3,330 matches
-
mult decât trebuie, mâna prefăcut neputincioasă pentru a încheia nasturii neglijeului, buza inferioară ușor tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion fin, lividitatea evidențiată de un fond de ten din clasa atracției fatale, tocmai pentru a-i divulga victimizarea implacabilă de Vetă în pragul colapsului amoros, răsturnând astfel, prin acest final tautologic prin excelență, sistemul de valori în care suspansul adăugat ca suport în acest thriller unde criminalul devenea victimă, iar victima, terminator și trasându-se astfel linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai mult. La ce-i folosea? Întrebare de o crasă inutilitate care frizează prostia! La gard, la propriul ei gard de apărare! Și la deschiderea largă a porților atent încuiate, a gardurilor oamenilor. A spulberării măștilor. Mioara vedea, dar nu divulga secretul. Ca să vadă continuarea acestui film cu episoade infinite, în care actorii erau mereu alții. Sau aceiași? Cale de întoarcere nu mai era. Era mai liberă decât lumea întreagă, dar acel cineva din interior îi șoptea că gustul libertății poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era seacă și urâtă, i-am suprapus închipuirea. Și ce zână se făcu! Ce stea! Feminină 100%, de calitatea indestructibilă a iubirii nemuritoare. Cu asemenea haină merita să mă laud la braț cu ea prin lume. Nășteam invidii și gelozii. Divulgam ciudatul, inefabilul îl scoteam din obscurantism în cea mai luminoasă renaștere. Obraznică prin expunere, îndrăzneață prin comportament. Altfel, n-aș fi colaborat cu lumea. Și n-aș fi trecut încântător prin vremea searbădă a tinereții. Și deși capul iubitei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de poftă, de dezgust și cei doi luau atitudine, sfidând toate privirile prin îmbrățișări mai fierbinți și mângâieri mai dulci. Singurul lucru pe care Hugo n-a reușit să-l picteze vreodată a fost secretul! Nu putea și pace! Îl divulga fie prin crochiu, de unde orice profan putea ghici substanța ascunsă, fie prin abstractizarea ideii, ușor decodificată de tractoriștii cu 7 clase plus 3 profesionale. Adică nu avea priceperea acelor confrați într-ale meseriei de a mușamaliza, de a îmbrăca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asemenea lucruri. Râse. Mă întrebai dacă nu cumva exageram. Reluă: -Meseria dumneavoastră nu e de invidiat. Secrete avem cu toții. Însă noi, cel puțin, suntem stăpâni pe ele. Noi alegem ce să trecem sub tăcere. Și ne rezervăm dreptul de a divulga ce vrem și cui vrem. În ceea ce te privește, asta nu depinde de dumneata. Îmi închipui că uneori deții informații al căror caracter crucial îți scapă. Și trebuie să-ți riști viața pentru a transmite și a ascunde lucruri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
constituit o expoziție de Patrick Guns intitulată My Last Meals. La prima vedere, corespundea ideii pe care o aveam despre arta contemporană: fotografii cam nasoale cu comentarii lipsite de interes. Iar apoi Sigrid mi-a explicat. Website-ul unei închisori texane divulga ultimele feluri de mâncare pe care le ceruseră condamnații la moarte în ajunul execuției. Intenția cinică a patronilor era de a lua peste picior ultimele vise alimentare ale acestor mari criminali ale căror meniuri erau care mai de care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Revelion, cum îi spun ei, articolașul l-a scris doar ca să-și facă norma, o mică fușereală, se simte de la o poștă. — Ziarele astea o să valoreze aur curat peste cîțiva ani, mi-a spus, însă nu a vrut să-mi divulge nici în ruptul capului cum l-a convins pe Poștaș să i le dea, zice Roja, lăsînd să-i iasă pe nas un firicel de fum. — Avea metodele lui, zice Tîrnăcop, important e că a pus mîna pe ele. Spuneți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deștepții, pe rebelii fără cauză. — Arta e artă, spune Regizorașul, dacă nici prin artă nu ieși din tiparele strîmte ale societății, atunci cum altfel s-o faci? încerc să trăiesc fiecare secundă prin artă, spune. — Promite-mi că n-o să divulgi nimănui ce-am discutat acum, pînă n-o să se răcească totul, nu vreau să mă trezesc pe cap cu cine știe cine, e de-ajuns să scapi o vorbuliță și totul se duce de rîpă, îl atenționează. — Drept cine mă crezi? Aș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și ce dacă e mai bătrîioară decît el, cîțiva ani nu sînt un capăt de țară, doi oameni care au pus la cale o revoluție împreună trebuie să rămînă împreună și pe mai departe, să știi că ea mi-a divulgat totul. Încercam acuma doar să te prind cu mîța n sac, despre ce vorbești? Știam că aveai contacte, trecea unul să te informeze săptămînal, nu era nici o noutate, erau controalele obișnuite venite de sus, de unde altundeva să fi fost? zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
