752 matches
-
chiar în greacă, ale unor discursuri (13, 14, 15, 16); multe altele prezintă versiuni în latină (15, 16, 17), armeană, georgiană, slavă veche; foarte bogată este tradiția discursului 16 privind respectarea duminicii. Deși limba discursurilor nu este nici pe departe doctă, ele dovedesc capacitatea autorului de a trata cu ușurință teme teologice și teme din sfera religiozității practice; cele referitoare la ciclul Patimilor ies în evidență, după cum am arătat, prin dialogurile vii și nu lipsite de umor (dar și prin săgețile
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Roman, ca de altfel în întreaga religiozitate bizantină, mariologia pare să aibă o pondere mai redusă în raport cu atenția acordată, într-un autentic spirit epic, aspectelor umane și divine din economia lui Cristos. Limba folosită de Roman nu mai este cea doctă a poeziei lui Grigorie și Nonnos, după cum a rezultat deja din ceea ce am spus la începutul acestor considerații despre poezia imnică și liturgică; el nu scrie pentru cercurile de lectori culți și rafinați cărora li se adresau contemporanii săi Agathias
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scule. Mulți își confecționau sertărașe de lemn în care puneau mii de cuie, șuruburi, piulițe, garnituri, șaibe. Cei mai dotați aveau oricînd la îndemînă freză, fierăstrău, mașină de găurit, rotopercutor. Orice individ care privea sub capota ridicată căpăta un aer doct, de consultant util, care oricînd poate improviza ceva să te scoată din necaz. Era ieftină, în interior ploile formau băltoace, tabla era subțire și se îndoia cu degetul, dar românii n aveau acces la altceva. Un lucru prost se poate
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
sculptat în mărime supranaturală în marmură de Paros", creație ce "pare a fi originalul unui mare artist din epoca lui Alexandru". Dar autorul nu se mulțumește mereu cu postura de simplu reporter și riscă de câteva ori explicații ceva mai docte, luate probabil dintr-o enciclopedie aflată la îndemână, de n-or fi cumva reminiscențele lecturilor din vremea nu de mult apusă când făcuse oarece pasiune pentru arheologie. Expertiza impune anumite rigori: întâi indicarea "motivului", în diacronie ("zeul e reprezentat dormind
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o febră gastro-biliară. Nefericita operație de care tocmai vă vorbeam consta În extragerea unui calcul biliar. Se pare că următorul proverb s-a adeverit de această dată și În cazul meu: Non est in medico semper relevetur ut aeger, interdum docta plus valet arte malum. Aveam presentimentul că operația nu-mi va reuși. Pacientul era deja Într-atât de slăbit și de surescitat, Încât nu doream sub nici o formă să mă ocup de cazul lui. Am cedat doar la insistențele ministrului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sfîrșită Introducerea cu cele cîteva acorduri pe definiții posibile ale acestei imposibile născociri umane, cartea, și cu avertismentul că avem în față un compendiu Istoria lui Albert Labarre, din Orientul neștiut, capitol cu capitol, trece Bosforul, o ia cătinel și doct spre Occident, pentru a nu mai privi la est de Alpi, decît prea arar. Acum vreo douăzeci de ani, unii eram fericiți că aveam în mînă o carte bună occidentală; azi am vrea-o la fel de bună, dar să se documenteze
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
delfin, într-o continuare la bestiar, cu un cal de îmblânzit, dar și cu o furtună, cu o masă bine garnisită, cu niște curteni și niște curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și pentru persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de Ion Moldoveanu, Victor Iancu (pentru poezie), Horia Stanca (pentru proză). Studiile de estetică aparțin lui Victor Iancu (Sensul și actualitatea clasicismului) și lui Al. Dima ( Problema clasificării artelor), iar Romulus Vulcănescu e prezent cu eseul Stilul horal. Ample și docte contribuții de filosofie au Dumitru Isac ( Caracterul dilematic al cunoașterii filosofice, Lucian Blaga și Marele Anonim, Specificul etnic și cunoașterea filosofică), Traian Morariu, Victor Iancu, Ion Petrovici (Misiunea filosofului), Constantin Micu, D. D. Roșca (Etică intelectuală), Nicolae Găgescu, Gh. V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290027_a_291356]
-
al vorbirii, al discuțiilor, al cercetării, era preocupat În primul rînd de literatură, care includea firesc filozofia. Mai tîrziu, filologul este un critic lite rar, un studios, un cercetător. În perioada ele nis tică, termenul filolog capătă și Înțelesul de doct, savant (În general). Filologia, de-a lungul existenței sale, nu a fost o știință rigid delimitată. Ceea ce acum numim filo logie În Antichitate se numea grammatikhv (tevcnh), incluzînd mai multe domenii specializate. Nu toți cădeau de acord asupra conți nutului
