296 matches
-
a liniei de demarcație imaginarul e departe de a avea un echivalent. Fiind o ideologie marcată de o voință ce stă sub semnul rațiunii, individualismul pluralist pare să acorde doar un loc restrîns stimulării și tensiunii visului. Dincolo de expresiile sale doctrinale, tematica Unității revelă totuși un plan ascuns al construcției mitice, care e surprinzător de bogat, oferă o rețea deosebit de densă de reprezentări onirice, de imagini și de simboluri. Să descurci aceste ițe, să le orînduiești, să înlături legăturile încîlcite, să
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
el. Și, totuși, va conchide Ralea, se poate vorbi de principii comune ale fenomenului etic, dup cum se poate stabili o concepție comun a fenomenelor fizice. Prin analogie, el spune c în fața varietții empirice a principiilor morale, în fața diversitții conținuturilor doctrinale, st o anumit unitate a mecanismului etic, aceeași în toat multiplicitatea rspunsurilor diferitelor epoci. Iar acest fenomen etic, în ceea ce urmrește el, prezint (în demonstrația analogiilor lui Ralea caractere comune, indiferent dac o moral crede în criteriul obligației ori al
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
șocant constă în faptul că răul poate deveni „obișnuit”, transformându-se în sistem și ambient scăldat de acțiuni orânduite tocmai pentru a planifica răutatea. Și aceasta fără zgomot și fără ca să ne dăm seama, până devine „cultură adevărată, cu capacități doctrinale, limbaj propriu, cu manieră proprie de a proceda”. Aceste ultime cuvinte îi aparțin Papei Francisc care, după ce ne-a capturat atras și convins cu vestea cea bună a unui Dumnezeu creștin care nu obosește în a ierta, ne-a surprins
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Primul dintre acestea merge la inima problemei: „Corupția nu este un act, ci o stare, o stare personală și socială, în care omul se obișnuiește să trăiască. Valorile (sau non valorile) corupției sunt integrate într-o adevărată cultură, cu capacitate doctrinală, limbaj propriu și mod particular de a proceda”. Întreaga distincție între păcat și corupție se bazează pe această determinare inedită a corupției, ca un rău ce se califică prin faptul că a devenit un habitus. Termenul aristotelic hexis, cuvânt cheie
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de o zonă tematică specifică: aceea a sistemului judiciar și a funcționării sale eficiente, un sistem judiciar care astăzi este menit să joace un rol complet deosebit, într-un cadru de acțiune cu totul altul față de cel stabilit în viziunile doctrinale. Se pare că, de fapt, conceptul însuși de legalitate a evoluat, cuprinzând semnificații și referințe valorice odinioară mai puțin relevante. Așa cum afirma și Przeworski (1998), în democrație, în special, dimensiunea securității a căpătat din ce în ce mai multă relevanță, sau este vorba despre
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
clasice, tratate și alte producții scolastice ale maeștrilor moderni, care devin și ei „autori“. Și, mai cu seamă, conținutul cărților nu este transmis ca ceva rigidizat: dimpotrivă, de fiecare dată este supus unui efort de interpretare din partea profesorilor; o operă doctrinală are subtilitate, fan tezie și Îndrăzneală, ceea ce, În respectul absolut al textului clasic, o face capabilă să răspundă nevoilor și inte reselor modernității. Știința medievală este În Întregime Întemeiată pe cărți (observarea naturii acoperă un spațiu marginal și, sub acest
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
substituție a apărut la noi în Renaștere, odată cu prima contestare radicală a tradiției creștine. Și a revenit în secolul necredinței, care nu întâmplător a fost numit "secolul gustului". Căci în secolul al XVIII-lea a căpătat această superstiție o consistență doctrinală, descreștinarea societății cultivate începând pe la 1730 (Tolstoi, în contextul religiei ortodoxe, face pentru secolul al XIX-lea o remarcă analogă despre estetismul de compensație al claselor conducătoare rusești). Ca regulă generală, când bisericile se golesc, muzeele se umplu. Există, fără
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
comunicării interreligioase. Dar cum se prefigurează această nouă etapă a ecumenismului? De la conflictul interreligios și impunerea supremației unei religii ca religie a puterii, prima treaptă în ierarhia comunicării este cea a toleranței religioase, care presupune anularea de iure a supremației doctrinale a unei religii asupra celorlalte. Superioritatea numerică poate deveni astfel, în lipsa prerogativelor politice, criteriul și instrumentul discrimi nării necesare din punctul de vedere al religiei „învinse“, care va refuza, ca primă reacție, „egalitatea“ religiilor. De la toleranța religioasă în varianta slabă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se cer căutate în firele comune ale teologiilor lor. Pecetluirea unui dialog al doctrinelor prin inventarierea și însumarea reperelor comune de natură textuală și ideologică nu poate spune prea multe pentru omul de astăzi. Trecerea de la toleranța politică la toleranță doctrinală este doar un pas, care