439 matches
-
raportarea la parametrii evaluatori corect și incorect. Pentru ca asemenea acte să aibă valabilitate socială, este necesar ca autorul lor să fie învestit cu autoritate, să poată stabili și să poată impune un criteriu de apreciere a elementelor limbii și de distingere între elementele corecte și cele incorecte. În principiu, ceea s-a realizat prin normare ar trebui să devină o necesitate pentru membrii societății, încît să existe o orientare socială favorabilă respectării normei. Pentru aceasta însă trebuie să existe o suficientă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vecinătățile lui textuale, adică de elementele verbale care îl preced (cotextul anterior) sau îl urmează (cotextul posterior). În acest caz, cotextul se opune contextului, care rămîne să denumească situația de comunicare sau împrejurările situaționale, totuși, în unele situații, este dificilă distingerea lor precisă, ținînd cont că, dacă în textul scris este relativ simplă, ea devine complicată prin raportarea la oralitate. Astfel, elementele non-verbale din textul oral, care ar ține de context, pot fi repartizate contextului sau cotextului cînd acest text este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
repartizate contextului sau cotextului cînd acest text este scris, încît, dacă se menține această dihotomie, în ultima situație s-ar putea distinge între cotextul verbal și cotextul non-verbal. Pe de altă parte, extensiunea cotextului nu este bine precizată, existînd posibilitatea distingerii unui cotext imediat și a unuia amplu, astfel încît cotextul unei fraze este format din frazele vecine, în vreme ce cotextul unui capitol (de roman) este alcătuit din capitolul anterior și cel posterior. V. cadru, context, text, textualitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de martori. În schimburile diadice, se face deci diferența între destinatari direcți sau alocutori (adică vizați de locutorul prezent) și destinatari indirecți sau ascultători. Determinarea acestor configurații interlocutive are drept repere alternanța schimburilor verbale și prezența regulatorilor. Cu toate acestea, distingerea între diferitele tipuri de destinatari se confruntă cu două tipuri principale de dificultăți: în primul rînd, locurile interlocutive sînt instabile; această caracteristică este inerentă interacțiunii verbale, fiind o trăsătură constantă a discursului natural. Nici chiar în situațiile de comunicare cele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-l diferențieze în raport cu alți autori de discurs sau de alte situații comunicative. Se dezvoltă astfel, alături de individuația de sorginte ontologică, ce stabilește o diferențiere a lucrurilor în funcție de ceea ce sînt ele, o individuație comunicativă, atunci cînd subiectul vorbitor evaluează gradul de distingere a enunțurilor sale prin maniera de a folosi cuvintele (și celelalte elemente ale limbii), în funcție de scopurile urmărite de el. Există, de asemenea, mai ales la nivelul limbii literare, o diviziune în cadrul stilurilor funcționale, unele dintre ele (stilul beletristic și stilul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau regularități care să fie proprii discursului literar, conceptul "literaritate" se poate considera în cadrul structurii textului ca fiind lipsit de sens, dar cu un anumit statut de conotație socială (care variază după cultură și după epocă). Aceasta nu împiedică însă distingerea discursului literar ca o clasă autonomă în interiorul unei tipologii generale a discursului, specificitatea literaturii nefiind în nici un mod contestată, deși parametrii ei sînt variabili. V. discurs, limbă literară. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN LITOTĂ. Figură retorică opusă, de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
corespunde în mare parte raportului de situație dominantă (complementaritate - simetrie, situații inegale - situații egale, instituționalizare - ocazie). În interiorul interacțiunii de un anumit tip, acestea sînt module: un modul conversațional, de exemplu, în cazul unei tranzacții comerciale. Potrivit acestei perspective, ceea ce permite distingerea apariției unui modul de transformare completă a unui tip de interacțiune este în permanență cadrul interactiv. În concepția lui E. Roulet, modulele sînt sisteme a căror funcționare se prezintă în același timp de o manieră internă și autonomă și în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, pe de altă parte, prin atribuirea de semnificații. În mod asemănător, reprezentările sociale vizează ansamblul credințelor, cunoașterilor și opiniilor care sînt produse și împărtășite de indivizii aceluiași grup, în raport cu un obiect social dat. S-a încercat, în această perspectivă, distingerea unor niveluri de construcție a reprezentărilor, un nivel profund, conceput ca un nucleu central, unde se construiesc prin consens reprezentări constituind memoria identității sociale, și un sistem periferic, unde se realizează "categorizările" ce permit reprezentările care se ancorează în realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
