2,090 matches
-
lot de evrei, între 20 și 50 ani, a fost concentrat și trimis la munca de folos obștesc. Acești evrei vor fi folosiți ca echipe de muncitori pentru căile ferate. Întâile echipe au plecat eri la ora 8 din gara «Domnița Elena» spre Deva, Turnu-Severin, Piatra-Olt, Râmnicul-Vâlcea etc.” Peste o săptămână, gazeta vorbea despre „munca exclusiv pentru sine” a evreilor, una egoistă și, deci, agresivă, notând vizavi de noile realități: „câtă noblețe, câtă dreptate și câtă evangelică umanitate se cuprind în
Agenda2006-04-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284675_a_286004]
-
trecerea prin Timișoara a protagoniștilor clasamentului din „Realitatea Ilustrată”. Astfel, din ziarul „Vestul” din 4 februarie aflăm că, în 1 februarie, Nicolae Iorga, împreună cu soția, sosea cu Simplonul (venind de la Veneția), fiind așteptat de autoritățile locale în Jimbolia și Gara Domnița Elena. În Timișoara veniseră să-l întâmpine membrii Ligii Culturale, în frunte cu profesorul Mișu Popescu de la Liceul C.D. Loga, reprezentanți ai prefecturii de Timiș-Torontal, studenți de la Politehnică, un numeros public, dar și muzica militară a Regimentului 5 Vânători. Iorga
Agenda2006-33-06-01-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/285127_a_286456]
-
Jimbolia pe Nicolae Titulescu, chemat de la Londra pentru formarea Guvernului, stând de vorbă timp de o oră; în Timișoara, diplomatul este așteptat de prefectul Valeriu Boleanțu. A doua zi, se întoarcea în țară de la Monte Carlo Iuliu Maniu; în Gara Domnița Elena, Maniu este primit de Sever Bocu (așa cum îi înfățișează o fotografie de pe prima pagină a cotidianului „Vestul” din 10 aprilie), primarul Coriolan Baltă, prefectul Boleanțu. Iuliu Maniu a avut parte de primiri impunătoare și la Lugoj, Caransebeș. Personalitățile anului
Agenda2006-33-06-01-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/285127_a_286456]
-
de pătrunzători. I-am cântat, a plâns, și și-a amintit de geniala lui fiică Iulia, moartă la 19 ani. A doua zi am primit în dar păpușa Iuliei, o păpușă cu un oarecare trecut isotric, deoarece aparținuse mai întâi Domniței Maria, mult jelitei fiice a Reginei noastre, moartă la 4 ani. Această păpușă, botezată de mine Iulia, îmi fu dintre toate cea mai dragăși trăiește până în ziua de azi. În acest timpdebutai pentru prima oară la Ateneul Român într-un
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
Corto Maltese intră în relație cu o sumedenie de personaje care nu corespund acestor linii caracterologice. Ampla distribuție feminină contrazice modelul „poveștilor cu pirați”. Reprezentantele „sexului slab” sunt, în întreaga literatură tradițională de aventuri maritime, mai degrabă elemente de decor - domnițe închise în vreun turn cu zăbrele de pe malul mării, fecioare răpite de bande de ticăloși, fiicele inocente ale cutărui guvernator care în drum spre casă sunt sechestrate de pirați. În lumea lui Corto Maltese, ele au puteri supranaturale, sunt inteligente
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
în Rebengiuc, un imprevizibil, un ins care se amuză copios când oponentul crede că are de-a face cu un războinic gata să lupte până la capăt. În fapt, Pleșu e vecin cu Caragiale: stă la balcon și privește „micuții”, salvează domnițe pierdute în redute bovarice, aleargă cu imaginația pe cocoașa ideilor și apoi o ia de la capăt. Când aroma donquijotismului agreat pălește, el scoate armura intransigenței, detonează, argumentează tonic, apoi lansează artificii virulente - asigurate de rating-ul social - ce vor stabili
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
inima se-aprinde, Dar pasul, șovăielnic, se oprește Cărarea negăsind. Se tânguiește Zadarnic, deznădejdea o cuprinde. E ceas târziu de noapte. Tot mai greu Și mai târziu e-n stearpa mea viață. Se-afundă și se-ntunecă mereu. Vremelnic, tu, domnița mea semeață, Odihnă afli în palat domnesc. Eu, rebegit, în beznă rătăcesc. José Hierro Viață La urma urmei, totu-a fost nimic, Deși fusese-n zorii zilei tot. Acum, când praful s-a ales de tot, Am înțeles că totu
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
