326 matches
-
Hiba, care se comporta tot mai ciudat, îngrămădind pietre pentru a îngusta intrarea, curățind cu grijă locul, înfășurând burduful și curmalele în lână spre a le feri de ger, în vreme ce eu însumi, trândav și batjocoritor, îi tot trânteam sarcasme și dojeni, fără să izbutesc s-o descrețesc, s-o enervez și încă și mai puțin s-o îndepărtez de la febrila ei activitate de furnică. Am tăcut în cele din urmă. Nu că aș fi obosit, ci din pricina vântului. Dintr-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de către comandantul fortăreței. Biletul era conceput astfel: Îți aduc salutul sultanului, care te roagă să-l pomenești în rugăciunile tale. Își asumă răspunderea în purtarea pe care a avut-o față de tine și ar fi dornic să nu-și atragă dojenile tale. Nu a știut să țină piept unui impuls urât. În aceeași zi, starostele negustorilor coborâse din fortăreață, precedat de purtători de făclii care se împrăștiară prin oraș pentru a vesti: „Potrivit unui decret al Maiestății Sale Regale sultanul, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ușor, abia atins, șoptindu-le parcă degetelor lui Ester, degetelor ei prelungi, fiecăruia în parte, dojenindu-le parcă: „Fată, fată, de ce-ai fugit de sub cruce... Nu știi că locul tău acolo este?“. Ester râdea înfiorată de o astfel de dojană, ca și cum Teodora îi descânta sau îi ghicea. Am încercat să o întreb atunci ce-i cu Mocofanul acela pe care tot îl urmărea. Abia catadicsi Teodora să mă privească și-mi aruncă, peste umăr, dintr-o singură suflare, privind întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ochelarista pirpirie care tot insistase ca eu să gust din tortul ei, cum necunoscutul acela va da să cânte ceva dintr-o muzicuță, cum femeia aceea îl va repezi, cum bătrânul va îngâna ceva, ca o scuză sau ca o dojană, cum va trece în sufrageria în care petrecerea este în toi și, neluat de nimeni în seamă, se va cuibări în ungherul din spatele bibliotecii, între calorifer și măsuța cu o imensă vază de porțelan, chinezească. Nici cel care mă narează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pregătită să intru În lumea lui Philip. Are legături cu toată lumea și cu tot ce Înseamnă serviciu, ceea ce face ca situația să fie și mai ciudată. —N-am de unde să știu. Nu m-ai prezentat, spuse ea Încet. Am simțit dojana și am știut că avea dreptate, dar nu voiam ca discuția să devină foarte serioasă. Nu? Noaptea trecută a fost cam agitată. Crede-mă, nu pierzi mare lucru. E superb, după cum ai văzut și tu, dar altfel e puștiul răsfățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Și ai rămas singur în fața domnului căpitan. Cum a fost? ― Să nu credeți că nu aveam emoții. ― De ce? ― Mă aflam totuși în fața unui superior și nu unul oarecare. Cu firea mea, mai ușor aș fi suportat asprimea unui dur decât dojana unui om ca domnul locotenent colonel, comandantul nostru de astăzi... ― Să știi că ai dreptate - a comentat locotenentul, după ce prin minte i-a trecut fulgerător aprecierea: „Țăran, țăran, da’ cu multă minte”. Dumitru a simțit că ofițerul a făcut această
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai nepotrivit: - Nu mai plecăm odată? - pe un ton de reproș. - Ba da ... ba da ... răspunse din treacăt biata Lina, cu o nouă grijă parcă, pentru Mini, pe care o și uitase. Lenora se deșteptase și porni în surdină o dojana plângătoare împotriva întîrzierei lui Hallipa: - Să plece! Vreau să plece! Să nu mai stea un minut' repeta ca un leit-motiv. Mini auzi șoapte despre cai și trăsură: - Orice ar fi! Nici un minut! Totuși, nu de plecarea lor era vorba. Și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o practiciană. Doctorul Rim nu răspundea nici el satisfăcător, deși era un teoretician. - O criză de nervi, explică Lina. Dar mi-e grijă de inimă. Lenora e de mult bolnavă de inimă și degeaba i-am spus. O privire de dojana și de rugăminte o întrerupse. Lenora deschisese ochii. - S-a făcut! spuse cu un glas calm Elena, care intra - dar, totuși, mai vibrant ca de obicei, și cum vestea păru a liniști pe mamă-sa, fata se duse iar la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