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
termenului „monoteism“, astfel încât utilizarea lui să devină legitimă, cel puțin în registrul academic al studiului religiei, dacă nu și, în timp, la nivel popular. Astfel, este evident nu numai faptul că o ierarhizare a religiilor denotă fie ignoranța (oricât de doctă ar fi ea!), fie o intenție părtinitoare, puternic contaminată ideologic. Dacă religiile, oriunde se nasc și se dezvoltă, sunt reflexul secund, „externalizarea“ unei experiențe general umane de sălășluire în legătura originară cu temeiul ultim (indiferent cum este acesta indicat, sugerat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
opera sa. Așadar, nu va cita alte opere încât să-i lase "cu gura căscată pe cititori", procedeul intertextualității trecând drept o inteligentă strategie prin care autorii nu urmăresc altceva decât "să treacă drept oameni peste măsură de citiți, de docți și de meșteri în ritoricească iscusință", nu va include nici anumite fragmente din Scriptură precum o "drăguță de predică preacreștinească" și nici nu va înșirui "biblioteca" personală care stă în spatele inventivității sale, așa cum probabil "face toată lumea, după literele alfabetului, începând
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
adevăr într-o sferă superioară, siderată de valori exclusiv artistice. Cât despre gustul său pentru „compromis”, cred sincer că nu prea știa ce înseamnă acest lucru, tocmai pentru că era prea ingenuu. Dacă nu mi-ar fi teamă că devin prea... doct, aș zice că spiritul său ludic îl făcea să plutească pe deasupra situațiilor, pentru a căror substanță tragică cred că nu avea „organ”: tălpile lui nu se atingeau nici de flori, nici de mocirlă. Singurul păcat al lui Nichita Stănescu a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
filologie la Universitatea din București în 2002. Întâia carte a lui I. a fost una de proze scurte, Departe, pe jos... (1983). Rețeta preferată este mixajul intertextual, pe claviatura căruia se operează în două registre. Pe de o parte, cel doct, manevrându-se citatul savant și aplicându-se cititorului dușuri reci, minimalizante, sistematice, pe de alta, cel ironic, în care autorul se ia peste picior pe sine însuși, subminându-și textul chiar în timp ce acesta se face. De altfel, printre comilitoni I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
că pasajele cu caracter imnic imită imnurile lui Ambrozie. Opera poetică a lui Draconțiu este foarte interesantă și din punct de vedere al lexicului și al evoluției limbii și metricii latine (aceasta din urmă era de-acum o pură reconstrucție doctă pentru că încă din secolul al treilea prozodia latinei fusese abandonată aproape în întregime în favoarea accentului intensiv). Desigur, această problematică nu ne poate interesa în acest context. În Spania vizigotică a fost realizată o versiune abreviată a Laudelor lui Dumnezeu de către
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care ia toate animalele pe arca sa și Petru care, în povestirea din Faptele Apostolilor, are viziunea tuturor animalelor etc.), Elpidius nu trebuie disprețuit ca poet pentru că prețiozitatea sa, fără îndoială artificioasă, nu ne împiedică să-l considerăm un scriitor doct; a fost observată la el influența lui Prudențiu și a lui Sedulius. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL62, 543-548; F. Rosaro, Elpidio Rustico, Centro di Studi Cristiani, Catania 1955. 6. Alți minori: Eugippius și Victor din Capua. Epistole papale Alături de acești scriitori foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chiar în greacă ale unor discursuri (13, 14, 15, 16); multe altele prezintă versiuni în latină (15, 16, 17), armeană, georgiană, slavă veche; foarte bogată este tradiția numărului 16 privind respectarea duminicii. Deși limba discursurilor nu este nici pe departe doctă, ele dovedesc capacitatea autorului de a trata cu vioiciune teme teologice și teme din sfera religiozității practice; cele referitoare la ciclul Patimilor ies în evidență, așa cum am spus, prin dialogurile vii și nu lipsite de umor (dar și prin săgețile
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Roman, ca de altfel în întreaga religiozitate bizantină, mariologia pare să aibă o pondere mai redusă în raport cu atenția acordată, într-un autentic spirit epic, întâmplărilor umane și divine din economia lui Cristos. Limba folosită de Roman nu mai este cea doctă a poeziei lui Grigorie și Nonos - lucru ce probabil a rezultat deja din ceea ce am spus la începutul acestor considerații despre poezia imnică și liturgică; el nu scrie pentru cercurile de lectori culți și rafinați cărora li se adresau contemporanii
