38,777 matches
-
făcut vinovați de lipsă de nuanțe în discutarea războiului din Irak. Nuanțele cu pricina ar fi constat în discriminarea dintre pacifiști și comuniști ori între dictatorii de ieri și de azi, de dreapta ori de stînga. Lunga scrisoare a doamnei doctor Ologeanu ne aduce adieri ideologice bine știute: dinspre gauchismul francez dintotdeauna, simpatizant al URSS și antipatizant al SUA. Ce e curios este că intelectualii români care trăiesc o vreme în Franța cad în stîngism și în filosocialism cu o candoare
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
de manageri culturali nu poate fi decît foarte instructivă. l În același loc, se publică intervențiile de la lansarea cărții de memorii a dlui Gelu Ionescu Copacul din cîmpie (prezentată, nu știm de ce, drept roman) și cele de la acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universității București profesorului german de filosofie Walter Biemel. Dl Biemel e originar din Brașov, unde tatăl său, apropiat al lui Enescu, era președintele Societății Filarmonice. "Format în două culturi", cum spune singur, dl Biemel se consideră norocos
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
apoi am luat vaporul până la Yokohama. - Cât a durat? - O săptămână numai prin Uniune! Dar toate călătoriile au fost minunate, mai puțin ultima, în America. Începuse să aibă astm cardiac (cu cincisprezece ani înainte de a muri a abandonat fumatul pentru că doctorul Lupu i-a spus că îi va face foarte rău) declanșat și de viața pe care a dus-o și de moștenirea genetică. L-am întrebat pe medicul curant dacă va putea suporta voiajul, iar el mi-a răspuns: "Doamnă
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
să facă așa ceva. Apoi l-au trimis în țară cu un avion, într-un coșciug special; eu am plecat cu un alt avion... După această întâmplare, Academia a dat ordin ca oamenii, înainte de a pleca în străinătate să treacă pe la doctor, ca să fie siguri că n-au să cheltuiască pentru înmormântarea lor. - Cum ați traversat perioada comunistă? - În perioada comunistă Grigri nu era bine văzut de Ceaușescu; nu era un om simpatizat pentru că spunea adevărul în față și, mai în glumă
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
pasaj dintr-un Raport al Centrului de Monitorizare și Combatere a Antisemitismului în România (MCA Romania) realizat de Marco Maximilian Katz, în colaborare cu Ozy Lazăr, președintele Comunității Evreiești din București și Alexandru Florian (în Ziua e scris greșit Florin), doctor în sociologie. Raportul MCA (care e afiliată la Liga Anti-Defăimare din SUA) îl critică pe Vadim Tudor, dar și pe alți intelectuali care, deși resping antisemitismul acestuia, resping deopotrivă existența unor atitudini antisemite la colegi ai lor români. E citat
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
într-un fel analog raportului cu care se află o culoare stîngaci aplicată cu liniile desenului pe care nu le respectă, într-o ilustrație neizbutită: "La șase dimineața la policlinica din Șerban Vodă, pentru ecografie. Am (rezervat) numărul doi. Dar doctorul A. Pop (o somitate se spune în materie) lipsește. După o oră încep să-mi pierd răbdarea. Se adună multă lume. Holul plin. Ființe sărmane așteaptă în sala neîncălzită să le vină rîndul. La nouă sîntem anunțați de către o asistentă
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
de către o asistentă arțăgoasă că medicul întîrzie pînă după unsprezece. Simt că-mi plesnește capul. Picioarele și mîinile înghețate. Fac drumuri scurte de-a lungul pereților vopsiți într-o culoare maronie, mohorîtă. Timpul trece greu. În fine, pe la doisprezece apare doctorul, atletic, sprinten și, fără să salute oamenii ce-l așteptau ca pe Mesia, intră pe ușa cabinetului". Decepțiile se ivesc uneori într-un perimetru simandicos: "Șeful, tot șef, chiar la înălțimea unui Petru Creția". Ca și: "discuție cu Hăulică, absent
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
Georges Tzipoia (câteva considerații despre Expoziția doctorului Georges Dumitresco) Textul care urmează a fost publicat de către pictorul Georges Tzipoia în revista comunității românești din Geneva, Căminul românesc. Problemele pe care domnia sa le aduce în discuție nu privesc doar diaspora românească, ci și - sau, mai ales! - România însăși
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
