524 matches
-
fugă direct spre casă... iar lupul? El n-are decât: oprească-se între ele! Aleagă-și ce-o pofti și ce i-o ieși mai lesne în cale! Înșface-și o stearpă bună, grasă, ori chiar berbecele, că-i mai dolofan, mai ortoman și-are singur carne cât două oi bune! N-am să-i dau prilejul să se înfrupte din cărnița fragedă de băiet...! Și, zis și făcut! Trec oile de primul podeț. Le opresc și chiar le împrăștii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vreo 45-48 de ani, de statură mijlocie, energică, vioaie, țanțoșă, plină de sine, îmbrăcată într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față curată, bogat pudrată, ochi căprui, mari, jucăuși, deschiși, zâmbitori, prietenoși, chiar frumoși. Pășea cu o anumită siguranță, ba chiar cu un ușor aer de aroganță. Te privea ca și când voia să spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tânăr atuncea, avea vreo 40 și ceva de ani. El fusese arestat de nu știu câte ori, de pe la 16-17 ani, că fusese În Frățiile de Cruce. Și era vesel, avea un tonus deosebit... Era obișnuit cu trânteala, cu bătaia. Era un tip dolofan, cu mustață. Făcuse teologie și drept... Și Întotdeauna Îl ținea un an, doi ani, trei sau patru, și cum Îl ghicea, cum Îl dădeau afară. Și era vesel. De dimineață, cum se dădea deșteptarea, cobora de la patul 3 cântând imnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe pielea lui caldă. Pe urmă, înălțându-și capul și scuturându-și părul spre spate, inhală adânc aerul și ninsoarea, își curbă ușor trupul, plonjă în norul de abur, rotund, dolofan, și se făcu nevăzut. Părintele Bernard, care în tot acest timp își ținuse răsuflarea, lăsă acum să-i scape un suspin. Dans l’onde toi devenue ta jubilation nue. Preotul, care-și făcuse partida de înot, se simțea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prelungită de electroconvulsii. Îi completa și flanca un tip scundac, cu favoriți stufoși, ce răspundea în principal la apelativul de Boss și care se agita cărând un coș, în a cărui scafă somnola o creatură mititică. Ariergarda reîncarnaților un Bursuc dolofan și un Iepure albinos încheia alaiul insolit, al noctambulilor zoriți. Cunoaște, vreunul dintre voi, un preot, un duhovnic? dorise să știe Îngerul, înainte de a se fi pus cu toții, în mișcare. Păi..., noi, ăștia, nu prea călcăm prin biserici... Că nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu este neapărat importantă. Hm! Ce contează semantica și formalismele, domnul meu, atâta timp cât ne aflăm împreună, aici, acasă, feriți de toate relele și de toate belelele? Vocea pe care o percep, un pic ghidușă, un pic poruncitoare, aparține unui Bursuc dolofan, care dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris! Eu și cu dumnealui, Iepurilă, purtătorii legali
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cățelușii ăia cu secreții galbene la ochi și la gaura curului, care știi că nu vor căca niciodată materii solide, dar tot sunt de vânzare pentru șase sute de dolari bucata. Cățelușii ăia-s așa de triști, că până și fetele dolofane cu permanentele alea scârboase de studente la colegiu stau ore-ntregi să ciocănească-n vitrină, zicând: „Te iubesc, micuțule. Mămica te iubește, mititelule“. Viitorul e pur și simplu irosit pe unii oameni. Sari la puntea de observație din vârful Acului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pumn. — Dă-le încoace, a zis Sheba, luând ghemotocul însângerat. Mă duc să văd dacă-i gata mâncarea. Exact atunci s-a auzit sunetul făcut de cineva care cobora foarte apăsat pe scări și în cameră a apărut un băiat dolofan, blond. — Ula, ula, a strigat Richard, aplecându-se și desfăcându-și larg brațele. Iată-l pe Ben, ula, ula. Băiatul s-a dus la el, chicotind. Richard l-a luat în brațe și l-a întors cu capul în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu dulci. Sunt frumoase. Vreau să zic, eu, când mă gândeam la ceramică, mă gândeam la... ei bine, nu la obiecte frumoase ca astea. Am arătat spre un vas mare decorat cu un brâu vălurit de trandafiri galbeni și rândunici dolofane, albastre. — Uită-te la asta. Te invidiez cu adevărat pentru că poți să faci asemenea lucruri. Îmi dai voie? A dat din cap. Sigur. L-am luat cu grijă. — Cum l-ai făcut? Culorile astea... atât de inteligent. Îmi plac păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Își luau câte-un căruț Porsche. Copilul, un băiețel, se văicărea și cerea să i se dea punga de chipsuri de la mama sa din mână. —Finn, nu primești până nu zici cuvântul magic. Te.... —Tembeli! chiui copilul, Întinzând o mână dolofană. Având În vedere că avea În jur de trei ani, lui Ruby și lui Chanel le era perfect clar că spusese asta fără nici cea mai mică urmă de sarcasm sau insolență. Mama lui nu vedea lucrurile din perspectiva asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