păstrează contaminarea ideologicului și încremenirea propriului sistem considerat reper ultim. Or, reperul ultim nu se lasă surprins, înfășurat și transmis printr-un sistem. Riscul de a substitui principiului întemeietor o doctrină sau un sistem cu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fac tri mitere la grupuri, comunități, colectivități care îmbrățișează un sistem, o doctrină ori un set de rituri, credințe, practici, împrumutând, prin gestuladeziunii, o anume identitate de grup. Confesiunile se vor delimita mai cu seamă pornind de la nuanțe și particularități doctrinale, în timp ce minoritățile presupun termenul complementar al majorității (numerice) sau al autorității (politice). Minoritățile religioase se vor defini fie prin raportare la o majoritate religioasă, fără ca însemnele puterii să valorizeze sau să defavorizeze un grup față de altul (acesta este dezideratul unui
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
carieră dramatică începe în 1630 cu Mélite, apare în postura unui trăgător de elită. El va fi mereu expus criticilor lor. Supunând regulile unei permanente examinări, el le recunoaște cel dintâi importanța, subliniindu-le în același timp limitele. Opera sa doctrinală este imensă. Cele Trei Discursuri pe care le scrie în 1660 pentru a prezenta ediția completă a operelor sale în trei volume pe care a condus-o chiar el și pe care o va revizui în 1682 -, ca și Examenele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
p. 7. 245 Ibidem, p. 7. 246 Ibid., p. 8. "Mitul privește în inima unei mari tăceri.", formulează plastic autoarea. 247 Ibid., p. 8. 248 Ibid., pp. 8-9. Luc Benoist formulează o foarte importantă remarcă, afirmând că "dezvoltarea unui adevăr doctrinal în mit nu este o fabulă", pornind tocmai de la originea etimologică, conform căreia fabula echivalează cu vorbirea (fabula), iar mitul, dimpotrivă, provine dintr-o rădăcină care înseamnă mut, tăcut (mutus), trimițând la ideea de tăcere a lucrurilor care, prin natura
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-și desfășoare drumul în altă parte decât în peisajul inaugural al unei crize așa zis moderne. A scrie istoria noțiunii de subiect poate deci să consiste în a lucra la elaborarea sa și prin aceasta la degajarea ei din istoria doctrinală pentru a favoriza inovația. Această practică inventivă a istoriei filosofiei nu constă numai în a elabora din toate piesele o istorie a noțiunilor nici în a supraîncărca de interpretări un corpus viu de idei filosofice care, ca operă a unui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
martyr (Neuchâtel-Paris, 1952), lucrare a cărei miză vizează dialogul ecleziologic 16. Teologul rus consideră pe bună dreptate că problema Tradiției și cea a a ierarhiei post-apostolice este strâns legată de natura sacramentală a Ecclesiei, atât sub raport istoric, cât și doctrinal. Exegeza romano-catolică consideră pasajul de la Matei XVI, 18 despre întemeierea Bisericii pe Petru ca reprezentând expresia unui principiu primordial pentru cinul ecleziatic. Problema exegetică pe care o ridică acest pasaj nu se rezumă numai la întrebarea dacă Biserica se întemeiază
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
prestigiu și de autoritate pe care apostolicitatea nu făcea decât să îl confirme, Biserica primară admitea și alte primaturi: cel al Alexandriei, al Cartaginei, al Constantinopolului. Pe de altă parte, apostolicitatea, în măsura în care nu avea o importanță exclusivă, nu antrena infailibilitatea doctrinală: ea nu făcea decât să sporească autoritatea ecleziastică care se cerea confirmată prin faptă. Autoritatea bisericească nu comportă prin ea însăși o putere juridică; deosebirea dintre putere și autoritate este fundamentală pentru înțelegerea vechii organizări a Bisericii și a evoluției
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sale. Încă înainte de Sinodul ecumenic de la Niceea, Biserica devenise conștientă, îndeosebi începând cu Sfântul Ciprian, de rolul universal al episcopatului în calitate de colegiu, îndeplinind funcțiile colegiului celor Doisprezece. Acest rol al episcopului Romei nu putea fi asimilat nici cu o infailibilitate doctrinală sau morală, nici cu o putere juridică asupra celorlalți episcopi, întrucât acest lucru nu îi era conferit de nici un sinod 20. După prezentarea acestor diferențe specifice între luteranism și catolicism cu privire la câteva aspecte ecleziologice esențiale, Mircea Vulcănescu oferă, sub forma
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
topics that are broadly using those concepts. The first chapter refers to the way in which the Constitutional Court has reflected on the nature of the Romanian political system and how this decision can be set in the context of doctrinal reflections. The second chapter deals with a constitutional right, namely that of association in political parties and how it is regulated from a comparative perspective. The chapter also addresses the complex relationship between the possibility to establish political parties and
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