special, unui public românesc de bună credință dar naiv, trebuie în sfârșit să vorbesc pentru că de astă dată, povestea este prea gogonată. La limită, aproape că alăturarea numelui meu de acest fenomen devine jenantă. Da, fenomen, am spus bine, căci doctorul Dumitresco este un fenomen Desigur nu unul al naturii mari, ci al celei mici. Cu toată responsabilitatea, totuși, odată și odată lucrurile trebuie spuse pe șleau, așa cum sunt, adevărul trebuie subliniat cu claritate și exactitate, pentru a nu mai da
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
sau pe unele simeze. Arta de fapt este atât de independentă încât nu ține cont de nimic și de nimeni. Ea își aparține sie însăși De data aceasta, cacealmaua este atât de enormă și vizibilă încât întrece orice limită. Expoziția doctorului Georges Dumitresco de la Palatul ONU este un eșec total. Mai exact, este o rușine. O rușine pentru România, o rușine pentru arta românească și la urmă pentru autorul însuși. Cu această manifestare dorită prestigioasă ne-am făcut de râs în fața
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
al sufletului românesc, al artei adevărate românești, chip care nu este așa, artă care nu se recunoaște în încercările timide, de un amatorism de duzină, gen casă de cultură de cartier periferic bucureștean. Arta este un lucru grav de care doctorul Dumitresco nu este la curent. Și aș spune că dsa este de fapt nevinovat. Înțeleg, doctor fiind nu poți, n-ai timpul material, nici libertatea disponibilității totale să te ocupi de artă, să studiezi desenul, culoarea, să te dedici integral
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
recunoaște în încercările timide, de un amatorism de duzină, gen casă de cultură de cartier periferic bucureștean. Arta este un lucru grav de care doctorul Dumitresco nu este la curent. Și aș spune că dsa este de fapt nevinovat. Înțeleg, doctor fiind nu poți, n-ai timpul material, nici libertatea disponibilității totale să te ocupi de artă, să studiezi desenul, culoarea, să te dedici integral artei care te acaparează cu ghiare tentaculare. Dacă vrei să fi medic capul trebuie să îți
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
cu ghiare tentaculare. Dacă vrei să fi medic capul trebuie să îți stea la medicină, nu la artă. Altfel riști să confunzi domeniile și până la urmă să le încurci pe amândouă, deci să nu faci nimic bine și până la capăt. Doctorul Dumitresco este încă o dată nevinovat pentru că el nu a făcut altceva decât să încerce să expună, și a reușit. A reușit să urce pe un podium înalt, care nu i se cuvine de drept, reprezentând arta și spiritualitatea românească, creând
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
Jenă, da jenă Ministrul Culturii prezent la vernisaj a fost primul jenat în această manifestare de talie inferioară, a fost pus într-o poziție delicată, în care nimeni, nici o persoană conștientă n-ar fi dorit să se afle. Spuneam că doctorul Dumitresco este nevinovat. Și continui imediat: pentru că dsa nu este pictor. Remarcați că nu folosesc cuvântul artist. Până la artă este un drum enorm, pe care mulți pictori serioși, profesioniști, nu l-au putut parcurge. Dsa nu este nici măcar pictor. ( Pentru
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
simț al măsurii, dar pentru asta trebuie să fim profesioniști, cunoscători ai fenomenului plastic. Numai un artist autentic are măsura lucrurilor. Pentru un profesionist scara valorică artistică pe care o posedă în propriu-i intelect este un lucru fundamental. Dl doctor nu are în concepția sa nici o scară valorică. Dacă ar fi avut-o ar fi utilizat-o, comparându-și producția cu operele altor artiști, vii sau morți, de aici sau de aiurea. Ar fi avut atunci trista surpriză să vadă
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
valorică a fiecărui artist este diferită și ea este bogată în trepte pe măsură ce artistul este mai elevat pe scara artei sale. ( Imaginați-vă spre ex. scara valorică a lui Brâncuși) Conform unei scări medii, nu prea bogată în trepte, lucrul doctorului Dumitresco nu se poate încadra pe nici o treaptă. O operă, presupune un studiu aprofundat, o intrare în tainele infinite ale materiei prin învățarea de a se exprima, prin posedarea științei desenului, prin știința mânuirii culorilor, prin știința organizării suprafeței pânzei
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
pe nici o treaptă. O operă, presupune un studiu aprofundat, o intrare în tainele infinite ale materiei prin învățarea de a se exprima, prin posedarea științei desenului, prin știința mânuirii culorilor, prin știința organizării suprafeței pânzei, prin știința transmiterii mesajului. Lucrările doctorului nu lasă nici cea mai mică bănuială că autorul lor ar cunoaște câte ceva din tainele construcției unei imagini, atât "compozițiile" sale n-au nici o coloană vertebrală, nici o forță de expresie, nici o urmă de intenție de compoziție. Este momentul să subliniez
