312 matches
-
cartea pare să sufere de această boală logopedică autoindusă. După ani de experimentalism și de (cum i s-a spus) mizerabilism, Hutopila întoarce poezia la limbaj. La stil. La formă. Nu în sensul c-ar fi un estet. Nici gând. Dizarmonia se arată a fi singura lui preocupare constantă: „muiam ciucălău-n motorină s-aprindem focul/ aduceam de toate cu remorca/ grâul ne încolțea în urechi/ mâncam hultoane grase până vomam și sufletul din noi/ ne pârlea un soare ca de pe stemă
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
Stăniloae menționează că e foarte greu de distins concret între latura lor de păcat și cea de urmare a păcatului. Judecata greșită a minții și lipsa de tărie a voinții sunt susținute de cele mai multe ori de o patimă; simțualitatea și dizarmonia cu natura, la fel. Deci trebuie să le socotim nu numai urmări ale păcatului strămoșesc, slăbiciuni intrinsece ale naturii pure, rămasă prin căderea lui Adam fără har, ca urmări ale unor atitudini păcătoase ale protopărinților sau ale noastre din trecut
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
forum), puștanii (,puștani cocliți", fanclub.ro), mîrlanii (,mârlani cocliți", visualart.ro/forum), papagalii (,papagali cocliți că ține, care aruncă numai cuvinte fără rost", ziua.ro) etc. Evident, asocierile nu urmează vreo logică a legăturii semantice, ci doar eficacitatea (sporită de dizarmonia fonetica) a insultei.
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
simt bine în ambianțele propuse de tinerii directori de scenă, dar cele mai bune montări sunt unite printr-o anume încrâncenare comună, o dorință acută de a spune că trăim într-o lume rea, bolnavă din cauza nesimțirii, a surzeniei, a dizarmoniei create de vocile discordante ale singurătăților. într-o ordine a importanței în semnalarea fenomenului ar trebui spus că mult discutata, pe tonuri plângăcioase, problemă a dramaturgiei originale își găsește o rezolvare firească când materialul dramatic e integrat în semnele de
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
Interesant e că examinînd filosofia lui Blaga însuși, Noica o situează în aceeași descendență "naturală" și "nefilosofică" de care a fost vorba mai sus.) Culturile minore sînt "naturale" și "eterne", au nostalgia neschimbării și a anonimatului, boicotînd istoria, evoluția, individualismul, dizarmoniile și excesele. Așa ar fi cultura română. Culturile majore sînt nefirești, istorice, utopiste, progresiste, individualiste, tensionate și excesive. După părerea lui Noica problema aceasta (fie în termenii săi, fie în aceia ai lui Blaga) e sortită a rămîne nesoluționată și
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
altfel zis "o voluptate să zburzi printre propriile-ți manifestări", concomitent "există însă și o scîrbă de forme", atitudinea celor "care se îmbată sorbind cu ochii pitorescul acestei vieți, nestatornicia formelor, incertitudinea liniilor, diversitatea tonurilor, succesiunea încîlcită de armonii și dizarmonii". Care ar fi ieșirea din dilemă? Omul trebuie trecut printr-un purgatoriu, ca să se lecuiască de poftele sale contradictorii, de năzuințele sale confuze, de voluptățile sale mărunte", notează pedagogic Arșavir Acterian, deși tocmai cele din urmă formează frecvent hrana de
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi vine din timbrul strident, de diapazon crăpat, Nietzsche fiind un liric tăios, fără moliciuni de sintaxă și fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția unei continuități
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi vine din timbrul strident, de diapazon crăpat, Nietzsche fiind un liric tăios, fără moliciuni de sintaxă și fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția unei continuități de idei. Opusul
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
înțelegem pînă la capăt experiența altuia, esența ei. Nici intensitatea bucuriei, nici a suferinței. Nici fricile, nici disperările. Sînt situații cînd imaginația recuperează cîte ceva. Cînd poate să fie călăuză spre o lume. Spre ceea ce o alcătuiește, în armonie sau dizarmonie. Oricît am vorbi și am citi despre orbire, despre cei care nu văd sau despre alte afecțiuni, nu facem decît să ne întărim teoriile. Abstracțiunile, de fapt. Nimic concret. Ființa noastră este croită altfel, după alte tipare, după alte repere
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
