi bani niciodată]. Situat la frontiera pozițiilor enunțiative <3> și <4>, acest gen de maxime la PS/PC explică de ce Benveniste a ezitat să integreze întrebuințările prezentului de definiție în enunțarea istorică luată ca prototip al enunțării distanțate. Maximele la imperativ (Iubiți mai degrabă sfatul decît lauda) constituie sub-genul de precepte sau reguli de acțiune și se situează la intersecția polilor <1> și <3> care au în comun faptul că propun o reprezentare discursivă conjunctă situației. Imperativul tinde
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
reda în franceză printr-un demonstrativ cu valoare cotextuală: cette histoire [istoria aceasta], sau printr-o formă care insistă pe cataforă: l'histoire suivante (istoria următoare). Caillois mai ia decizia surprinzătoare de a traduce perfectul simplu spaniol al narațiunii istorice distanțate care se ivește încă de la [e2a] (desapareció, se dijo, lo buscaron, les habló) prin prezentul narațiunii în [e2a] (disparaît/dispare) și în [e2b] (dit/spune), și cu perfectul compus în [e3a] (l'ont cherché/l-au căutat). Această decizie nu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Karl Kraus 58 nu a obosit niciodată să demonstreze că de mult paraliza imaginația cititorilor limbajul folosit în ziare" (On Some Motifs - Despre câteva motive). În stilul informațiilor factuale subiectivitatea individuală este separată de ceea ce acum a devenit un obiect distanțat. Acest stil e reflectat în sfaturile care stau în cărțile despre jurnalism. Într-una autorul numește ca "cea mai importantă parte" a unei știri "obiective" linia poveștii, iar el prescrie ca această linie să releve cât mai rapid toate detaliile
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în încercarea de a înțelege subiectivitățile criminalilor condamnați, au devenit clasici ai noului jurnalism din perioada 1960-1970, iar operele lor sunt alegorii ale părții întunecate a experienței americane. Crane, Hearn și Dreiser se opun și ei concluziilor majore, sau imaginii distanțate a trecutului absolut, pentru a se confrunta cu prezentul neconcludent al unei lumi nedeterminate, sub forma unei oglinzi a nedeterminării fenomenologice. Astfel, putem, în cele din urmă, detecta o prăbușire a structurii claselor sociale, a celei rasiale și a celei
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ce este făcută loialitatea oamenilor... Atunci când domnitorul drept a căzut, au început fărădelegile și s-au arătat în jefuirea celui care fusese răzbunătorul jafurilor" (103). Totuși, în alte cazuri, observăm o încercare de a evita ideologia, într-un sens imaginea distanțată a trecutului ideologic absolut, și de a îmbrățișa prezentul inconcluziv unde ideologia se retrage în subconștient (având în vedere presupunerea critică ce susține că ideologia nu poate fi niciodată eliminată complet; dar, în același timp, se subînțelege că există mereu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
oamenilor obișnuiți a ajutat la crearea unor relatări despre viața cotidiană, relatări cel puțin acceptabile dacă nu respectabile, nemediate de latina medievală și franceză, care erau limbile oficiale ale învățăturii religioase și a responsabilităților feudale (din nou, variații pe "imaginea distanțată a trecutului absolut" a lui Bakhtin, în aceste cazuri trecuturi critice religioase și feudale). Folosirea în special a limbii latine, deși un fel de esperanto internațional pentru clerici, învățați și oameni de stat era de asemenea și o încercare cu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
puteau ajunge la ceva mai bun și prin aceasta la o retorică mai corectă, o circumstanță evidentă în prezent în numeroasele noastre manuale de folosință. Problema stilului este încă o variație în plus peste ce poate fi caracterizat drept "imaginea distanțată a trecutului absolut retoric". Chestiunea imaginii distanțate a trecutului absolut retoric va fi atacată din ce în ce mai mult pe mai multe fronturi. Un exemplu de o provocare la adresa presupunerilor în legătură cu modul în care lumea ar trebui să fie percepută și un atac
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prin aceasta la o retorică mai corectă, o circumstanță evidentă în prezent în numeroasele noastre manuale de folosință. Problema stilului este încă o variație în plus peste ce poate fi caracterizat drept "imaginea distanțată a trecutului absolut retoric". Chestiunea imaginii distanțate a trecutului absolut retoric va fi atacată din ce în ce mai mult pe mai multe fronturi. Un exemplu de o provocare la adresa presupunerilor în legătură cu modul în care lumea ar trebui să fie percepută și un atac asupra artificialității eufuismului poate fi găsit în
