336 matches
-
Sfânt -, dar numai dacă era promovat și interiorizat de toți supușii împăratului, de la primii demnitari până la ultimul popor cucerit, de la curtea palatină până la cele mai îndepărtate fruntarii ale împărăției. Europa era, în mare parte, deja creștinată; dar ideea unității creștine „dormita în semiconștiență”, imperiul fiind doar o grupare de neamuri cărora Carol cel Mare trebuia să-i confere calități de organism politic perfect funcțional, condus de un centrum autoritar și mesianic. Carol se considera primus vicarius, primul reprezentant al creștinătății imperiale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în climatul sentimental-erotic, tonalitatea grav-meditativă, supusă universului de „semne” al unei alte lumi. Centrat pe motivul satului natal, topos productiv, poetul proiectează, în varii contexte, atributele acestui „dar ceresc”; lutul (vocabulă intens semantizată), câmpia însorită, Târnava, colina și podgoriile ce dormitează - un peisaj saturat de deliciile verii - compun tot atâtea priveliști pastorale (Somn de vară, Cântecele serii, Neclintire). Alteori, peisajul magnific stă sub amenințarea firii dezlănțuite (Pe câmpia noastră). Elegiacul și metafizicul se conjugă, însă fără mare adâncime, după prototipul poetic
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
tăcere o bucată de drum, când Pusio întreabă: — Unde mergem de fapt? — La vestiarul gladiatorilor. Trebuie să-i pregătesc... Intră pe un culoar, urmat de Pusio. Călărețul observă că în căperile laterale au fost transformate acum în cuști zidite, unde dormitează sau se învârt în cerc animale sălbatice. — Hai, nu mai zăbovi, îl zorește instructorul. Nu ne putem opri o clipă, să stăm de vorbă în liniște? — Aici!? hohotește Rufus. Ție nu-ți mută nasul din loc du hoarea asta înțepătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se oprește lângă cușca de alături, unde se lăfăie o tigroaică imensă. — Mama micuților? întreabă călărețul. Dresorul dă din cap. — E un animal teribil de rapid, șoptește misterios. Germanul se uită derutat la fiara tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu doarme, îl corectează Thaos. Glasul i se înalță maiestuos: — E întuneric aici și pentru dihănii s-a lăsat noaptea, cu tainele ei. Strecoară o mână prin grilajul ușii și o agită în fața tigroaicei. Animalul deschide leneș ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de flutură-n boare Subțire voal; {EminescuOpI 4} Ca Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sânul De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul, În cântul duios; Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vânt, Și negrele-i bucle ondoală-n zefire, Sclipesc fluturând. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări; Pe când ca profume pe blânda ei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
surâse, Îngînate-n cânturi, îngînate-n vise Tainic și ușor, Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fură, și cu dulci cuvinte Îmi șoptesc de dor. Numai lângă sînu-ți geniile rele, Care îmi descântă firul vieții mele, Par-că dormita; Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume, Să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume Și de steaua mea. Când pe bolta brună tremură Selene, Cu un pas melodic, cu un pas a lene Lin în calea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai mari sau mai mici. Călăuzite de o surată bătrâna și înțeleaptă, umblă prin tot hătul pădurii căutând fânul rămas de cu toamna, ronțăind muguri tineri. Când se ridică soarele și se mai încălzește puțin, caută vreo poieniță unde să dormiteze sub paza calăuzei bătrâne. Mistreții s-au adunat și ei, cu mic cu mare, în turme bunicele, scormonind după jir, rădăcini dulci și ghindă ori poame pădurețe. Unde au lucrat ei cu râturile, grohăind harnic, pădurea parcă este arată, nu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și mîna Lui este încă întinsă. 26. El ridică un steag popoarelor îndepărtate, și le fluieră de la un capăt al pămîntului și iată-le, vin repede și ușor. 27. Nici unul nu este obosit, nici unul nu șovăie de oboseală, nici unul nu dormitează, nici nu doarme, nici unuia nu i se descinge brîul de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte. 28. Săgețile lor sunt ascuțite, și toate arcurile încordate, copitele cailor lor parcă sunt cremene, și roțile carălor lor parcă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fizică e termenul fatal al unor procese fiziologice. Sinuciderea - al unor procese sufletești. 16. Nu doriți stelele de pe cer, dacă nu voiți să ieșiți din or-dine și să fiți nefericiți. Mulțumiți-vă cu proza banală a vieții, dacă voiți să dormitați în liniște cele câteva zeci de ani, până ce veți pune mâinile pe piept. 17. Iluzia este vălul albastru pe care energia vieții îl aruncăasupra micii și goalei realități, pentru a înșela rațiunea rece și a o sili să se pună
