1,226 matches
-
livada cu meri. Nu se putea despărți de tot de livadă. O câștigase domnul Übelhart la o partidă de pocher, după ce jurase că se duce la Salinae doar ca să-și vadă de sănătate. Reumatismul său rebel la orice tratament se domolea ca prin minune În apele calde de la Salinae. Pe timpul șederii la băi, domnul Übelhart era un obișnuit al micilor reuniuni pe care le găzduiau cu schimbul avocatul Șildan și doctorul Stâncă. Au arendat livada În condiții avantajoase, rezervându-și plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ați vorbit, observă una pistruiată și cu nas cârn. O figură pe care Petru n-o remarcase până atunci. O fi nouă. Mai mult ați tăcut și... Vru să spună ați plâns, dar primi un cot din partea Simonei și se domoli. Ei, da, recunoscu cu sfioșenie bătrânelul, așa-i. La bătrânețe ești mai slab... Păcat! Se auzea atât de bine, interveni din nou fata cu pistrui și nasul cârn. Parcă ar fi fost aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
complexul g.m.a.” dar, pentru că În ceea ce izbuti se dovedi mai degrabă mediocru, Își reluă resemnat locul sub tei. Numai noi trebuie să rămânem la ai noștri, scăpă el printre dinți Într-un târziu, când bătăile inimii i se mai domoliră și când mica sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce drept fac Revelion În casa ei, și Încă cu vânzare, numiții Hollosi, Ziffer și Nagy Oszkár? Sunt pictori, dragul meu. Și ce dacă? se oțărî poștașul. Pe deasupra și morți, preciza Zegrea În speranța că iritarea lui Gheretă se va domoli. Ceea ce nu se Întâmplă deloc. Asta nu le dă dreptul să folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând cu ochii. Păi, nici nu le folosesc, zise Zegrea, ci ei sunt folosiți. Se vând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bat ungurii la fotbal. Și când se cântă imnul. Orice imn. Pentru că nu e voie să râzi, unii fluieră. Ceea ce este cu totul altceva. De aceea și există stadioane. Ca să Își liniștească musafirul, doamna Ster Încercă mai Întâi să-și domolească râsul, apoi spuse: Deși nu cântăresc cât Cöcöke, domnule Húsvágó, sper să am o moarte aproape la fel de ușoară ca și el. La câte cărți am citit degeaba, sper să câștig ceva măcar acum... Începu să râdă din nou. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
De aceea, va lucra cu mănuși. Ordonă cu tot respectul Împrăștierea, apoi scoase cricul și roata de rezervă. Tot nu făcuse niciodată operațiunea asta, iar până să iasă din schimb mai erau câteva ore. Între timp, căldura se va mai domoli și ea. Doar atât, căci despre ploaie nici nu putea fi vorba. Știa asta de la Duna TV Buletinul lor meteo umbla și aici. Chiar mai bine decât ăla de la TVR. Le urmărea pe amândouă, dar preț punea mai ales pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a casei de la Feldiu pe care unii dintre ei o cunoșteau destul de bine. Doamna Ster luase chiar câteva ore de desen de la Janka Olejnik. De la ea Împrumutase o anume energie vitală, dar și o propensiune spre zonele tulburi ale sufletului, domolite odată cu trecerea timpului, convertite În toleranță și Înțelegere pentru cei fără odihnă, precum Eleonora, pentru care Eugen Pascu avea o slăbiciune specială. Dacă aș fi cunoscut-o, zicea el, seara, lângă o sticlă de vin, dintre toate sculpturile mele aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-i stomacul, și sub partea umflată, goală, a boxerilor cu nasturi - da, m-am uitat, repede, vinovat, o dată, de două ori - materialul întinzându-se într-un V bombat și dispărând între picioare. M-am întors cu spatele, încercând să-mi domolesc zvâcnetele grele din piept și din gât, să le înăbuș, dar nereușind. O apropiere electrizantă, șocul, dorința, corpul meu vibra de toate astea și de panica stânjenită și brusca realitate a tuturor lucrurilor care se întâmplau. Privind țintă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dureri melodii amintiri dorințe griji îndoieli, de jos în sus și dinăuntru în afară într-un infinit lichid al istoriei, minții și învolburatului, formidabilului concept. Imediat sau târziu - nu avem cum să știu - turbulența început să