s-o supere spunându-i direct. Odată la câteva zile, Hannah făcea câte o vizită pe la magazin. De când mama ei se dusese Înapoi la Leeds, venea cu toți cei trei copiii. Gemenele ei identice, Ellie și Ruth erau două fetițe dolofane și cu fețe ovale mereu zâmbitoare. Se fugăreau prin tot magazinul pe picioruțele lor groase, oprindu-se din când În când să se cațere În cărucioare sau să arunce cu jucării de pluș prin jur. Hannah Își cerea mereu scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și lui Ruby nu mai avea nici un dubiu că asta era cea mai fericită zi din viața ei. Bucle lungi și blonde Îi cădeau pe umerii goi. Sigur că se mai tunsese de-atunci și se vopsise. Era și mai dolofană acum. Chiar și așa, Ruby a recunoscut-o dintr-un foc. Sub poză scria: „Josh și Kimberley Epstien În ziua nunții din 1999“. Deci asta era legătura lui Sam cu Kimberley. Era căsătorită cu fratele lui. Ceea ce nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
îl usucă” 390 - efect feminin devastator. Dacă primii trei parteneri au fost prezentați global, pe soții următori, târgoveața îi caracterizează individual. Cu toate acestea, tot figura ei vine în prim plan, irumpând prin aceeași pasionalitate excesivă: „și eu eram arzoaie, dolofană/ și drăguliță ca o coțofană”391. Căsătoria devine un purgatoriu, un drum sigur pentru soț de a păși în rai. Ultimul partener, al cincilea, se dovedește a fi cel mai privilegiat, căci târgoveața declară că îl iubește, deși aplică femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și se reîntoarce insignifiența ei. Bătrânețea și singurătatea merg mână în mână cu oboseala. Când Ieremia se întoarce singur, după ce l-a pierdut pe Arthur care și-a dat demisia, "el părea mai bătrân, mai obosit, mai ridat, dar mai dolofan iar mersul lui era cu totul diferit de mersul suplu, ca electrizat la articulații, al asistenților, el era lent, un pic șchiopătat, cu un caracter maladiv și distins" (282). Lui K. care se miră de această brutală metamorfoză, îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Antohi, București, 1921; Grădina raiului, București, 1922; Orizonturi, București, 1927; Brândușa, București, 1929; Cumpăna vremii, București, 1943. Traduceri: Guy de Maupassant, Sicilia. Messina, București, 1909, Nuvele din război, București, 1909, Pe coastele Italiei, București, 1909, Pe coastele Africei..., București, 1909, Dolofana, București, 1910, Răzbunarea, București, 1915; Honoré de Balzac, Călăul, București, 1910; Alphonse Daudet, Tartarin în Alpi, București, f. a. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, „Zări senine”, VLT, 1908, 7; I. S. [Izabela Sadoveanu], „Zări senine”, VR, 1908, 3; Ion Marin, „Grădina raiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
Catalan era destul de elegant, de trei stele, mesele erau deosebit de rafinate, după experiența mea redusă de atunci, atmosferă agreabilă. Mă impresiona, În fiecare seară, platoul de brânzeturi, prezentat cu multă culoare. țin minte că am adus din România o sticlă dolofană de țuică de pere care avea o pară mare și galbenă În interior. toți erau curioși cum am introdus para acolo. Christian Guimelli, de la Aix, elaborase chiar o teorie după care sticla a fost decupată la fund, am introdus para
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
umanistă a partidului nostru constituie o parte integrantă a strategiei dezvoltării multilaterale a țării, izvorăște din grija pentru apărarea intereselor vitale ale națiunii, are drept puternică temelie tradițiile poporului, ale familiei românești. Articolul este însoțit de fotografii expresive: un sugar dolofan, un șoim al patriei mândru de uniforma sa, mai mulți copii jucându-se la gradiniță. Cititoarele trebuie convinse de necesitatea intensificării activității educative pentru ca fiecare femeie să înțeleagă cât de importantă este asigurarea unui ritm de creștere corespunzător al populației
