619 matches
-
a lor. Pe primul loc se situează profeția. Aceasta, pentru că relația om divinitate este una directă, neprovocată. Urmează clarviziunea, cea care îmbină cunoașterea teoretică și cea practică, pe fondul unor predispoziții și experiențe interioare Urmează apoi practica ghicitului ca act divinatoriu. Ea cultivă în mod deosebit componenta practică, experimentală și provocată, neexcluzând totuși cunoașterea teoretică. În ceea ce ne privește, vom fi consecvenți cu noi înșine și vom păstra aceste distincții pe tot parcursul demersului nostru. Confuziile care se produc mai ales
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în ochii publicului. Or, în cele mai multe cazuri, aceste confuzii se cultivă prin cele mai diverse mijloace publicitare (presă, radio, TV, internet sau simple anunțuri publicitare). Cu această ocazie putem aduce câteva lămuriri și asupra altor termeni uzitați în inventarul practicii divinatorii, precizându-le înțelesurile cu care vor fi folosiți în lucrare. 1.2.4. Auguratul Augurul și auguratul sunt noțiuni ce desemnează anumite practici de interpretare a semnelor divine, mai cu seamă cele care au ca obiect principal de observație păsările
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
aspectul practic ce înglobează în sine experimentul și experiența. Joachim Wach crede, de exemplu, că practica și experimentalul se dezvoltă numai în cazul auguratului. În realitate, nu se poate vorbi de o separare totală a celor trei dimensiuni ale actului divinatoriu, ci, mai curând, de proporții diferite ale prezenței lor. Deși se apropie foarte mult de ceea ce am numi "ghicit" (uneori termenii se și confundă), auguratul este o tehnică de sine stătătoare, dezvoltată în vechiul Imperiu Roman. 1.2.5. Astrologia
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de termeni cu care operează divinația se integrează într-un travaliu de clarificare a nuanțelor lor. Deși suntem departe de a fi încheiat acest efort de lămurire, putem avea totuși o imagine de ansamblu asupra diversității, amplorii și complexității fenomenului divinatoriu. Trecând de la o conotație pozitivă la una negativă și apoi în zona experimentalului și a divertismentului, divinația tinde, în zilele noastre, să-și releve simultan diverse fațete. Ea este percepută ca har, ca simplă practică, ca o profesie din care
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
percepută ca har, ca simplă practică, ca o profesie din care poți scoate un profit, dar și ca hobby, șarlatanie, curiozitate sau ca un semn al elevării spirituale. Datele cercetării noastre de teren demonstrează că publicul privește cu interes fenomenul divinatoriu. Deși în cazul unor întrebări subiecții sunt ezitanți sau refuză să răspundă, atunci când sunt invitați să facă aprecieri au păreri ferme, bine conturate. Întrebați ce cred despre unele practici populare de divinație meteorolgică sau maritală, 38% dintre subiecți cred că
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
din curiozitate. La acest capitol, cele mai multe declarații sunt reținute și atestă o atitudine destul de prudentă și evazivă față de fenomenul cercetat. Cum putem înțelege atunci proliferarea fenomenului și declarațiile destul de optimiste ale persoanelor care practică divinația? Raymond Bloch explica multitudinea practicilor divinatorii din Antichitate prin "nevoia profundă și constantă a ființei umane de a-și depăși limitele, de a ști cât mai mult"24. Această definiție este perfect valabilă și astăzi. Mai mult chiar, am putea completa cu faptul că, dincolo de cunoaștere
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sau știința mantică înseamnă "pătrunderea gândului divin de către inteligența umană în afara considerațiilor obișnuite ale științei: o cunoaștere de natură deosebită dar întotdeauna obținută printr-o revelație supranaturală cu sau fără ajutorul raționamentului"25. Dincolo de foarte multe speculații seducătoare privind practicile divinatorii, merită să fie analizate rolul și funcțiile pe care ele le pot dobândi în mediul social. Situându-se la granița dintre sacru și profan, dintre supranatural și natural, divinația angajează și pune în mișcare diverse energii. Este prilejul unor inepuizabile
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
diverse energii. Este prilejul unor inepuizabile dispute și discuții filosofice, teologice. Este, totodată, un inepuizabil teren de cercetare pentru antropolog, etnolog, istoric etc. Legătura sa cu societatea este întreținută de ideile pe care le vehiculează, dar și de consecințele actului divinatoriu în sine. Nu mai este nici un secret faptul că actul decriptării și profetizării evenimentelor contribuie la nașterea legendelor mitologice și la crearea unui univers fantastic. Circulă, în acest sens, o multitudine de legende și povestiri populare care vin să întregească
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