scadă, încetinind, stabilizându-se, domolindu-se într-un ritm blând. Apa mă ținea, mă înfășura, mă înghiontea, mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile cu propria lor mișcare ritmică de du-te-vino, sus-jos. Atârnam ca un înger sau o stea, sau un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o vreme pe punte în cercuri, apoi, când afară începu să se răcească, dispăru sub punte. Mai trecu un timp și tot nici o urmă de butoi sau de rechin. Cerul se transformă din roșu-aprins în albastru-cenușiu, iar mișcarea oceanului se domoli într-un fel de legănare inconștientă. O briză răcoroasă suflă printre balustradele punții și-mi mângâie gâtul îndurerat cu degete tandre. Știam că ceva se schimbase în mine. În parte, mă oferisem să rămân pe punte, de veghe, ca să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l citise, dar de dat cu părerea își permitea să dea. Îmi aud vocea de-a doua: În fapt, i-ai scăpat. Trupul tău i-a scăpat. Orgoliul masculin s-a inflamat și a dat pe dinafară. Nu s-a domolit, pînă nu te-a scos de la revistă. A stat la pîndă, ca să-i pici în cursă. Cine știe dacă greșeala de tipar n-a fost pusă la cale, cum ți-a spus Ciușcă". Bietul băiat îmi oferise locul la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trîntite, a muzicii date prea tare, a vociferărilor care treceau prin pereți. Începeau să sune pe la Miliție, să ciocănească în țevi cu obiecte metalice, să bată la ușă din cinci în cinci minute, să amenințe. Fără nici un rezultat, atmosfera se domolea doar cînd ceilalți se hotărau să plece acasă, cînd fie Tușica cu Milițică, fie Angelina cu Părințelul rămîneau singuri. Cine și-ar fi închipuit în clipele alea că în scurt timp o să se schimbe totul? Niciodată nu o să și-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
despre Cuba și Panama, Statele Unite, imperialism, clasa muncitoare, Castro și tot felul de forțe de agresiune. Vînzoleală, oamenii aveau mîncărimi, apare Geniul, ei dau drumul la benzile cu ovații, pancartele sînt încă ridicate, placaje viu colorate, ia cuvîntul, se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mata. De unde știi? Păi... sicriele n-au buzunare, nu? Asta îmi dorești! Te-am purtat la Universitate și asta mi-i răsplata! Spune-mi tu ce să fac, tată! Ionel începe să plîngă ca un copil și Grigore se mai domolește puțin. Lasă, Ionele, mă descurc acum. Cînd nu voi mai putea, o să vin la tine... Cei doi, tată și fiu, se îmbrățișează. Ionel mai încearcă să lase niște bani, dar este refuzat. Habar n-avea băiatul acesta că taică-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu sticle multe în brațe, este doar un zîmbet. Știi ce, bătrîne, tu ești Eminescu, eu sînt Creangă. Ironia mă ațîtă la scandal, dar vinul mă mai domolește. Știi, Nicușor? Asta îmi place la tine, știi să cedezi. Nu ai și tu calitatea asta, dar ai altele... Care anume? Nicușor mimează că se gîndește și dă un răspuns tîmpit: Nu prea găsesc momentan, dar cu siguranță... Rezerva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
privindu-l țintă. Rîmbu lasă ochii în jos și nu i-a mai ridicat o jumătate de oră. Timpul trecea și cei doi, unul lîngă altul, privesc la televizor și comentează. Fata așteaptă o mînă obraznică pe care s-o domolească cu moliciune, dar degeaba. Disperată, încearcă ea o ofensivă și pune mîna pe piciorul profesorului, ceva mai sus de genunchi. În acel moment, Rîmbu a înghețat. Ochii i s-au bulbucat, gura a rămas căscată și a înțepenit total. Enervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
