818 matches
-
seamă că are mai multe scorburi. Fie voia ta, preacuvioase! răspunse Vulture. Apoi întorcându-se spre cel gras: — Măria-Ta, oare dacă-i despovăra calul de augusta-ți greutate, n-o fi mai bine șalelor dumitale și sufletului acestui vrednic dobitoc? Voi pogorî, căci așa mi-a fost scris, suspină cel gras, privind cu spaimă la tătărușii care-i făceau semn cu săbiuțele să coboare. — Mărite han - grăi înălțând capul Vulture - dă-mi voie să ți-l prezint pe Barzovie-Vodă, fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căci ursul despre care o să vorbesc nu e urs de rând. De altfel, ursul e în poveștile noastre ce e sultanul la turci: cel ce năvălește. V-ați gândit vreodată că cel ce năvălește în poveștile noastre e, de regulă, dobitoc, în timp ce la ei e, totuși, om? — Bine, frate, da’ haiducu? - zise cu îndoială Surduc. — Haiducu, frate Surduc, năvălește în codru, în natură, el face mai degrabă, așa, o cavalcadă pașnică, își încearcă murgul, nu dă iama ca sultanu sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
băut așijderea, dară de mâncat - foicica fagului. Nu se poate! - zise Stăncilescu Vasile. Nestor! Calul răsări somnoros din iarbă. Stănciuiescu Vasile își țuguie buzele și scoase două șuierături ascuțite. Nu cred că mai poate, frate, - zise Stănciuiescu Demeter, privind sceptic dobitocul. Uită-te nițel la el: s-a îngrășat, s-a deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate, dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o spune, ca să am de unde-l apuca? De ce nu greșește nicodată? Groaznic de enervant. Dar îl iubesc. Mă inspiră. Aș vrea să schimbăm locurile - dacă s-ar putea, evident -, numai că banii tatălui meu nu ajung pentru asta. Sunt un dobitoc nețărmurit. Încet, înainte de a mă ridica din jilțul meu nubian, fredonez clasicul mod arab, poate sperând să-l impresionez pe Bogdan, poate sperând ca această clipă de neuitat să oprească în sfârșit timpul, așa cum îmi doresc de o viață, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cum în colțul din drepta sus al ecranului viermuiește o cifră uriașă. Ah, ticălosul! parcă citim în noua expresie de pe chipul lui Ionel. Ticălos nenorocit! Cu mâinile în șolduri, marțial, Ionel este străbătut de gânduri criminale. De mult îl enervează dobitocul ăsta, cel mai mare și mai sinistru de altfel, pentru că este principalul ordinator al planetei, la care sunt cuplate toate celelalte computere din lume. Cum de nu s-a putut gândi din vreme că poate nu e bine ca absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
n-ar fi avut de-a face, treiul ăla tembel care se tot învârte până devine un cinci. Bleah, moare de scârbă. Va fi nasol, dar trebuie s-o facă. Oricum se va sfârși totul în curând sub tirania acestui dobitoc. Ținând cablul cu amândouă mâinile, Ionel este pregătit. Dar nu, nu, ce se întâmplă, ce este sentimentul ăsta absolut nepotrivit care îi cuprinde treptat sufletul? Ce nume are spaima asta fioroasă care îi cotropește deodată intestinele, făcându-l să tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
victoriei. - Ți-am luat-o, Ciorane, ți-am luat-o!! strigă personajul, fericit. Ți-am spus c-o să-ți fur pula în cele din urmă!! Te-am avertizat! Cioran înnebuni de ciudă. Nu mai putea. - Futu-z gâtu mă-tii de dobitoc, dă pula-napoi, futu-te-n gură dă muist, spumegă el, pizduind cumplit și năpustindu-se spre Luca. Numai că, poate datorită diferenței de vârstă dintre cei doi, Luca era cu mult mai ager și folosi instantaneu această calitate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-o avea pentru a se arunca în lac. Acolo pluti aproape imediat și, asemeni unui cățel ce-și apără osul, Luca începu să ronțăie pula lui Cioran chiar sub privirile stupefiate ale acestuia. - Bă!!! urlă geniul. Dă-mi pula-napoi, dobitocule! Și nu mai mușca din ea!! Ai zis c-o sugi doar!! Luca îl privi parșiv. - Vrei să nu mai mușc dân ea? Bănuiesc că știi ce trebuie să faci pentru asta, nu? Cioran înlemni. Cunoștea acest gen de șantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să-ndes pe cap tricornul Gărzii Civile, atunci, cel puțin, o să mă fac funcționar și-o să las baltă orice pretenție de a-mi urma vocația pentru lirică. Eu mă număr printre cei de pe timpuri, iar unui tată, chiar