571 matches
-
Pur și simplu, rădăcinoasele sunt antialergice, anti-fungice și fac foarte bine la artrită, atât și nimic mai mult. U-uuu-ahhh...! Bine, seniore, prea bine, gata, calmează-te, nu te mai năpusti și tu așa, din orice fleac. Temperatio! Pace-pace, între două dobitoace. Pe bune! Poftim, mi-am luat botul de-acolo. Și n-am uitat nici de Trimis! Hmm...? Ce spuneai? Va t'en faire foutre! Imprecația îi redeșteaptă Bursucului în minte, proaspăt, terifiantul film nocturn, de-abia încheiat. Iată cum decurseseră
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fac pe muritori, bipezii târșeloși, să fim ceea ce suntem. Așa o fi, nu zic nu, cu o singură rezervă, bătrâne prieten, îi răspunde Poetul, luîndu-l afectuos pe după umeri. Eu... Eu spun că nu vom accepta, totuși, un sfârșit brutal, ca dobitoacele, un sfârșit hotărât la grămadă, de către nu știu cine și de nu știu unde! Am înțeles, acum, de ce ne-am regăsit noi, ăștia, aici și de la ce-am pornit împreună, la drum, mai dinainte. Noi, cei părăsiți, cei osteniți, cei fără de nădejde... Cei mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
parte bat câinii. -Dincotro or bate câinii, încolo mă voi mărita! Credințe, povestiri despre Andrei, strigoi, moroi necurat Andrei a fost un prooroc, om bătrân. Se povestește că a fost pe la războaie . A fost împușcat. Necazuri. Andrei se ține de dobitoace: -Ca să nu înnădească lupii la oi. Se ține după ferirea caselor de duhuri rele, de strigoi și de strigoaice. De la Andrei nu se lucrează: -Îi zi primejdioasă. Atunci două luminițe umblă prin gânjuri (garduri de nuiele), garduri de răzlogi
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească despre plăcere, el recurge la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai În spate, i se transmiseră sub forma unei Îngrijorări crescînde, aparent fără obiect. Era ca și cum i s-ar fi ridicat o ceață de pe creier, ca și cum s-ar fi trezit atunci din somn. — Mamă, unde e Kiki? Întrebă deodată Marychka. — Dobitoaco, pe mine mă Întrebi? răspunse maică-sa. Ce-ai păzit pînă acum? Fără să mai spună o vorbă, Marychka se desprinse din șir și o luă fugă, neștiind precis nici Încotro aleargă, nici cu ce scop. Descria cercuri din ce În ce mai largi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vreme În urmă, ziua și noaptea Își Încurcaseră Între ele culorile și spoiseră cerul cu cenușă. Se lăsase și o liniște fioroasă: păsările zburătoare nu mai voiseră să iasă din cuiburi, cele de prin curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
angajat Într-un duel verbal din care reieșea că multe membre ale familiilor lor din trecut sau din prezent erau curve și bețive, practicau perversiuni sexuale oprite de biserică și de tradiție și implicau În rușinoasele lor Îndeletniciri chiar și dobitoacele de prin curte. Cât despre bărbații din cele două nefericite neamuri, cel mai blând lucru care se putea spune despre ei era că se vădeau niște terchea-berchea neputincioși și bețivani, iar femeile lor odrăsleau cu te miri cine și aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nedemnă și periculoasă. Deși în lumea civilizată s-au făcut pași mari împotriva rasismului, la noi lucrurile nu sunt la fel. O bună parte din noi, este de studiat cât de mare, mai crede că ,,țiganii e oameni, ovreii nu, dobitoace!!!" Aceste vorbe, puse de realizatorii filmului Aferim în gura unui popă ortodox fundamentalist, de secol XIX, ne bântuie încă și ne amintesc de drumul lung pe care îl mai are de parcurs civilizația românească. Pentru că intensitatea acestui fenomen este cu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
viețuiesc decât fiare, șerpi și niște făpturi omenești tot atât de sălbatice și de crude ca și acele lighioane. Pe măsură ce ne depărtăm de ecuator toate se făceau treptat mai blânde; cerul era mai puțin dogorâtor, pământul mai prietenos prin verdeața lui, firea dobitoacelor mai blândă. Mai departe dădură de seminții, orașe și cetăți care făceau neîncetat negoț pe mare și pe uscat, nu numai cu vecinii lor, dar și cu neamurile mai depărtate".Utopia, Editura Mondero, București, 1998, p. 19. 242 Friedrich List
