403 matches
-
când până și floarea de mucegai a răului te face să vrei să reacționezi, să vibrezi. Vreau adică să spun că această căldură umană care circulă și încălzește, când se concentrează într-un punct de tensiune, își proiectează în interior dogoarea și arde cu jăratec și dureri tipice, lăsând în urmă o dâră de febră și foc a cărei parte corespunzătoare este întunericul și vidul înghețat. Așa că există trandafiri ce ard, există dureri, există circuite arse. E rar când descoperi ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pusese și o rochie de catifea, una roșie și moale, care cădea în valuri grele. Nasturii aveau formă de scoici. Ne-am așezat sub un copac într-un scaun din fier. Și cum îi priveam pielea albăa sânului, îi simțeam dogoarea la fel ca pe cea a mâinii ei pe care o percepeam prin stofa subțire a pantalonilor. Am tras concluzia că o să ne căsătorim imediat ce se va pronunța divorțul. CAPITOLUL XVI Și ce ciudat e faptul Că firea ne îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Pielea ei albă arăta că nu se simțea bine, că e îmbufnată; nu se odihnise și tânjea și suferea, voia să mă pedepsească. Se vedea în cearcănele din jurul ochilor că se pregătește de tărăboi. Părul ei negru de pe cap răspândea dogoarea adunată de la soare, și de-a lungul acelor firișoare care i se întindeau în dezordine pe frunte ardea firul roșu care era parte din secretul negrului. Mi-a spus înverșunată: Unde-ai fost! Am ajuns acasă foarte târziu. Era înfierbântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
așa mă simt mult prea lovită, mai copleșită decât credeam. N-a izbucnit în plâns, căci lacrimile, asemeni unei neguri subite, și la fel de tăcute, i-au apărut în ochi. Acest lucru mi-a înmuiat sau topit toată asprimea, ca o dogoare bruscă. I-am zis: Hai să ne potolim, Thea, și m-am dus spre ea, însă ea s-a tras înapoi. Mai bine rămâneai cu ea. Ascultă-mă... Vorbesc serios. Acum faci pe tandrul cu mine. Peste zece minute o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ea în cameră prin intrarea din spate. Pe scări s-a stârnit un miros de pește fiert; asta s-a potrivit cu starea mea de nostalgie a fiului care se întoarce acasă și m-a făcut să simt parcă de-adevăratelea dogoarea din zilele de demult, când stăteam în bucătărie cu mama. Pe șifonier erau lipite toate cărțile poștale pe care i le trimisesem din Mexic și mai erau și fotografii cu Simon și Charlotte. Ca să le arate vizitatorilor care încă aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în subconștientul ei? Ardeam de resentimente. Întâi te apuci să vorbești de înțelepciunea din bătrâni, i-am spus eu supărat, după care te apuci să mânjești cu noroi iubirea. Ei da, sunt un ticălos! a spus el, ridicându-se în dogoarea saunei și înnodându-și mai bine prosopul. Nu a fost intenția mea să îți rănesc sentimentele. La naiba! Dacă asta am reușit să fac cât am stat la taclale, te rog să mă ierți. Văd bine că ești foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Așa că au urmat câteva zile de avans mecanic peste ape, cu marea de la orizont ridicându-se să ne cuprindă de după nori, asemeni unui crab care dă să înhațe un fluture, bălăngănindu-se în platoșă și apoi prăbușindu-se frământată. Plus dogoarea soarelui și dâra patriarhală de spumă, împroșcând dantelată. În izolarea mea citeam cărți și îi făceam o interminabilă cronică epistolară Stellei, pe care speram să i-o trimit de la Dakar, primul nostru port, până în Alaska. Desigur că aveam și tunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lumină a vreunei bărci sau plute. M-am așezat și am așteptat lumina zilei, când speram că ceva se va arăta la orizont. Nu se zărea însă nimic. În zori ne-am trezit într-o pâclă asemănătoare celei create de dogoarea unei zile tradiționale de luni, când se spălau rufele, cu un soare care ardea ca o tingire de aramă, iar în distorsiunile din aer și în culoarea difuză nu puteai vedea la o distanță mai mare de câțiva metri. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe care trebuia să îl fac era să îl leg și să îi iau ochelarii. După aia mai vedeam noi. Ei bine, cum ședeam aplecat asupra lui, în vârful picioarelor, plin de răzbunare, cu barbeta în mână, am simțit o dogoare dinspre el. I-am atins ușor obrazul. Omul ardea de febră. I-am ascultat inima. Se auzea o artilerie cumplită acolo, care suna sec. M-am simțit secătuit de orice dorință de răzbunare. Și m-am apucat să îl îngrijesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai scunde și mai corpolente, așa încât performanța mea de susținător de brațe și închizător de portiere a împrumutat o forță total fantezistă. Am început să mă comport ca un ușier uriaș, excepțional de dibaci, fermecător, cu o tuse aprigă. Dar dogoarea după-amiezii era, ca să folosesc un eufemism, oprimantă, și compensațiile pentru serviciile mele au început să mi se pară tot mai nesubstanțiale. Așa încât, în mod abrupt, deși grămada de „rude directe“ abia începuse să se subțieze, m-am aruncat și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția a venit și ea de s-a încălzit, apoi, cînd se întoarce să termine de spălat pe jos, știind-o pe Sultana urcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
subit pentru Rozanov era gata să i se reverse din gură peste covor. O înghiți și răspunse cu efort: — Uite că pot. Bine, bună ziua. Se îndreptă spre ușă și o deschise cu o smuncitură. Nori groși de fum și de dogoare îl împresurară, laolaltă cu un zgomot asurzitor. O clipă, avu impresia că imobilul luase foc. Pe urmă își dădu seama că elementul era apa și nu focul. Deschisese din greșeală, ușa băii. O trânti, se îndreptă spre cealaltă ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Poate că totul a fost doar o iluzie, un delir consumat În numai cîteva momente. Mai tîrziu, unii dintre ei Își vor aminti, sau doar vor crede că-și amintesc, că la Început au simțit niște Înțepături plăcute și o dogoare ciudată În buricele degetelor, unda unui flux coborînd din creștet pe gît și pe umeri, În așa fel Încît musculatura li s-a relaxat spontan și, vreme de cîteva minute, aproape că n-au mai respirat - fiindcă nici nu mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
amorțise brațul. Într-un fel, se simțea stăpîn pe situație, fără să-și dea seama de unde Îi venea această impresie. Peretele de care Își sprijinea unul din omoplați era rece și un pic umed. PÎnă atunci stătuse cu spatele la foc, iar dogoarea acestuia Îi Încălzise hainele, dar după ce se Întorsese, Începu să-l ia cu frig la spate. Picioarele lipite unul de altul și strînse În legătura funiei, aproape că nu și le mai simțea. În schimb, Își simțea urechea fierbinte și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și orașe și de țări foarte populate, care aveau o orânduire ce nu era de lepădat. Lângă ecuator și de o parte și de alta, în aproape tot spațiul cuprins de orbita soarelui, se întind pustiuri nemărginite, arse veșnic de dogoarea lui. Pretutindeni o priveliște de groază și de spaimă. Pretutindeni doar locuri cumplite și înțelenite unde nu viețuiesc decât fiare, șerpi și niște făpturi omenești tot atât de sălbatice și de crude ca și acele lighioane. Pe măsură ce ne depărtăm de ecuator toate
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
radă) a Timpului O mascaradă a anului bătrân și rotunjor Și a crustei de pe Lumea care e rotită cu materiale din orchestra Lumii Pentru că Inelul dinlăuntru îngheață împuțiciunile omenești Foamea mondială e alungată din cel mai rău dintre Ceruri Și dogoarea face din împuțiciune fruct, Și fructul are o vreme a frumosului gata halită, Iarna n-are pântece, Iarna lasă sucul unui somn adânc, Și Anul următor va fi roșu așa cum gândesc la ei, La Fructe, la vremea rodirii Și deodată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un om poticnit Ogorul meu a părăsit cocina porcilor Trebuie să fi dat înghețul cu cercul lui alb de brumă ca o mortăciune Și eu trebuie să rămân acasă până când ciotul meu de la picior devine vinețiu închis Pielea strigă după dogoare până când ajunge să ia foc Dar gerul îngeruit arde cu un cuțit care-i priceput la oameni. Era.. În vremea războiului rece erau toți egali Eram prieteni ai pădurii roșii Toți își spuneau prieteni împotriva altor împăduriri Toți se bucurau
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
În aerul cel curat. Aici sufletul se purifică deplin, apoi se Înalță spre corăbiile luminoase gata să-l ia și să-l ducă În patria lui. Iar rămășițele care conțin putreziciunea vrăjmașilor se fărîmițează și cad o dată cu focul și cu dogoarea, amestecîndu-se În copaci, În ierburi și În semințe, luînd culori felurite 65. Versiunea lui Evodiu, În care se precizează că substanța de Lumină este ejaculată de Arhonți per genitalia, nu intră În contradicție cu sursele care insistă asupra sudorii Arhonților