anunț... verdicte, dau note, pun concluzii. Punerea în scen... a competenței lor universale și infailibile - „moderatorul” întreab... timid, ei r...spund f...r... drept de apel, catedratic și cu aer de eminent... cenușie - simbolizeaz... prestigiul acestui rol social, dup... cum divulg... profundă nevoie popular... de sens, dorința de a st...punge opacitatea prezentului și chiar pe cea a viitorului. Sfincși, Pythii și Mafalde ai lumii noastre în derut..., ei sunt simultan vorb...reți ca niște înțelepți de cafenea și misterioși ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
sâni zglobii sub ie.“ Păcat că sub ie / Nu-i și poezie. O baie de banalitate Dorin Almășan, autorul volumului de versuri Sinuciderea se mai amână (Grinta, Cluj-Napoca, 2006), se află într-o situație fără ieșire. Când scrie simplu, își divulgă banalitatea modului de a gândi: „Uneori gândesc așa: / decât singur într-un paradis / parcă aș prefera / un infern alături de cei / pe care îi iubesc / și mă iubesc. Dacă ar dori-o / și ei. E adevărat, / doar uneori gândesc așa.“ (Oare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în cap cu satârul“ etc. S-ar putea ca autorul să-și facă iluzia că prin astfel de trivialități conferă autenticitate prozei sale. Se înșală. În realitate, nu reușește decât să-și piardă creditul de care se bucura în fața cititorilor, divulgându-și imaturitatea intelectuală și lipsa de bun-gust, atât de bine ascunse până acum. Un roman cacofonic În replică la arhaicii psalmi, Bică N. Căciuleanu a inventat plasmii. Ca și psalmii, plasmii sunt numerotați. Spre deosebire însă de psalmi, care impresionează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fiindcă încă nu a găsit un corp convenabil) și că din când în când îl interpelează pe Aurel Constantinescu-Severin, în care locuiește spiritul lui Ion Creangă. Autorul cărții se consideră un ales, dar paginile referitoare la viața lui intimă îi divulgă înclinația către vulgaritate: „Am rugat-o [pe o preoteasă văduvă, n. n.] să mi mai aducă un păhărel de țuică, timp în care eu am întors tabloul cu fața la perete ca să scap de privirea preotului. Biata femeie nu s-a prins de ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
alți ziariști, în alte țări) dacă utilizatorul ei ar da dovadă de mai mult umor, transformând totul într-o parodie spumoasă, sau dacă ar pune în circulație, ca din greșeală, informații senzaționale, pe care personalitățile în cauză nu le-ar divulga pentru nimic în lume. Mircea M. Ionescu nu strălucește însă prin umor (deși nu ezită să facă mereu glume, în stil popular) și nici nu deține cine știe ce secrete pe care să le aducă la cunoștința opiniei publice prin intermediul unor dialoguri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
consideră exilat (deși vine frecvent în România), a publicat trei romane fără valoare literară: Aruncă pâinea ta pe ape, 1994, Imposibila reîntoarcere, 1996, Dosarul cu bârfe, 2000. Toate sunt de o locvacitate plictisitoare și de un aplomb al banalității care divulgă amatorismul. Simțind, probabil, că prea puțini cititori se pasionează de cărțile lui, Gabriel Pleșea își încearcă din nou norocul, de data aceasta cu un roman „pseudo-polițist“, de fapt, cu un roman polițist de mâna a doua: Destine întortocheate (Vestala, București
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cuvântări ocazionale - sau de a le transcrie de pe benzi magnetice - și de a compune din ele un volum este neinspirată. Discursurile de acest fel sunt destinate unui moment festiv și se evaporă odată cu el. Publicate într-o carte, ele își divulgă într-un mod dezamăgitor lipsa de spirit critic, grandilocvența, caracterul encomiastic. La Librăria Centrală din Călărași, în fața câtorva prieteni și cunoscuți cuceriți de gândul că după lansare vor fi tratați cu șampanie și pișcoturi, poți să spui că o carte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