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
invidiez în veci pe indigeni. De groaza «civilizației» îmi închipuisem că trăiesc în pace și seninătate, într-un soi de paradis. În realitate, tremură mult mai mult ca noi. Trăiesc cu o teamă egală, dacă nu mai mare, cu a dobitoacelor” (III, 357). Peste câteva pagini, dezamăgirea ia forme grave: „M-am apucat să citesc cărți despre «sălbatici», despre moravurile și obiceiurile lor. Mi-am pierdut toate iluziile în ceea ce-i privește. Sunt cruzi, neîndurători, odioși. ș...ț Dezgustat de civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Brâncoveanu) se amestecă în rivalitățile pentru tronul Moldovei, susținându-și protejatul, pe Mihai Racoviță (Struțocămila), împotriva Inorogului (autorul) și a Filului (Antioh Cantemir). Dependența de Cetatea Epithimiei (Constantinopolul, devenit Istanbulul turcesc, unde se află Curtea Sultanului), desfășurările retorice din divanul „dobitoacelor” de la Arnăut-Chioi, revolta „muștelor” (a țăranilor) împotriva jafului boieresc, luptele pentru putere compun tabloul sumbru, de „roman social-istoric”, bântuit de un rău moral a cărui imagine se realizează în jocul estetic al glisării baroce între gustul grotescului și al șarjei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
snoavă), „citate” paremiologice, pe de o parte și, de cealaltă, notele grave, de „eleghii căielnice și trăghicești”, pe teme ale soartei omenești, dar și ale conștiinței unui destin istoric. Dincolo de - și chiar prin - ludicul literar al „spectacolului” de măști alegorice (dobitoace, păsări, „himere” hibride, grotești), se comunică o solitudine morală adâncă, a Inorogului, într-o lume și o istorie văzute, „ieroglific”, cu o luciditate amară, fără iluzii. Peste mai bine de un veac după moartea învățatului prinț moldovean, tipograful și scriitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească despre plăcere, el recurge la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât desfrâul lor. [...] mai văzu că-s și zgârciți și atât de lacomi de bani, încât vindeau și cumpărau sângele asupriților, chiar și pe cel creștinesc și deopotrivă cu el și lucrurile sfinte, oricare ar fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
înrudit dintr-odată cu trei mari familii boierești foarte importante. De altfel, banul se arată foarte mulțumit de această alianță, fă când următoarea apreciere: „cu care însurare el s-a foarte îndestulat, fiind Elena, soția lui, bogată de moșii, vii și dobitoace“. Alegerea unui partener în clasa boierească se ordonează în jurul următoarelor pretenții: să fie „de neam bun“, „obraz de cinste“, „de cinste și de neam bun“. Boierii sunt in te resați de poziția socială a familiei și concomitent de puterea economică
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
semantică", a ajuns comun sub formele a solomoni, solomonie, solomonar 157. Autorului poemei Cântarea Cântărilor și al Parimiilor, care dă numele acestor vraci, cronografele îi atribuie puteri supranaturale: "[...] A aflat firea a tot ce iaste pe lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a paserilor, a gadinilor, a peștilor, a orbilor, a jivinelor, așijderea și plantele și crugurile și toată tocmeala cerului și de suptu ceriu; știa și cum va lega pre diavoli și cum îi va chema pre numele lor, așijderea toate
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin spații stelare până într-un tărâm, care aduce cu Arcadia fabuloasă ori cu Edenul biblic. E țara fericiților. O armonie neschimbată îmbrățișează pe oameni și natura cu flora și fauna ei laolaltă. Între om și arbori, între om și dobitoace e un schimb de graiuri fără cuvinte, sunt corespondențe vii și întrepătrunderi fluide, ce n-au nevoie să fie gândite pentru a exista și pentru a fi simțite. Între om și om e o legătură melodioasă, de umilință tandră și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sub pedeapsă de a plăti Curței 12 ecus (o monedă de argint) și 24 ecus boerului; 2. Acela care pentru furtul unui bou dintr-o cireadă va fi gonit de boier, dacă cireada rămasă fără păzitor va fi mâncată de dobitoacele