266 matches
-
pe care l-au dat fugarilor. Există apoi, tot la capitolul memoriei rezistenței, mișcările anticomuniste - atâtea câte au fost, unele doar anticeaușiste, dobândind ulterior o coloratură anticomunistă: mișcarea Goma și greva minerilor din 1977, revolta muncitorilor brașoveni din 1987, fenomenul dizidenței din 1970 până în 1989; să nu uităm de țăranii revoltați împotriva colectivizării (1948-1962), despre care la noi se știe foarte puțin, mulți dintre ei fiind aruncați în lagăre și închisori. Ceea ce le explic studenților, iar ei înțeleg și acceptă - este
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
foarte clar în răspunsuri deși strigase din bojogi până atunci. Și cum să nu fie așa dacă avea armata a-14-a în spate și desigur, niște înțelegeri care l au propulsat președinte pe fostul prim secretar. A doua zi a proclamat dizidența, iar referendumul de la Dubăsari a consacrat o. Govorite pa ruski...! Dar a vorbit corect în limba română. Igor Smirnov, liderul de la Dubăsari, un tip de statură medie, cu chelie pe o bucată de cap, cu barbișon și gesticulând foarte energic
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
culturii de falsitate, propagandă și dezinformare prevalente sistemelor comuniste. Cetățenii puteau, fără să se teamă că și-ar mai fi putut pierde viața, libertatea sau cariera, "să trăiască în adevăr". Această sintagmă propusă de Vaclav Havel în anii săi de dizidență poate că și-a pierdut atracția pentru marea masă a populațiilor europene, dar ea nu și-a pierdut nici semnificația și nici valoarea morală. Pentru majoritatea membrilor fostului bloc sovietic din Europa Centrală, un alt succes istoric a fost reprezentat
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
poate fi caracterizată nu doar ca un eveniment ușor de anticipat, dar și ca unul venit cu întârziere. În plus, escaladarea nemulțumirilor populare, manifestate de revoltele muncitorilor și studenților din Iași și Brașov în 1987, ca și înmulțirea actelor de dizidență în rândul intelectualității și chiar a unor veterani ai Partidului Comunist, păreau a sugera sfârșitul iminent al dictaturii ceaușiste și a regimului comunist. Și totuși în anii premergători revoluțiilor din 1989 din Europa Centrală și de Est, majoritatea sovietologilor, deși
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
și spațiale, a unor factori de natură endogenă și exogenă. Szeleny se referea la declinul economiilor socialiste, la criza ideologică manifestată în rândul elitelor comuniste (care erau divizate între reformatorii cu veleități tehnocrato-meritocratice și vechea gardă aservită dogmelor staliniste), la dizidența intelectualilor și a mișcărilor muncitorești și la decizia lui Gorbaciov de a abandona Europa Centrală și de Est. Acest argument poate fi folosit și în cazul României. Diferența este, însă, prevalența factorilor exogeni. În ceea ce privește factorii endogeni, inabilitatea nomenclaturii comuniste de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
de o parte, cei care-și petreceau timpul studiind instituțiile sau rezultatele lor, care discutau cu oamenii politici din acele țări și care credeau că regimurile marxist-leniniste din regiune vor dura la nesfârșit; pe de altă parte, cei care studiau dizidența și opoziția față de aceste regimuri, care vorbeau cu o mulțime de oameni din diferite segmente sociale, inclusiv cu dizidenți, cântăreți de muzică rock, feminiști și preoți și care, de aceea, credeau că acele regimuri erau mult mai vulnerabile decât păreau
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
pe care o va păstra vorbirea curentă). Trebuie însă să amintim chiar aici că nu existau forțe sociale sau politice alternative și coerente susceptibile să preia responsabilitățile schimbărilor, fiindcă odată cu trecerea anilor puterea comunistă reușise să elimine orice embrion de dizidență. Prin urmare, analiza condițiilor care au condus la singularitatea românească impune cercetarea și înțelegerea a ceea ce s-a petrecut în perioada comunistă. Aș reține trei tipuri de efecte legate de faptul că prăbușirea regimului fusese urzită și acaparată de Iliescu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
președinția liberală lui Călin Popescu-Tăriceanu, un om politic talentat, dar care abia acum trebuie să demonstreze calitățile unui șef de partid. Să ținem seama de faptul că PNL nu este chiar un monolit, iar Stolojan a fost deseori confruntat cu dizidențe pe care le-a stăpânit cu marea sa autoritate. Al doilea gol lăsat de plecarea lui Stolojan privește competiția electorală. Programele celor doi protagoniști rămân aceleași. Se schimbă doar distribuția rolurilor. Candidat al Alianței DA a devenit Traian Băsescu, ceea ce
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
