1,567 matches
-
epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu trăiește în realitatea brută, semnul unui umanism care, prin reprezentare, a curățit viața de toate asprimile ei trecătoare. Ajuns acum la vîrstă centenară, înconjurat cu multă grijă
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
comentariului intuitiv. (Revin la ce spuneam mai devreme: numai Radu Andriescu mai posedă, în poezie, un talent conceptual similar. Nu întâmplător, în bibliografiile amândurora figurează, programatic, câte o deconstrucție lucidă a unor modele până la un punct, pentru fiecare dintre ei, dominante.) Un volum nu doar remarcabil, dar și foarte generos, în context, cu propria valoare individuală.
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
când nu sunt dialoguri sau pagini de Ťjurna.l.ș.ť, creează impresia de spontaneitate; contribuie la acest efect și numeroasele paranteze, menite a reflecta fluxul gândirii. Alte atuuri ale textelor sunt stilul zglobiu (jocurile de cuvinte reprezintă o altă dominantă, încă din titluri) și complicitatea cu cititorul, pe care A.L.Ș. îl măgulește adresându-i-se ca de la cinefil la cinefil, ba chiar de la estet la estet". Cu observația că textele lui Andrei Gorzo nu sunt câtuși de puțin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7354_a_8679]
-
la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre sau Arta propagă ideologia epocii sau Dominanta culturii este întotdeauna de natură colectivă, sau Arta reprezintă spiritul colectiv în mod individualizat, sau Natura, o creație a naturii - opera de artă, o creație a vieții, sau Forma artistică a epocii noastre se înfățișează nudă, fără somptuozități, ea este
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
ea, a prezenței trupești pereche - bărbatul, în ipostaze de faptă definitorii pentru familia umană, de ieri și de azi. Este sezisant de observat că încă de la început, corpul, numit altfel - Trup pentru arcă de lut, Trup relativ - constituia o memorabilă dominantă a lucrărilor expuse de Vladimir Zamfirescu în primul său one man show, în 1981. Tripticul pictural intitulat Trup concentric, operele în relief rugos Trup absolut, Ieșire din Lut, sau Proiect pentru intrare erau numai câteva dintre lucrările ce ilustrau, in
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
din aceea a unor experiențe mai largi ca arie geografică, întregul discurs capătă o nouă înfățișare. Există în peisagistica românească, simultan, doi vectori mari care orientează căutările artiștilor, indiferent de unul sau de altul dintre momentele istorice: este vorba de dominanta impresionistă, prin extensie, sudică, și de aceea expresionistă, nordică, a sensibilității. Privită astfel, peisagistica noastră își regrupează forțele și își redefinește identitatea. Dacă, după criteriile stricte ale atitudinii față de motiv și după resursele afective angajate în expresie, Grigorescu și Andreescu
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
la Balcic sau la Baia Mare, opțiunea stilistică și perspectiva în care el exploatează mijloacele de expresie îl situează într-o direcție sau în cealaltă. Deși Ciucurencu, de pildă, a lucrat în Colonia de la Baia Mare, el rămîne fundamental un artist cu dominante sudice, solare, în vreme ce Țuculescu, deși a pictat la Balcic și n-a călcat niciodată pe la Baia Mare, are mai curînd pusee temperamentale și viziuni specifice acestei mișcări, de esență expresionistă și nordică. Așadar, îmbrățișată panoramic și fără prejudecăți, peisagistica românească respiră
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
Yahoo News. Aceasta se referă la dorința de a stimula cheltuielile guvernamentale, dacă este nevoie, și de a menține creditele atâta timp cât inflația rămâne scăzută. Banca Mondială și alți analiști spun că Beijing are nevoie să stopeze dezvoltarea companiilor de stat dominante și să promoveze industria serviciilor și cheltuielile consumatorilor pentru a menține cresterea veniturilor. Mai spun că fără o acțiune promptă, creșterea ar putea încetini brusc, lăsând China blocată la un nivel mediu al veniturilor. Reformele posibile se confruntă cu o
China promite o reformă care să reducă dependenţa de exporturi () [Corola-journal/Journalistic/57129_a_58454]
-
disprețuitor și crud, al eului timid sau șovăielnic, al eului leneș sau al celui îndîrjit. „Fiind toate astea la un loc și altele mai multe, cine sunt eu de fapt? Sînt suita tuturor combinațiilor potențiale ale acestor euri, cu o dominantă de moment. Sînt recuzita eurilor mele." (p. 222) Spuneam că Întîlnire cu un necunoscut e cartea cea mai aforistică a lui Gabriel Liiceanu. În al doilea rînd, e cartea cea mai bogată în relatări onirice, autorul povestindu-și visele care
