750 matches
-
ale vieții de familie. Pentru Carol, jurnalul reprezenta doar scheletul viitoarelor opere memorialistice, un aide-mémoire ce nu depășea ambițiile unei scrieri de șantier. De aceea, el cuprinde foarte puține reflecții și aproape nici un fel de judecați de valoare. Într-o doctă prefață, îngrijitorul ediției, Vasile Docea, reface traseul acestui jurnal rămas inedit vreme de aproape un veac. Istoria și istoriile pe care le ascunde sunt, la rândul lor, pasionante, lăsând loc imaginației să umple goluri pe care notațiile lapidare ale regelui
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
Într-un cuvînt, ochiul de expert al lui Arasse băltește de prea multă zeamă erotică. Altminteri nu-ți poți explica cum un capitol ca "Blănița Magdalenei", aflat în izbitor contrast cu restul cărții, atinge punctul cel mai jos al trivialității docte. Cînd ajungi să improvizezi pe seama lungimii părului Mariei Magdalena și să o faci cu aerul că spui lucruri profunde despre o temă fatal frivolă - dacă e vorba de părul capilar sau de părul pubian al sus-numitei - atunci nu se poate
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
un generos și un erudit, cum au fost Alice Voinescu, Ion Marin Sadoveanu, Ion Zamfirescu, Ileana Berlogea, Valentin Silvestru, Mircea Ghițulescu... Într-unul dintre multele suplimente cu programul canalelor tv, găsesc o descriere scurtă a filmului Viața la țară. Din „docta” prezentare, aflăm că filmul e „adaptarea romanului lui Cehov Unchiul Vania” și că ferma i-ar aparține „lui Alexander, un strălucit critic literar”. În primul rînd, Unchiul Vanea nu e roman, ci piesă de teatru. În al doilea rînd, Alexander
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Nu zic că e nefiresc să plîngi, pe scenă; dar e greu, teribil de greu s-o faci artistic... „Niciodată nu am putut să stau În sală, la o masă [ca regizor] și să comand altora, vorbindu-le la microfon doct și distant. Dimpotrivă, am căutat pericolul, acțiunea directă, iar faptul că eram pînă-n ultima clipă pe scenă, printre actori, m-a stimulat” (p.42). Da, e modul cel mai viu de-a conduce spectacolul. Dar nu toți simt nevoia asta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
România plictisește!”. Aoleu! Chiar tot? Chiar și cel al protejaților cronicarei ? Chiar și al celor care nu trebuie să... tragă oblonul? Teribilă veste!... În fine, vorbind despre un spectacol contestat și adulat totodată (lucru e posibil În teatru !),intervievata explică, doct :”Natașa din Trei surori face ...pipi În samovar. În contextul regîndirii piesei , era gestul care arăta exact totala sfidare a rafinamentului. Ce poate țăranca absolută să facă?”...Chiar! Ca să arătăm că o eroină din Cehov e țărancă absolută, o punem
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
două decenii - că am asistat la multe cursuri date de profesori cu faimă în lumea filosofică; și că aceștia, în majoritatea lor covârșitoare, erau și sunt compilatori; fie, organizând materialul altor autori, fie, nefăcând altceva decât să expună, servil și doct, rezumate de lectură; uneori onești, citându-și sursele; alteori, deseori, fără să o facă. Așa că, dacă i se reproșează lui Nae Ionescu faptul că materialul cursurilor nu-i aparține la propriu, vina e mai generală și face parte din recuzita
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
Întunecat la față, dar a redevenit amabilă, știind că nu vom sta mult timp pe capul ei. În momentul descinderii noastre se ocupa cu ,,plimbarea ,, cuvântului ,,ardoare,, dintr-o limbă Într-alta, ca să-i descopere, spunea ea cu un aer doct, rădăcina asiatică. În fine, În zece ani ajunsese la câteva stranii concluzii În privința rădăcinilor unor cuvinte, și n-o contrazicea nimeni, pentru că se ,,juca,, În felul ăsta numai pentru cercul de prieteni În care ținea morțiș clipă de clipă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai cicălească atât, că nu se pricepe la plante. Cineva l-a sfătuit, dacă tot lucrează în domeniu, să-și repare măcar soneria. Or, în privința reparațiilor, tata era un iluzionist. Te convingea imediat, cu o mină gravă și cu explicații docte, că nimic nu poate fi reparat. Despre priza de pe hol, de lângă ușa de la baie, a susținut trei-patru ani că nu primește curent, că trebuie să fie vreun fir întrerupt în perete. Ca să pornească mașina de spălat, mama se chinuia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