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tipice. Amintit astăzi ca dramaturg, acesta a fost și un jurnalist care documenta scena socială londoneză de la începutul anului 1600. Pe de-o parte, el a acceptat prezentul inconcluziv al realității fenomenale, pe de altă parte a îmbrățișat și imaginea distanțată a trecutului absolut. Acea imagine distanțată încadrează formal sau conduce prezentul inconcluziv. De exemplu, în Anul minunat 1603, el povestește reapariția ciumei bubonice în Anglia prin schițe ale vieții obișnuite (sau în acest caz, neobișnuite). Făcând asta, după cum notează Douglas
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a fost și un jurnalist care documenta scena socială londoneză de la începutul anului 1600. Pe de-o parte, el a acceptat prezentul inconcluziv al realității fenomenale, pe de altă parte a îmbrățișat și imaginea distanțată a trecutului absolut. Acea imagine distanțată încadrează formal sau conduce prezentul inconcluziv. De exemplu, în Anul minunat 1603, el povestește reapariția ciumei bubonice în Anglia prin schițe ale vieții obișnuite (sau în acest caz, neobișnuite). Făcând asta, după cum notează Douglas Bush, "Dekker se aproprie mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Anglia prin schițe ale vieții obișnuite (sau în acest caz, neobișnuite). Făcând asta, după cum notează Douglas Bush, "Dekker se aproprie mai mult de tradiția medievală și grafică a Dansului Morții" în personificarea sa a morții (41). Aici se află imaginea distanțată a trecutului absolut prin care era măsurată metaforic. Din acest motiv ar fi ușor să spunem că Dekker și alții ca el nu sunt jurnaliști literari, iar dintr-o perspectivă modernă acest lucru este de înțeles dacă prezentul inconcluziv al
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și crezând că este infectat cu ciumă, fug din calea lui. Aceste relatări sunt, desigur, în tradiția scurtelor povestiri comice medievale, grosolane și adeseori cinice. În acest caz, umorul este încadrat de un dans al morții personificat. Dar în imaginea distanțată a trecutului absolut a morții se poate detecta prezentul inconcluziv al jurnalismului narativ al erei în descrierea, de exemplu, a cârciumarului: "era un cetățean bun și gras, cu o burtă ca un butoi, care-i făcea picioarele (scurte și groase
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
au eliberat perioada în care au trăit legende. Ca și în trecut, spiritul călătoriei și al descoperirii maritime a continuat să influențeze orice tip de literatură imaginativă și reflectivă" (190). Emanciparea menționată de Bush este una de eliberare de imaginea distanțată a trecutului absolut prin acceptarea prezentului inconcluziv. O astfel de literatură în care relatările despre lumea fenomenală sunt anunțate - jurnalism - este reflectată în jurnalul lui William Bradford, în care scrie despre întemeierea Plantației Plymouth iar aici se poate vedea o
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care relatările despre lumea fenomenală sunt anunțate - jurnalism - este reflectată în jurnalul lui William Bradford, în care scrie despre întemeierea Plantației Plymouth iar aici se poate vedea o altă evoluție a stilului simplu, cât și o provocare continuă la adresa imaginii distanțate a trecutului absolut. Scopul jurnalului ținut de Bradford era de a documenta realizarea planului Pelerinului Lui Dumnezeu pe pământ în noua colonie. Cu acest proiect, spune Bradfort "mă voi strădui să scriu într-un stil simplu, mereu atent la adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
doi pași spre prezentul neconcluziv. Dar s-a făcut de asemenea și un pas înapoi deoarece schițele de caracter erau până la urmă doar tipuri și nu indivizi. În acest fel personajele au fost reînscrise în simbolismul social sau în imaginea distanțată a trecutului absolut, nu neapărat de legendă sau de Evanghelie ci al claselor sociale în ascensiune. Totuși, cărțile de caracter erau importante deoarece, cu cât au devenit mai sofisticate, au început să oglindească o adâncime psihologică. De exemplu, John Earle
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este acceptarea sa a "prezentului neconcluziv". După cum observă Troyer, "The London Spy este practic echivalentul unei călătorii prin oraș... [făcută] prin intermediul a numeroase întreruperi, excursii tangențiale și diferite preocupări" (33). Întreruperile, excursiile, banalitățile oglindesc o lume fenomenală nemodelată de "imaginea distanțată a trecutului absolut." Troyer, scriind în 1946, anticipează ceea ce vor deveni în final regulile de bază pentru jurnalistul literar narativ: "Ward era mai puțin un reporter de știri și mai mult un comentator. Își selecta materialul. Își colora prezentarea după