se adeverească de fiecare dată și nici nu poate face față necazurilor și nevoilor" (G.A., Ciortești, Iași, 78 ani). O altă dimensiune socială a divinației vine din capacitatea acesteia de a intensifica nevoia de supranatural. Pe măsură ce se diversifică, practica divinatorie poate fi accesată de către oricine. În ciuda așteptărilor, arta prezicerii nu acționează asemenea unui panaceu care potolește curiozitatea umană, ci, din contra, o sporește. Pentru unii, ea creează dependență. În foarte multe interviuri se afirmă că există o clientelă constantă care
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
charismatici reușesc să schimbe cursul istoriei. Să ne gândim că mai toate marile religii sunt profetice. Impactul lor asupra evoluției vieții sociale nu mai este de mult un secret pentru cercetările din domeniu. În cele ce urmează vom urmări fenomenul divinatoriu în diverse ipostaze istorico-sociale și culturale. Încercăm astfel să-i aproximăm cât mai corect dimensiunile sociale și simbolice. 2.1. Divinația în șamanism În ritualurile șamanice, practicarea divinației avea un rol consultativ și terapeutic. În timpul extazului, șamanul fie coboară în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
are scăpare sau nu; dacă membrii tribului vor avea sau nu succes la vânătoare; dacă vor reuși să-și procure hrana etc. William Park publica în 1950 la Paris povestea unui șaman. Ea devine un exemplu ilustrativ al prezenței actului divinatoriu: "la cincizeci de ani el hotărăște să devină "medic". Intră într-o peșteră și începe să se roage. "Tribul meu este bolnav și vreau să-l fac sănătos etc." Se străduiește să adoarmă dar este mereu trezit de zgomote stranii
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
se transformă în mesager al Ființei Supreme. Înseși locul și "poziția socială" ale celui ce reușește aceste performanțe (șamanul, preotul, vraciul) sunt cu totul deosebite: devine un fel de lider al tribului. 2.2. Divinația în Antichitate În Antichitate, arta divinatorie avea un dublu ecou: pe de o parte, putem vorbi de dimensiunea teoretică, intelectuală, dacă avem în atenție disputele filosofice pe această temă. Pe de altă parte, sub aspect practic, divinația a atins cote nebănuite prin varietatea formelor utilizate la
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
filosofice pe această temă. Pe de altă parte, sub aspect practic, divinația a atins cote nebănuite prin varietatea formelor utilizate la scară mare. Disputele teoretice pot fi și o consecință a locului important pe care ajunsese să-l dețină practica divinatorie în societatea antică. Relația om zeu, înțeleasă din perspectiva (im)posibilității realizării unei comunicări între aceștia, a preocupat lumea filosofică a vremii. Problema nu era nici simplă, nici banală. De pildă, Platon afirma că "zeii există, ei sînt preocupați de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
divinației, în orice împrejurare, n-ar fi decât expresia unei societăți care suferă din punct de vedere material și moral. Acest punct de vedere nu este însă împărtășit de Aristotel, filosof ce se situează printre cei care acordă credit practicilor divinatorii. El vede în aceasta mai degrabă o "filosofie a contemplării", o "știință a viziunii spirituale". Nu întâmplător Apollo își sfătuia adoratorii să se cunoască pe sine (gnóthi seautón). El știa bine că oamenii, descoperindu-l pe Zeu în adâncurile ființei
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a contemplării", o "știință a viziunii spirituale". Nu întâmplător Apollo își sfătuia adoratorii să se cunoască pe sine (gnóthi seautón). El știa bine că oamenii, descoperindu-l pe Zeu în adâncurile ființei lor, îi recunoșteau astfel existența. În consecință, arta divinatorie n-ar fi decât o recunoaștere indirectă a existenței unei Divinități Supreme. Nu am căuta să avem acces la un anumit gen de cunoaștere ce are ca sursă însăși divinitatea dacă nu am recunoaște însăși existența și puterea acesteia. Divinația
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ca sursă însăși divinitatea dacă nu am recunoaște însăși existența și puterea acesteia. Divinația este, așadar, un argument viu al existenței credinței, din toate locurile și timpurile, într-o divinitate ce creează întregul univers. În general, în Antichitatea greacă practicile divinatorii se bucurau de suportul filosofic al teoriilor stoice și neoplatoniciene. În esență, acestea se sprijineau pe ideea unei simpatii universale (sympátheia la stoici), a unei armonii universale care face ca lucrurile să interrelaționeze în mod natural. Reprezentanții Noii Academii vor
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
are o implicație profundă în ființarea universului" iar "religia romană nu este o mistificare, ci un sistem de simboluri care transfigurau secretele universului, iar rolul ei în viața civică este unul fundamental"35. Haruspiciile romane, auguratul, dar și alte practici divinatorii, ca expresie a unei relații directe cu divinitatea, contribuie la îmbogățirea și nuanțarea acestui "sistem de simboluri". Principiul care stătea la baza consultării prezicătorilor în Antichitate era organizarea și armonizarea vieții sociale cu voința divină. Scopul, probabil, era crearea unei