șterge, pas cu pas, și,-n fine, tace. E ceea ce, -n Les Djinns, făcea Hugo...". „Gratuitatea" unor atari dezlănțuiri de dionisism cultural nu ezită însă a face loc și unor referințe la ambientul epocii. Ochiul autorului e sensibil inclusiv la dizarmoniile din preajmă pe care le comentează sarcastic. Cu plaivazul caricaturistului, d-sa adnotează de exemplu poeziile afișate de o vreme prin tramvaie, resimțindu-le nu altminteri decît o prelungire a imundelor inscripții de pe pereții toaletelor. Dacă lucrurile stau așa, de ce
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
doua și chiar la a treia vedere, Ionel Ciupureanu e un obsedat de incongruențe, de acel dezechilibru ce se ivește și nu ia sfîrșit în raporturile eului cu realul, ca și în interiorul eului însuși. Cuvîntul d-sale de ordine e dizarmonia. Abordarea poetică funcționează aidoma unui malaxor care distruge cu sistem organicitățile. Lucrurile nu se leagă, ci se dezleagă într-o tensiune a absurdului, într-un necurmat joc entropic. Totul e posibil și imposibil în perimetrul acestui discurs rece, a cărui
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
unui titlu, a marelui premiu. Olive este ceva mai mică decât Delia, dar la fel de urâțică și pare să nu aibă nicio șansă așa cum nici din șansa Deliei nu a rămas mare lucru. Și ea trebuie să facă frumos în mijlocul unei dizarmonii generată de luptele de guerilă din familie. Diferența stă în ceea ce desparte spiritul solar, optimist, saligerian, de anything goes al road movie-ului lui Jonathan Dayton și Valerie Faris de cel pesimist, trist, sarcastic al filmului lui Radu Jude. Acolo ochelarista
Sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7276_a_8601]
-
problemă de atitudine istorică. Cavalerii (de ambe sexe...) ai lui '27 strîngeau rîndurile... Rețin, dincolo fronde și marote, prietenia cu Alice Botez, empatie între două intelectuale ,potrivite", mult mai puțin între două femei, tratată de Liana Cozea drept ,foarte nuanțată dizarmonie". }inînd, în alt fel, de aceeași nevoie de-a strînge rîndurile, prieteniile Monicăi Lovinescu sînt o grilă, revizuită periodic, fiindcă dezamăgirile nu lipsesc, așezată peste cultura din țară și din exil. Vag diferită, mai apăsat feminină și mai puțin literară
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
dedublarea până la capăt. Pentru ca nici măcar o moarte tragică să nu perturbe constructul magic al imaginarului de altădată. Prin urmare, o convenție. În cea mai mare parte, stabilă. În Strada nu există semne de punctuație, după cum, în intensitățile copilăriei, nepotrivirile ori dizarmoniile sunt corectate imperceptibil. Numai așa omul complet al copilăriei se poate realiza. Într-o lume în care decorurile sunt identice, strada reprezintă o prelungire - firească, odinioară - a locului de joacă. Mai mult, e însăși viața, niciodată plictisitoare și consumată în
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
și de integrare, autorul care se încumetă la o asemenea muncă adresează mai degrabă o încurajare, un Hello! amical, zâmbitor și empatic, confirmare totodată a faptului - nu lipsit de importanță - că și alte persoane se confruntă cu tot soiul de dizarmonii, adesea similare, și că încearcă la fel de stăruitor, și uneori cu aceeași exasperare neagră să afle soluții. Apoi, dacă cineva are impulsul sincer de a citi o carte care îi vorbește (cel puțin la anumite pagini) despre preocupările sale, nu e
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
nu mă simt atras de personalitățile realizate prin combustia ambiției. Această însușire - altceva decît voința - deturnează omul de la modelul pentru care este programat și îmi pare un zgomot ce acoperă vocile interioare, clădirea de sine pe o schemă, produs al dizarmoniei. Ambiția face din om un contracandidat sie însuși". Simptomatic, atenția scriitorului se îndreaptă frecvent către "umiliții" și "obidiții" vieții literare, către acei autori ori pur și simplu intelectuali ce n-au izbutit a se realiza scriptic, care în aria existenței
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
--- Dizarmonie și renaștere Opera l-a consacrat pe Montale (Genova 1896 - Milano 1981) nu doar ca poet, ci și ca pe un maître à penser, oricum ca pe-un reper estetic și civic în vremuri de restriște. Debutând în deceniul doi
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