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui B. e o sinteză a tradițiilor lirice ardelene (Andrei Mureșanu, G. Coșbuc, Emil Isac) și a unor sugestii oferite de modernismul poetic al secolului al XX-lea. Poemele din Fructul oprit atestă un demers liric discret, meditativ, fără ifose docte, recurgând la descripția unor stări colorate afectiv de vagi neliniști sau de satisfacții neeuforice. De regulă succinte, poemele sunt deseori salvate in extremis de platitudine prin menținerea unui miez inefabil (semnalat uneori printr-o difuză „poantă” concluzivă) și prin decența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
unui poet savant în ritmuri, fuziune de elemente rurale și urbane, adică sinteză de spirit românesc.”2 La Coșbuc „tehnica versificației văzută ca supremă vocație a poetului, îi înglobează epicismul.” 3 Se cuvine să-l credem pe Vladimir Streinu, spirit doct în materie de versificație, autorul acelui substanțial și unic volum Versificația modernă. Criticul respinge cunoscuta sintagmă gheristă: „poetul țărănimii”, pe care Coșbuc n-o poate acoperi: farmecul ingenuității primitive, idilismul etc. nu fac nicio impresie lumii țărănești. „... poet al țărănimii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său postulatul Religiei”1. Poetul va respinge motivele lirice ale vremii; „Literatorul” recomandă o poezie care se află la antipodul prozei. Făcând o incursiune doctă în istoria de dată recentă a poeziei europene, Vladimir Streinu stabilește o întâietate semnificativă (un act estetic protocronic, cum ar spune un Edgar Papu astăziă : „paradoxul ca un poet român (Macedonskiă să imagineze versul liber în 1880”2, cu 6
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
poeții și criticii noștri literari de seamă, ce a lăsat poporului său lucrări de mare valoare critică și poetică.”1 Banalitățile rostite pe ton grav, volutele sentimentale și considerațiile liricoide subminează în cazul lui Virgil Carianopol bunele intenții. În foarte doctul studiu monografic dedicat „Revistei Fundațiilor Regale”2, Mioara Apolzan consacră lui Vladimir Streinu câteva pagini substanțiale. Criticul a fost un colaborator fervent al periodicului amintit, semnând cronici literare, studii, eseuri începând cu anul 1935 și până în 1947, anul dispariției prestigioasei
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
face referire la Pastramă trufanda și indică volumul lui Decourdemanche, folosit și pentru Pradă de război, dar nu-l omite nici pe kir Ștefan, ,,staroste de bărbieri pe vremuri din Ploiești’’. Nota la Kir Ianulea are însă o latură mai doctă, pornind de le rimele lui Giovanni Brevio și Machiavelli, pomenește de bibliografia lui John Dunlop și de poveștile lui La Fontaine. Nota la Făt Frumos cu moț în frunte citează ediția din Perrault, după care a tradus mai înainte o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
posibilitatea meta fizică a reconstituirii lumii în ființa divină și, astfel, la justi ficarea caracterului ei cognoscibil. 1.1.2. Romantismul german Al doilea text care intră în discuție este Der Begriff der Kunstkritik in der deutschen Romantik (1920). Disertația docto rală a lui Benjamin, susținută la 27 de ani, reprezintă o lucrare în care sunt anunțate principalele teme ale gândirii ulterioare, sub forma unui comentariu asupra teoriei romantice a operei de artă. Scrisorile (precum cea către Ernst Schoen din 7
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
provenite din cele patru puncte elementare și două pungi triunghiulare în cap, la care trebuie date denominație științifică. Trebuie să mă extind apoi în a cincea perioadă, în care apar pungulițe la păsărică, și aici e de făcut o dizertație doctă pe marginea acestor păsărici marsupiale, reprezentând o etapă de mare dezvoltare. Pentru că, Fig. 2 fără îndoială, apariția pungulițelor este unul din fenomenele cele mai importante și de cea mai mare transcendență a procesului organic. Cu pungulițele se naște la păsărică
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
periculoase printr-o livadă a noastră, aflată într-un sătuc aproape de Bilbao, și unde familia mea contribuia la aceasta pentru a-mi forma inteligența, care sper mă va ajuta să dedic o lucrare păsărelelor, și să predau un curs, aproape doct. Căci dacă cărămida arsă a fost, după Ihering, începutul civilizației babiloniene și încă umane, păsărica de hârtie a fost începutul civilizației mele. Între alte lucruri, abia având unsprezece ani, am scris împreună cu vărul meu, doctorul Aranzadi, astăzi profesor titular la
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]