prea groase, pe nasul prea lat, pe buzele prea crăpate de frig; ninge de o săptămână, iar afară, la minus cinci grade, la unu noaptea, mă stră du iesc, stânjenit în mod vizibil, să încep o timidă discuție cu o domniță cu părul blond, ars, din fața mea. Mă apro pii de ea, iar cojocul de blană, pe care i-l ating în se miîntuneric, îi miroase atât de impunător - și deloc im previzibil - a brânză și a oaie. Prin ninsoare se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi prăpădesc vremea de pomană! Căută cu privirile dezorientată împrejur, neștiind încotro s-o pornească. L-a văzut la bal. Hei, madam! strigă Invalidul din fundul hardughiei, privind pe deasupra ziarului. Ce-mi complotați acolo? Intrați înăuntru. Ia să te văd, domniță, se adresă el Cerboaicei și bocăni nerăbdător cu bontul de lemn în tejghea. Ți-a priit noaptea? Ai dormit bine? Sunt fericită, papa! E un bărbat la mijloc, pot paria! Pariază și-ai să câștigi, râse Cerboaica zglobie. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
i se lipiseră de fotografia pe care nu o mai pusese la loc, în geantă. Se strecură prin spatele capelei, uitându-se cu atenție în stânga și dreapta ei. - Dați-mi și mie de-o bucată de pâine, să fie primit, domniță! În fața ei apăruse brusc un bătrân, gârbovit, slab, cu ochii pierduți în orbite, ca-n hău. Căra după el o grămadă de pungi, pesemne goale. Îi așeză în palmă întinsă mărunțișul cules de prin buzunare și trecu mai departe, zărise
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Mic dicționar deosebit": Cine a fost, ce-a devenit!" de Passionaria Stoicescu stau bine lîngă "Aventurile Bărzăunului" de Dumitru Vacariu, dînd sens și substanță unei colecții ce promite a fi de top. În satul Poiana, mărginit de Dealul Ursului, Stînca Domniței, Peștera Liliecilor, loc numit și Gropnița toponimele sînt semnificative pentru mesajul "subliminal" al arhaicității spațiului, al continuității românității în locuri pe unde va fi poposit Dragoș Vodă -, un grup de copii aflați în vacanță pleacă, într-o zi de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
deja în clasa a VII-a -, echipa face o nouă expediție, la Peștera Liliecilor, în căutarea altei comori; pe drum, ca în basmele cu "încercările" eroilor, traversează o misterioasă (și periculoasă) pădure scufundată într-o mlaștină, trece pe lîngă Stînca Domniței căreia Bărzăunul îi inventează pe loc o legendă de pe vremea năvălirii turcilor în Moldova și ajunge la intrarea în peșteră, în pustiu și sălbăticie: și de această dată comoara rămîne a fi descoperită altădată, în "porțile de întuneric din inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul îi inventează pe loc o legendă de pe vremea năvălirii turcilor în Moldova și ajunge la intrarea în peșteră, în pustiu și sălbăticie: și de această dată comoara rămîne a fi descoperită altădată, în "porțile de întuneric din inima Pietrei Domniței", dar în Peștera Liliecilor, Bărzăunul și ai săi găsesc oasele și craniul unui mamut, vestigii ale unor vremuri demult trecute, puse, apoi, în valoare de arheologii veniți "de la oraș". "Aventurile Bărzăunului" e, în fond, un roman al cărui protagonist este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe altul, mă rog, se cunoștea că te afli printre niște adevărați căutători de comori și nu printre șoricari! Mai trist era însă altceva: comoara încă nu se lăsa descoperită. Nici măcar o brățară, o coroană, un inel, un cercel de domniță, sau măcar un papuc nu găsise nimeni. Doar Bărzăunul scoase dintr-o nișă a unui zid, acoperită cu o lespede, vreo trei tăblițe lucioase de argilă, cu un fel de litere sucite pe ele. Parcă el așa ceva căuta! Dar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
două ceasuri și ceva. Bine, bine, interveni Vlad, asta contează mai puțin. Spune mai întîi pe unde trebuie să mergem. Pe la mlaștină, tot înainte pe malul pîrîului cu ferigă, pînă ce dăm de o stîncă mare, care se cheamă Piatra Domniței. Știu unde-i! strigă Bărzăunul. Am fost mai demult cu tata acolo să prindem păstrăvi. Da-i tare departe! Apoi, continuă Virgil uitîndu-se chiorîș la Bărzăun, dăm de un deal plin tot de stînci și, dacă ținem drept firul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