găsi nimic plauzibil, toți te încurajază, te ridică în scări, dar calul a plecat ... Ți se spulberă zăpada în față, înoți prin ea, îți găsești picioarele mergând undeva, unde? ... Nu știi unde. Dinspre trecut te lovesc remușcările, un pui de dojană îți crește în suflet faci aripi odată cu el, vrei să zbori, ai în față prăpastia. O privești lung, îți simți brațele moi, cad pur și simplu pe jos, ești sigur că te-ar părăsi pentru femeia din hău. îți acoperi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
urechea muribundului: „Eu sunt Cocrișel, fiul tău! Mă mai ții minte?”. Bătrânul a Încuviințat din ochi. „Bine, atunci!” a răsuflat ușurat fostul prizonier și a Început să-l supună la cazne pe zgârcit și să-i arunce vorbe ascuțite de dojană. Cât despre grecul Stavrinos, se cuvine să scoatem la lumină faptul că acela nu era, de fapt, numele său adevărat. Pe el Îl chema Dagdelinis, era un strămoș al ultimului grec din satul nostru, Diogenis - pe care cu toții Îl cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai auzit nimic. — Am întârziat eu cu trimisul veștilor. Cuvintele ei păreau rezervate și rostite fără iubire, dar Hideyoshi tremura de fericire, ca și cum sângele i-ar fi năvălit prin tot trupul. În loc să fie alinat de fireasca dragoste maternă, simțea că dojana mamei sale arăta o iubire mult mai mare și îl încuraja pentru viitor. Atunci, le povesti în amănunt evenimentele care se întâmplaseră după moartea lui Nobunaga și marile fapte pe care dorea să le realizeze. Vorbi despre toate acestea simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au dat vistiernicul Vîrnavu...socotindu-se s-au găsit mult mai bine , mai de preț și mai cu bun venit...fiindcă poate să se caute de venitul lor mai cu odihnă”. Bătrânul a spus ultimele cuvinte în timp ce clătina capul a dojană: „Măi-măi, cum trag sfințiile lor numai huci marginea”! Și eu care gândeam că l-oi fi supărat pe bătrân cu spusele mele privitoare la faptul că „rugătorii noștri” trag mai mult la umbră și odihnă decât la muncă cu temei. În timp ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lui Dumnezeu (cutare) în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin, și al Sfântului Duh,... Aaa...miiin ”... au fost ultimele litere care au defilat prin fața ochilor mei care trăgeau spre somn... Când am deschis ochii, din fundul grădinii se auzea cuvânt de dojană rostit de bătrân. Am rămas surprins, fiindcă nu l-am auzit niciodată mustrând pe cineva... În timp ce mergeam spre locul de unde se auzea glasul călugărului, îmi încordam privirea ca să văd pe cine mustră... dar... țipenie! Ajuns mai aproape, am deslușit și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
merge la atelierul lui Matteo? De ce se abținuse să spună că cele două cupe fuseseră comandate pentru el și Mariam, pentru aniversarea căsătoriei lor? Și, ca și cum ar fi știut deja asta, Marioritza îi adresase un zâmbet enigmatic, jubilație, dar și dojană. Însoțită de ambii ei admiratori, asistase la realizarea cupelor și interpretase mesajul încifrat în ele strecurând, cu abilitate, o nuanță de echivoc care, pe moment, îl lăsase cu totul răvășit. „Sunt făcute să stea laolaltă. Dar este uimitor cum una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-mi satisfac propria curiozitate, l-aș fi lăsat În plata Domnului sau aș fi dat locul altcuiva dispus să-i arunce un colac de salvare. — Nu mă așteptam să veniți, zise el, dar În voce i se citea dragoste, nu dojană. Janice Îi zâmbi. Ne-am gândit să-ți facem o surpriză, nu, Devon? Să te ducem acasă, la cină. Da! țipă Devon. Surpriză, tati! Lou ieșise din biroul ei și rămăsese În prag, urmărind aprobator scena. Janice Îi aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a dorit să cucerească orașul Balkh, locuitorii puseră mâna pe arme, În lipsa suveranului lor, și uciseră un mare număr dintre soldații noștri, silindu-ne armata să se retragă. Bunicul meu Îi scrise atunci lui Mahmud, stăpânitorul Balkh-ului, o scrisoare de dojană: „Vreau cu adevărat ca trupele noastre să se Înfrunte, fie ca Dumnezeu să dea victoria cui binevoiește, dar unde vom ajunge dacă oamenii de rând Încep să se amestece În disputele noastre?