514 matches
-
am găsit-o pe Lara, o cățelușă foarte simpatică, dispărută de mai multă vreme din fața blocului nostru. Avea acum puișori, vreo patru am numărat eu, și părea foarte mulțumită de viață. Sincer, avea și de ce! Cei mici erau vioi și dolofani, se hârjoneau și ronțăiau oase, iar ea era plină de grijă față de ei, însă lipsită de agresivitate față de cei din jur așa cum se întâmplă cel mai adesea cu mamele copiilor umani. Sunt sigur că am lăcrimat de duioșie. Aveam acum
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
Neculai când îl înhamă la șaretă. Pentru Lăcrămioara aceste vehicule, șareta și docarul erau lucruri din povești. Ba, mai mult decât atât, caii care le trăgeau nechezând sau fornăind pe nas o și fascinau , o și speriau. Erau niște trăpași dolofani, cu coame bogate care se legănau când mergeau. Unii erau tineri și supli și aveai impresia că zburau cu șareta cu o singură persoană în ea. De regulă era doctorul de cai cu șareta sau brigadierul de la grădină, domnul Cărbunaru
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
cât inteligibilă, așa că l-a abordat pe cel pe care îl cunoștea cel mai bine. - Și era nevoie să-i sară de gât, să-l sărute în văzul tuturor ca să mă umilească în fața prietenilor? - Dar tu ce ai făcut cu dolofana de la tine din grupă? Ai vreo scuză, sau ai vrut să o faci geloasă? - Nu, ea s-a dat la mine, nu ai văzut? De ce a stat numai lângă Marian? - Ei, aici mai intră în joc și cochetăria feminină. A
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
un băiat si o fetiță care sunt acum pe cale să mă facă bunică. - Nu la asta mă refer. Ca să fii mamă nu este suficient să naști. - Va să zică copii nu mai sunt aduși de barză în coșuleț, nu se mai fac dolofani dacă îi hrănești, nu mai trebuie să urmeze școala unde capătă o aleasă educație? - Așa ți-ai crescut copii? - Bineînțeles. Cu bonă franțuzoaică, școala primară în Germania, liceu în Anglia, terminat în India ocazie cu care și-a cunoscut și
PERFECT IMPERFECT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354147_a_355476]
-
am terminat-o repede, dar un ne încumetam să ne despărțim. - Încercăm și o prăjitură? - A, nu. Eu țin cură de slăbire. Toată viața am ținut. Tot timpul am fost prea corpolenta. Și la voley mi se spunea Dolly... de la dolofana. - Eu cred că de la păpușă. Sunteți o femeie foarte frumoasă... Avea un ten strălucitor de alb, o piele netedă și gropite în obraji. Nu puteai spune cu ce râde mai frumos, cu ochii sau cu gropitele acelea jucăușe. - Un suc
UN TU DOAR ÎN SCRIS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347210_a_348539]
-
steliștilor, Mitică, la brutărie! Hoții! Mafie! Sandu, tartorul federației, este trimis spre alte orizonturi... Un pompier se chinuie să stingă, într-o găleată, o fumigenă ce nu se lăsa înecată, trei fete țipau ca din gură de șarpe, un tânăr dolofan, 50 de kg pe un picior, ca mai toți tinerii zilelor noastre, transpirat vroia să intre pe teren... Decibelii erau la maximum. Pe fondul ăsta, au loc ratări incredibile, fanii cei mari, din ceruri, nehotărându-se cui să lase mingea
BUCURIA GOLULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357191_a_358520]
-
îl numiți una mie nouă sute douăzeci și nouă, erau la fel, oameni care credeau, precum domniile voastre astăzi și, într-o singură zi, totul în jurul lor s-a schimbat atât de semnificativ încât mulți dintre ei nu au rezistat acestei schimbări! Dolofanul cu chelie și aere de șef necontestat, dădu unele semne de apoplexie și mai spuse, așa în scârbă, pe un ton didactic: - Băi, tataie dăn’ ce pădure ieșiși matali, că te văz cam retardat rău dă tot?! Fi atent, aici-șa
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
SENTIMENTAL Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului Preotul VASILE MARINESCU, slujitorul lui Dumnezeu și al omului Martie la jumătate. Colindam orașul cu suflet Basarab și lacrimi de Ană. Pășeam prin istoria dolofană a locurilor și-mi dojeneam memoria că știe atât de puține. Nu departe, cale de câteva grădini și case, clopotul Bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioși la vecernie și la Sfântul Maslu. Privesc peste gardul bisericii retrase într-o
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357848_a_359177]
-