perete. Culorile diferite indică: țările în care toate cărțile sunt sistematic confiscate; țările în care pot circula numai cărțile publicate sau aprobate de stat; țările în care există o cenzură rudimentară, aproximativă și imprevizibilă; țările în care cenzura este subtilă, doctă, atentă la toate implicațiile și aluziile, născocită de intelectuali meticuloși și răutăcioși; țările în care există două rețele de difuzare: una legală și una clandestină; țările în care nu există cenzură, pentru că nu există cărți, dar există mulți cititori potențiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Noul Testament, Dicționarul explicativ al lui Dalj și prosoapele cu monogramă, se afla și Antichristul, cu paginile Însemnate cu unghia. Cât de curând volumul va fi tradus În franceză, germană și engleză, prețioasa prestație lingvistică datorându‑se emigranților ruși. În comentarii docte o seamă de experți vor Încerca să lumineze originea misterioasă a manuscrisului. Se vor lansa opinii contradictorii și confuze, care ar fi trebuit să conducă la concluzia - tout compte fait - că la acel protocol pe baza căruia se constituise Conspirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei, de-ar putea, ne-ar Îndesa undeva sarea cu Istorie cu tot. Gheretă se așeză mai bine pe scaun, strângând puțin din fese, cu: gândul la Gheorghe Doja, secuiul cu nume de stradă din Cluj. Știrile externe sunt, reluă doct Dionisie Precup, ca bătăile inimii. Când se răresc, care va să zică nu e bine, căci fără bătăi omul moare... De singurătate, de urât, de izolare. Vezi Cuba, Coreea de Nord... Irakul. Ceea ce noi nu putem să ne plângem. În nici un caz, se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
individ atent la ultimele știri. Alături de fotografia ei este expusă o poză umană simiescă, cu o expresie eminamente tâmpă și idiotizată care contrasta cu uitătura vioaie și expresia inteligentă a lui M.M. și, măcar prin grotescul situației, conferea un aer doct și triumfal patrupedului. Imediat sub poză, este reprodus în limba franceză, în original, răspunsul dat de maimuță autorului norocos al fotografiei, un ziarist sosit de puțină vreme în Tanzania pentru a da glas miracolului maimuței vorbitoare. Textul maimuțesc este urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai versate, dacă e bine sau rău ce face. Acestea i-au explicat că nu e nimic anormal.“ ‹ De un irezistibil umor involuntar este strădania autorului de a comenta actul masturbării cu candoare și, în același timp, într-un limbaj doct: „În altă zi, fiind singură acasă, am dat peste un bumb la partea superioară a vaginului, în dreapta; și, tot jucându-mă cu el, observai modificări de rigidizare a corpului și trăiri greu perceptibile...“ Este greu de crezut că o fată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ale începutului iubirii culto-monahale“. Limbajul științific folosit amatoristic și grandilocvența generează umor involuntar. Nici cei mai fanteziști autori de comedii nu reușesc să compună fraze atât de comice. Romancierul descrie în continuare ceea ce el numește „ploaia de pupături“. De la stilul doct, el trece pe neașteptate la unul popular: „Buzele lor se lăfăiau ca două rățuște mici de tot într-un bazinel cu apă curată...“ Imaginea este, să recunoaștem, de neuitat. De acum înainte, ori de câte ori vom vedea, pe stradă, doi tineri sărutându
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în urmă cu cîțiva pași. În vasta sală de la Palat este lume multă și împricinații sînt puși într-un fel de țarc deasupra căruia trona un fel de juriu. De acolo radia cu o mînie universală profesorul Paraschiv, grangurul judecătorilor. Doct, sever, grav, interoghează: Ce veți...? Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat. Vom... Cîteva minute se succed pe fondul "înghițiturilor în sec" ale unui aspirant. Și dumneavoastră, ce veți...? Și noi vom... Se încearcă înghițirea salivei de către cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