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Defoe la începutul secolului al XVIII-lea, "tradiția dominantă era a romanului de dragoste cavaleresc, curtenesc sau pastoral" (Bush, 53). Cu alte cuvinte, romanul de ficțiune dinaintea lui Defoe consta în mare parte din texte înghețate permanent în imaginea bakhtiană distanțată a trecutului absolut. Lucrurile se schimbă în timpul lui Defoe; el preia familiarul ca subiect ficțional deschis (deși, într-un alt exemplu de doi pași înainte, un pas înapoi Defoe își reînscrie materialul în imaginea distanțată a unui trecut moral absolut
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înghețate permanent în imaginea bakhtiană distanțată a trecutului absolut. Lucrurile se schimbă în timpul lui Defoe; el preia familiarul ca subiect ficțional deschis (deși, într-un alt exemplu de doi pași înainte, un pas înapoi Defoe își reînscrie materialul în imaginea distanțată a unui trecut moral absolut ce poartă semnul credinței sale puritane, aceea a mântuirii prin penitență). Romanul de ficțiune, într-o repudiere a trecutului său critic, a descoperit prezentul neconcluziv, care se revelase de mult timp narațiunii nonficționale. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
încadrează ceea ce vede în principiile generalizatoare atunci când notează, de exemplu, că franțuzoaicele se deosebeau "prin mai mult bun gust și eleganță" de englezoaice, dar că acestea erau mai "arătoase" (676). Într-un fel, făcând judecăți concluzive, aceste generalizări reflectă "imaginea distanțată a trecutului absolut" și invocă - și sunt descendenții - schițele din cărțile de caracter scrise de John Earle și Thomas Overbury care erau atât de răspândite în secolul al XVII-lea. Fie că era vorba de generalizarea analitică făcută de Pinkney
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
istoriile jurnalismului. Într-adevăr, un istoric al jurnalismului îl caracterizează ca fiind nimic altceva decât un "turuitor", adept al pălăvrăgelii fără noimă (A. Lee, 564). With Lawrence aparține jurnalismului pseudoliterar deoarece Thomas scrie un roman istoric romantic alcătuit din "imaginea distanțată a trecutului absolut". Povestind despre prima întâlnire cu locotenent-colonelul englez T. E. Lawrence, Thomas conștientizează că intenția lui se orientează spre un roman istoric romantic când afirmă cu exagerare: "Și astfel am făcut cunoștință cu una dintre cele mai pitorești
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru exemple, cu scopul de a măsura probabilitățile viitorului (1182). De asemenea, este posibil ca mentalitățile inspirate din "romanele de dragoste istorice, istoria eroismului și aventură" să implice mai mult decât escapismul sentimental, ferite fiind de ceea ce Bakhtin numește "imaginea distanțată a trecutului absolut". Fragmentul este remarcabil din mai multe motive. În primul rând, pentru Thomson, "morbide... obscenități" reprezintă chintesența jurnalismului batjocoritor si literar. În al doilea rând, "problemele fără soluție" sunt semnele unei lumi nedefinite, care face față sfârșitului critic
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aroganța critică a totalizării, prin care viața noastră fenomenală poate fi "prescrisă". În mod fundamental, jurnalismul literar narativ este o versiune a ceea ce Mihail Bakhtin numea romanul "prezentului inconluziv", care evită o formulă narativă, sau o prescrie la modul "imaginii distanțate a trecutului". O altă consecință care se naște din studiul acestui material istoric este angajamentul subiectivității jurnalistului care are drept scop implicarea subiectivității cititorului și de aceea mulți dintre acești jurnaliști ajung deseori la politică și devin sprijinitorii unei politici
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
idolatriei conceptuale" Prin urmare, „apofatismul personalist” pe care Yannaras îl atribuie Părinților greci presupune, și nu exclude, „apofatismul esențialist” profesat de occidentali. Părinții greci au considerat, fără excepție, că natura Dumnezeirii este incognoscibilă pentru orice facultate de cunoaștere umană, „infinit distanțată”1 de increatul naturii divine. Nici un context existențial nu poate oferi cunoașterea naturii lui Dumnezeu. Faptul că Yannaras deduce din postulatele apofatismului esențialist - adică din recunoașterea imposibilității cunoașterii naturii divine - existența fie și germinală a unui agnosticism letal ni se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]