289 matches
-
suprarealiste, prin ingenioase subterane ludice. Al doilea roman, Orașul jumătăților de înger (2010), livra cititorului un melanj fastuos de burlesc și poeticitate, pariind pe anatomia absurdului îmblânzit. Nuvelele și povestirile din cel mai recent volum al său radiografiază ipostazele unor distopii. La fel ca în roman, în proza scurtă drumul către sens este pavat cu istoriile unor inexistențe. Ceea ce înseamnă că eroii viețuiesc cumva fantomatic, lipsiți de personalitate ori amânând să clarifice ceea ce s-ar numi voință. Căci Florin Toma este
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
în vreun fel de către autor. Acesta nu vrea să fie didactic nici în direcția răului, nici în cea a binelui. Justiția, dreptatea nu sunt alterate ireversibil, astfel încât romanul să poată fi prins în imaginea cadru a lumii întoarse. Nefiind o distopie, întrucât unele dintre faptele relatate sunt de o atrocitate imediat perceptibilă, F nu este nici un roman negru, de atmosferă gotică în Pătârlagele. E un excepțional roman realist, cu structurare modernistă și irizări poetice; un text polifonic și ambiguu, derutant și
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
de teroarea istoriei. Lucian Pintilie și Mircea Iorgulescu sunt exemplele care citesc în textul caragialian posibilitățile antitotalitare și demistificatoare. Evident că rezultatul, cu această miză subversivă a interpreților, va duce și la o „deformare” a operei, cu sensuri prelungite în distopie - pentru Pintilie - ori satiră, la Iorgulescu. Alți interpreți decupează (din texte) și instrumentează ideologic, cu rezultate deformatoare apreciabile, cum e cazul comentatorilor realismului socialist. Apoi sunt cei ce caută să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică „de caragialism
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
Freida Pinto; Genul filmului: Acțiune, Aventuri, SF; Durata: 130 minute; Premiera în România: 12.08.2011; Produs de: Twentieth Century Fox Film Corporation; Distribuit în România de: Odeon Cineplex. Cu romanul său Planeta maimuțelor (1963), Pierre Boulle oferea una dintre distopiile remarcabile ale secolului XX și ocazia de a reflecta încă o dată asupra a ceea ce edifică sau dizolvă umanitatea. De fapt, două dintre romanele sale au cunoscut ecranizări memorabile, Podul de pe râul Kwai (1957) al lui David Lean, după romanul omonim
Maimuțe între evoluție și revoluție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5322_a_6647]
-
maestru în a jongla cu convențiile genurilor, dar îngrămădește prea multe aici, iar tranziția e uneori prea brutală și abruptă: acum urmărire de mașini, acum moment mistic și tot așa. Pe scurt, ca film de acțiune, nimic de zis, ca distopie, șchioapătă prin punctele esențiale. Dar Children of Men pare vecin cu perfecțiunea după ce ai văzut Stoned, un film biografic cu pretenții care sfîrșește prin a fi doar "arty-farty". Mi-e teamă că Velvet Goldmine, o peliculă excelentă altminteri, a însemnat
Brittain attacks in patru pelicule by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10124_a_11449]
-
isteriza pe Eminescu și Cioran, îl amuza sarcastic pe Caragiale, îi agasa pe Eliade și Mircea Vulcănescu și-l făcea până și pe Noica să înjure. Am rătăcit năuc o după-amiază întreagă prin albumul Materie și istorie. Monumentul public și distopiile lui, editat în română și engleză (cu un CD excelent pentru amatorii de fantazare istoric-bucureșteană) de Anca Benera și Alina Șerban la Institutul Cultural Român. Numai că, din păcate, ceea ce a fost până la un punct o pură plăcere paseistă, dată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de tonalități, după cum ați și indicat; în fond, așa e sensibilitatea modernă în general (deși nici Shakespeare nu era altfel). L.V.: Romanele dvs. sunt, în parte, distopii afective (ca o absență îndrăgostită). Ar putea acesta să fie un avertisment că romanul desperado trebuie înnoit? Vi se pare familiară emoția distopică? J.B.: Nu sunt sigur dacă înțeleg întrebarea. Scriu adesea despre partea întunecată a lucrurilor, e drept ( deși
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
experimentați amestecul de narațiune și teatru. Aici topiți proza în poezie. E un roman care creează cititorului o stare de spirit binecuvântată. Apoi intervine ironia, care însuflețește reprezentația și reînvie intriga, ca pe Frumoasa din Pădurea Adormită. De la simbol la distopie, parcurgeți toată gama de emoții. Ați scris vreodată poezie? Vă gândiți poate să scrieți de acum încolo? Ca prozator cu precumpănire ironic, ce importanță acordați lirismului? J.B.: Da, am scris ceva poezie, cam de la șaisprezece la douăzeci și cinci de ani. Dar
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