dacă e un dobitoc, trebuie să-i dai ascultare, mă-nțelegeți dumneavoastră. Chiar și așa, să nu credeți că am disprețuit cultivarea intelectului În anii mei de aventuri. Am citit ce-am citit și v-aș putea recita pe de rost pagini alese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și cu mine. Dacă vrei probleme, o să le ai. Viața nu-i ca În romane, știi? În viață trebuie să fii de partea cuiva. Și e limpede de partea cui ai ales să fii dumneata. A ălora care pierd, de dobitoci ce sînt. — Am să vă rog să plecați. Se Îndreptă spre ieșire, tîrÎndu-și rîsetul șuierat. — O să ne mai vedem. Și spune-i prietenului dumitale că inspectorul Fumero stă cu ochii pe el și că-i transmite multe salutări. Vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu numai cu bromură trăiește omul. Dar Încă n-ați auzit partea cea mai rea. — Păi treceți domnia voastră la subiect, căci de atîta zbor metaforic Îmi vine să mă scap pe mine, protestă Fermín. — Nu-l băgați În seamă pe dobitocul ăsta, mie tare-mi place cum vorbiți dumneavoastră. SÎnteți ca No-Do, dom’ doctor, interveni Merceditas. — Muțumescu-ți, fata mea, dar nu-s decît un umil dascăl. Dar ce voiam să spun, fără altă tergiversare, preambul ori Înfloritură... Pe cît se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Aș ucide ca tu să fii viu. Urăsc moartea. Pentru că ea nu alege. Scrie-mi, dragostea mea, scrie-mi. Fiecare zi fără tine este o cumplită suferință. A ta, Lyse. Nu i-am purtat pică. Avea mare dreptate. Chiar fusesem dobitocul despre care povestea ea și fără îndoială că încă mai eram. Iar apoi, și eu aș fi ucis doar pentru ca Clămence să mai fie în viață. Și mie mi s-au părut odioși cei vii. Pun pariu că judecătorul gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care am tot reluat povestea incredibilă, băieții m-au crezut... numai că eu, în toți anii următori, i-am tot văzut cu ciudă sânii, îi văd țâța aia ieșită din plapumă și acum, ce invitație la ea, și eu - ce dobitoc!, ochiul minții mele cuprinde numai mărul rotund și bronzat, ieșind din plapuma veche, mi se umple gura de mirosul lui, m-a învins femeia aia și simt întâmplarea ca pe un eșec, prin umilința aceea m-am jurat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
niște căni ciobite? În ceea ce‑l privește pe Rainer, mimica sa rămâne în continuare sub control. În camera de alături care este, de fapt, o cămăruță, nimic mai mult, Hans bâiguie grohăind tot felul de inepții, Hans care este un dobitoc, nimic mai mult. Asta sigur i se pare și soră‑mii o idioțenie, de‑aia nu răspunde nimic. Sora care citește Bataille în original. Se pare însă că momentan a uitat cu totul de el. Peretele de la cotețul lui Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când am resimțit profund dorința de a fi hărțuită de un mascul. M-am Întors spre client, ca să-l Întreb dacă nu vrea să mă biciuiască sau să mă penetreze violent cu un vibrator și atunci l-am văzut pe dobitocul ăla cu ochii Închiși, ascultând muzică la walkman. Nici măcar nu ne privea. Din puținele sunete care răzbăteau din căști mi-am dat seama ca era Santana, o melodie interpretată la chitară. Am izbucnit În râs atât era de caraghioasă situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată, Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc. Tăriile topiră nepotrivitul bloc... Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a harului duce la lipsirea desăvârșită de el, prin care omul se face sălaș al patimilor, „acum și în veacul viitor”. Depărtarea harului este echivalată de către Patriarhul Calist cu pirderea chipului dumnezeiesc al vieții și introducerea celui al fiarei sau dobitocului. Celor ce viețuiesc, însă, curat, Duhul Sfânt se face „suflet sufletului”, iar roadele împărtășirii și revărsării lui sunt: - „dorirea Lui întru smerenia sărăciei, lacrima fără durere, pururea curgătoare, iubirea întreagă și nemincinoasă față de Dumnezeu și față de aproapele, bucuria din inimă
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
gabrielenilor din Toronto și răspicat te aducea la ordinile ei, să accepți fără alte comentarii și păreri ceea ce îți spune și să aduci admirație, omagiu și venerație gabrielenilor altfel fiind etichetat dușman al bunăstării roșienilor și cu un IQ de dobitoc! Nu m-a impresionat, eu am fost și dușmanul poporului muncitor în trecut, acum doar a roșienilor e floare la ureche, dar am plecat că mi se făcuse greață corticală. Adică, cei interesați de ce se întâmplă cu adevărat la Roșia