parcă făcea calcule, parcă pândea; cu ochii închiși, maiorul veghea mai limpede turma; așa proceda tataia când gândea afaceri, așa lega ideile cel mai bine închidea ochii; se ferea să nu-i fie citite cifrele pe retină, să nu-i divulge cineva planul, să nu-i descopere dușmanul poporului intenția civică. Când era sigur de reușită, ridica pleoapele, brusc, a iluminare; satisfăcut, afișa un rânjet dominant, apoi își freca mâinile plin de sine. Hei, deschide ochii, tataie! Deschide ochii, mâine avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cuvîntul dat] Preceptorul tiranilor îndrăznește să susțină că principii au voie să înșele lumea, prin disimulare. De aici vreau să încep a-l combate. Se știe cît este lumea de curioasă; e un animal care vede tot, aude tot și divulgă tot ce a văzut și auzit. Cînd curiozitatea acestui public examinează comportarea oamenilor de rînd, aceasta este pentru a omorî timpul și pentru amuzament; cînd, însă, îl judecă pe suveran, aceasta este în propriul interes. De aceea principii sînt expuși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dar nu am găsit nimic pe hartă. Nu am nici un cunoscut în Arbore, cunosc doar un nume dintr-o scrisoare de demult, o scrisoare primită de tatăl meu cu jumătate de secol în urmă. Un nume ? Poate, dacă mi-l divulgați, voi constata că îl cunosc. Sunt învățător în sat, l-am urmat pe tata așa cum își dorea el și nu cred să fie vreun nume în Arbore care să îmi fie străin. Ovidiu Frunză, acesta era numele camaradului de prizonierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
I-om adormi noi pi rusnaci cu niște șnaps dacă n-or hi dormind buștean de-amu." În încăperea scundă e cald, miroase a fum și a cartofi copți. De altfel, cojile carbonizate, puse într-un castron pe masa scundă, divulgă conținutul cinei lui Petrică din seara de duminică. Dora scotocește în poșetă, scoate un pix, rupe o foaie dintr-un carnețel. Ar vrea să îi scrie câteva cuvinte lui Victor, să îl liniștească, să îl asigure că este în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Manole! Așa-i, așa-i, a pus capăt discuției acesta și a simulat somnul. Bătut de gânduri, a ascultat în liniște suflarea și apoi, de la o vreme, sforăitul femeii, chibzuind în toate felurile cum să procedeze pentru a nu-și divulga marea suferință despre care doctorul Weich de la Cernăuți i-a spus că n-are vindecare. Noroc mare, mare noroc că cei cinci copii sunt deja bine rânduiți cu toții pe la casele lor. Când și-a dat seama că a slobozit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în 1960, peste Coasta de Est a Americii și a făcut pagube de miliarde de dolari, bașca 364 de victime omenești. Asta e Donna Mona, cu doi de n, ca să se știe, iar eu, gazdă civilizată, cum mă știți, nu divulgam secretul acesta o mie de ani, dacă nu îndrăznea să-mi trântească ușa, fără nicio vorbă, după ce i-am spus un adevăr pe care-l știa toată lumea..." În ziua aceea am priceput de ce unii sunt de-a dreptul fericiți după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în Cina cea de Taină îmi va aduce numai bucurii. De pildă, după ce-am plecat din Little Cayman, către Londra, la o expoziție, am aflat că m-a căutat din nou șeicul, șeiciorul, mă rog. Am lăsat vorbă să divulge locul unde mă poate găsi: în Cina cea de Taină. Sper să nu mă găsească prea repede. O fi el licențiat de Cambridge, dar nu cred c-o să nimerească, din prima, în sala de mese a bisericii Santa Maria delle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu-mi displace de el. Nu vorbesc, mi-e lene (lenea e cucoană mare) Șăgalnic șade lângă mine. Și stăm așa până când el își termină lucrul pe care l-a început în acea zi. Îi promit că nu-i voi divulga identitatea. El își scoate masca și mi-o dă. Eu o zvârl pe fereastra mașinii care mă aduce înapoi. Și mă sărută lung, dulce, pasional. Vine din când în când să mă vadă . Și mie îmi fac plăcere aceste întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de ambiții modelatoare, înregistrator pasiv al priveliștilor (selectate), moleșit de senzualitatea intrată astfel în joc. Ideile explicite, impulsurile analitice, cu atît mai puțin cele insurgente, par a nu-și găsi loc într-o atare producție vegetativă a cărei finalitate se divulgă a fi nesațiul contemplației. E o introvertire ce se bucură de propria-i umoare, a cărei manifestare predilectă e caligrafia și a cărei limită de expansiune e ironia, jocul umoresc. În felul acesta ni se recomandă Emil Brumaru, căruia i-
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]