raportare narativă a unui eveniment la cauza care l-a provocat infirmă perspectiva sincronică. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, perspectiva sincronică rămîne deseori singura valabilă pentru distingerea componentelor discursive și pentru stabilirea statutului lor. Nu este, prin urmare, întîmplător că această analiză a progresat în mod deosebit după manifestarea curentelor lingvistice care acordau mare importanță aspectelor sincronice ale limbii, precum sistemul, structura și funcțiile ei. V. diacronie
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opoziția dintre subiect și predicat este o distincție gramaticală și logică, nu întotdeauna acești constituenți ai discursului corespund în viziunea acestor două discipline. Cu alte cuvinte, subiectul gramatical nu coincide întotdeauna cu subiectul logic, iar această situație a oferit sugestia distingerii și a altor tipuri de subiect, din perspectiva analizei comunicării, a a n a l i z e i d i s c u r s u l u i și a pragmaticii. În secolul al XIX-lea, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
temă, fiind, în consecință, independentă contextual. Interesul central al conceptului "temă" pentru analiza discursului derivă, așadar, din dependența ei totală de discurs și de situația de comunicare: pentru că numai în cadrul discursului și într-o situație de comunicare dată este posibilă distingerea a ceea ce este informație nouă. Același enunț în situații diferite de discurs permite decupări distincte ale temei. Se stabilește astfel echivalența temă = ceea ce este dat vs. remă = ceea ce este nou. Distincția aceasta nu trebuie confundată însă cu abordarea sintactică, căci
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
moarte a autorului" ceea ce demonstrează cît de legate sînt problematica interpretării și provocarea adresată autorității auctoriale. Distincția dintre autor și narator, cîndva o reificare structuralistă a subiectivității textuale, continuă să poarte o greutate strategică în acest sens. Ea ajută la distingerea mai multor voci care vorbesc într-un text, pentru a face loc poziției cititorului confruntat cu persuasiunea relativă a acelor voci. Cînd vorbesc despre narator nu mă refer nici la așa-numitul "autor implicat". Cum acest termen este folosit destul de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
subiectului nu este suficientă pentru atingerea țelului. Există întotdeauna anumite puteri care îi vor permite să-și atingă scopul sau îl vor împiedica să o facă. Această relație poate fi privită ca o formă de comunicare, ceea ce ne va permite distingerea unei clase de actori formată din cei care îl susțin pe subiect în realizarea scopului său și care îi vor furniza soluția pentru atingerea scopului ori îi vor permite atingerea acestuia pe care îi vom numi "putere". Persoana căreia îi
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
stabile detectate ale puterilor activă și reactivă [6]. În cazul acestei metode, putem spune că amprenta electrică a unui consumator este dată de modificările de putere activă și reactivă determinate de respectivul consumator. Utilizarea celor două puteri este utilă pentru distingerea acelor consumatori ce determină modificări apropiate ale uneia dintre puteri, însă valori distincte ale celeilalte puteri. În acest mod discriminarea consumatorilor se va face într-un mod mai eficient. Consumatorii astfel determinați pot fi reprezentați într-un spațiu bidimensional ΔP
Amprenta consumatorilor electrici by Andrei Sebastian Ardeleanu, Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/83090_a_84415]
-
modificări apropiate de putere însă evoluția acesteia să fie diferită de la unul la altul. Duratele, pantele ascendente sau descendente precum și sumele variațiilor de putere determinate pe durata profilelor tranzitorii corespunzătoare celor doi consumatori pot prezenta variații care să ajute la distingerea unui consumator de celălalt. De asemenea și profilele tranzitorii pot prezenta caracteristici asemănătoare, în special cele de scurtă durată, însă modificările de putere înregistrate să conducă la o separare sigură a unor consumatori diferiți. Se poate preciza astfel că prin intermediul
Amprenta consumatorilor electrici by Andrei Sebastian Ardeleanu, Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/83090_a_84415]
-
esența fenomenelor asupra cărora este nevoit să acționeze, este rezultatul unui proces complex în cursul căruia "cunoașterea străbate dincolo de diferitele însușiri individuale ale lucrurilor de același gen și chiar dincolo de însușirile lor individuale asemănătoare "6. Actul specific al rațiunii umane distingerea esenței de fenomen, a invizibilului de vizibil este considerat de H. Wald „printre cele mai mari evenimente din istoria omenirii" și a apărut pentru prima dată sub înfățișare mistică. Categoriile fundamentale ale gândirii esența și fenomenul, generalul și individualul, necesitatea
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
prea multe informații deodată le pot provoca mari probleme); au o memorie slabă În ceea ce privește sunetele, cuvintele sau expresiile; dau dovadă de insecuritate și anxietate emoțională, de Înțelegere și exprimare a limbajului, de adaptare la schimbările solicitate de secvențele lecției, de distingere a informațiilor relevante de cele irelevante. Prin urmare, elevii din această categorie au nevoie de instrucțiuni clare, trebuie sprijiniți când se folosesc de anumite cuvinte-cheie, pentru a identifica informațiile esențiale de care au nevoie, trebuie avertizați când e necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