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Istorie-Filozofie-Creație-Evoluție, numai aici: http://condorinzbor.wix.com/blitzstaredespirit ADEVĂRURI EDIFICATOARE Român, membru PNL, in 2015, despre Avram Iancu: "Un criminal, descreierat". Despre românii care-l apără pe Iancu: "Mari dobitoci.” MOTTO : Câtă iresponsabilitate, câtă scursură, cât mai sunt tolerați dușmanii acestui popor român? Cer aplicarea legii, până la retragerea ceteteniei române străinului de istorie! Prof. G. Serbanescu - Brasov "Kossuth respinse cu dispreț propunerile românilor. Iancu bătu zdravăn pe unguri. Așa fură
ADEVĂRURI EDIFICATOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362991_a_364320]
-
Domn - domn să-nălțăm, Și-n tribunal ne dăm dilii, Domn - domn să-nălțăm. Românilor punem căpăstru, Domn - domn să-nălțăm, Ne-ajută Dumnezeul nostru, Domn- domn să-nălțăm. Voi jucați cum noi cântăm, Domn -domn să-nălțăm, Și-n dobitoci vă-nobilăm, Domn - domn să-nălțăm. Vă provocăm să dați ca noi, Domn - domn să-nălțăm, Bani grămezi, ori bani puhoi, Domn - domn să-nălțăm. Sunteți albi, albă-i și rasa, Domn - domn să-nălțăm, Și de proști vindeți și casa
COLINDUL ŢIGANILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368398_a_369727]
-
eu nu sunt în slujba ta, ca să-mi comanzi ce trebuie să fac și ce nu, nenorocitule! - Amintește-ți tu, că ai profitat de cealaltă, cot la cot cu toți noi și deci ar trebui să-ți cunoști singur interesele dobitocule! Nu ai avut ezitări să o faci. De ce să vă denunțe, astea două, că doar nu le-ați făcut nimic! Sper! Cine dracului le-ar mai crede, când vă vor vedea pe voi în ce hal v-au adus? Acum
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
a harului duce la lipsirea desăvârșită de el, prin care omul se face sălaș al patimilor, „acum și în veacul viitor”. Depărtarea harului este echivalată de către Patriarhul Calist cu pirderea chipului dumnezeiesc al vieții și introducerea celui al fiarei sau dobitocului. Celor ce viețuiesc, însă, curat, Duhul Sfânt se face „suflet sufletului”, iar roadele împărtășirii și revărsării lui sunt: - „dorirea Lui întru smerenia sărăciei, lacrima fără durere, pururea curgătoare, iubirea întreagă și nemincinoasă față de Dumnezeu și față de aproapele, bucuria din inimă
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
momentele tale bune.Trebuie însă să-mi ceri scuze, neapărat, altfel voi uita de vechea noastră prietenie și-ți dau ce meriți. A zis Spaniolul încruntat. Marco încerca să-și controleze mai bine starea de spirit, gândind cu febrilitate că dobitocul ăsta de Spaniolul l-ar putea ajuta în vreun fel. Poate el cunoștea gașca de ticăloși ce lucrează în restaurant și cu ajutorul său, ar putea obține informații despre acel blestemat de Vladimir și despre Ilena. Își îndulcește vorba, adresându-se
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
le deghizam în glume, Că, ce-or să-și facă? Știam că o să iasă iar scandalul Că asta-mi este firea, ăsta harul. Pân-o să tacă! Mi-au fost potrivnici sorții și norocul, Nici când n-a vrut să cadă dobitocul... Pe șase - șase! Că prin redacții am umblat cu „mila” Și m-ascultau de te-apuca și sila De Lemn-Tănase! Fiindcă-n birou se adunară așii Am îndrăznit s-arăt că-mi număr pașii Pe calea dreaptă Și toți apoi
REPERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349126_a_350455]
-
pomul cunoașterii”. Atunci au luat cunoștință de marele secret Divin „Procrearea”, zămislirea vieții din viață. Era în fapt secretul lui Polichinelle deoarece toate celelalte viețuitoare, dobitoacele, îl cunoșteau și creau viață pentru perpetuarea speciei. Numai omul, alesul Domnului, „nu era” dobitoc. Cred că popii au inversat aprecierea Domnului! Oricum ne-creștinii nu se rușinează când zămislesc înălțătoarea viață iar sfinții lor circulă în toată nuditatea lor chiar prin „biserici”. Biserica creștină a pus „izgonirea” pe seama „procesului de însămânțare masculină, care astfel
BĂTĂLIA DINTRE MINTE ŞI TRUP de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348558_a_349887]