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
decît în poezie, însă un ritm care se impune imediat cititorului. Prozatorul conservă de asemenea toate atributele convenționale ale versului, utilizînd fără reținere aliterațiile și asonanțele, repetițiile sub diferite forme (anaforice și epiforice), paralelismele, refrenele, cuvintele-cheie prin care se marchează dominanta semantică, pentru a nu mai vorbi de toată galeria figurilor semantice (între care se detașează comparația, nu metafora - ca în poezie). Rezultă un gen de proză cu totul personal, neîntîlnită pînă atunci decît în unele încercări ale lui Macedonski și
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
în literatura română din familia spiritelor enciclopedice, fiind un polihistor, un cărturar de cuprindere enciclopedică, așa cum a fost în epoca medievală Dimitrie Cantemir, dintre contemporanii săi, Ion Heliade Rădulescu și B.P. Hasdeu, iar dintre urmași, G. Călinescu și Mircea Eliade. Dominanta preocupărilor sale lingvistice și filologice a pus în umbră, și pe nedrept, multă vreme, celelalte componente ale activității sale: teologică, istorică, didactică, culturală și literară. Subliniem ultima componentă enumerată a activității sale - cea literară - pentru că scriitorul Timotei Cipariu este încă
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
două personaje. Jocul de priviri, tăcerile, mimica unuia sau a celuilalt sînt bine de urmărit și atunci cînd nu au neapărat replică, cînd fac un comentariu mut și expresiv a ce se rostește pe scenă. În versiunea această, două sînt dominantele spectacolului: George Mihăiță în rolul Primarului - un rol de marcă în cariera sa, de cotitură, într-un fel - și Grupul notabilităților. Imaginea unui gri apăsător, din costumele Liei Mantoc în special, impregnat de sunete stranii, stridente sau foarte triste găsite
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
dintre ei, își reproșează mereu reciproc că nu scriu deajuns sau deajuns de repede: „Ambele lor personalități pot părea aproape prea cehoviene pentru a fi adevărate. Fiecare îl sfătuiește pe celălalt să nu se lase pradă depresiei, dar prea adesea, dominanta vieții lor emoționale comune este apatia. Când Cehov suspină « Dacă am putea măcar să aranjăm lucrurile în așa fel încât să putem trăi la Moscova», cititorul verifică dacă nu cumva, din dreapta scenei, și-a făcut pe neașteptate apariția una dintre surorile
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
preindustrial. Astfel se explică necesitatea de a adopta o limbă bazată pe resursele dialectului și expresionismului dialectal sau, dimpotrivă, ale sublimului; conform legii amalgamării stilurilor, o limbă numită de poetul friulan „neoexperimentală”. Însingurare, stranietate, ars combinatoria Tot pe direcția opusă dominantei veacului XX, numită „antinovecentista”, pot fi plasați poeți precum Sandro Penna, Attilio Bertolucci și Giorgio Caproni (de la a cărui naștere s-au împlinit în 2012 o sută de ani). Prin denunțarea, ca să nu zicem negarea ermetismului, ei și-au impus
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
n-ar fi o exagerare să vedem în Alexandru Monciu- Sudinski un autor rus care se exprimă în limba lui Caragiale și Urmuz. În mediile literare de la noi, numele scriitorului a circulat multă vreme sub forma unei legende. Câteva din dominantele vieții sale erau cunoscute: că era un nonconformist, că intrase în conflict cu oficialitatea comunistă, că „dispăruse” din țară într-un moment când începea se bucure de o oarecare notorietate. Circulau, de asemenea, informații fantasmagorice despre existența din exil. În
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
sale, în majoritate de mici dimensiuni, reprezentări obiective ale unor fragmente de interior, văzute în cheie minimalistă, sugerează prin simplitatea căutată a filonului epic, sentimentul unui cotidian apăsător. Forma abia conturată pentru a o face recognoscibilă, precum și paleta cromatică pe dominante de griuri de albastru, constituie semne distinctive ale unei vizualități asociate cu o conștiință modernă, care își asumă traumele însingurării contemporane. Deși ancorat în pictura naturalistă, Gabriel Giodea nu este interesat într-o redare fidelă a obiectului, ci mai curând
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
pentru a manipula sensuri (vezi și filmul lui Christopher Nolan, Inception). În majoritatea cazurilor, formele „ceptive” se intersectează, nici una nu e regăsibilă în stare pură, nu e monodrom epic, unicale auctorială. Dar în „oglindirea” lumii se pot identifica preferințe, aplecări, dominante. Unele dintre ele - simple impresii de lectură, oricând amendabile. Însă și cititul e „oglindă purtată de-a lungul unei cărți”. Așadar, iată, deocamdată, o schiță: Conceptivii își lucrează ficțiunea în colaborare și alături de lumea reală. Lumea concepută face concurență stării