Pântecul unei case,trezit din vise, își șterge pleoapele pe banca din ulița mare. Un guguștiuc sughite în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșiră pomii șoldurile dolofane. Nimeni nu mai trece pe dâra gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântâna cu ciutura strâmbă, ce viețuiește în fiece bătrână ce-și alăptează jalea buzelor veștejite în furca dorurilor. Citește mai mult Răsărise soarele printre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Pântecul unei case,trezit din vise, își șterge pleoapele pe banca din ulița mare. Un guguștiuc sughite în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșiră pomii șoldurile dolofane.Nimeni nu mai trece pe dâra gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântâna cu ciutura strâmbă, ce viețuiește în fiece bătrână ce-și alăptează jalea buzelor veștejite în furca dorurilor.... IX. PRIMA FILA DIN JURNAL, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
strigi.... XXVI. PORTRET SENTIMENTAL, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 447 din 22 martie 2012. Preotul VASILE MARINESCU, slujitorul lui Dumnezeu și al omului Martie la jumătate. Colindam orașul cu suflet Basarab și lacrimi de Ană. Pășeam prin istoria dolofană a locurilor și-mi dojeneam memoria că știe atât de puține. Nu departe, cale de câteva grădini și case, clopotul Bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioși la vecernie și la Sfântul Maslu. Privesc peste gardul bisericii retrase într-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
a bisericii. Așa cum pare, șubrezită de ploi și umezeală în interior, biserica olarilor argeșeni ... Citește mai mult Preotul VASILE MARINESCU, slujitorul lui Dumnezeu și al omuluiMartie la jumătate. Colindam orașul cu suflet Basarab și lacrimi de Ană. Pășeam prin istoria dolofană a locurilor și-mi dojeneam memoria că știe atât de puține. Nu departe, cale de câteva grădini și case, clopotul Bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioși la vecernie și la Sfântul Maslu. Privesc peste gardul bisericii retrase într-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
fie supusă, bărbații au toane, capricii, ce vor ei de la o femeie este un fleac acolo, dă-i să și-o pună și în cap, nenorocitul, dacă asta dorește, că nu i te poți opune, e plină strada de fofoloance dolofane, ah, sexul ! ideea asta o doborîse de pe piedestalul visului pur, pe care se cățărase înfiorată de tandrețe, visa la plimbări romantice, la poezii uluitoare, la bărbați curajoși, la stările de grație ale iubirii, dar nu avusese parte decît de orgolioși
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
Pântecul unei case,trezit din vise, isi șterge pleoapele pe banca din ulița mare. Un guguștiuc sughițe în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșira pomii soldurile dolofane. Nimeni nu mai trece pe dara gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântână cu ciutura strâmba, ce viețuiește în fiece bătrână ce-și alăptează jalea buzelor vestejite în furca dorurilor. Încet-încet, Țara abia mai respiră. 21
LACRIMA DE TARA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358025_a_359354]
-
din fotografia ei, cu un zâmbet vag pe buzele strânse, mama, cu pletele răsfirate pe umeri, cum purta pe vremuri, căuta nostalgică în depărtare, iar Maica Domnului își pleca tâmpla spre un prunc dezgolit, care îi prinsese cu degetele mânuței dolofane bărbia. Au toate acestea vreo legătură cu adopția mea? îl întrebasem pe tata atunci. Ai vrut să-mi găsești alți părinți în caz că?... Voiam să-l întreb de mult asta, nu știu de ce momentul mi se păruse potrivit, apoi îmi dădusem
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
tihnit eu n-am aflat, N-a fost și nu va fi sub soare ! Tu știi topi în mângâieri Tot focul dragostei eterne, Mă simt copil, uit de dureri Și pacea-n suflet, se așterne!. . . =28 Februarie 2000= Acest an dolofan cu zerourile lui, a împlinit niște vârste frumoase la cei dragi . Fii noștrii, Alinuța, 18 ierni, Marceluș, 25 de primăveri la Bunavestire, deci un sfert de veac, sora mea Cuța, jumătate de veac iar mămuca 75, trei sferturi de veac
MĂICUŢA MEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357658_a_358987]
-
lăsat de meseria lui și s-a apucat de afacerea asta. Hm! Mi-am amintit, că seara, când mă mai joc și eu, de relaxare, pe vreun site de socializare, și mai pun câte o poza, de pe net, cu vreo dolofană, în câteva minute, cel puțin 30-40 de bărbați întreabă:”tu ești?” În jumătate de ceas cel puțin 2/3 din ei ar lăsa acasă nevasta, prietena...”să coboare... ca să cumpere țigări”. Pentru cine tot vor femeile să slăbească? Acest gând