confundată cu violența, justifică reeditarea cărții. Bibliotecile noastre au puține exemplare românești ale Principelui și foarte puține studii solide scrise la noi, dintre care nu se poate reține decît monografia încă demnă de interes a lui C. Antoniade și studiul doct al Ninei Façon, care prefațează ediția ultimă. Cît privește textul Principelui, el a fost tradus după o ediție franceză, în 1927, de Gr. Handoca și succesiv de Nina Façon în 1943 (sub pseudonimul Sorin lonescu) și în 19605. Și asta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lumea romanică a peninsulei iberice, foarte cunoscută diplomatului Machiavelli, se scria în același timp, în spirit rinascimental, cartea lui Antonio de Guevara, Il libro aureo de Marco Aurelio emperador con Relox de principes, una dintre cele mai elegante și mai docte cărți de morală princiară. E construită tot pe schema modelului de urmat, acesta fiind împăratul filosof Marc Aureliu. Machiavelli n-avea cum s-o cunoască, pentru că prima ediție, în limba spaniolă, a apărut abia în 1529. Interesantă e coincidența cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ăăă..., devotat partidului și poporului muncitor..., precum și întărirea vigilenței revoluționare trebuie să stea zi și noapte, ceas de ceas și clipă de clipă... ăăă..., în atenția voastră, tovarăși, ca să închideți gura... aaa... elementelor dușmănoase, ca Ilie al lui Păstârnac!... sublinie doct activistul Ilici Vasile, cu degetul arătător ridicat în aer ca un băț. În biroul vicepreședintelui se făcu tăcere și atunci Podoleanu, profitând de ocazie, îl recomandă pe Stelian, cu vorbe măgulitoare, celorlalți, deși toți cei prezenți acolo îl cunoșteau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tehnică "pointillistă". Am putea adăuga o altă definiție metaforică, aceea a mozaicului, când prin lipirea bucăților se obține întregul. Fiecare dintre cei doi are, totuși, o manieră inconfundabilă. Cătălin Ghiță pare mai tentat de considerațiile erudite, face trimiteri surprinzătoare, divaghează doct și merge până la analizele minuțioase de text; Roxana Ghiță e mai spontană, mai receptivă la cotidian, abordează subiectele mai "delicate". Sigur, nu tot ceea ce spun autorii este inedit. Nici n-ar fi fost posibil. Avem noi înșine o anumită imagine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
șoseaua de centură, alături de Becali, Columbeanu, Ogică și alte vedete de mare calibru, Îngerul Albastru îi înfunda pe toți adepții integrării europene nu cu ocări și afirmații fără acoperire, care ar fi fost la îndemâna oricărui fraier cu cioc, ci cu docte previziuni despre soarta țării după ce avea să ajungă în Uniune, drept pedeapsă că întorsese spatele cu ingratitudine prietenilor din Cuba și din Coreea de Nord și tot așa mai departe, și tot așa, până la sațietate. După ce își notă, totuși, într-un carnețel
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
avut proasta inspirație de a susține numai idei retrograde și antiprogresiste, dar care acum, drept semn de căință postumă pentru greșelile din trecut, au măcar buna-cuviință de a sta îngropate acolo. Nimic nu le mai poate reînvia, nici măcar o carte doctă și sobră ca aceea a lui Ioan Stanomir, profesor universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității București. Arătările periculoase despre care ne vorbește volumul Spiritul conservator au trăit într-un interval de aproape un secol (din 1856 și pînă
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
Cronicar Numai vești bune Docta și frumos scrisa rubrică a lui Dan Lăzărescu din revista Viața medicală (intitulată ,Punctul pe i"), cu care Cronicarul începe de obicei lectura hebdomadarului, a căpătat în ultima vreme o tentă sumbră. Prin tonul deprimant cu care descrie realitățile, Dan
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7881_a_9206]
-
când e răgușit, cântă doar când vocea e limpede." În același număr din Poesis, episodul unu dintr-o cronică amplă a lui Viorel Mureșan pe marginea cărților lui Ioan Es. Pop și partea întâi dintr-un comentariu (ca de obicei doct și dens) al lui Gheorghe Glodeanu despre Jurnalul unei fete greu de mulțumit de Jeni Acterian.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7881_a_9206]
-
Sorin Lavric Pe Schopenhauer îl citești în două împrejurări: cînd vrei ca dezgustul pe care l-ai adunat în viață să-și găsească confirmări docte, sau cînd dorești să-ți îndulcești eșecul gustînd din pledoaria pe care o inteligență rafinată o face inutilității vieții. În primul caz e vorba de alinarea unei decepții, în al doilea de atenuarea unei căderi, dar în ambele, Schopenhauer e
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua." "O luasem numai cam repede", continuă magistralul stilist, într-o românească de balamuc, pentru a ne informa doct: "Dar deodată mă pomenii cu mine șsic!ț în mijlocul odăii. ș...ț Ce noroc că mă deșteptase; mare noroc! Privii acum cu recunoștință scrisoarea părintească; fără ea scăpam întâlnirea cu cel mai scump prieten." Rareori poți găsi într-o singură
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]