382 matches
-
viu, Că nici vechiul profiriu N-o întrece în dulceață... Nu întreb care-i secretul Și nici care e motivul, Că moș Pătru longevivul Urcă-n pas ca tineretul... În parcela de sub munte Lângă apa de izvoare, Zilnic stau fără dogoare Vechi stejari cu lată frunte... Din ulciorul vechi ca omul Soarbe apa când e sete Și cu mâna dusă-n plete Moșul blând admiră pomul... Stă paharul plin cu apă Ce-n milenii e tot vie, Viului dându-i simbrie
APA CRISTALINĂ de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340277_a_341606]
-
Căldura crește vertiginos și plutele se plimbă nepișcate. E vremea pentru o bălăceală în apa încă recișoară: trei percopuri în bulboană, pe care Liviu, ochelarist și mentor, le complică cu echer, apoi uscarea pe lespezile în pantă ale digului. Inconfundabila dogoare a pietrei și mișunarea în tăcere absolută a furnicilor. Gașca se retrage, mută și precipitată, la masa de prânz. În crucea căldurii, banda își caută răcoarea. În ciuda injoncțiunilor tutorilor, băieți și fete se strecoară din case și se așteaptă unii
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
deplâng faptul că întâlnesc dificultăți în a fi român și a trăi în România, bunăoară sunt convins că și un danez, de pildă, are dificultăți în a fi un danez în Danemarca. Vreau să rămân la firul ierbii și la dogoarea asfaltului. Aici la noi, în România. Eu nu am fost niciodată genul protestatarului. Nu am considerat că pot lua statul român la întrebări, cu toate că nemulțumiri aveam, slavă Domnului. Asta poate din comoditate, admit, sau poate dintr-un oarecare absenteism bizar
Nu am fost niciodată genul protestatarului. S-ar putea ca tocmai asta să vrea statul de la mine: absența () [Corola-blog/BlogPost/338442_a_339771]
-
în cojoace, înveliți în pelerine largi. La început de decembrie, a plouat o noapte întreagă. Spre dimineață s-a înseninat și-a înghețat. Ne-am adunat lângă foc, să ne încălzim. Beam cafea, fumam, povesteam. Din cojocul unchiului, topite de dogoare, picături de apă se prelingeau pe jos. - Cum drac, băă, cogiocu tău nu-i ud? - Nu-i ud, că dorm cu grijă. Decât să stau în cojocul ud, mai bine nu dorm. - Așee, băăă, vedz, tu iești cioban bun! M-
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
dracului toată mașinăria. În timp ce Nistorescu s-a lansat cu teoria sa despre sistemul nervos cu exemple de pe front, impacientat de atâta așteptare, Vasile Popescu s-a dus la secție să constate care mai era situația. Ceasul arăta ora douăsprezece și dogoarea Soarelui era în toi. Norocul lor, alături de poarta bisericii se afla un chioșc de răcoritoare, pe care l-au vizitat din ce în ce mai des. -Nu cred că se va mai face astăzi repartizarea suplinitorilor, deși secretara zice că nu poate să spună
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
imaginilor copilăriei lor rustice. Devenită “pădureancă” sau „greierușă”, ea se regăsește alături de iubitul ei într-o „lume frustă, a sălbăticiunilor”, unde „Într-o podgorie stropită vânăt/ să ne întâmpine o piersică pe creangă/ ca un păcat de aur, toamna, pe dogoare.” („Andante”). Adesea versurile pasionate împrumută tonalitatea și simplitatea ritmului popular, pe care perioada profesională de bibliotecar i-a dat lui Blaga prilejul să-l cunoască în esență. Întrebărilor iscoditoare care se nasc în mod inerent, poetul le răspunde prin rime
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
spiritul veacurilor de dragoste și dăruire! Respiri ușor cu răsuflarea harului din harpa îngerilor creatori. Ei ți-au dat numele și harul lor divin de a bucura sentimentele presărate cu pulberea stelelor călăuzitoare. Ne contopim cu adierea mângâierilor ce răcoresc dogoarea vulcanilor din fluidul rubiniu al ființei umane. Privește încrezător prin puritatea ochilor de copil jucăuș și spală fața lumii cu nevinovăția lor celestă. Lasă lumina să patrundă în ungherele ființei nemuritoare. Căldura universului să aștearnă speranța binelui în fiece colț
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
s-a cufundat în cel mai profund moment de amor dezlănțuit între două inimi iubitoare. * * * Naie, care luase cinci mii de lei de la „bolnavul” Pandelică, după ce-o lăsă pe „cotoroanța naibii” acasă, băgă mâna în sân și, când simți dogoarea hîrtiilor foșnitoare în vîrful degetelor, îl cuprinse o senzație de „mândrie” că-i și el cineva pe lumea asta... îl făcu să ridice capul „sus”, înbărbătându-se singur: „O să treacă și asta că n-a nins ca să degere, a nins de-
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
