KorAP: Find »[drukola/base=domol & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...72 >

1,794 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

fundamental mai blândă cu Antonia. O adoram pe Georgie și pentru simplitatea, duritatea, independența ei, pentru inteligența și lipsa ei de intensitate și, în ansamblu, pentru faptul că reprezenta o completare și un contrast atât de mare față de farmecul mai domol și mai „jilav” al soției mele, față de strălucirea ei scăldată în rouă. Aveam nevoie de amândouă și, avându-le pe amândouă, eram stăpânul lumii. Dacă era important pentru mine ca Antonia să se afle în interiorul societății, în aceeași măsură era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
fusta de culoarea scorțișoarei pe care le purtase de dimineață. În mod normal Antonia își schimba ținuta de două-trei ori pe zi. — Nu te-ai schimbat, draga mea, am spus ridicându-mă. Mă aflam încă în lumea aceea îndepărtată și domoală. — Ce s-a întâmplat? Îmi pari cam tulburată. Vino încoace, ia-ți paharul și spune-mi tot, am continuat, lăsând din mână volumul lui Napier. Antonia intră acum, mișcându-se încet în mod deliberat, târându-și picioarele greoi și fixându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

pe străzile orașului uneori o motocicletă care atrage atenția tuturor mai ceva ca o mașină americană; îl știe pe proprietar: inginer la Combinatul Chimic Valea Brîndușelor, un tînăr înalt, statură atletică, un mers elegant, degajat, o privire ageră, senină, așternută domol înainte, pe care o ghicești furișată lateral, brusc, prin coada ochiului, cînd trece pe lîngă vreo femeie frumoasă. E calm, cu un mare echilibru în vorbă așa și-l amintește din întîlnirile dese cu el în alimentara, la raionul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Un bon de materiale arată tînărul hîrtia din mîna sa, răspunzînd la întrebarea lui Ștefănescu. Mă grăbesc să-l predau, că, știți, v-am spus, plec mai devreme, cu treburi, mă duc și la autogară... La revedere! murmură femeia, întorcîndu-se domol, secerîndu-l cu coada ochiului pe Vlădeanu. Privirea tînărului o urmărește cîteva secunde, apoi se întoarce spre Ștefănescu: Don Șef, numai cu femei frumoase stați de vorbă. Ștefănescu, un bărbat în puterea vîrstei, cu părul argintiu, cu mult calm în glas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
amîndoi niște ochi, parc-ați fi frați. Ia vedeți, am impresia că vă place... Vorbele șefului l-au făcut pe Vlădeanu să-și înghețe zîmbetul pe buze; ochii lui se aruncă spre pavilion, prinzînd în ei ultima imagine a mersului domol, degajat, înainte ca femeia să fi pătruns prin ușile mari, de sticlă. Cine-i? întreabă tînărul. E venită de curînd? se interesează el, mințind, pentru că a mai văzut-o pe femeie de cîteva ori în stația de autobuz din fața combinatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se lovesc de parbriz, acoperindu-l cu o pînză subțire de apă. Șoferul pornește ștergătoarele, continuînd să privească cu calm și indiferență șoseaua umedă, așternută domol înainte, despicînd în două podișul întins. Chitarele au tăcut, iar în locul lor, acum, unul vorbește cu spor de șeptelul în plină dezvoltare, invocînd mereu tonele de carne livrate pieței. Care piață? întrebă încet Lazăr că eu m-am săturat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spune scurt profesorul. "Ne-am adunat din tîrguri și din sate/Să făurim Republicii un drum de fier" cîntă încet Lazăr, spre hazul fetei de alături. Ce-ai zis? întreabă țăranul calm, aruncîndu-și sumanul printr-o zvîcnire a umerilor, săltîndu-se domol de pe scaun. "Nimeni pe lume nu ne va abate,/ Ești brigadier, ori nu ești brigadier" continuă Lazăr vorbele țăranului. Stai, bărbate îi spune nevasta, făcînd un gest de lehamite. Dar bărbatul rămîne în picioare, așteptînd, înfruntînd calm privirea tuturor, așezîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a zis că-l va repezi pe Vlad, interzicîndu-i s-o mai sune, dar e de ajuns să-i audă glasul timid, cu inflexiuni grave, virile, că-i și revin în minte ochii vii, expresivi și frumoși, ținuta atletică, rîsul domol, niciodată vulgar, cu care tînărul a făcut față glumelor deșucheate, spuse timp de vreo două ore de cei cu care mai călătoreau în compartiment. Vă rog să mă iertați! a spus Vlad, rupînd brusc tăcerea, cînd au rămas doar ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încearcă Doina să-l tempereze. Te las cu Mihai; te rog, dacă l-ai invitat aici, jos, întreține-l tu. Fata întoarce privirea spre Mihai, și-o pleacă într-un gest delicat de curtoazie după care iese