In corpusul eforturilor inovante, legate de optimizarea procesului didactic Își croiesc drum și noile metode de structurare a proceselor de instruire, un loc aparte revenind celor desemnate prin termenul de „matetică". Matetica, alcătuită deopotrivă ca știință și tehnică, pornește de la distingerea Între Învățare și ucenicie. Ucenicia este premisă, exercițiu, deprindere, punerea În stare de a face, reproducere și simulare de acte profesionale. Ea are ca atribut definitoriu acțiunea, În timp ce Învățarea se bazează pe informație. În etapele educației permanente, ucenicia se așează
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
sub același simt, de exemplu albul de negru sau verde. Dar nici văzul, nici gustul nu pot distinge albul de dulce, fiindcă ceea ce distinge între [două lucruri] trebuie să le cunoască [pe ambele]. De aceea este necesar ca judecată de distingere să îi aparțină simțului comun, la care să se raporteze toate percepțiile simțurilor că la un punct terminus comun. Prin [simțul comun] sunt percepute intențiile simțurilor, ca atunci când cineva vede că vede. De fapt, [perceperea intențiilor simțurilor] nu poate fi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
corporal, cu privire la locul căruia Toma din Aquino nu are nici un fel de îndoieli și îl situează, conform tradiției medicale a vremii sale, în partea centrală a creierului a mediam cellulam capitis. Activitățile pe care le desfășoară puterea cogitativa sunt: a) distingerea, combinarea și compararea intențiilor indi vi duale; b) formarea, împreună cu memoria și imaginația, a ima ginilor; c) perceperea intențiilor individuale că existând sub o natură comună; d) asocierea intențiilor particulare unor intenții universale pentru a facilita extragerea concluziilor în plan
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intelectul această actualizare a inteligibilității? Prin cea de-a doua operație a lui, numită iluminare? Înțelegând felul în care are loc iluminarea, vom putea înțelege și soluționa problema de mai sus, a abstragerii inteligibilului din sensibil și, în fond, a distingerii între două tipuri de obiecte cognoscibile. În primul rând, trebuie spus că intelectul nostru participa, prin asemănare, la lumina necreată: (ÎI.5 .4.) Ipsum enim lumen intellectuale quod est în nobis, nihil est aliud quam quaedam participată similitudo lumi nis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
integrează într-o tradiție a criticii românești. Meritele cărții sunt și ele enumerate: "erudiție și metodă, informație și orientare, justețe și gust". Se apreciază, de asemenea, aplicarea "principiului estetic" pe tot parcursul lucrării. Istoria călinesciană corespundea prin rigoarea construcției, prin distingerea valorii de non-valoare, prin "orientare", prin afirmarea "primatului esteticului asupra culturalului", prin "puneri la punct și reabilitări în literatura contemporană" (să amintim că grupul de la Albatros încercase să facă același lucru în cazul lui Panait Istrati), corespundea chiar spiritului albatrosist
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
intenționat, cu un anumit scop, de a transmite un sens cuiva. Înțelegerea textului este un rezultat al studierii părților luate izolat și al relațiilor lor ca părți componente ale aceluiași întreg. Neînțelegerea textului include uneori cunoașterea cuvintelor, dar nu și distingerea relațiilor de ansamblu. Acest fenomen este specific elevilor deficienți de auz. În înțelegerea textului sunt incluse mai multe planuri: - înțelegerea semnificațiilor -presupune identificarea cuvintelor, propozițiilor, frazelor, a ,,totului luat în întregime” - înțelegerea ideilor textului - presupune o prelucrare a celor citite
Aspecte privind formarea ?i evaluarea competen?elor de lectur? ale elevului deficient de auz by Gabriela Chirte? [Corola-publishinghouse/Science/83999_a_85324]
-
au cunoscut influența latinei savante în mai multe sectoare ale morfologiei: la substantiv, la adjectiv, la verb și, rar, la adverb. Dintre acestea, substantivele dețin primul loc pentru că ele denumesc realitățile în sens propriu, iar cunoașterea se îmbogățește îndeosebi prin distingerea a tot mai multe realități, fie prin disocieri în cadrul celor deja cunoscute, fie prin expansiunea dincolo de limitele lor. Substantivele sînt nume pentru aceste realități, în măsura în care sînt cuprinse cu mintea, sînt cunoscute, și, ca atare, denumirile realităților sînt mijlocite în mod
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
detaliu, făcute cu acribie. A abordat probleme controversate ale literaturii române medievale, ca în Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș (1961; Premiul Ministerului Învățământului), cu o interesantă încheiere privind slava carpatică în care au fost scrise aceste narațiuni, a operat distingeri însemnate și demonstrații de erudiție filologică. După părerea sa de eminent cunoscător al vechii literaturii omiletice, prima Cazanie a lui Coresi (din 1567) este o tălmăcire a Postillei de Neagovo, culegere de cazanii puternic înrâurită de dogma calvină, alcătuită pe la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]