390 matches
-
rouă de flori.../ Pe narcise și bujori, of!/ Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare!.../ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Cpăci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație unică dintre nai și orgă) creație de geniu, folosită pentru prima dată în arta muzicală de către maestrul Gheorghe Zamfir, devenise coloana sonoră a filmului „Adorația Sfintei Fecioara Maria” - Mama care a-ndurat
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
VISAT CU IANCU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1658 din 16 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 16 Iulie 2015 M-am visat cu Iancu și ce vis profund! M-am visat cu Iancu, nu era bolund Și doinea din fluier, lângă Crucea ruptă, Colo sus pe Munte, obosit de luptă... Până hăt departe brazii de pe creste Ascultau cu jale trista lui poveste, Peste văi durute necheza un murg, M-am visat cu Iancu, era Zi de Târg; Moții
M-AM VISAT CU IANCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357746_a_359075]
-
rămas doar Unul, Țara cea mai dragă, de mi-a fost mireasă, Zestrea ei cea sfântă să n-o dați de-Acasă! M-am visat cu Iancu și ce vis rotund! M-am visat cu Iancu, nu era bolund Și doinea din fluier, lângă Crucea ruptă, Colo sus pe Munte, gata pentru luptă... Referință Bibliografică: M-am visat cu Iancu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1658, Anul V, 16 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae
M-AM VISAT CU IANCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357746_a_359075]
-
un nai să cânte Sigur este fermecat A trecut pe lângă îngeri Și din harul lor a luat... Cântă marea și câmpia Și în tril de păsări cerul, Ne dăstăinuie iubirea, Care-i taina și misterul. Plânge piatra când aude Cum doinește un izvor, De pe porțile închise Se sfărâmă un zăvor... Ciocârlia îl ascultă Și mai cântă în duet, Un verset din acatist Îl învață un poet... Freamătul și tânguirea Ce sunt prinse într-un val Au tăcut o clipă totuși Văd
CÂNTĂ NAIUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357768_a_359097]
-
din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai doară. Ruga iubirii voastre e bocet în cetate, / Ofrandă pentru țară din versuri ce jelesc / Mormântul neputinței când soră lângă frate / Abia mai plâng atunci când se-nfrățesc, / Nemaidoinindu-și dorul în graiul românesc” (A patriei icoană). E uimitor, însă, cum coexistă și se împacă destul de bine, poezia patriotică, cea de dragoste și cea socială în palmaresul lui Romeo Tarhon. Și cum, limbajul, uneori frust al poemelor de dragoste
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
de grija altor sori. Vântul se vaită prelung, Pădurea verde e în jale, Îngeri pornesc înspre pământ - Cer sângerând pășind agale. Ape se zbat în matca lor Vuind de dor, vuind de jale, Izvoare dulci - cu ape reci - Suspină blând, doinind în cale. Natura toată încremenită-i Pe limba ornicului mut, Căci vine jertfa cea de sânge, Ce dă pământului tumult. Clopote bat fără-ncetare, Inimi-altar de-nchinăciune Șoptesc în taină, rând pe rând, Câte-o fierbinte rugăciune. Mame cu prunci în
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
vrea să mă rup Lațul mă strânge prea tare, Ia iubirea și tu cu ea...pleacă ! Am să găsesc alinare. Cântec de paseri și flori pe câmp, Izvorul ce murmură în vale, O căprioară venind să se adape Un fluier doinește cu jale. Știe povestea mea și a ta Doar ea mă întelege, Îmi spune un basm de demult uitat Cu zâne, prinți și prințese. Legenda spune că undeva, Departe într-un codru neatins de lume Trăia o copilă. Nimeni nu
MĂ CHEMI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360288_a_361617]
-
deapănă amintiri despre poet nepereche, cu eternele-i iubiri. Cu iubire de romantic străbate-n vremuri de dor, din Universul Galactic, precum vis nemuritor. Rapsozi iscusiți prin vremuri i-au pus versurile-n cânt. Din ele străbat ecouri de dor doinit la mormânt. 15 Iunie © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: REMEMBER - MIHAI EMINESCU / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul V, 14 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360511_a_361840]
-
de zi, când nu știu când, nici cum va fi să fie. De n-ai fi tu, iubită poezie, sunt sigur că nici eu nu aș mai fi. Aud cântând în mine ciocârlii și prind și eu cu ele a doini în timp ce gândul de-a mai sta adie în trupul meu. Doar sufletul meu știe cât aș dori să mai rămân aici pentru-a rodi în neasemuita armonie cu care am venit din veșnicie. Măcar o zi să pot întineri cât