încet, cu mers domol, să nu deranjeze tăcerea. Mama, biata de ea, nu cred că ți-o mai amintești, spune Săteanu privind în urma fetei mă lua mereu de mînă și mă ducea în grădină să-mi arate perii și merii sădiți de ea. Lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apucat? saltă Paula din umeri. Ți-am reamintit doar... Ia te rog să mă mai lași în pace cu toate aranjamentele tale! Te pomenești că nu-ți mai convin! explodează Paula. Și te rog nu mai vorbi așa tare spune domol. Radu face un pas spre ea, o înșfacă de braț și-o duce lîngă fereastră, ferind perdeaua, arătîndu-i viscolul de afară: Ce-ai zice dacă ai fi tu acolo, în viscol, departe? L-aș da Dracului pe acela care trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre fotoliul de lîngă masă, un fotoliu foarte comod, făcut în întregime de el, cu schelet metalic, rotativ, căptușit cu burete, acoperit cu o cuvertură asemeni aceleia de pe pat. Oo, dar este de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
adiere, începe să lunece sărutul lui. Te rog!... tremură tot trupul Mariei, cînd simte fierbințeala sărutului pe sîn și, parcă vrînd să se elibereze, întinde brațele lung, să poată cuprinde spatele tînărului, peste care palmele ei lunecă într-o atingere domoală. Mihai încercuiește din nou în fierbințeala buzelor jumătatea șocolatie a perlei, dar cînd să o soarbă, cum numai în copilărie, dimineața, sorbea boabele mari de rouă de pe petalele bujorilor din fața casei, Maria scoate un țipăt înfundat, născut din sublimul plăcerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privire senină, cum numai în clipele de mare emoție știe s-o facă, apoi surîde larg: N-aș fi fost niciodată în stare să-i mai fac vreun rău bunicii tale, dimpotrivă! Te rog să mă crezi! adaugă cu glas domol, înfiorat de acel mai, care ar fi putut să-l trădeze. Te cred, tata, sigur că te cred rîde ușor fata. Mai ales că bunica a fost o femeie foarte frumoasă, mult mai frumoasă decît... frumoasa mea mamă. Săteanu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și-l privește lung, cu urma durerii lăsată să-i crească vizibil pe față: De data asta chiar că regret venirea mea aici! înclină privirea, ca un rămas bun și iese, fără să se grăbească, ci cu un pas cumpătat, domol, plin de siguranță însă, lăsînd în urma sa, pe chipul și în sufletul lui Mihai, dincolo de oboseala ce-l răpune, un mare și neliniștitor semn de întrebare. Radu și Lazăr merg iarăși la Dorin, pe care l-au culcat lîngă sobă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
după un efort. Pieptul i se ridică și coboară, atingîndu-l pe al lui Mihai cu mameloanele tari. Te rog! șoptește mai mult din buze Maria. Nu... clatină ușor din cap Mihai. De-acum, e rîndul tău îi spune cu glas domol plin de dojana pe care o adresezi unui copil care are de făcut ceva, neslăbind-o din privire. Ochii Mariei se încruntă o clipă, observă severitatea ușor șăgalnică așternută pe obrazul bărbatului și se abține să reacționeze în vreun fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
împreună, crede-mă! Și dacă te rog să ne dăm un timp mai lung de gîndire? Mihai... rîde Maria amuzată iar începi?! Trebuie să-ți interzic chiar și să-mi mai vorbești ești ca un vrăjitor! încearcă ea un rîs domol. Sunt sigură că nu pot rezista vorbelor tale; sunt prea..., ori mie tocmai așa ceva mi-a lipsit... Ți-o spun ca unui prieten, ca să știi și să nu mai încerci, să nu mai profiți de talentul acesta al tău te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
femela își mănîncă întotdeauna perechea... Face un singur pas către el și-i șoptește: Cu bine, viscolul meu cu ochi albaștri, ce ești! Cu bine, crinule alb răsărit din zăpadă! Ai grijă să nu îngheți... îi surîde Mihai și iese domol din încăpere, pierzîndu-și pașii pe culoarul lung, la capătul căruia știe că este liftul de serviciu, cu care va coborî direct la parter. În urma lui, Maria mai aruncă o privire grijulie intregii încăperi, netezește încă o dată cuvertura de pe pat, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
alături? Pentru că tații nu-s niciodată mulțumiți de ceea ce le naștem noi, femeile; parcă uterul nostru poate fi programat... Mihai rămîne locului nedumerit, privind lung în urma femeii care a plecat deja, îndreptîndu-se către ieșirea centrală a spitalului cu pasul ei domol, dar ferm, cercetîndu-și din mers ceasul de la mînă. "Ar trebui să fug după ea..., dar ce să-i mai spun?! A redevenit aceeași femeie sigură pe ea, vrînd parcă să-l concureze pe Dumnezeu... Și totuși... Eah!...își zice Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