petele de noroi, rîzînd tot timpul. După ce totul reveni la normal, mai luară cîte un măr din plasa lui Nuțu și porniră mai departe, parcă mai veseli ca înainte. Merseseră deja aproape două ore și nu ajunseră nici măcar la Piatra Domniței. Se hotărîră, deci, să grăbească iar pasul, în măsura în care le îngăduia terenul. Știți ce mi-a spus mama aseară? zise la un moment dat Ilinca, cu destulă reținere în glas. Ce? întrebă Vlad prinzînd-o de braț pentru a o ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întrucît trebuiau trecute multe praguri de piatră, peste care apa se arunca în cascade. Ajunși pe un tăpșan fără verdeață, dar cu nenumărate vîrfuri de cremene de diverse culori, zăriră, nu departe înaintea lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le tuturor o priveliște de basm. Piatra Domniței Î ntr-adevăr, o priveliște mai frumoasă ca aceea nici că se putea imagina. Piatra Domniței răsărea nu numai din visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de piatră, peste care apa se arunca în cascade. Ajunși pe un tăpșan fără verdeață, dar cu nenumărate vîrfuri de cremene de diverse culori, zăriră, nu departe înaintea lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le tuturor o priveliște de basm. Piatra Domniței Î ntr-adevăr, o priveliște mai frumoasă ca aceea nici că se putea imagina. Piatra Domniței răsărea nu numai din visul fiecăruia ca o împlinire meritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dar cu nenumărate vîrfuri de cremene de diverse culori, zăriră, nu departe înaintea lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le tuturor o priveliște de basm. Piatra Domniței Î ntr-adevăr, o priveliște mai frumoasă ca aceea nici că se putea imagina. Piatra Domniței răsărea nu numai din visul fiecăruia ca o împlinire meritată, dar în acele clipe părea mai degrabă un strigăt al pămîntului, o chemare spre albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le tuturor o priveliște de basm. Piatra Domniței Î ntr-adevăr, o priveliște mai frumoasă ca aceea nici că se putea imagina. Piatra Domniței răsărea nu numai din visul fiecăruia ca o împlinire meritată, dar în acele clipe părea mai degrabă un strigăt al pămîntului, o chemare spre albastru și veșnicie... Rămaseră cu toții încremeniți, nemaiștiind cum să se manifeste. Se temeau ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să se manifeste. Se temeau ca nu cumva, strigînd sau rîzînd, minunea din fața lor să dispară. Razele soarelui cuprindeau întregul perete într-un joc feeric de lumini și umbre, iar totul din jur părea că se închină acelui colos. Piatra Domniței, șopti abia perceptibil Ilinca. Oare e adevărată?... Ori e un nour pietrificat? Peretele se ridica drept, fără nici o înclinare, pînă la o înălțime de peste 200 de metri, ori poate mai mult, brăzdat din loc în loc de dungi zimțuite, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
orice ar fi fost, oricîte comori s-ar fi ascuns acolo, în acea lume de piatră și întuneric, cine s-ar fi încumetat să se urce la asemenea înălțime?... Asta ar fi însemnat nebunie curată. Oare de ce-i zice Piatra Domniței? se întrebă deodată Virgil, mai mult șoptit, cu modelări stranii. Întrebarea, răsărită din tăcerea care-i înfiora pe toți, avu darul de a-l trezi pe fiecare la realitate. Se uitară repede unul la altul, pentru a fi siguri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
realitate. Se uitară repede unul la altul, pentru a fi siguri că se află cu picioarele pe pămînt și nu pe lună. Ce-ai zis? întrebă Ilinca, deși auzise foarte bine vorbele lui Virgil. Am întrebat de ce-i zice Piatra Domniței, că eu azi am auzit pentru prima dată de ea. Ilinca ridică din umeri și se uită la Vlad. Iaca, na, ce întrebare și la tine! răspunse Vlad plin de sine. Cum, de ce-i spune așa?... Pentru că așa-i spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trecut, o carte scrisă de... De tine, poate! rîse Vlad. L-l-lasă-l! se rugă Nuțu, curios să afle mai repede. Nu mai țin minte de cine-i scrisă cartea, dar am citit-o. Una din legende se cheamă chiar așa: "Piatra Domniței". Bine, bine, dar de ce-i spune așa? întrebă Ilinca. Pentru că de sus, de-acolo, vedeți voi? și Bărzăunul întinse degetul spre vîrful stîncii, unde se afla pîlcul acela mic de brazi, s-a aruncat în prăpastie domnița Oleana, grozav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
chiar așa: "Piatra Domniței". Bine, bine, dar de ce-i spune așa? întrebă Ilinca. Pentru că de sus, de-acolo, vedeți voi? și Bărzăunul întinse degetul spre vîrful stîncii, unde se afla pîlcul acela mic de brazi, s-a aruncat în prăpastie domnița Oleana, grozav de frumoasă, fiica pîrcălabului de la Cetatea Neamțului, care fusese răpită de turci. Ei, taci! strigă Ilinca înfiorîndu-se. Chiar așa? Pe cuvîntul meu, întări Bărzăunul. Așa scrie-n carte. Și cînd anume? întrebă Virgil. Cînd?... Nu spune exact cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]