58,388 matches
-
o face avocatul său din oficiu, că el e un „personaj atipic”, c-a abordat un „subiect atipic” și-a rezultat, desigur, o „lucrare atipică”. Bine-bine, dar dacă Păunescu e atât de „atipic”, de ce-o fi vrând el să dobândească un grad didactic atât de tipic, cum e doctoratul? E imposibil ca la secretariatul Universității din București să nu fie afișate cerințele privind lucrările de doctorat. Așa se procedează, legal, în orice instituție de învățământ superior. O știu de la propria
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
doar timpul relatării. Așadar: De-a lungul acestor ani, care echivalează cu traversarea unei istorii ce a modificat de cîteva ori fața lumii, experiențele culturale și umane ale Ameliei Pavel s-au structurat în așa fel încît discursul lor literar dobîndește o ordine aproape geometrică. Observînd un fenomen artistic de o extremă versatilitate, a cărui funcție s-a schimbat radical în raport cu evoluțiile istorice și cu interesele ideologice, mișcîndu-se cu egală dezinvoltură pe axa Răsărit-Apus și Nord-Sud, Amelia Pavel a reușit, în pofida
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
măsură către arta de tip tradițional și către experiment, către gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare tendință să-și dobîndească locul legitim în peisajul larg al expresiilor artistice. Ultimul deceniu, singurul în care am trăit cu adevărat liberi după multe alte decenii de frustrări și prizonerat, activitatea sa a fost una de-a dreptul prodigioasă. Publicînd mai bine de cinci
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
trupului era compensată prin amploarea proiectelor, iar sprinteneala pierdută a picioarelor se mutase și ea, în mod legitim, în vioiciunea privirilor și în agilitatea gîndirii. În fața dispariției unui om de cultură de o asemenea autenticitate și vigoare, gîndurile și regretele dobîndesc ele însele, dincolo de orice convenție conjuncturală, o notă gravă care le scoate din stereotip și le mîntuie de banalitate. Așadar, Drum bun, D-nă Amelia Pavel!
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
sînt necunoscute cititorilor consecvenți ai autorului Galeriei cu viță sălbatică. Majoritatea dintre ele au fost publicate în „România literară”, la rubrica Prepeleac, din anul 1989 pînă astăzi. Altele au apărut în „Cotidianul”. Strînse acum laolaltă, toate aceste fragmente aparent disparate dobîndesc o impresionantă coeziune constituindu-se într-o inedită biografie intelectuală a lui Constantin Țoiu. În optzeci de ani de viață Constantin Țoiu a văzut multe, iar testimoniul său asupra vieții scriitoricești din perioada comunistă și din primii ani ai tranziției
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
viață sau livrești care fac cu ochiul prozei, sînt susceptibile să intre în structura unui roman. Uneori autorul se mulțumește să citeze fragmente relevante din alți autori, rolul său fiind acela de a lumina textul respectiv astfel încît el să dobîndească un plus de semnificație. O discuție purtată în anii ’70 cu Alexandru Cazaban (la vremea respectivă în vîrstă de 94 de ani) are valoarea unui arc peste timp, mai ales atunci cînd interlocutorul lui Constantin Țoiu își amintește o întîmplare
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
stau Nichita Stănescu și Leonid Dimov, dar, dincolo de citarea numelui, nici operele lor nu cred că mai spun mare lucru tinerei generații). Nici cei care au avut șansa să publice și după 1990 nu s-au mai bucurat de prestigiul dobîndit în anii comunismului și au ieșit din viața literară instantaneu cu trecerea lor în neființă (Florin Mugur, Mircea Ciobanu, Stefan Bănulescu, Cezar Baltag, Dan Laurențiu, Florența Albu, Petru Creția, Marin Sorescu au dispărut doar de cîțiva ani și toată lumea pare
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
Li Tai-Pe, de la Vega, Perez de Oliva, Régnier și ne oprim la (pre)romantici, cu toate că lista, care ajunge până la tango-uri, abia acum devine interesantă. Dar: „Nu-i mai puțin adevărat că poate deveni, cu timpul, o oarecare vorba goală; că, dobândind statut de topos, ajunge simplu loc comun: poncif al unui exercițiu retoric lesne practicabil, truism pe care poți broda, în liniște, ca la gherghef.” (p. 23) ...anteannuae nives?, partea a doua a acestei incursiuni cu aer de arheologie lirica, se
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