“ Mahmud Îi dădu dreptate, Își pedepsi supușii, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care Garamond o va scoate la iveală ca din Întâmplare, arătându-i pagina comisarului (ai văzut, dragă, ai intrat și dumneata În Panteon, o, e pur act de dreptate)”. Belbo Îmi arătase enciclopedia. „Acum un ceas ți-am tras o dojană părintească: nimeni nu e nevinovat. Enciclopedia o facem În exclusivitate noi, eu și Diotallevi. Dar Îți jur, nu ca să ne rotunjim leafa. E unul dintre lucrurile cele mai distractive din lume, și În fiecare an trebuie să pregătim ediția nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mea, hotărât, știi bine... Când voi dispărea eu, vei face tu cum vei crede. Până atunci însă te rog, puiule! Te rog! Era atâta fermitate în tonul lui, că Grigore se simți întocmai ca odinioară când, copil nepriceput, îi primea dojenile fără crâcnire, și cu o supunere fricoasă. Răspunse ca și atunci: ― Da, tată. De abia după o pauză îndrăzni să adauge, tot ca un copil: ― Am crezut că sunt în vederile dumitale când am încercat să împiedic asuprirea celor nevinovați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că el a rezistat, că Tanța însăși a venit, că nu orice iubire, cât de mare, trebuie să ajungă la ofițerul stării civile, că și alte cazuri... Își curmă însă gândurile de scuză, scârbit de ele, și-și zise cu dojană: " Ești un ticălos, Titule! Să-ți fie rușine!" 4 Grigore Iuga nu mai putea sta la țară. Singurătatea îl îngrozea tot atât ca și stăruințele tatălui său să nu-și distrugă căsnicia pentru neînțelegeri firești și trecătoare. Îi era rușine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate fi inconștientă, guvernul nu. Țăranii care ar vedea cheful monstru permanent de aici ce-ar zice? Ei n-au de mămăligă și boierii nu-și încap în piele de petreceri! Își luă seama, râse prietenos și șterse efectul de dojană. Până la urmă fu așa de drăguț, că Olga, care se speriase întîi de gravitatea lui rece, îndrăzni să-l poftească la serbare, s-o vază cum dansează. Miron zise surîzător: ― Îmi pare rău, frumoasă domnișoară, că n-am să te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lor pe cei ce stăteau în fața postului de jandarmi. Trecând, unul din grup strigă simplu: ― Bună seara! Primarul, logofătul și plutonierul răspunseră deodată, grăbiți: ― Bună seara! O clipă fluieratul încetă, ca și cum ar mai fi așteptat vreo întrebare sau chiar o dojană. Apoi câțiva reluară melodia în vreme ce alții bufniră în râsete, iar după ce se mai depărtară puțin, unul dădu un chiot prelung și ascuțit, parcă să ridice toată lumea în picioare. În același moment noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce-i, Petrică? întrebă primarul Pravilă, văzîndu-l atât de schimbat. ― Dumneata nu vezi ce-i, ori nu vrei să vezi? se strâmbă Petre cu răutate. ― D-apoi că rușinea asta... începu Lupu Chirițoiu, care se afla alături, cu glas de dojană și părere de rău. Petre nu-i dădu răgaz să isprăvească: ― Ia mai tacă-ți clanța, hodorogule! Că destul ne-ai bătut capul și ne-ai ținut în loc cu brașoavele și cu miorlăielile tale! ― Ai nebunit și tu, băiete, vai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
smântână. A înhățat sticla din mâna Marandei și cât ai clipi a dat-o de dușcă. Apoi, cu un „uah!” apăsat, a luat-o din loc. Cu pas mărunt, Hadarag a pornit după rus, în timp ce cu mâna făcea semne de dojană către Maranda. Din așternutul lui, Toaibă auzea toată discuția și inima îi bătea cu putere ca pe vremea când se găsea în spatele inamicului. Când Maranda a intrat în casă răsuflând din străfundul rărunchilor, Toaibă a luat-o în primire: Vezi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și vorbind numai despre acelea care sunt adevărate, spun că atunci când se vorbește despre oameni, și mai ales despre principi, care se găsesc pe o treaptă mai înaltă, ei sunt caracterizați printr-una dintre trăsăturile următoare, care le aduc fie dojană, fie laudă. Și anume, unii sunt considerați drept darnici, alții drept meschini (folosind aici cuvântul toscan miseri, deoarece avar, în limba noastră, este și acela care vrea să dobândească un lucru prin jaf; noi îl numim meschin pe acela care
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și cu sprâncene. Dar nu pricep ce tot aveți cu ea de-o pătimiți așa? Că și dânsa din carne-i făcută, nu din piatră. Mai mare păcatul, zău așa! Ticăloasă slujnică! Îmi venea s-o îmbrățișez pentru inteligenta ei dojana. I-am făgăduit un spor de leafă și i-am dat pe deasupra bani de-o rochie. Când să plece am făcut-o atentă: ― Să nu mă dai de gol, că e moarte de om, să știi... ― Da' ce am înnebunit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]