787 matches
-
prezentate mai jos, dar cu respectarea individualității acestuia<footnote id=”1”>Adaptare după <ref>”Ana Stoica Constantin Creativitatea pentru studenți și profesori, Editura Institutul European, Iași, 2004. </ref> [41]</footnote>. 1. Libertatea destul de largă acordată copilului, lipsită de conduite autoritare, dominatoare și inflexibile („Ai să faci numai cum spun eu!”, „Cine-i stăpân în casa asta?”). Copilul nu trebuie supravegheat la tot pasul, nici excesiv „îndrumat”. Un părinte matur emoțional nu va cădea în tentația de a hiper-proteja copilul („Nu alerga
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
deloc sentimentul de inferioritate, ci îl acoperă cu mantia iluziilor. Aceasta explică faptul că multe persoane reușesc tocmai din cauza sentimentelor de inferioritate. Ele nu au depășit acest sentiment care a declanșat căutarea (inconștientă) a superiorității. Toți tiranii, toți autocrații, persoanele dominatoare, agresive intră în această categorie. Nevoia de a domina și de a fi superior este întotdeauna nevrotică. Un nevropat din cauza sentimentelor de inferioritate se va învârti mereu în jurul următoarelor puncte: nevoia de a domina, de putere, de forță, de superioritate
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
reprezentanți comerciali, infirmiere, secretare și așa mai departe, la care se adaugă casnicele cu copii. Cu alte cuvinte, sunt persoane cu o viață stresantă, iar principala iluzie a fumătorilor este că fumatul atenuează stresul. Fumătorul este în general un tip dominator care își asumă responsabilități și stresul inerent lor. Și este, desigur, tipul pe care-l admirăm și prin urmare îl imităm. Alt gen de persoane cu tendința să devină dependente sunt cele care au slujbe monotone, căci cealaltă motivație a
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
declasant pentru că "recurge la afirmații masive, globale" și la boicotarea "propriei demnități", este de a intui corect elementele structurale și formale care, prin dispoziția polarizantă, fac posibilă departajarea teoretică. Referirile criticului interbelic privesc tonalitatea (neutră sau, dimpotrivă, vehementă), raportul "dominat""dominator", natura "adevărului", intelectul și afectul, finalitatea diferită polemica "să convingă", iar pamfletul "să miște" etc. demersul său putând fi considerat, la noi, piatra de temelie în cercetarea polemicii literare 33. În pledoaria sa pentru reconsiderarea pamfletului ca discurs literar, Cornel
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Claca (fragment din Crâșma lui Moș Precu), precum și de tipărirea în foileton a romanului Floare ofilită. În ciuda prezenței unor noi comentatori, cum ar fi Ovid Densusianu, Vasile Pârvan, G. Bogdan-Duică, Alexandru Lapedatu, Artur Gorovei, revista este treptat acaparată de personalitatea dominatoare a lui N. Iorga, care ajunge adesea să confunde, în textele sale critice, esteticul cu etnicul și naționalul cu eticul. Devenit director în 1905, Iorga imprimă publicației un eclectism derutant, consonant cu concepția pe care o avea acum asupra literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
se-audă-n mine doar puterea vieții, verde"; "brazi bătrâni se uită / pe sub sprâncene vechi la mine". În context vegetal foșnitor, lumea e concretitudine mozaicală, spectacol cvasi-bucolic; la douăzeci și trei de ani, o Carolina Ilica între foc și gheață, se simte dominatoare, "puternică-n armura tinereții". Titlul plachetei Dogoarea și flacăra rezumă vădit combustia erotică; simțurile, toate ("cinci ursoaice cu nările aprinse") deschid porți sublimului; gândul însuși e "o dâră de sânge cald". Nopți de mătase (în Presimțiri de toamnă) refuză melancoliile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