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
Publicat în: Ediția nr. 665 din 26 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Gogonele, conopidă, varză creață, leuștean Stau cu toate zi si noapte, la murat într-un borcan. Pe pervaz, cuminți și calde, moțăie la copt în soare Zece mere dolofane, cu parfum de sărbătoare. Un dovleac umflat si galben, mare meșter la vorbit, Cască, plictisit de viață, singur într-un colț, pitit. Pere moi si lunguiețe, pe o tavă tolănite, Vise torc, la gura sobei, în fuioare aurite. Un borcan
ÎNTR-O BUCĂTĂRIE, TOAMNA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358821_a_360150]
-
pragmatic. Exista o tihnă în privirea ce se uita peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capra de râioasă, în privirea accelerată cu venin, capra se lăfăia dolofană. Uitătura se înfigea până în prăsele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capra întinsă ca buturuga. Zicerea proverbială se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii. Sub scânteierea
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
i te dăm ei... să fii copilul ei... așa, ar fi fost oarecum, tot ca în familie” - se grăbi să adauge mama sesizând licărul de spaimă din ochii Arinei. „Însă ea pusese ochii pe sora ta, Dora, că era mai dolofană, avea pielea albă ca laptele și era rumenă în obraji - copilul ăsta, nu știu ce soi era, că îi pria orice; se îngrășa și dacă mânca o coajă de pâine - spre deosebire de tine și de fratele tău. Așa că mătușa s-a strâmbat când
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
pragmatic. Există o tihna în privirea ce se uită peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capră de râioasa, în privirea accelerată cu venin, capră se lăfăia dolofana. Uitătura se înfigea până în prașele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capră întinsă că buturuga. Zicerea proverbiala se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii. Sub scânteierea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
pragmatic. Există o tihna în privirea ce se uită peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capră de râioasa, în privirea accelerată cu venin, capră se lăfăia dolofana. Uitătura se înfigea până în prașele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capră întinsă că buturuga. Zicerea proverbiala se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii.Sub scânteierea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
n-a știut ce pomană a făcut în dupa-amiaza aceea micilor vietăți din preajma casei sale. Epilog: A doua zi, motanul Tarzan a fost văzut mărșăluind maiestous și unduios prin curtea moșului Șcribleac cu un guzgan gri în gură, mare și dolofan, atârnând gras de-o parte a gurii sale, iar în partea cealaltă a gurii ținut în contrapondere de un cap cu urechi largi, cu ochișori mici, vioi, nefericiți, și niște mustăți lungi, mai lungi chiar decât ale motanului! E de
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
leneș, apoi, rostogolindu-se, s-au aliniat în stânga cifrei unu... Poetul privi rândul și le zise: Vedeți, împreună suntem un milion. Și scrise la calculator: 1000000... Și îndată zerourile s-au făcut și mai vajnice, și mai importante, și mai dolofane, înghesuindu-se, fiecare să dețină o parte cât mai mare din milion. În această îmbulzeală zerourile l-au împins pe Poet la perete, strivindu-l. Cu greu Poetul s-a retras din rolul său de Unu pentru un milion, și
ZERO ŞI UN MILION de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341896_a_343225]
-
parizian al Varvarei a fost realizat de Winterhalter în 1864. În tablou, aceasta nu poartă bijuterii și din nou, perferă un sal semitransparent. Se poate observa că Varvară nu este nici pe departe o frumusețe ideală - oasele fetei masive, obrajii dolofani, pleoapele grele nu sunt trăsăturile unei zeițe. Oricine își poate da seama cu ușurință că strămoșii ei erau slavi și tătari, însă toate acestea, combinate cu îndrăzneala și extravaganța ei au făcut din contesă rusă o persoană originală, pe care
“PORTRETUL DOAMNEI VARVARA DMITRIEVNA RIMSKI-KORSAKOVA” DE FRANZ XAVER WINTERHALTER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342477_a_343806]