angajează plenar în viața de zi cu zi, toate făcându-le cu plăcere, cu dragoste, tot timpul fiind cu gândul la Iisus Hristos. Iisus Hristos rămâne același azi, mâine și întotdeauna izvor de viață, stâncă de reazim, balsam răcoritor, în dogoarea suferințelor și singurul care dă rost nu numai vieții de aici, ci și morții, căci a muri pentru Hristos, pentru Evanghelia Lui, nu este pagubă, ci un câștig. Sfântul Apostol Pavel a avut cu certitudine viziunea unirii cu Dumnezeu când
HRISTOS ÎN MINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342121_a_343450]
-
precum Lunca Dunării de la noi și nici măcar asemeni Câmpiei Someșului, ori a Mureșului. Același relief pietros și neprietenos ca al Ierusalimului, aceiași finici somptuoși și arătoși, aceeași oameni cu fața aspră și arsă de soare și cu privire care te dogoare... Apropo, știați ca lemnul de palmier nu folosește la nimic ? Că de fapt palmierul este o plantă, nu un arbore și că tulpina lui este un simplu vrej ?! Și totuși mi-aș dori atât de mult să-mi crească măcar
BETLEEMUL IUDEII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341673_a_343002]
-
tău de veșnică Penelopă. Acum mi le dărui ca pe o ofrandă să le port în suflet dincolo de cer și de flori. Cu degetele pline de arșiță pipăi rotundul florii ce se deschide încet înainte-mi și simt în el dogoarea cântecului cu suflet de nai. Leonid IACOB Referință Bibliografică: cândva / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 391, Anul II, 26 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CÂNDVA de LEONID IACOB în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340642_a_341971]
-
moment nu mai au teamă, ci, din contră, o dorință de aventură. Cu toată ploaia rece care cade în rafale și fulgerele îngrozitoare însoțite de tunete asurzitoare, simt cum căldura îi copleșește și s-ar fi așezat cu plăcere la dogoarea acelei vălvătăi. Preda vrea să descalece, dar pe deasupra se ivesc iarăși cei doi porumbei. Atunci Pătru Valdescu tresare și strigă: - Căpitane, evită ispita și întoarce capul de la flacăra pierzaniei! Comoara nu mai este a noastră! Dă pinteni calului și ține
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > UNUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 145 din 25 mai 2011 Toate Articolele Autorului 25 Mai 2011. Tăcerea întotdeauna la doi se împarte, aerul arde între două cuvinte, cine să-i stingă dogoarea-i departe, ochii tăi dorm, aducându-și aminte... De la mine la tine, de la tine la Dor numai gândul e treaz, doruind pe poteci, aici, între aripi rănite de zbor, sufletul nostru e Unul, în veci... Referință Bibliografică: Unul... / Nicolae Nicoară
UNUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344334_a_345663]
-
centrul gândirii. culorile se pierd, formele nu au limite. aud scârțâitul porții de câte ori focul de tabără devine vâlvătaie, în memoria apei și pământului în care mă manifest, deopotrivă. privesc arcul de pod și focul de tabără împreunate în imaginea conului. dogoarea cuvântului dintâi și gheața glasului ce-l rostește devin întrebări în lanțul spiralat al uimirii. primesc pe laturile drumului pe care corpul meu își poartă umbra, răspunsuri. sunt arcuri mărunte, în auriu "văzute" de ochii semideschiși. caut poarta iadului și
IARBĂ NEARSĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343855_a_345184]
-
Rubén DARÍO - Plin de mireasmă-i totul, doar să gândesc la tine. Atât de clari ți-s ochii, izvor de-nțelepciune. Sub tălpile-ți desculțe marea cu valuri vine și în surâsuri, soare și bucurie-ți pune. Dar scurtă e dogoarea iubirii care trece. Cu chinul, fericirea în ea este egală. De-un ceas am scris un nume pe zăpadă rece, de-o clipă, pe nisipuri un altul undă spală. Îngălbenite frunze pe trotuare zboară, pe unde-au fost atâtea perechi
VERSURI DE TOAMNĂ, DE RUBÉN DARÍO de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344149_a_345478]
-
trăind... Taman mâine fac vârsta ceea! se-ncolți singurel. Dar am racla, am plecat, am să trec, musai, pragul spre alt an din viață, Sfinte Dumnezeule! Apoi urmă în minte-i și-n suflet tăcere. După tihna lui și-n dogoarea soarelui de-amiază, preajma se zvidui de sunete. Totul părea liniștit, lăsând loc să bănuiești mișcarea tainică, alunecătoare a viețuitoarelor mici, mari, tupilate din calea căldurii pentru niște ceasuri. Așezat pe malul eleșteului sub o salcie tânără, dar care știa
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
web. Doream din nou s-o îmbrățișez și am făcut un pas spre ea, dar ea se strecură cu pricepere, intuind ce vroiam să fac și continuă să-și aranjeze lucrurile. Accidental, îmi atinse cu spatele pulpa piciorului, simțindu-i dogoarea corpului prin pantalonul subțire. Mi-era jenă că se putea observa umflătura din zona șlițului pantalonului meu, dar am văzut cum zâmbea ștrengărește: pricepuse ce s-a întâmplat! Iarăși am mai făcut un pas spre ea, reușind s-o prind