fi înlocuit pe scena politică de „plebeianism”, de „sfânta egalitate”, de „comunitarism” (Babeuf), iar în engleză, de communional sau communionist, înainte de a reapărea și a se impune în anii 1840, odată cu mișcarea neobabuvistă franceză, inițiată în 1827 de Philippe Buonarotti. Doctrinal, denumirea rămâne neclară pentru socialistul Pierre Leroux, care o aplică unor scrieri și unor proiecte, din care câteva sunt de-a dreptul nesăbuite”, preferându-i, într-o scrisoare către George Sand, „comunionism”, sinonim cu „fraternitate”. La rândul lui, mutualistul Pierre-Joseph
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
privilegiu în ce privește posesia și satisfacerea”. Totuși, dincolo de existența unui soclu comun pentru diversele comunisme, marxismul* marchează diferența dintre comunismul vechi, zis de consum și comunismul modern, axat pe producție. Marx este cel care articulează ideea cea măreață la un corpus doctrinal și la o strategie de organizare a subiectului revoluționar, proletariatul. De atunci, comunismul modern se recunoaște în prelungirea unei lupte ancestrale contra puterii banului, dar se vrea superior celui vechi prin aceea că este fundamentat pe cunoașterea legilor transformării înscrise
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
când aderentul aparține unui partid-stat cu care-și va împărți puterea și privilegiile materiale; dar în acest caz, în perioadele de mare intensitate totalitară marcate de teroare*, orice promovare în sânul partidului-stat implică și o participare la sângele vărsat, mesianismul doctrinal justificând în ochii aderentului participare sa la acte pe care morala obișnuită le condamnă. Aici regăsim pactul sângelui care unea anumite organizații revoluționare ruse* și, mai recent, grupuri teroriste* - Brigăzile Roșii, de exemplu. AFGANISTAN Pe 24 decembrie 1979, primele trupe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și obiectele religioase de valoare, și anulează rambursarea tuturor împrumuturilor. Acestea vor fi și primele hotărâri adoptate, cu mai mare sau mai mică intensitate, de toate regimurile comuniste. Această spoliere generalizată, operată prin violență, vizează două obiective: ea răspunde imperativelor doctrinale ale marxismului* care condamnă proprietatea privată, și slăbește concret, prin ruinarea definitivă, grupurile sociale considerate ca „dușmani” - burghezi, aristocrați, oameni de afaceri, țărani, Biserici. Prin exproprieri arbitrare, prin anularea dreptului de proprietate, prin rechiziționarea produselor și interzicerea comerțului privat, bolșevicii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în mod oficial, locul. în virtutea autorității sale discreționare, centrul definește nevoile și, în consecință, pompează resursele la toate nivelurile. Or, fiecare actor reproduce prin anticipare această schemă și penuria devine „sistematică”: logica macroeconomică care duce la crearea penuriei în funcție de voința doctrinală de control integral și de deciziile politice privind suprainvestițiile în anumite ramuri, este reprodusă la nivel microeconomic de actorii confruntați local cu unele penurii atunci când sunt amenințați de neîndeplinirea planului. Acestă economie prezintă așadar o mare coerență, prinsă cum e
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
germanul Karl Liebknecht. Astfel, în timpul marii foamete* țărănești din era țaristă, în 1891-1892, el declară că „distrugând economia țărănească primitivă, foametea ne apropie obiectiv de scopul nostru final, socialismul*, etapă imediat posterioară capitalismului”. Vladimir are deja o viziune teleologică și doctrinală a societății și a istoriei. în 1895, el creează împreună cu Iuri Martov Uniunea de Luptă pentru Emanciparea Clasei Muncitoare, fapt care are drept consecință arestarea și deportarea sa în Siberia, pentru o perioadă de trei ani. Profită de aceasta pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a arăta în mod sistematic muncitorilor că fără răsturnarea revoluționară a capitalismului, niciun arbitraj internațional, nicio convenție asupra limitării armamentelor, nicio înnoire «democratică» a Societății Națiunilor n-ar fi în stare să oprească un nou război capitalist”. Desigur, această intransigență doctrinală nu exclude suplețea tactică, după cum îi explică Lenin în 1922 diplomatului sovietic Cicerin: „A declarat cineva vreodată că partidul nostru nu se va servi de pacifiști pentru a nimici dușmanul nostru, burghezia?” Este adevărat că în sânul tinerelor PC mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și mai apropiate de expresia ei religioasă este instituit de acela care cucerește puterea. în 1924, Stalin* redactează Principiile leninismului, unul dintre textele sacre pe care fiecare cadru al partidului are datoria să le fi citit. Acesta instituie fundamentele ortodoxiei doctrinale - marxism-leninismul* -, completate de câteva lucrări de referință care definesc doxa și epurate de unele dintre textele devenite eretice, precum acelea ale lui Troțki* și apoi Zinoviev sau Buharin de exemplu. Opoziția devine o deviație, considerată drept „oportunistă” atunci când refuză colectivizarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]