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
creează, deci aduc un plus (oricât de mic, dar personal!) de adevăr, frumos, bine și/sau util condiției umane. Numeroase paradigme tratate de Solomon Marcus aparțin limbajului și diverselor sale forme. Relațiile profunde între poetic și matematic care reprezintă o dominantă în biografia intelectuală a autorului, sunt abordate din multiple perspective care se opresc analitic la cazuri paradigmatice printre care se numără, de exemplu poetul și matematicianul Ion Barbu/Dan Barbilian și „matematicianul poet George Boole”. „Algebra Boole” și „jocul lui
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
fiind însoțit de hărți. El pare a fi redactat tot de Ivașcu. Este același stil sobru, bogat în fapte militare, cu concluzii ce se referă, aproape exclusiv, la evenimentele din „spațiul sovietic”. Comunicarea este coerentă, lăsând să se întrevadă, ca dominantă, convingerea în forța sovieticilor. Analist înfățișează, pe larg, ca un adevărat cronicar militar, amploarea bătăliilor de tancuri din zona Kursk, comentând strategia și tactica fiecărei tabere beligerante, potrivit tipului tancurilor de pe câmpul de luptă. Este descris succesul debarcării și consolidarea
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime”. În cazul lui Bebs Delavrancea vorbește de „fărâma vie a fetei”, de chipul de
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
anti-societatea de consum, anti-cultură americană, antiburghez. Literatura recalcitrantă își pierde, rînd pe rînd, caii de bătaie - pe măsură ce niciuna dintre utopiile ei nu se materializează și editorul se vede constrîns la mercantilismul ultraliberal - și se orientează înspre singura zonă a ideologiei dominante neatacată încă de acidul critic al scriitorului francez ultramodern: corectitudinea politică. Iegor Gran publică în 2003 romanul ONG!, unde această instituție-far a societății liberale apare în ingenuitatea ei infantilă, incapabilă de a-și asuma vreo misiune socială autentică. ONG-ul
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
surpărilor irepresibile și pe acela al materiei în combustie. O permanentă luptă între lumină și întuneric transpare din construcțiile sale grele, monumentale prin curgerea tușei, adînci prin suprapunerea tonurilor și prin pregnanța lor tactilă, profunde prin ecoul vibrațiilor sufletești. Trei dominante se confruntă aici, coexistînd, succedîndu-se ori numai invocîndu-se reciproc, dominante care descriu coordonatele majore ale oricărui sistem (al privirii) bine articulat: dominanta caldă, a pămîntului și a visceralității, de la umbre și siene pînă la gama de ocruri sau, mai departe
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
permanentă luptă între lumină și întuneric transpare din construcțiile sale grele, monumentale prin curgerea tușei, adînci prin suprapunerea tonurilor și prin pregnanța lor tactilă, profunde prin ecoul vibrațiilor sufletești. Trei dominante se confruntă aici, coexistînd, succedîndu-se ori numai invocîndu-se reciproc, dominante care descriu coordonatele majore ale oricărui sistem (al privirii) bine articulat: dominanta caldă, a pămîntului și a visceralității, de la umbre și siene pînă la gama de ocruri sau, mai departe, la roșul sanguin și la galbenul solar -, dominanta rece - aceea
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
prin curgerea tușei, adînci prin suprapunerea tonurilor și prin pregnanța lor tactilă, profunde prin ecoul vibrațiilor sufletești. Trei dominante se confruntă aici, coexistînd, succedîndu-se ori numai invocîndu-se reciproc, dominante care descriu coordonatele majore ale oricărui sistem (al privirii) bine articulat: dominanta caldă, a pămîntului și a visceralității, de la umbre și siene pînă la gama de ocruri sau, mai departe, la roșul sanguin și la galbenul solar -, dominanta rece - aceea a mineralelor, a lumii glaciale, a apei și a eterului - și, în
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
invocîndu-se reciproc, dominante care descriu coordonatele majore ale oricărui sistem (al privirii) bine articulat: dominanta caldă, a pămîntului și a visceralității, de la umbre și siene pînă la gama de ocruri sau, mai departe, la roșul sanguin și la galbenul solar -, dominanta rece - aceea a mineralelor, a lumii glaciale, a apei și a eterului - și, în sfîrșit, aceea a valorilor - de la negru la griurile intermediare și pînă la eclerajul absolut al albului - a cărei semnificație este deopotrivă una metafizică și morală. Prin
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]