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
am mai fi plecat de acolo. Acel loc mustea a hâr și duh. Soarele strălucea, pasarelele cântau, vântul dulce al muntelui ne mângâia, pădurea coniferelor ne ocrotea, Sfanțul Prooroc Ilie ne răcorea, Dumnezeu ne binecuvânta. Peisajul mirific al muntelui, în dogoarea verii, frumos pastelat cu nuanțele culorilor de alb al calcarelor, de verde închis al pădurilor de conifere, de verde deschis al pajiștilor alpine, totul sub broderia multicolora a florilor de munte. Totul devenea mirific și de necrezut. În această minunată
NOI SUNTEM NEBUNI PENTRU HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378860_a_380189]
-
După ani de secetă îndelungată, Ploaia se revarsă ca din senin, Nebănuită, neașteptată... Niciun semn nu prevestea furtuna, Nicio adiere de briză Pe țărmul de la marginea zării, Niciun val care să încrețească Întinderea liniștită de apă, Împăcată cu sine, Sub dogoarea pustiitoare a amurgului! Ca o vrajă, s-au răsucit norii, Și trupul subțire al tornadei A început să danseze, Luând prin surprindere Sufletul pustiului Și unindu-l pentru totdeauna Cu înaltul albastru al cerului... Nopțile deveniră incandescente, Licuricii invadară plaja
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
moarte trebuie să privească numai înainte. El nu trebuie să trăiască nici în viitor și nici în trecut, ci numai în prezentul imediat. Veteranul rămâne același azi, mâine și întotdeauna stâncă de granit în fața amenințărilor armate de tot felul, în dogoarea nenorocirilor celor năpăstuiți și neajutorați, singurul care dă rost nu numai vieții de aici, ci și morții, căci a muri pentru aproapele tău sau ... Citește mai mult Ziua veteranului! O aducere aminte a tuturor acelora care au contribuit chiar cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
moarte trebuie să privească numai înainte. El nu trebuie să trăiască nici în viitor și nici în trecut, ci numai în prezentul imediat. Veteranul rămâne același azi, mâine și întotdeauna stâncă de granit în fața amenințărilor armate de tot felul, în dogoarea nenorocirilor celor năpăstuiți și neajutorați, singurul care dă rost nu numai vieții de aici, ci și morții, căci a muri pentru aproapele tău sau ... VII. VISURI NEÎMPLINITE, de Ștefan Popa , publicat în Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016. “Odată ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
Ne-mblânzit de culori, mâini durute de jar, Interzis te-aș păstra, descântat de alint. Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci, Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori, Lași săruturi și zaț pe dantelele reci, Amalgam de nonsens în dogoare de șfori. Vals nebun pe tăiș cu tavanul drept cer, Umbră ta de nisip îngeri vii îmi strecoară, Dezrobești vis uitat în estuare de ger, Fără leac, ochii tăi, incep iar să mă doară. Referință Bibliografica: Ochii tăi, umbră ta
OCHII TĂI, UMBRA TA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379399_a_380728]
-
auzit mersul stingher / și mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin, / să pot măsura iubirea în calea spre cer, / s-ascund în speranță gândul senin. M-ai auzit și, Doamne, îmi vezi / înceata vrere cum urcă spre Tine / și, în dogoarea atâtor amiezi, / Te-oprești la fântână să stai de vorbă cu mine. Deși cu sufletul căzut în melancolie, stare specifică adevăraților poeți, doamna Daniela Popescu trăiește cu speranța renașterii: Și, totuși, o sevă nouă / Îmi face pustiul să înflorească Și
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
Poeme > Dorințe > FUGARUL Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1704 din 31 august 2015 Toate Articolele Autorului Și am plâns după tine revărsând amintirile, pește Pământul albastru presărat cu durere și suferința, uitând unde mai găsesc lacrimi să sting dogoarea mării sărate, prelinse peste buzele-ți fierbinți și uscate, am fugit de tine-apoi, temându-mă și m-am ascuns de lume, fugind de umbra ta, găsind un loc, știut numai de mine, ferit de ochii tăi. Îmi povestesc de tine
FUGARUL de COSTI POP în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379515_a_380844]
-
își duc anii prea grei. Câte flăcări se sting sub obroc de iertări Și ce multe se nasc într-o clipă de rai, În beție de timp trag de funii uitări Răstignind înc-o zi în destine de pai. În trupuri dogoare de ploi și-amintiri, Sprijiniți în bastoane șubrezite de ger Se roagă dispneic, cerând dezrobiri, Din strânsoare de dor, la icoane din cer. Tânjesc după veri ochii muți de tăceri, Scrisori netrimise așteaptă în zori, Bolnavi fără leac, trestii vii
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]