s... evite un comportament prea represiv și brutal Într-o zon... sensibil..., făt... de care anglo-americanii nu puteau avea decît conștiința Inc...rcat.... F...r... a exagera aceast... moderație, care, foarte relativ..., merge min... În min... cu decizii autoritare și dominatoare, se observ... Între anii 1945 și 1947 refuzul de a Învenina relațiile și de a radicaliză sovietizarea. Se Încearc... stabilirea unui dialog cu intelectualii, iar limbile baltice Își p...streaz... statutul de limbi principale; autohtonii sînt menținuți În posturile de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
poate să fi început înainte de stricta delimitare cifrică. 5 Conform cu Eliade, 1957/1992, p. 13, unde autorul precizează că a introdus termenul "hierofanie" (etimologic, "ceva sacru ni se arată"), pentru a reda manifestarea sacrului în sferele profane. 6 Deoarece forța dominatoare în cadrul NATO este cea a SUA, extinderea Alianței reprezintă, cred, de fapt o expansiune politico-militară de influență globală a SUA. Frontiera geopolitică NATO vs. frontiera Federației Ruse nu constă în altceva decât în intruziunea turbulentă în spațiile tradiționale ale geopoliticului
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Sau adesea din comoditate. Apar astfel comuniuni fuzionale În jurul unor idei livrate comunității de tot fel de responsabili, intermediari, propagandiști, vânzători de idealuri, antrenori, specialiști În crearea unui „spirit de Noi” care asigură liniștea, consensul. Servitutea corupe, facilitează instalarea ideii dominatoare, a programului ideologic (programelor ideologice). Efectul e devastator: se naște individul-masă, se instaurează dificultatea comunității de a gândi la destinul său și de a iniția proiecte, operațiune pe care o cedează unui grup dominant. Astfel se Încurajează indiferența sau, cum
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de dovezi din psihologia socială sprijină conceptul conform căruia puterea situațională triumfă asupra puterii individuale În contexte date”. O anumită „matrice” (politică, religioasă, istorică și culturală) care definește situațiile și oferă un anumit mediu de existență formează, În funcție de această putere dominatoare, profiluri de personalitate. Puterea personală, mai adăuga Zimbardo, pălește În fața puterii situaționale și a puterii sistemice. Situația acționează ca o determinare, ca o „mantra” care dirijează comportamentele individuale și anihilează adesea spiritul de responsabilitate. Experimentul Încheiat prematur i-a dat
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
le conservă identitatea, le conferă satisfacție și o stare de confort psihic, sentimentul de putere. Un complicat și subtil proces interacțional, un joc sociocognitiv al afirmării personale și disimulărilor. Fiecare personaj este Însoțit, Înfășurat, controlat de o putere obscură și dominatoare, uneori eterică, mângâietoare, alteori devoratoare, distrugătoare. Iar practica delațiunii se conjugă cu voluptatea purtării fantomei personale, semn al constrângerii și siguranței. Viața aceasta ascunsă semnifică nevoia intimității cu cei puternici, exprimă dorința construirii unui spațiu antideșertic, e autoprotejare și fructul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
am o memorie bună...”, „Nu am personalitate...”). Aceste autocaracterizări tind să mențină frustrarea, astfel că elevul va lua în continuare note proaste, în concordanță cu imaginea făcută despre sine. Această imagine defavorabilă apare și datorită unor contradicții în familie (spiritul dominator al tatălui/mamei respinge orice inițiativă a copilului, le taie orice elan). Mai mult, copilul nu are voie să desfășoare nicio activitate, decât în virtutea unui ordin. Un copil astfel educat va întâlni în viață destule autorități față de care
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
mai era atât de vinovat pe cât era de bolnav încă de la naștere. Aceasta pentru că în comportamentul său erau evidențiabile de timpuriu labilitatea afectivă, manifestările impulsive și absența empatiei. La acestea, Gouster, citat de Millon et al. (1998Ă adaugă conduitele manipulative dominatoare în relațiile interpersonale și tendința de a obține satisfacții și plăceri imediate în mod necondiționat. În aceeași filosofie a predeterminării caracterului se situează și Johann Caspar Lavater (1741-1801Ă, filosof, poet și teolog protestant elvețian, care a dezvoltat fiziognomonia - o orientare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