WELT, una din cele mai rîvnite distincții literare în ultima vreme și datorită publicității pe care i-o asigură autorului laureat, i-a revenit scriitorului american Jeffrey Eugenides, pentru romanul Middlesex - istoria unui tînăr care în urma unei mutații genetice, a dobândit caracteristicile fizice ale ambelor sexe. Autorul acestui roman, urcat rapid în fruntea topurilor literare ale anului, are în palmaresul său un Premiu Pulitzer. Hermann Hesse este numele unui premiu acordat atît pentru performanțe literare deja notorii cît și pentru încurajarea
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
înghițit pe toți...” (Moment romantic). Ca printr-un binoclu ce îndepărtează, Petre Stoica percepe viața la un (mic) inteval istoric, circumscrisă de-o „belepocă” suav-melancolică, proiectată în eternitate. E și o epicizare a viziunii sentimentale, personajele și recuzita lor prăfuită dobîndind statutul de metafore sui generis. Parcă asistăm, după cum indică, într-o judicioasă prefață, Cornel Ungureanu, la „o înviere din morți”, la „un bal de fantome”: „Pîlpîie molii/ cuminți, răbdătoare.// Din fotografia iodată/ cavaleristul cu grad de caporal/ privește melancolic/ spre
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
hrăniți cu bâiguielile lui Karl și cu delirurile teoretice ale lui Friedrich. În aceeași logică, la masa tratativelor cu studenții a fost trimisă ex-ministra educației, femeie de-o enormă rezistență pe scaun și briliantă meseriașă la împleticirea minților tinere. Experiența dobândită pe vremea scandalului manualelor alternative (à propos, de ce nu se mai vorbește nimic despre această uriașă operațiune menită să umple pușculița partidului?!) a folosit și acum. Un dribling scurt, un tras cu ochiul, promisiunea că „partidul” va avea grijă de
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
a-si adună într-un ansamblu reflecțiile, probabil în vederea publicării. De pildă, un manuscris cuprinzând cugetări poartă chiar titlul de Aforisme, scris cu cerneală neagră în partea superioară a paginii,. Aș mai sublinia importanța unei afirmații-concluzie a Doinei Lemny, ce dobândește semnificația unei noi perspective asupra "scrierilor" brâncușiene: "Volumul impresionant de note de atelier ne determină să ne întrebăm dacă artistul nu avea intenția să redacteze o autobiografie. Totul pare cu atat mai contradictoriu cu cat Brâncuși nu înceta să repete
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
catalogul expoziției Brâncuși cu titlul The Essence of Things, organizată la Londra și New York în 2004 de Țațe Modern și Muzeul Guggenheim, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la sosirea sculptorului român în capitala Franței, fapt biografic ce a dobândit semnificația debutului unui destin artistic care a marcat artă modernă. Catalogul se constituie într-un adevărat reper exegetic brâncușian, cuprinzând, pe lângă câteva studii de excepție, un util tabel cronologic al vieții și creației sculptorului, cu încadrarea acestora în istoria și
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
de alogen. Străini în România, acești oameni au trăit drama de a fi tratați ca străini și în Germania. În aceste condiții, visul occidentalilor de a-și petrece concediul pe o insulă, departe de sunetul celularului și de forfota metropolei dobîndește, pentru emigrantul de origine germană venit din estul Europei, conotații cinice. }ara în care a trăit înainte de venirea sa în Occident era o insulă în sine (cazul României cu granițele ferecate din vremea lui Nicolae Ceaușescu este cel mai la
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Ion Simuț Gruparea și revista "Echinox" au dobândit o tradiție considerabilă prin continuitate, coerență și prestigiu. Din toamna lui 1968 până astăzi s-au scurs mai mult de 35 de ani de activitate, nu fără tensiuni, rupturi de nivel și reformulări de proiect - unele firești, altele dramatice. Au
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
ne înfățișează un scenariu al luptei cu materia, care nu e decît o sensibilizare a luptei spiritului cu sine însuși, cea dintîi uzurpîndu-l pe cel de-al doilea, azvîrlindu-l în zbuciumul autonegației. Relevant e raportul dintre materie și spirit care dobîndește aci un caracter paradoxal. Pe de o parte, materia e resimțită ca un factor ostil, ca o cloacă a tuturor degradărilor firii umane, pînă la urmă ca o compromitere dacă nu ca o suspendare a vieții. Umilință între umilințe, supremă
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