era interzis să se tipărească fără permisiunea Marelui Consiliu, iar infractorii erau pedepsiți; au existat arestări, chiar execuții capitale, ca cea a tipografului Nicolas Duchesne, în 1557. Cenzura protestantă nu viza numai lucrările "papistașe". Reforma a trebuit să facă față dizidențelor și să împiedice difuzarea ideilor eretice. Astfel, Hans Hergot, tipograf la Nürenberg, a fost executat la Leipzig, în 1527, pentru că a publicat scrieri anabaptiste. În 1574, sinodul de la Dordrecht lua măsuri împotriva cărților "eretice", în termeni asemănători cu cei ai
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Adler provine din comunitatea profesională a neuropsihiatrilor, deși are în repertoar și o specializare în oftalmologie. A fost entuziasmat de linia investigativă a psihanalizei deschisă de Freud, fără să susțină însă importanța centrală acordată sexualității. A fost motivul principal al dizidenței sale. Prima lucrare, Adler o publică în 1907, cu titlul Inferioritatea organică și răsunetul său psihic. Aici el își declară deja orientarea psihanalitică diferită, o psihanaliză centrată pe individ. În timp ce Freud era centrat pe rolul sexualității în etiologia bolilor nervoase
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
guvern, dar prima ei consecință vizibilă a fost Declarația de Indulgență, pe care Carol al II-lea a publicat-o în 1672, în calitate de șef al Bisericii Anglicane. Declarația era în principiu un act de toleranță care anula pedeapsa penală pentru dizidența religioasă și oferea catolicilor o libertate pe care parlamentul nu era dispus să o accepte. Parlamentarii suspectau deja existența cripto-catolicismului în interiorul casei regale și în cadrul guvernului. În același timp, parlamentul nu putea accepta anularea unui act legislativ prin ordonanță regală
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
hobbism, pentru ideile susținute mai departe. Dacă ar fi publicat [Micile] tratate, Locke ar fi trebuit să răspundă obiecției anglicanilor că numai prin logica Leviathan-ului se putea ajunge la o perspectivă neutră în legătură cu papismul, cu erezia (erastianismul hobbesian) sau cu dizidența (puritană). Despre teoria lui Hobbes se spunea că este contradictorie, prin urmare se putea utiliza chiar logica lui Hobbes pentru a analiza în mod critic doctrina lui Hobbes (erastianismul). În aceasta consta iluzia hobbismului, de care Locke nu era prea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
astfel remediată. Relația intelectualului cu politica duce în acest sens, însă numai după ce va lăsa complet la o parte beția ieftină de cuvinte și va încerca ruptura capitală prin autoreflecție. E calea care utilizează potențialul nostru de devianță, adică de dizidență recunoscută, modul prin care putem depăși acea mereu invocată inerție din Duminica Orbului sau entuziasmul jovial al gratuitei schimbări la față. Puterea corpului și corpul puterii O istorie cu totul insolită s-a petrecut cu corpul uman din antichitate și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
acestei aberații, al lui Virgil Ardeleanu, Rezistența prin cultură datează din aprilie 1991 3. Deci, dintr-o perioadă când fenomenul nu căpătase încă, nici pe departe, dimensiunile actuale. Ele ies bine în evidență și în culegerea de interviuri, rămasă neobservată, Dizidență sau rezistență prin cultură, de Gabriela Rusu-Păsărin (1994), la care am participat cu precizări în sensul de mai sus 4. Culegere semnificativă, în felul său, totuși, pentru întregul echivoc al întrebărilor și răspunsurilor. Ce se dădea cu o mână se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dezinteresată de ceea ce se întâmpla cu poporul român, reacționând doar la încălcări ale prerogativelor ei specifice de grup (scrisoarea celor șapte și a celor optsprezece), nefiind interesată de a acționa pragmatic și eficace, de a combate dictatura, cât de «o dizidență de tip intelectualistă, «de demonstrații intelectualeă, de «un scenariu al dizidenței pseudo-savanteă. în analiza retrospectivă a acestui fenomen va fi greu de stabilit «cât era vorba de orgoliuă și câți dintre dizidenții intelectuali au fost interesați să dea o utilitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
încălcări ale prerogativelor ei specifice de grup (scrisoarea celor șapte și a celor optsprezece), nefiind interesată de a acționa pragmatic și eficace, de a combate dictatura, cât de «o dizidență de tip intelectualistă, «de demonstrații intelectualeă, de «un scenariu al dizidenței pseudo-savanteă. în analiza retrospectivă a acestui fenomen va fi greu de stabilit «cât era vorba de orgoliuă și câți dintre dizidenții intelectuali au fost interesați să dea o utilitate socială gestului lor și cât să trăiască «vanitatea cuvântului (cf. Gabriel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