al psihanalizei, consideră acțiunile antisociale ca pe niște modalități de recâștigare a echilibrului psihic și a stimei de sine, corespunzător atributului lor generic de interzis. Aichorn (1925Ă abordează și fundalul biografic al delincvenților și reliefează legătura dintre caracterul indulgent sau dominator al educației și insuficiența super-ego-ului care explică impulsivitatea și dorința de a obține succese și gratificații rapide. Abraham (1927Ă este de acord cu autorul precedent atunci când descrie condițiile favorizante ale structurării personalităților patologice narcisistă, respectiv antisocială. Prima este rezultatul supraestimărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
superficial și rapid întrerupt de comentarii caustice. Pe fondul unei reduse toleranțe la frustrare, sunt frecvente iritabilitatea și impulsivitatea manifestă, fără vreo motivație aparentă. Antisocialul ignoră expectațiile și drepturile celor din jur, precum și normele comunitare. Sunt definitorii comportamentul manipulativ și dominator față de anturaj, cu apel constant la minciună și șantaj, dar și cu atragerea acestuia în acte îndreptate împotriva celor din jur. Atitudinile rigide evită intimitatea și întrețin o cvasipermanentă stare de alertă și tensiune intensă și ambientală, cu manifestări impulsive
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a agresa și domina în mod selectiv persoanele considerate lipsite de valoare sunt expresia trăsăturilor dezavantajante: nesiguranța și lașitatea. Sunt descrise două stiluri narcisice: unul hipervigil și cu tenacitate scăzută, ca expresie a unui eu fragil și empatic, respectiv unul dominator și tenace, corespunzător unui eu bine structurat, care nu este vulnerabil decât la manifestări de invidie și sfidare (Gabbard, 1983Ă. În ICD-10, tulburarea de personalitate narcisică nu are corespondent. Principalele repere etiopatogenetice le regăsim în teoria psihanalitică (Freud, 1914Ă. Pornind
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
al simbolurilor dreptății și corectitudinii. Sunt proprii obsesiv-compulsivului implicarea necondiționată în activități, cu neglijarea relaxării, și asumarea tuturor responsabilităților în baza convingerii că ceilalți nu sunt capabili să execute indicațiile personale, singurele valabile. În profesie și în relațiile interpersonale sunt dominatori față de subordonați și sensibili, lingușitori față de superiori. Evită intimitatea care le-ar produce frustrări sau chiar i-ar face să-și piardă autocontrolul, fapt de neconceput. Au senzația că nu fac niciodată destul; resimt oboseala cronică și incapacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dorințe neîmplinite de dependență → anxietate îndreptată împotriva părinților care nu este acceptabilă însă conștient → strategii defensive cu izolare și rigiditate emoțională. Sunt de menționat interferențele cu tulburarea de personalitate evitantă și dependentă, lipsite însă de hipertrofia supraeului și de comportament dominator în raporturile interpersonale. Din perspectiva comorbidității cu bolile Axei I, distimia și tulburarea obsesiv-compulsivă se află pe primele locuri ca frecvență. Ambele nuanțează trăsăturile tulburării de personalitate obsesiv-compulsive, dar, pe de altă parte, favorizează acuratețea diagnosticării acesteia. Obsesiv-compulsivii răspund mai
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Tulburările de personalitate dacă nu sunt de foarte mare intensitate pot fi compensate mult timp sau chiar toată viața prin mecanisme spontane psiho-sociale. Astfel, un mare dependent poate să nu devină nicicând evident, dacă trăiește alături de o persoană sigură și dominatoare sau într-o ambianță socială protectivă. Modele de compensare se pot realiza în diverse planuri: interpersonal, familial, prin profesie, activitate socială, politică, religie, hobbyuri, sporturi extreme. De asemenea, particularități ale culturii, ale modului de organizare socială, existența unor subgrupe sau