redimensiona prezența Cetății, de a debloca retina și de a transfera un sit din memorie în actualitate. Atît pentru comunitatea locală, cît și pentru vizitatorii întîmplători sau avizați, Cetatea medievală Cîlnic , datînd din sec. XIII, s-a resocializat și a dobîndit spontan o nouă dinamică. Prin animație, zidurile au devenit transparente, spațiile vide s-au repopulat simbolic, iar împrejurimile retrăiesc, la altă scară, vitalitatea asediului. Patrimoniul static și crepuscular s-a preschimbat instantaneu în fapt de viață și în reper al
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
spațiu interior, iar "viitorul" e doar un pretext pentru o imersiune în trecut. Progresul tehnic pare simptomul involuției morale, mai ales când echipajul recade în atitudinea primitivă de genul "distrugem ce nu înțelegem". Cadrele lungi pentru care Tarkovsky e faimos dobândesc aici o utilitate specifică: ai senzația că echipajul e supravegheat ca șoarecii dintr-un laborator, că pe lângă tine, îi mai observă cineva. Acest dublu voyeurism e esențial pentru dezvoltarea filmului pentru că relevă relația de putere dintre privitor și privit, relație
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident și cu efemeritatea, inconsecvența și derizoriul expresiei coborîte în stradă. Revenit în țară după 1990, printre altele chiar pentru a organiza unul dintre cele mai importante simpozioane de sculptură în lemn de la acea dată, Simpozionul de la Gărâna, Bata
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
poate presupune că informațiile făcute publice sunt reale. Dar cu atât mai puțin ele trebuiau făcute publice. În ce-al de-al doilea, nu are rost să spun ce dignostic poate fi aplicat pompierului care provoacă incendii doar pentru a dobândi o medalie în plus. E vorba, în mod clar, de ieșirea din cadrul funcționării normale a unui serviciu, cu șef cu tot. Mârșăvia gestului timoftian constă în miza pe ambiguitate. Nimeni nu poate fi sigur că un șef de stat cu
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
primul model de luat în considerare, un altul ar putea fi însă și excelentul roman al lui Milo� Crnjanski, Migrațiile), cu accente de tragedie shakespeariană și cu rezolvări ce țin de efectele speciale din cinematografia actuală. Simpaticele personaje ale humuleșteanului dobîndesc la Stelian }urlea grandoare și tragism. Spînul, de exemplu, nu mai este personajul cvasi-caricatural din Creangă, ci un soi de ofițer cinic școlit cu lecturi din Machiavelli, așa cum o demonstrează replicile sale din conversația cu Petru/Harap Alb: Folosești forța
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
anticipatelor e un coșmar, nici pentru UDMR ideea de a reîncepe luptele interne nu e prea atrăgătoare. Să nu uităm că în perioada campaniei echipa Marko s-a găsit la un pas de-a fi eliminată de radicalii din partid. Dobândind o influență la care în urmă cu patru ani nici nu visa, UDMR-ul se vede obligat să fie un element de stabilitate și, orice ar zice dușmanii săi, de fidelitate față de echipa Tăriceanu. Din acest motiv, nu cred că
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
prăbușească. Așadar, singurul om aflat cu adevărat sub presiunea timpului e Traian Băsescu. El are nevoie de rezultate nu doar spectaculoase, ci și imediate. Simpatia populară în creștere ar putea să se evapore încă mai repede decât o va fi dobândit. Presiunea extraordinară asupra lui îl va determina să împingă la limită nu doar prerogativele oficiale și legale, ci și pe cele umane. Nu exclud ivirea unor tensiuni serioase între președinție și guvern, după cum nu exclud nici molipsirea unei bune părți
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
și răul par a se întîlni, a se mixa în pasta unei ininteligibilități din punctul de vedere al intelectului uman, ca și a confuziei afective derivate, pe care instanțele oraculare nu sînt capabile a le limpezi. Așa încît un psalm dobîndește accente recriminatoare: "Zeu al păstorilor și al poeților/ Construindu-ți oracolele/ în măruntaiele păsărilor./ în măruntaiele munților,/ Construind din cuvinte/ Soluții de neînțeles,/ Salvări care-ar trebui mai întîi dezlegate;/ Putere-iertare/ în stare să ucidă șarpele,/ Dar simțindu-se vinovată
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
al relației speciale dintre noi. Care îmi dă siguranță. C.M.: Este Saludos o pledoarie pentru libertatea individuală, pledoarie transpusă în fascinantele călătorii ale lui Sey Mondy? Dacă da, cum putem noi, oamenii reali, prinși în mecanismele sufocante ale societății actuale, dobîndi libertatea individuală? A.E: Sey Mondy este, așa cum se consideră, cel mai liber om de pe planetă. Nu are cheie, la propriu. Nu are un spațiu în care să se încuie. El circulă. Vreme de peste patruzeci de ani. Acumulează doar experiențe
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]