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
definitive. "Dar să știi, dacă începi să scrii și nu te lasă inima să arunci de 999 de ori dintr-o mie manuscrisul în foc, e de prisos." Sau: "Nu primim cu nici un preț morfoleala literară, scrisul fără râvnă, fără dogoare (...) Ne supără rolul de rândaș în care se complace scriitorul". Dacă i se pare insuficientă admonestarea principială, Arghezi invocă o deplin justificată corecție corporală, asumându-și, pe loc, rolul de inchizitor. În acest caz, o virtuală măsură punitivă e integrată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bătrâni se uită / pe sub sprâncene vechi la mine". În context vegetal foșnitor, lumea e concretitudine mozaicală, spectacol cvasi-bucolic; la douăzeci și trei de ani, o Carolina Ilica între foc și gheață, se simte dominatoare, "puternică-n armura tinereții". Titlul plachetei Dogoarea și flacăra rezumă vădit combustia erotică; simțurile, toate ("cinci ursoaice cu nările aprinse") deschid porți sublimului; gândul însuși e "o dâră de sânge cald". Nopți de mătase (în Presimțiri de toamnă) refuză melancoliile, stările depresive: "Stele puternice se aprind și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Traduceri (singur sau în colaborare): din Charles Baudelaire, Rafael Alberti, Irving Stone, Edouard Miezelaitis, Curzio Malaparte, Robert Gary și alții. CAROLINA ILICA Vidra (Vârfurile), Jud. Arad, 19 martie 1951. Neîmblânzită ca o stea lactee (1974); Cu împrumut, mireasma tinereții (1977); Dogoarea și flacăra (1977); Tirania Visului, I (1982); Tirania Visului, II (1982); Ephemeris (1987); Poeme reci Tirania Visului, III (1993); Makedonsky molitvi Rozariu macedonean. Ediția a doua bilingvă (1966); Scară la cer (1977); Tirania Visului The Tyranny Dream. Ediție bilingvă română-engleză
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și intrare secretă în via negativa"587. Textul conține trimiteri intertextuale la Divina Comedie a lui Dante: acel care, fără a fi murit încalcă împărăția celor morți (Chi è costui che senza morte/Va per lo regno della morta gente?), "dogoarea" covorului "gros, roșu-aprins", care se prelungește din holul hotelului fără ferestre (de câte ori intră în holul hotelului, Adrian clipește pentru a-și obișnui ochii cu lumina "artificială") până dincolo de rotonda cu oglinzi. În Infernul dantesc, divinul poet explică motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ajunse până la el. S-a dovedit astfel că nu densitatea în elementele proprii face teologia neagreată de intelectuali, ci prezentarea ei în clișee stereotipe, fără adâncire personală, fără trecerea ei prin intimitatea sufletească a teologului, de unde să se îmbrace în dogoarea convingerilor, în noutatea cuceritoare a unor prezentări care trădează o nouă descoperire a evidențelor adevărului etern, fulgerată pe rând în focul tensiunilor necurmate ale spiritului său. Tocmai acest caracter viu, trăit, îl are teologia lui Nichifor Crainic. E semnificativ în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în perspectiva gândirii divine. Din lăuntrul lumii, care ne copleșește, nu putem evada în sensul ei divin decât numai dacă știm aprioric că ea e făptura lui Dumnezeu. Din afara ei însă, înțelesul i se luminează ca fața lunii bătută de dogoarea soarelui. Spre deosebire de toate religiile și filosofiile pământului, Iisus Hristos a adus omului acest dar îndoit, de a-l ridica dintr-o dată deasupra universului pentru a-i pătrunde înțelesul din perspectiva gândirii divine și de a i pune la îndemână modul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Nipru, considerați a fi geto-sciți și este asemănător cu ritualul trac. Herodot relatează despre faptul că bărbații sciți practicau fumigații cu semințe de cânepă În cadrul unui ceremonial de purificare: „sămânța aruncată scoate fum parfumat și se face abur (... Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle.” O altă sursă este Strabon, care amintește de preoții traco-misieni, care se abțin de la orice fel de aliment din carne, mulțumindu se cu miere, lapte, brânză și sunt numiți „kapnobatai”(cei care umblă prin
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]