termen inconvenabil diverșilor defetiști și oportuniști, însă foarte adecvat unor realități indenegabile la interferența creației cu existențialul istoric. în contextul răstimpului comunist, ethosul a devenit o temelie a supraviețuirii conștiințelor, un criteriu de acuitate maximă al disjungerii anormalității de normalitate. Distopia comunistă a avivat conceptul moral precum o firească reacție de apărare. Altminteri stăteau lucrurile în Occident. Cadrul unei societăți democratice îngăduia o relativizare a principiului etic, care putea apărea eventual posomorît, prea restrictiv tolerînd o tratare a lui printr-o
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
balcanică. Iată de ce compatrioților 236 mei cele petrecute în spațiul sud-dunărean li se par o nebunie inexplicabilă. Războaiele televizate în direct din post-istorie spun însă altceva. Din ele se vede legătura directă dintre utopia protoistorică, delirul de grandoare istoric și distopia catastrofală la care asistăm în prezent. Căci oameni politici ca Radovan Karagici sau Miloșevici, ca și alții asemănători din celelalte grupuri etnice, n-au făcut decât să împingă până la ultimele consecințe doctrinele naționale, prezente de multă vreme în lumea balcanică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Plopi, realizând dramatizarea propriului text de roman în perioada de pregătire și pe durata efectivă a atelierului. Tatiana în țara de după Bogdan-Alexandru Stănescu Romanul Tatianei Tolstaia se înscrie, fără îndoială, în rândul acelor așa-numite utopii negative (foarte ușor botezate distopii - și eu am făcut-o, din comoditateă, capabile să schimbe modul în care privești lumea sau cum o simți. Mă refer la romanele care intră imediat în vocabularul tuturor, în special al jurnaliștilor de ocazie... Ce e Zâtul? Zâtul e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
un fel de maimuță, păstrând, datorită unor informații livrate cu țârâita, anumite obiceiuri „străvechi“. Problema cu Ivan Kuzmici e că lansează, ca proprii, poeme din literatura pravoslavnică, de la Pușkin la Blok. Moment care rupe vraja absolută și te introduce în distopia intelectuală. Benedikt e îndrăgostit de colega sa copistă pe care, într-un moment de efervescență emoțională, o cere: frumoasa plină de gheare acceptă, iar el e admis în marea familie a Sanitarului Șef ( Sanitarul e cel care apare acolo unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
în spiritul gândirii lui Rodrigo García. În MADE IN CHINA suntem tăvăliți în muștar după care suntem trași de urechi ca să putem auzi greierii. Reziduurile devin substanța unui spectacol care teatralizează manevrele irezistibile ale produselor omniprezente. MADE IN CHINA este distopia exceselor. Excesul muncii habotnice la un job care-ți mutilează creierul, excesul cumpărăturilor și fericirea de a-ți privi coșul plin de lucruri total inutile, excesul violenței cu care îți potolești familia turbată că nu găsește printre snacks-uri și perii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de instrumentarul necesar pentru a aborda astfel volumul, voi încerca să expun câteva idei care mi se par importante pentru ceea ce vreau să scot în evidență. În roman sunt o mulțime de scene fascinante. Andrei Platonov construiește cu migală o distopie apocaliptică. În timp ce tovarășul Stalin construia de zor comunismul, acea societate care ne va elibera de veșnicul lanț al cauzalităților, care va distruge clasele asupritoare ce produc continuu răul, Platonov construia Cevengurul, lucrând cam cu aceleași ingrediente ideologice. În roman, Platonov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
decât de o narațiune de același calibru. Stalin a înțeles perfect că nu Ilf și Petrov sunt marii dușmani ai „narațiunii“ lui politice, ci Platonov cu al său Cevengur. Poate mai periculos chiar și decât Bulgakov, Platonov a construit o distopie narativă care avea puterea unei prorociri, a unei revelații. Avea forța să arate că marea utopie stalinistă se încheiase tragic înainte de a se naște. În treacăt fie spus, dacă e să revenim la vremurile noastre, ideea că putem critica sistemul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Dintre filmele din compețiție pe care le-am văzut până acum, în afară de 432, trebuie neapărat să menționez Antena (Argentina, 2007, regia Esteban Sapir), un film alb-negru (aproape) mut, omagiu adus unor regizori ca Lang, Murnau sau Méliès. Antena e o distopie fantastică, tulburătoare și comică, despre un oraș în care locuitorilor li s-au furat vocile și urmează să li se fure și cuvintele. Iar dintre filmele în afara competiției, mă opresc la Euforia (Rusia, 2006, regia Ivan Vyrypayev), despre care spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
entități decerebrate, sclavi umani fericiți să îndeplinească ordinele stăpânului lor. La marque jaune devine, pe cale de consecință, scena pe care se dispută cele două viziuni despre umanitate. Între autonomia individuală și libertatea de a opta, pe de o parte, și distopia unui univers populat de fantoșe vidate de conținut, asemeni unor cochilii goale, pe de altă parte, alegerea este lipsită de ambiguitate. Căutările lui Blake și Mortimer sunt destinate nu doar elucidării misterulului, aparent insondabil, al acțiunilor temerare ale criminalului ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