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
a venit Însoțit de cei trei fii ai lui și-i cere, sfătuit de fermecătoarea lui nevastă nădejdea de-acasă. Neștiind ce-nseamnă acest lucru, Împăratul este de acord. Peste puțin timp, după ce-au făcut pace, nevasta naște un dolofan leit ta-su: frumos și vioi de-ți era dragă lumea să te uiți la dânsul. Și creștea pruncul de se vedea cu ochii: Într-un an se mări cât alții În trei; la șapte ani parcă era de douăzeci
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
hambare. Împleticindu-se printre ciulini, dropii sprintează prin pustiile fierbinți. În stufăriș, pelicani și lebede leneșe plescăie zgomotos. Agită covorul de nuferi așternut peste ape în care la suprafață se lăfăiesc vidre. În adâncuri, stau îngrămădiți somni uriași și crapi dolofani, sturioni, cu pântece umplute de icre, și scrumbii pe care atârnă carnea grasă. Drumul nostru pe aceste meleaguri se sfârșește în depărtarea mării. Din luciul ei, țâșnesc delfini arcuiți pe deasupra valurilor. 2. LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI a. Însingurați din timpuri străvechi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
moarte ai „revoluțiunii”, tocmai erau într-o ședință sau mai bine spus, tocmai se uitau la televizor să vadă ce se mai întâmplă la „centru”. O puteau face și acasă, dar deja puseseră mâna pe niște posturi importante în proaspătul, dolofanul și îmbietorul nou-născut Comitet Județean al Frontului Salvării Naționale. Fără brasardă și fără moacă de revoluționar, tovarășa doamnă avocat Enache (acum în postura de secretară a lu’ bărbatu-său „Marean”, proaspăt „uns” prezident al acestei structuri eterogene) nu mă lasă
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mea din perdele“ pe care marea poznașă mi-o dezlegase din nou, am izbutit să mă urc cu ușurință pe stânci. Acum, când scriu toate acestea, este cea de a doua zi, și scrisoarea adresată lui Hartley, în plicul ei dolofan, zace încă pe măsuța mea cu fața spre mare, din salon. În timpul dimineții am scris la acest jurnal. În curând, îmi voi lua prânzul: restul conservei de carne de vită, cu cepe fierte. (Cepele simplu fierte constituie un alt fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tânăr atuncea, avea vreo 40 și ceva de ani. El fusese arestat de nu știu câte ori, de pe la 16-17 ani că fusese în Frățiile de Cruce. Și era vesel, avea un tonus deosebit... Era obișnuit cu trânteala, cu bătaia. Era un tip dolofan cu mustață. Făcuse teologie și drept... Și întotdeauna îl ținea’ un an, doi ani, trei sau patru, și cum îl ghicea’, cum îl dădeau afară. Și era vesel. De dimineață, cum se dădea deșteptarea, cobora de la patul 3 cântând imnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
prin septembrie, Însă adecvată șesului dar și momentului, ne pune dinainte porumbiștea uscată, foșnitoare și galbenă care, mai ales dacă e adunată În glugi, dezvăluie un alt galben - mai roșcat ori mai albicios - ce se răsfață, rotund ori lungăieț dar dolofan, pentru Încă o vreme, la ultimile raze de Soare: bostanii, după un bun - nu neapărat ancestral - și Întru totul fundamentat obicei de cultură mixtă. Un subiect banal, s’ar zice, atât de prozaic Încât abia Topârceanu i-a putut acorda
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
după un bun - nu neapărat ancestral - și Întru totul fundamentat obicei de cultură mixtă. Un subiect banal, s’ar zice, atât de prozaic Încât abia Topârceanu i-a putut acorda oarece atenție. Și totuși... În primul rând, bostanul e un dolofan și astfel poate rodi de obicei câte 25 de tone și chiar 80 la hectar, bineînțeles atunci când nu e nevoit să-și Împartă locul de sub Soare și e bine Îngrijit. Bașca că până la o tonă din această producție o constituie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care simte de la primul țârâit ce fel de vești o să primească patronul. Un domn pe nume Costel îmi ura sănătate și fericire cu ocazia zilei de naștere, iar în final scria că îi este dor de fundulețul meu alb și dolofan. Celularul îi aparținuse cândva unei fete. Fata nu-și anunțase toți cunoscuții și iubiții că are alt număr, fapt ce explica situația. Nu aici era misterul, ci la conținutul mesajelor. Mai toate erau în legătură cu forma și, îndrăznesc să spun, fundul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]