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
unor evenimente și experiențe. Se presupune că rețelele neuronale profunde care corelează cogniția cu emoția sunt deficitare. Psihopatul are unele modele comportamentale și atitudinale care au în mod cert o bază cerebrală. Așa sunt: siguranța sa de sine, asertivă și dominatoare, contactul intens ochi în ochi (ca în fascinație, hipnozăă, intuirea vulnerabilității victimei, autocontrolul. Acestea și altele sunt instrumente psiho-neurologice ce-i asigură dominarea, controlul și manipularea altora (HARE, 1998Ă. Au fost incriminate disfuncții ale cortexului frontal-orbital, cortexului medial-temporal și amigdalei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
absolute" privitoare la rolurile de gen a fost realizat de Margaret Mead (1935/2001). Aceasta a constatat diferențe considerabile în rolurile de gen manifestate în trei societăți primitive din Noua Guinee, în unele cazuri imaginea stereotipă (bărbatul angajat, cu inițiativă, dominator, și femeia retractilă, supusă și domestică) fiind chiar opusă realității sociale nemijlocite. Din deceniul al patrulea al secolului XX s-au adunat o colecție impresionantă de date care susțin relativismul cultural privitor la rolurile de gen, așa cum atestă și sinteza
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
la rândul lor, se nasc în mod spontan din libertatea spiritului și toate fenomenele ce alcătuiesc cultura răspund unei nevoi spiritual-materiale. Desigur, spirituală în ce privește esența culturii, materială în ce privește expresia obiectivă a ei. Dar dacă religia are un caracter totalitar și dominator, care colorează întregul manifestărilor omenești, este evident că produsele culturale, cu toată spontaneitatea lor originară, nu se vor sustrage acestei puteri covârșitoare. Religia sintetizează unitar toate activitățile omenești și indiferent de obârșia lor, artele prosperă în atmosfera ei. Dacă Burckhardt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de psihologie a inspirației. Dar mai mult decât atât: sentimentul dominației transcendente poate să preceadă însăși convertirea. E cazul Fericitului Augustin, care a auzit glasul ceresc în grădina de la Milano și numai după un interval de timp de la această clipă dominatoare s-a convertit la creștinism. Acest caz de asemenea își poate găsi paralelismul în inspirația artistică. Astfel cele două convertiri celebre în istoria creștinismului și toate câte le seamănă, ruinează fără replică teoria lui James. În aceste cazuri, inconștientul nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a cultului liturgic. Demn e sublimul din domeniul moral, unde amețitoarea înălțime a caracterului se cucerește prin lupta gigantică cu patimile și cu suferințele. Așa sunt eroii lui Schiller, dar mai ales sfinții creștinismului. Maiestuosul e liniștea unită cu puterea dominatoare, cum e răsăritul soarelui, un fluviu calm și vast, leul, statuile de zei și de împărați. În om se adaugă și propria conștiință a acestei maiestăți. Sublimul solemn sau sărbătoresc e definit de Volkelt ca spectacolul unei puteri neobișnuite, ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Nu caută să aibă autoritate asupra copiilor, amânând toate pedepsele și toate hotărârile până la venirea tatălui. Într-o astfel de familie imaginea mamei este slabă, cu excepția cazului în care tandrețea ei foarte accentuată iar imaginea tatălui-extrem de virilă și de dominatoare.Băieții vor avea un model foarte puternic; fetițelor le va fi cu atât mai dificil să-și găsească echilibrul cu cât imaginea femeii și a feminității suferă o transformare foarte rapidă. „Bărbatul-copil”, în schimb, nu beneficiază de acelast srijin și
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]