sălbatice, va avea ochii scoși; 3. Acela ce va fi furat un plug sau un soc (fierul lat al plugului) dacă este descoperit va fi dator a plăti pentru fiecare zi, datând din ziua descoperirii, 12 aspri care fac prețul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de Crăciun pe masă față de masă cu ciucălăi și pe pat perne cu fețe tărcate. Bătrânii povestesc că aluatul frământat de Crăciun e bun de deochi pentru vite, iar la miezul nopții se zice că se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. La cele trei Sărbători mari, Crăciun, Paște și Rusalii, să te speli cu apă în care au fost puși bani de argint și vei fi bănos. Crăciunul e semn că anul care vine are să fie mănos. De asemenea, în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
sau neputincioase de a se apăra din motive de boală, deși În realitate, de multe ori, autorii acestor fapte sunt câinii turbați sau vagabonzi, care s-au Înmulțit În mod excesiv. Din biblie nu rezultă că Dumnezeu ar fi Împărțit dobitoacele În animale bune și rele. Dovadă este faptul că la potop le a salvat pe toate, fără nici o discriminare, cu toate că lupul și vulpea, de pildă, sunt asociate cu simbolul vicleniei și Înșelătoriei. Japonezii din perioada shogunilor divinizau lupul, considerându-l
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
sfâșiate; increate, fără Dumnezeu, părăsite, într-o viață amăgitoare, precum copiii de pripas!" Elias Canetti, Teritoriul omului Élisei, lui Tom, Clarei, lui Clément și Léïei, cu toții părinți de animale 1. Tufișul "Cât de mult ni se aseamănă până și ultimele dobitoace!" Quintus Ennius "Degeaba ești deștept dacă ești ditamai dobitocul!". Așa spunea uneori bunica mea care, în tinerețe, păzea vacile în Auvergne și făcea șiraguri de mătănii, fără să audă, cât era ziua de lungă, altă voce decât a lupilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
îmbrăcat, înarmat, echipat și sedentarizat, instalat în lume și în limbaj, așezat de-a dreapta Tatălui, se crede o creatură de excepție. Eu și lighioanele mele. Lighioanele, adică milioane de specii animale. Câteva milioane de specii animale strânse laolaltă, "la grămadă", dobitoacele și eu, eu, eu. Așa își pierde animalul rațional dreapta judecată. Există o orbire asociată inteligenței, și pe aceasta se bizuie omul triumfător. El se prețăluiește și se preaslăvește măsurân du-se cu animalele, dar numai cu lipsurile lor. Rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ar distinge cocorii de celelalte animale ca fiind o specie aparte, onorându-se astfel pe sine însuși; și, grupând celelalte animale, inclusiv pe oameni, într-o singură categorie, nu le-ar da cu siguranță alt nume decât pe cel de dobitoace. Să încercăm, deci, să nu comitem vreo greșeală de acest fel. " Platon, Politica Pentru Platon, care crede în transmigrația sufletelor, nu există o separare netă a oamenilor de animale. Nu există decât sufletele, reprezentate în mod diferit. Sufletul poate lua
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
presupusa dificultate pe care o întâmpină animalul în încercarea de a se ridica la nivelul omului; toate încercările-i sunt zadarnice, rezultatul nu-i decât o maimuțăreală. În orice caz, nu prin această serie de "ca și cum" vom avansa în cunoașterea dobitoacelor, depășind granițele omenescului în spatele cărora ne întemnițează rațiunea, azi mai mult ca niciodată. Ea ne desparte de alte ființe vii, ne rupe de o lume din care, totuși, facem parte. Rațiunea ne înșală. Ne înșală enorm. Umanizarea generală a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
porcul își freacă râtul de cel al seamănului său. Ne-am putea gândi că, mânată de inima ei bună, inspirată de iubirea sa nețărmurită pentru porci, contesa inventează traducerile acestea. Într-o bună zi, când și-a pierdut alte câteva dobitoace care trăiau în libertate pe una din proprietățile ei, la câțiva kilometri de locul unde își avea domiciliul, mai sus de poalele muntelui, s-a putut convinge de corectitudinea traducerilor cu pricina. Era pe la sfârșitul după-amiezii, și ea tocmai ajunsese
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]