-l apere pe poet de obscenitatea masificării invazive și de ipocrizia falselor elite. Mitologia psihoexistenț ială din cărțile de tinerețe anticipă și include aventura metafizică din cărțile de maturitate. Poetul ce realizează condiția de proscris a subiectului sensibil aflat în dizarmonie cu realitatea social-istorică, nu-și refuză totuși o cât de firavă speranță de renaștere: „Credința mea e-atât de mare că mă simt ca pe rug ; firește / cine-o să mă vadă va zice uite un om de cenușă / fără
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
precum, în origine, pămîntul văzut ca o roză răstignită: ŤPămîntul nu era decît/ Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea liniștii uitatť". în filigranul analizelor lui Ilie Constantin se află așadar un ideal al Formei care absoarbe impuritățile și dizarmoniile de tot soiul, le transfigurează în sensul suveran al Lyrei, "ca o suavă lamentație a ființei ce se consumă dăruindu-se lumii". "Lamentație" la fel dăruitoare în versurile proprii ca și în comentariul dedicat versurilor Celuilalt, despre care poetul nostru
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
un factor organic. Nu este afectată acti- Activitatea profesiona- 1. Controlul incomplet al sferelor afectiv-volitionale și instinctive. 2. Nerecunoașterea deficitului structural. 3. Incapacitatea de integrare armonioasă și constantă în mediul social. Descrierea lor se face pe tipuri, având în vedere dizarmonia majoră, dar în practică se întâlnesc de cele mai multe ori aspecte clinice polimorfe, care asociază două sau mai multe trăsături dizarmonice realizând tablouri simptomatologice complexe - tulburări de personalitate mixte (polimorfe). Tipuri de tulburări de personalitate: 1. Tulburare de personalitate paranoica. 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
detaliul esențial și mai ales dominantele posturale, expresia gestuală, adesea decupajul se face anticalofil, subliniind elemente amplificate grotesc. Din acest punct de vedere avem în Imperiul minții un film al unei estetici a repulsivului, prin aducerea în prim-plan a dizarmoniei corporale, a urîțeniei și decrepitudinii. Lipsește de data aceasta sau mai precis se regăsește într-o proporție mai mică o altă temă des frecventată de regizor, tema răului. Deși bîntuită de spectrul unor crime abominabile, Nikki Grace nu "beneficiază" de
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
Pe o ramură înlăuntru, un fruct, ceară verzuie,/ Se coace, se mistuie în răstimpul unei iluminații./ Grădinar încrezător aștepți miresme/ De la moartea răsădită în constelații" (Narcis oglindindu-se în Styx). Satului i se închină un contraimn al divorțului elementelor, al dizarmoniei patetice, al mistuirii în flăcări ce cuprind și tărîmul morților: "Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La căpătîiul mormintelor pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
a acestui oraș aparent placid, liniștitor, însă de fapt tiranic pînă la demență. Asemănarea lasă loc, cu timpul, emergenței unor diferențe doborîtoare pentru Viane. Părul lui Jane este vopsit, melancolia ei leneșă, senzuală e o mască a vulgarității. Ansamblul de dizarmonii perfide conturează muzica bizară, hipnotică a acestei povești învăluitoare, în care pasiunea pentru o femeie uneori vie, uneori moartă, uneori aceeași, uneori exasperant alta e construită cu o senzitivitate extraordinară, care scuză anticipările uneori prea stridente pentru gustul cititorului de
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
o risipă de texte / peisajul luminat rece / e de o candelă // și tu cu inima la vedere / te apropii" (Peisaj). Dar pietatea nu e adîncită. Spațiul simbolist se impregnează în schimb de umori existențialiste, de angoasele unei dezangajări, ale unei dizarmonii tot mai apăsătoare. Are loc așadar un aggiornamento al formulei poetice ce a constituit punctul de pornire. De la ezitare, tergiversare, impulsuri subiectiv-obiective, răsfrîngeri ale unor structuri absconse ce "vibrează în fundaluri" ("un singur gest te-ar feri / de somnolentele spații
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
apelor amniotice și al morții (căci, da, Virginia Woolf și-a pus mai târziu capăt zilelor înecându- se, umplându-și buzunarele cu pietre și înaintând în valuri), ea prilejuiește traducătorului recompunerea unei simfonii de referințe culturale. Sunetele trec dinspre zgomot, dizarmonie, spre împăcare, căci „năvodul e tras tot mai sus”, până la urmă toți suntem aduși la mal: „Ce cântec se aude? De bufniță, de privighetoare, de pitulice? Se aude sirena unui vapor; pe șina tramvaiului se aprind scântei de lumină; copacii
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]