ÎMI AMINTESC CÂT AŞ DORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359827_a_361156]
-
256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Atinge-mă cu toamna ce a rămas pustie, Veșmântul de lumină s-a stins pe la ferești. Mai dă-mi o ploaie-albastră, cu doruri mă îmbie Și spune-mi prin ce toamne, melancolii doinești. Mă doare ruginiul din zâmbetul de moarte Al frunzelor ce verde-mi cântau când ne iubeam. Era atâta vară , și-acuma ce departe Te-ai dus de lângă mine și-aș vrea să te mai am. Să te-mpletesc în cerul
ATINGE-MĂ CU TOAMNA... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359660_a_360989]
-
Încrederii în oameni Și roua, da, roua Devine privire...” Traian Vasilcău, poetul de peste Prut prezent în carte, neputând să fie prezent și la acest eveniment, a trimis o scrisoare fraților săi în arta scrisului căreia i-a dat citire actrița Doinea Ghițescu. Astfel menționează că antologia a ajuns la Chișinău și o citește cu nemăsurată iubire. Îi felicită pe cei prezenți în ea că nu au părăsit Planeta Iubirii, că aud cântecul lui Orfeu și le urează să fie solii binecuvântați
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
fermecat Se apucă de cântat. Doamne, ce frumos mai cântă! Însăși noaptea pare sfântă! Cântecele curg șuvoi, Și mai vechi, dar și mai noi; Stă suflarea toată trează Și-n taină se minunează. Chiar și vântul se oprește Uluit de cum doinește, Iar pe-un vârf de nuielușă, O superbă greierușă Cu rochiță înflorată Îl ascultă fascinată. Referință Bibliografică: GREIERUL CEL FERMECAT / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1988, Anul VI, 10 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe
GREIERUL CEL FERMECAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340144_a_341473]
-
Chiar de fiind din același neam sau sânge, Ei fac doar 'copy-paste' și inima ne-o frânge... Aceia ce-au muncit și asudat pe acest pământ, Chiar de s-au rănit, dar și-au găsit un cânt, Prin care să doinească, vitregiile să treacă Reînviind basmele bunicii, veselia să înceapă! Aceia ce și-au uitat a lor cuvinte proprii, Scindându-și sufletul cu sunete improprii, Și-au sterpezit curat-murdar și a lor viață, De s-au mai fi trezit cumva prin
LIMBA ROMÂNĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340970_a_342299]
-
de suflet, de grai și de cânt. Românesc. Nu doar acolo unde sunt mulți români plecați, ci peste tot pe unde se găsesc iubitori de muzică bună țărănească românească. Îi dorim succes pe unde ne reprezintă și sperăm să ne doinească și altădată! Referință Bibliografică: Întâlnire cu Domnul Ion Crețeanu / Milena Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Milena Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
Nu găsesc nici toamna, nici culori nu am Sufletul îmi este un adânc pustiu, Numai câte-o frunză tremurând pe ram, Îmi aduce-aminte că...poate...sunt viu... A În adâncu-acela, știu că mai exiști Și ești viu și cântec mai doinești ades; Doar când toamne cântă-n ochii tăi cei triști Eu aleg ce-mi place și ce-i de ales... M În adânc de toamnă nimeni nu există Doar tăceri de-a valma ce tresar în noi, Câtă depărtare și
DIALOG POETIC ADINA ŞI MIRCEA (D-ALE NATURII) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341290_a_342619]
-
mă mir de nu se poate Că deși casă-mi este pădurea...sunt pribeag... Mă mai mângâie toamna cu-alaiul ei de ploi Mireasă rătăcită prin ramurile mele, Când mai dansează luna un menuet în doi, Sau când arcușul nopții doinește printre stele... Referință Bibliografică: Lemnul învierii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
umed al pădurii. - Dii, Murgule! Și biciul se leagănă, abia atingând calul. Un fior rece îi alunecă pe spinare și mâna i se ridică singură la obrazul stâng. Se scutură ca de un gând rău și începe a cânta: Eu doinesc, pădurea sunăăăă, Eu doinesc, pădurea sună, Badea patruuu boi adună, Badea patru boi adunăăăă... Cu adevărat răsună pădurea odată cu glasul ei. De pe crengile fagilor înalți se risipesc care-ncotro păsări, speriate de sunetele noi, nemaiauzite de ele. Ochii ei îl
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