motivează inerția mâinii întinse. Ca să fii domn, mai întâi, tovarăș trebuie să ți se spună; ca să râvnești firimituri la masa bogatului, nesațul la altă masă trebuie să ți-l astâmperi. Alinierea! Traista calicului adâncește golul în stomac, buzunarul cu pâine domolește obsesia zilei de mâine. Alinierea! Capitalismul o vacă bună de lapte. Luați țâța în gură și sugeți! Laptele are gust numai dacă ai dinți de lapte; socialismul modelează proteze după maxilarul lui Dumnezeu. Limbricii târgului și-au recâștigat dreptul suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Desfă-ți pântecele, mamă! Toamna bobul de grâu blestemă spicul, nu rădăcinile. Bobul de grâu, sub brazdă, a încolțit cruce, a crescut cruce și s-a copt cruce. Rădăcinile bobului de grâu, dacă nu cresc în cer, niciodată nu vor domoli foamea, cum nici apa izvorului nu este apă și nu este sete de apă, dacă nu din ochii lui Dumnezeu izvorăște. Rădăcinile lui Petru, tot mai adânci în iarbă. Pe umeri îi creștea crucea ca un indicator rutier între cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acoperit obrazul. Lumina, o dâră roșie, pulsa spaimă în fiecare strop: Dacă gustul morții este sărat, cum poate fi inima? Plutește într-o ocnă lichidă ghemotocul de carne, plutește precum trupul înecatului adus la țărm, fără mine. Inima nu se domolește nici în zbor, nici în cuib, nici în fălcile lupilor. Cerule, deschide-te! Zborul este mai mult decât pasăre, decât gând, decât înălțare; zborul miroase a stea. Inima în ieslea animalelor de povară visează aripi... visează și numără din doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
face, Dumnezeu se dăruie ca o iertare în tot ceea ce există. Păcatul nu este o virtute, dar nici necurăție nu este atâta timp cât în el ai fost cu gândul tulbure, cu intenția necugetată, cu fapta nevoită; mustrarea, frica, remușcarea, umilința, regretul domolesc arderea. Părinte, unde începe și unde se sfârșește păcatul de care vorbești? Pune necurăției limite și tot ce o să văd de-a stânga mea voi mărturisi ție, dar până atunci, spune-mi, te rog, câtă nelegiuire se ascunde într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ioan, nu mai trecem pragul altarului până de Paști. Frate, să nu fim atât de cătrăniți la inimă, asta e voia Domnului și el îl iubește pe neînțărcat, primește Sfintele în fiecare sâmbătă. Ba nu, eu zic să-i mai domolim o țâră râvna și apoi vom vedea de știe să se coacă. Mie mi-au trebuit 10 ani de ascultare la gater până am învățat rânduiala obștii. Am acoperit sfânta biserică cu tablă de cupru, am meșterit sute de podoabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Refuzi să le identifici, să le aduni, să le arhivezi, să te lași sfredelit de ele fereastră, ușă, fântână. Conștiința este abatorul gândurilor. Visele, emoțiile, trezirile umplu tiparele. Ai o inimă cât un cuptor de copt pâine, foame infinită poți domoli cu 7 spice de grâu. De ce te desolidarizezi de propria disponibilitate de a te face parte? Până și vremea conștiințelor înghețate nu este plăcută lui Dumnezeu. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Să imităm vântul, vom zbura cenușă peste crestele munților într-un cuib de pasăre, într-un ou de pasăre, într-un zbor neînceput. Dansează! Suntem în Cana Galileei, s-a terminat vinul, Iisus va face prima minune; sângele său va domoli toate însetările, toate bețiile lumii. Privește cum țopăie Domnul desculț pe jeratic, semn că și-a băut mințile, că și-a cauterizat simțurile, că și-a împietrit inima! Nu fi tristă, astfel de nuntași se întâmplă să vină neinvitați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
martor, el știe tot: "Rug aprins din casa mea te vei ridica la cer, Petre, și vei sta de-a dreapta neprihănirii, și vei fi unul în trup și în suflet precum lutul este unul într-un urcior plin, și vei domoli multe însetări cu dragostea ta, Petre." Părinte stareț, liniștiți-vă. O să-l judece Domnul pentru necugetările sale, și-a pierdut mințile, nici în lume nu se pedepsește un om rătăcit. Liniștiți-vă, vom zidi altă mănăstire, Maica Domnului este grabnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-a îndemnat starețul nu putea fi tolerată. Scenariile gândite în fiecare noapte în livada coniței Cătălina erau ipotetice, atât cât să aibă gust țigara, să încălzească coniacul, să lunece brișca în bucata de slănină afumată. Totuși scenariile nu le domoleau nici pe departe orgoliile de veterani ai schitului. De după creasta Bârgăului, soarele cât o mămăligă pentru toți flămânzii lumii; la poalele Bârgăului, o câmpie sub care pământul năștea milioane de licurici; vântul sufla atât cât să le deschidă ochii; cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]