sos de soia și Crap dulce și crocant. Bucătăria Shandong (Foto: Wang Zhi) Bucătăria Jiangsu Bucătăria Jiangsu s-a format din școlile Yangzhou, Suzhou și Nanjing. Bucătăria Jiangsu este caracterizată prin preparatele la aburi, în căzănel cu capac, la foc domol. Acest mod de preparare asigură păstrarea gustului și savorii fiecărui ingredient în parte. Cele mai faimoase preparate ale acestei bucătării sunt: Fâșiile de brânză de soia în supă de găină, Labe de porc glazurate, Chiftele mari din carne de crap

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

vreo alergare, atunci probabil doar a obosit, iar de rupt s-a rupt la o simplă coborâre de pe trotuar, la traversarea aleii Parva într-o după-amiază de mai cu pufi de plop, când tocmai ieșisem de la școală și mă îndreptam domol spre casă; în asemenea situații nu ești niciodată singur, ba chiar ești însoțit sau înconjurat de-o mulțime de indivizi antipatici, nu se-ntâmplă nicidecum nenorocirea într-un loc retras, ci fix în mijlocul străzii, una peste alta te simți brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

ani?! Toată viața noastră de un secol încoace nu este decât procesul prin care am ajuns să ne dăm seama că n am făcut nimic... Ceea ce-mi pare o evidență este că nu pot să accept o Românie mediocră, domoală, resemnată, înțelegătoare:” Un popor care n-a creat decât o cultură populară n-a trecut treapta istorică. Și cum o să treacă dacă orice cultură populară identifică valorile cu etnicul? [...] Când va ridica țăranul român capul sus? În jos am privit

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
patrioți care să facă din resemnarea noastră seculară o virtute? Să fie chiar atâta inconștiență în entuziasm? [...] Renunțarea are totdeauna o valoare religioasă; resemnarea, numai una psihologică. Renunțăm la ceva; ne resemnăm în fața a ceva. Orice resemnare este un jug domol, o ofensă adusă elanului prometeic al spiritului. Resemnarea noastră de veacuri ne-a făcut înțelepți. Dacă individual înțelepciunea poate atinge culmi, ea este inerție ca fenomen colectiv. Poporul românesc este cel mai înțelept popor din lume (Europa); dar nu din

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

m-am rătăcit. Porni pe cărare, lăsându-l pe domnul J.L.B. Matekoni să-și continue treaba la pompă. El se apucă de treabă și într-o oră termină. Fu mulțumit când îi dădu drumul și părea să funcționeze bine și domol. Totuși, reparația nu va rezista mult timp și știa că va trebui să se întoarcă s-o demonteze cu totul. Cum vor mai uda legumele atunci? Ăsta-i necazul într-un ținut secetos. Totul, fie că-i vorba despre viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ceva ani, dar am auzit că lucrurile nu s-au schimbat prea mult. De-aia sunteți norocoși. — Preferați vechea Africă? Carla se uită la ea întrebătoare. Aceasta era o întrebare cu substrat politic și va trebui să fie prudentă. Vorbi domol, alegându-și cuvintele: — Nu. Nu mi-e dor de perioada colonială. Firește că nu. Nu tuturor albilor le-a plăcut asta, doar știți. Sunt sud-africană, dar am plecat din Africa de Sud, cât mai departe de apartheid. De-aia m-am mutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

o zi. Nu spuse nimic. Nu făcu nici un comentariu, dar În acea după-amiază, cînd Oberlus citea pe culmea falezei, spionîndu-i din cînd În cînd pe prizonierii săi cu ajutorul lunetei, observă trupul adus de spate al bătrînului, care suia Încet povîrnișul domol ce conducea la faleza abruptă dimpotriva vîntului. Ajunse pe culme, la mai puțin de patru sute de metri de locul unde se afla el, și, după ce contemplă o vreme marea care săruta dulce pietrele lăsate descoperite de reflux, trase aer În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]