Murgule! Și biciul se leagănă, abia atingând calul. Un fior rece îi alunecă pe spinare și mâna i se ridică singură la obrazul stâng. Se scutură ca de un gând rău și începe a cânta: Eu doinesc, pădurea sunăăăă, Eu doinesc, pădurea sună, Badea patruuu boi adună, Badea patru boi adunăăăă... Cu adevărat răsună pădurea odată cu glasul ei. De pe crengile fagilor înalți se risipesc care-ncotro păsări, speriate de sunetele noi, nemaiauzite de ele. Ochii ei îl cercetează. Tace. Ea zice
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
Badea patruuu boi adună, Badea patru boi adunăăăă... Cu adevărat răsună pădurea odată cu glasul ei. De pe crengile fagilor înalți se risipesc care-ncotro păsări, speriate de sunetele noi, nemaiauzite de ele. Ochii ei îl cercetează. Tace. Ea zice iar: Eu doinesc, pădurea crapăăă... Euuu doinesc pădurea crapă, Badea patruuu boi adapă, Badea patruuuu boooi adapăăă. N-a știut niciodată, în cei mai bine de patruzeci de ani de când se cununaseră, dacă lui îi este drag sau nu glasul ei... Nu-i
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
Badea patru boi adunăăăă... Cu adevărat răsună pădurea odată cu glasul ei. De pe crengile fagilor înalți se risipesc care-ncotro păsări, speriate de sunetele noi, nemaiauzite de ele. Ochii ei îl cercetează. Tace. Ea zice iar: Eu doinesc, pădurea crapăăă... Euuu doinesc pădurea crapă, Badea patruuu boi adapă, Badea patruuuu boooi adapăăă. N-a știut niciodată, în cei mai bine de patruzeci de ani de când se cununaseră, dacă lui îi este drag sau nu glasul ei... Nu-i adapă că li seteeee
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
preferat este La birtuțu’ din pădure! Și mi-e drag s-o ascult cântându-mi: La birtuțu’ din pădure / Băui două iepe sure / Cu banii de pe căpestre / Luai țoale la neveste...” Am râs amândoi închipuindu-mi-o pe doamna Nicole doinind melodia asta, iar nea Mitică, spiritual ca de obicei, a venit imediat cu o completare: „Ei, n-am avut eu iepe, și chiar dacă le-aș fi avut, nu le beam, dar țoalele nu i-au lipsit nevestei mele niciodată!” Când
NICOLE SINU – CEA MAI ROMÂNCĂ DINTRE CANADIENCE! (CAPITOLUL XXVII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341767_a_343096]
-
deschide sufletul și a-și mărturisi suferința de faptul că anul acesta a fost declarat „Anul Spovedaniei.” După cum afirmă autoarea însăși, pentru ea cartea are valoare de defulare a unor trăiri dureroase: „M-am răcorit”. Scriitoarea Ioana Stuparu și actrița Doinea Ghițeanu au citit fragmente din cele două opere prezentate. Actrița Doina Ghițeanu a interpretat și cântece de iarnă. Medicul scriitor Corneliu Zeană și-a exprimat în versuri aprecierea la adresa activității și a autoarelor. „Dublă lansare, cu colindători În spiritul creștin
SFÂRŞIT DE AN LA CENACLUL LITERAR OCTAVIAN GOGA , BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342453_a_343782]
-
-n tăt locu’ măi/ Ei, nișe-l are tăt omu’ măi/ Că șî eu mni-am sămănat/ Că șî eu mni-am sămănat măi...” T. Jarda: Un cântec vechi în care fetele își plângeau, uneori, ne-mplinirea. La lelea Mărie totul e doinit. Fie că e doină sau cântec, rândurile măsurate se prelungesc la nesfîrșit. Strofa își pierde dimensiunile. Totul se aseamănă, mai degrabă, scurgerii necontenite a râului de munte. Și pare că și cântecul e asemenea valurilor sale. (Fragment muzical M. Precup
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
-n tăt locu' măi/ Ei, nișe-l are tăt omu' măi/ Că șî eu mni-am sămănat/ Că șî eu mni-am sămănat măi...” T. Jarda: Un cântec vechi în care fetele își plângeau, uneori, ne-mplinirea. La lelea Mărie totul e doinit. Fie că e doină sau cântec, rândurile măsurate se prelungesc la nesfîrșit. Strofa își pierde dimensiunile. Totul se aseamănă, mai degrabă, scurgerii necontenite a râului de munte. Și pare că și cântecul e asemenea valurilor sale. (Fragment muzical M. Precup
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
cu ochiul stâng, ascult Sonata lunii ce se suie pe cerul meu doar de luceferi plin spre-a lumina ciudatul meu destin care-i acum și mâine poate nu e. Ascult și plâng sub raze ce se cern din sunete doinite de Etern, ce picură în suflet și în sânge tristețea preschimbată în frământ, când sufletul transfigurat de cânt zâmbește,râde,chiar și-atunci când plânge. Ascult și plâng,simțind că-n timp ce-aștept, luna de fapt îmi freamătă în piept
ASCULT ŞI PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344029_a_345358]