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
deci se autodesființează. Și am ajuns astfel în miezul problemei: ne aflăm în fața unor încercări care n-au nici un mesaj de transmis, nici o concepție de pus în valoare. Nici o concepție plastică. Ceea ce n-are concepție plastică nu este artă. Domnul doctor nu cunoaște nici culoarea. Culoarea nu este suma vopselelor care se găsesc la un moment dat pe o pânză. Culoarea ca și desenul sunt arhitecturi mintale, spirituale mai înainte de-a deveni materie pe pânza de pictură. Dar asta ține
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
un profund sentiment de haos, de indispoziție, de repulsie. Artistul în general respinge haosul din el și din afară, îl ordonează prin operă, îi dă un sens major punându-l în slujba unor sensuri superioare care îl depășesc ca persoană. Doctorul Dumitresco nu cunoaște acest lucru. Expoziția în ansamblul ei este haotică, înghesuită inutil, se autosufocă prin cantitate, căci autorul n-a vrut să renunțe la nimic, și-a închipuit că asfixiind spațiul de expunere va da impresia de anvergură, de
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
poate fi prezentat în mod diferit, iar în funcție de modul cum știi să alături o lucrare de alta reușita este mai mare sau mai mică. Este un lucru extrem de dificil la care trebuie să ia parte un colectiv de experți. Dl doctor le-a agățat la rând fără să-i scape nimic, ca la școală. Că oricum le-ar fi agățat ar fi fost degeaba, asta este altă problemă. Desigur că mai întâi trebuie să ai materialul care să aibă valoare. Astfel
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
acestei producții cu pretenții artistice să reprezinte România? Răspunsul este fără echivoc: nici unul. A fost o greșeală. Ne înșelăm cu ușurință atunci când bolnavi fiind ne ducem să ne tratăm la pictor, iar când vrem să vedem artă ne ducem la doctor. Fiecare cu meseria lui. Să nu uităm că artist nu este cine vrea, ci numai cine poate. Sunt câțiva artiști autentici la Geneva și în Elveția, profesioniști, care și-au închinat în exclusivitate efortul și viața artei, dar aceștia nu
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
erați, binențeles, in der Kinderstube" - ne surprindea o voce metalică, ce adăuga pe un ton batjocoritor: "Nici nu puteați fi în altă parte". În halatul său alb, Herr Doktor Ambrosius venea din cabinetul său de consultații. "Este ora șase" - preciza doctorul, ca și cum i-ar reproșa Sibylei că uitase vreo îndatorire. "Ceasornicul acesta întârzie două minute". În partea de jos a tabloului, sub apele întunecate ale pârâului, sub cărările ce duceau spre moară, spre pădure, prin buruieniștea câmpului apărea cadranul alb cu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
sec, la care bunica, îngrijorată, întreba: "E grav? Ce trebuie făcut?". "Cuțit!" - riposta scurt medicul, adăugând ironic spre copil: "Ești brav, mein Junge, îți dai ochiul pe mâna mea, nicht wahr? ". Doamna Sibyle îl strânse ocrotitor la piept șoptindu-i: Doctorul glumește, e o nimica toată, crede-mă, nu te doare deloc". Coborâseră în salonul întunecos, unde se aprinseseră lumânările electrice dintr-un candelabru așezat pe lacul negru al pianului. La lumina acestuia, privirea scrutătoare a medicului remarcase de îndată micul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ca atunci suflarea parfumată, ca o sărutare. Dar nu mai era voioasă. Mi s-a părut chiar că zăresc pe obrazul ei o lacrimă ca aceea a Arlechinului pe care mi-l dăduse și pe care-l țineam în mână. Doctorul spusese: timp de patruzeci și opt de ore interdicție de a intra în apă. Numărasem orele. În sfârșit, dimineața în care se putea ieși la bazin! Un picolo ne adusese micul dejun în cameră, când bunica a fost chemată la
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
pe cei mai apropiați lor împărtășindu-le povestea marii experiențe, oferindu-le toate detaliile utile pentru ca și ei, la rîndul lor, să poată beneficia de o șansă atît de nemaipomenită. Doar aceștia aveau la început date exacte despre personalitatea uimitorului doctor, el însuși - asigurau ei - de o vîrstă extrem de înaintată, dar bucurîndu-se de o tinerețe veșnică, un om vioi, vesel, eficient la maximum și în plus cît se poate de amabil, chiar dacă extrem de strict în ce privește respectarea regimului pe care-l prescrie
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]