redă Pământului speranța sa. Ca și în Ciuma lui Camus, moartea capătă sens doar în măsura în care se împotrivește morții absurde și imperiului ei fără de chip. Eternautul, imaginat de Hector Oesterheld și desenat de Alberto Breccia, este una dintre cele mai inspirate distopii pe care proza grafică le-a pus vreodată în pagină. Sinteză de ficțiune și de manifest politic al stângii radicale, visul celor doi creatori argentinieni, cu punctul de pornire îndepărtat într-un text al lui H.P. Lovecraft, plasează un ipotetic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
familia sa, salvați de la moarte de izolarea lor în casa etanșă, sunt parte din umanitatea de robinsoni care trebuie să ia totul de la capăt, luptând cu o invazie ce are ca finalitate exterminarea totală și definitivă. Coșmar wellsian, dar și distopie politică, Eternautul este dominat de sensibilitatea radical-milenaristă ce îi va împinge pe Breccia și Oesterheld să scrie unul dintre cele mai importante texte hagiografice dedicate lui Che Guevara. Sfârșitul de lume care se abate asupra Argentinei este un sfârșit de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
potențialitate de coșmar. Față cu uitarea lui Salvo, scriitorul-povestitor este conștiința ce trăiește, zi de zi, noapte după noapte, ca singurul posesor al adevărului viitor într-o lume amnezică, asemenea unei Cassandre ce își datorează cunoașterea secretă realității unui coșmar. Distopia lui Breccia și Oesterheld plonjează în adâncurile tulburate ale visului infernal. Mort Cinder, personajul ivit din magma imaginației lui Breccia și Oesterheld, aparține aceleiași seminții blestemate ca și eternautul Juan Salvo - trecând prin secole și milenii cu suferința celui care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
despre „reorganizare”, despre „omul nou, corectat” și despre kafkiana „colonie penitenciară”. Referirea la Kafka ne trimite — de data asta — cu gîndul nu numai la „societatea de consum”, ci și la o critică deghizată a totalitarismului, perceptibilă de către cititorul trăitor în distopia urmuziană a României anilor ’80. „Urmuzianismul” devenise o realitate cotidiană a epocii. Contestatarii Literatura lui Urmuz a avut de înfruntat prejudecata clasicizantă, „monumentalistă” a cantității, conform căreia un scriitor „major” trebuie să scrie mult și să „construiască” o „operă” vastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
texte, unele dintre ele apărute deja, mai ales în format electronic. Cea care a provocat cele mai vii discuții - nu neapărat literare, ci mai ales de „ideologie” - după postarea în revista electronică Respiro este Descompunerea patriei în particule elementare, o distopie cu iz apocaliptic despre România cea de peste nu mulți ani, definitiv pradă politicienilor oneroși, afaceriștilor dubioși și teroriștilor revizioniști (textul datorează destul atmosferei publice de după neașteptatul succes al României Mari în alegerile din 2000). De altfel, o trăsătură specifică acestui
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
ci în primul rând pentru că vorbesc, cu o sinceritate curajoasă și tulburătoare, despre felul în care identitatea de gen poate implica o serie de experiențe ce nuanțează, până la o crudă transparență, identitatea politică și socială a individului captiv într-o distopie ce acum poate părea ficțională. "Dilema", anul V, 10 noiembrie 2008 Banatul, de aproape și de departe Despre Banat s-a scris și se scrie, implicat sau distant - lucid, în termenii beneficiilor multiculturalismului, dialogului între etnii și culturi, coabitării fericite
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la Lune ⁄ De la Pământ la Lună (1865)16 sau fascinația științei, ca în Voyage au centre de la Terre ⁄ O călătorie spre centrul Pământului (1864)17. În contrapartida acestei atitudini optimiste față de consecințele progresului tehnic, secolul despre care vorbim inventează și distopia*, sau contrautopia, îndeosebi prin Le Monde tel qu'il sera ⁄ Lumea așa cum va fi (1856) a lui Émile Souvestre, care inaugurează o direcție narativă nouă pentru imaginarul viitorului. Într-o distopie, autorul își imaginează că utopia colectivistă, de tipul aceleia
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
consecințele progresului tehnic, secolul despre care vorbim inventează și distopia*, sau contrautopia, îndeosebi prin Le Monde tel qu'il sera ⁄ Lumea așa cum va fi (1856) a lui Émile Souvestre, care inaugurează o direcție narativă nouă pentru imaginarul viitorului. Într-o distopie, autorul își imaginează că utopia colectivistă, de tipul aceleia a lui More, a fost realizată grație industrializării. Astfel distopia subliniază, la modul grotesc sau tragic, catastrofele care rezultă de aici pentru individul a cărui libertate este, în atari condiții, prezentată
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]