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
existența divinației" (II,13). Există, așadar, o reciprocitate între zei și divinație. Prezența uneia o determină pe cealaltă. În cele două societăți reprezentative ale Antichității, lumea greacă și cea romană, frecventarea asiduă a nenumăratelor oracole, practicarea diverselor tehnici și metode divinatorii aveau să provoace și să întrețină dispute filosofico-teoretice pe marginea existenței fenomenului divinatoriu. Deseori erau invocate fapte concrete, iar unele exemple sunt extrem de grăitoare în acest sens. Cicero îl invocă în bine-cunoscuta sa lucrare Despre divinație pe Romulus, întemeietorul Romei
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
uneia o determină pe cealaltă. În cele două societăți reprezentative ale Antichității, lumea greacă și cea romană, frecventarea asiduă a nenumăratelor oracole, practicarea diverselor tehnici și metode divinatorii aveau să provoace și să întrețină dispute filosofico-teoretice pe marginea existenței fenomenului divinatoriu. Deseori erau invocate fapte concrete, iar unele exemple sunt extrem de grăitoare în acest sens. Cicero îl invocă în bine-cunoscuta sa lucrare Despre divinație pe Romulus, întemeietorul Romei. Acesta s-a servit de lituus, "simbol emblematic al puterii augurale, (...) pentru a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
trece fluviul Halys, o mare putere va fi înfrântă". Deznodământul a fost unul nefericit pentru Cresos, care a fost înfrânt, iar statul său a fost anexat regatului persan. Deseori, la fel ca în acest exemplu, răspunsurile obținute prin diverse tehnici divinatorii (oraculare sau de altă natură) oferă răspunsuri ambigue și imprecise, fapt ce lasă loc interpretărilor și speculațiilor, motiv pentru care o anumită prezicere poate fi socotită de unii un eșec, iar de către alții o veritabilă reușită. Aceasta nu i-a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de adevărul profețiilor sale"36. Indiferent de veridicitatea predicțiilor făcute, ceea ce merită să fie reținut este că acestea au călăuzit și influențat destinele personale ale regilor, dar și ale popoarelor pe care aceștia le-au condus. În aceste condiții, arta divinatorie depășește cu mult cadrele unei cunoașteri teoretice. Lecturând Despre divinație ne putem da seama de amploarea acestui fenomen. Aici sunt inventariate o serie de momente de maxim interes pentru istoria lumii (consultarea oracolului delfic cu ocazia expedițiilor întreprinse de Alexandru
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
că spusele interpretului au fost adevărate. Hotărât lucru, în lumea antică arta divinației era la mare preț. Ea era cea la care apelau în egală măsură regii și oamenii simpli, învățații și ignoranții. În funcție de spațiul unde s-a practicat, arta divinatorie a cunoscut o tipologie variată. Cu siguranță, acest fapt se datorează și interesului crescut al celor care solicitau astfel de servicii. Mai mult, scrierile antice referitoare la divinație constituie pentru cercetările moderne puncte de reper în analiza acestui fenomen. Păstrând
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
din importanță, fiind practicată cu mare succes la publicul mai mult sau mai puțin cultivat. Totuși, arareori ea apare aici ca o practică distinctă, separată de magie și vrăjitorie. De regulă, magii, vracii și vrăjitoarele erau și cunoscători ai artei divinatorii. De pildă, înainte de a purcede la un ritual magic anume, se consultau astrele. Din acest motiv vom încerca să nu tratăm fenomenul divinatoriu al Evului Mediu despărțit de contextul în care s-a dezvoltat și a funcționat. Într-un studiu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
distinctă, separată de magie și vrăjitorie. De regulă, magii, vracii și vrăjitoarele erau și cunoscători ai artei divinatorii. De pildă, înainte de a purcede la un ritual magic anume, se consultau astrele. Din acest motiv vom încerca să nu tratăm fenomenul divinatoriu al Evului Mediu despărțit de contextul în care s-a dezvoltat și a funcționat. Într-un studiu dedicat magiei și vrăjitoriei în Europa medievală 39, Richard Kieckhefer remarcă, pe lângă o anume normalitate (cel puțin în perioada medievală de început și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în Evul Mediu, deși au existat numeroase opinii privind magia, niciodată nu s-a pus sub semnul întrebării existența ei. Ea reprezenta un fapt real de a cărui putere ocultă nu se mai îndoia nimeni. În această perioadă întâlnim practici divinatorii asociate cu diverse ritualuri magice și vrăjitorești pe tot cuprinsul Europei. Ele au însă accente specifice spațiului socio-cultural din care provin, fiind tributare acelor mitologii și fantasme care definesc imaginarul colectiv al diferitelor spații sociale. Putem spune, parafrazându-l pe
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]