analiza retrospectivă a acestui fenomen va fi greu de stabilit «cât era vorba de orgoliuă și câți dintre dizidenții intelectuali au fost interesați să dea o utilitate socială gestului lor și cât să trăiască «vanitatea cuvântului (cf. Gabriel Andreescu Filozofia dizidenței) de dizident. Evident, în astfel de condiții, nu mai poate fi vorba de o implicare socială și politică practică, de opoziție directă. Totuși, unele acțiuni indirecte nu foarte multe, într adevăr, dar nici total inexistente, pe care nu le-am
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Vechea pătură politică, nu foarte puternică, a fost repede eliminată. N-a existat la noi, pe de altă parte, nici un centru de rezistență reformist în cadrul sistemului, nici în afară, nici în interiorul P.C.R. Profunda mediocritate a cadrelor sale a împiedicat orice dizidență, așa cum s-a întâmplat în mai toate celelalte partide comuniste din Est. Când Lucrețiu Pătrășcanu și-a permis luxul să gândească și singur, a fost pur și simplu executat. Dictatura P.C.R. s-a instalat deci la noi printr-o adevărată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și la alții. Cu câteva insistențe și obsesii personale în plus. îl preocupă în mod evident (ca și pe noi de altfel) rolul intelectualului. De ce este izolat, iremediabil individualist și deci pulverizat, de ce n-a existat la noi o adevărată dizidență intelectuală? Deci Cine are nevoie de intelectuali? Se pare, nimeni și nu numai în clasa politică. Este deplânsă lipsa opoziției organizate în jurul intelectualului. Bine descrisă este și ambianța sub revoluție: izolarea, timorarea, înghețarea, deruta, concentrarea în proiecte individuale în perioada
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cunoaște la noi din reflexia politică a țărilor foste comuniste. Câte ceva se publică în traduceri, doar în 22, Sfera politicii și, recent, în Polis. Or, numai în acest mod, comparat, se poate explica și defini, între altele, statutul exact al dizidenței și rezistenței românești (câte au fost). Textul respectiv: Mistica numerelor: 1968 și 1989 repune în discuție (prin A. Michnik și alții) mai ales problema foarte acută și controversată și la noi a decomunizării și reconcilierii. în sfârșit, cea mai mare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai direct cu putință. Orientarea unui astfel de personaj nu poate fi deci decât profund conservatoare, reacționară în sensul propriu al cuvântului structural și definitiv antireformistă. El detestă, din instinct de conservare, în primul rând, spiritul critic, orice poziție independentă, dizidența de orice fel, în ordinea ideologică și culturală, pentru a ne menține doar în acest plan al discuției. Contestarea ierarhiei consacrate, a principiilor oficiale, a soluțiilor alternative, creațiile paralele, subversiunea ieșirii din normă fenomen tipic sistemului totalitar îi produc o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
România), in: Dreptatea, 405, 11 iulie 1991. 2 J.-P. Sartre, Situations (Paris, Gallimard, 1948), II, p. 47. 3 Virgil Ardeleanu, Rezistența prin cultură, in: România liberă, 18 aprilie 1991. 4 Adrian Marino, Rezistența prin cultură (interviu), in: Gabriela Rusu-Păsărin, Dizidență sau rezistență prin cultură (Timișoara, 1993), pp. 78-93. 5 Alina Mungiu, România, mod de folosire (București, Ed. Staff, 1994), p. 107. 6 Tema ne-a preocupat îndeaproape: Literatura citadină, in: Cronica, IV, 2, 22 martie 1969; Condiția literaturii citadine, in
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ăsta al lor te face să te simți ambalajul sărăciei înseși - trăire care, cu timpul, se sedimentează tenace, amenințând să-ți devină natură proprie. Pricepi acum de ce eu prefer să nu risc asemenea decepții? Mă declar mulțumită și suprim energic dizidența lăuntrică, așa cum ți-am mai spus. Pe părțile ascunse, oferite doar aleșilor, femeile ar trebui să-și tatueze deviza: "găsește-mă sau pierde-te!" Printre hohote, se hotărâră să-și reia locul în fața gravurii. Ondine propuse: − Uite, mergi încet către
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
românească. Totuși, pe cine și de ce ar fi interesat în acele momente extrem de dure, de radicalizare a unor conștiințe, ce credea cel practicând disidența de la... distanță. Ar fi fost mult mai util ca dl Breban, această față fără chip a dizidenței și rezistenței românești, să ne fi explicat odată și odată cine și de ce îi asigura acel statut de „rezistent” operând pe principiul „izmene pe călător”. În sfârșit, întreb: chiar nu poate Academia Română să organizeze niște cursuri, fie ele și foarte
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
islamiștilor radicali, el a comis tot un fel de paricid. Iar inițierea unei mișcări pentru pace, adică a unei direcții total opuse celei a lui Osama cu toată declarația sa că tatăl lui nu-i terorist -, poate însemna nașterea unei dizidențe serioase în sânul islamiștilor. Care să fi fost cauzele care l-au împins pe Omar spre un asemenea gest? Prima care îmi vine în minte este cea sugerată de celebra zicere "cherchez la femme". Căutați, adică, femeia. Soția lui Omar
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]