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se reduc, și încă punând multă bunăvoință, la una singură - grădina publică, cu două ieșiri pe două străzi, mare cât o livadă mică boierească, dar îmbietoare prin umbra copacilor, bătrâni, crescuți în neregulă. Grădina era aproape pustie. Numai câțiva derbedei dormitau ici și colo, pe capete de bănci. Lunga tovărășie din ziua asta, singuri printre oameni necunoscuți și pe drumurile deșarte, ca și senzațiile neobișnuite simțite în comun acolo pe munte, își produceau acum efectul. Bariera dintre noi slăbi. Discuția deveni
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șopron s-a auzit behăitul de rău augur al căpriței Eva, Înălțată și ea de Mașa la rang de Învățătoare. Probabil că Eva Îi ducea dorul lui Adam, care, izgonit din casă, obișnuia În lungi nopți de iarnă să toarcă, dormitând În iasla ei. Noul catalog al Mașei era plin de cifre. Dacă găinile erau notate În funcție de mărimea ouălelor adunate În cuibar, cocoșul Dosoftei primea doar doi și trei, și aceasta fiindcă-i scula pe-ai ei cu noaptea-n cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se civilizeze. Și mai știm că puterea absolută corupe absolut. Dar, iată, niciodată nu știm îndeajuns. Mă întreb cam cu ce idei mă întorc acasă. Mereu mi-a plăcut să mă bat pentru ceva. Desigur, aș putea să parchez, să dormitez, am făcut destule, aș putea merge la teatru, la concerte, aș putea cultiva grădina. Și le voi face. Răspunsul actual este că nu știu. O altă problemă, îndelung discutată cu Adi, este aceea că cei mai mulți americani nu dețin nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
căci pământul era uscat. Nu locuisem până atunci la țară. Era probabil o teamă, care dură însă puțin, căci anii toți, petrecuți până atunci la oraș, se șterseră ca și cum nu existaseră. Dimpotrivă, avui, inexplicabil, impresia că redobândisem un teritoriu ce dormitase în adâncul ființei. Lung era dezorientat de purtarea mea, pentru el surprinzător de prietenească și încercă (printr-un salt instinctiv) să-mi dea lămuriri docte, dar negăsindu-și cuvintele, răspunse simplificat: „Cum e timpul? Așa și-așa. Sunt și ploi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era un bărbat cu mustăți, în jur de 50 de ani, nădușit, broboane de sudoare i se prelungeau sub șapca de ceferist. Controlul ținu câteva minute, după care un domn tras la față, boieros, aflat lângă cele două femei, care dormitase până atunci, își cercetă ceasul pe care-l scoase dintr-un buzunar mic de la pantalon și-l întrebă cât mai e până la stație. - Un sfert de oră, îi răspunse acesta, apoi plecă salutând respectuos pe toți din compartiment. Conversația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bună dispoziție. Soțul o să se bucure nespus, știți cât ținem la dumneavoastră! Apoi plecă râzând, prin ușa grea de lemn de nuc, coborî cele trei trepte și intră în magazia din curte să ia un braț de lemne, în timp ce Rex dormita în cușca lui odihnitoare, aflată alături, cu labele dinainte atârnându-i peste pragul de lemn vopsit în alb. 13. Intrasem în decembrie. Începuse zăpada, frigul, înghețul. Ținutul, aflat în largul câmpiei, stătea în bătaia crivățului. Totul s-a retras aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
primăvară! exclamă doamna Pavel. Se ridică veselă din fotoliu, și adăugând încă vreo câteva cuvinte de bucurie, plecă în curte, apoi ieși în dreptul porții și urmări cu privirea căruța cu calul slăbănog și mic, ascultând vocea răgușită a vestitorului care dormita pe capra căruței, legănându-și din când în când capul spre umeri sau în față, nehotărât ca anotimpul. - Pământ de flori! Pământ de flori! Și el păru să fie ultimul om al acelei după-amiezi, după care vocea lui Keti nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să trăiesc în tihnă până la sfârșitul acestei vieți. Mai erau oamenii cu care mă salutam când treceau prin fața casei sau mă întâlneam în drum cu ei, păduricea și iazul și ulițele acelea străvechi, de sute de ani, păziți de câini dormitând în praful din fața porților sau cutreierând, părând ai nimănui, printre cotloane. Un regret adânc, săpând, în ziua aceea și a doua zi la fel și-n zilele vieții până azi, răzbătând, e adevărat, tot mai rar, ca o veche amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fluturi jucau pe deasupra ierbii dese, în care începeau să se îngrămădească miresme calde. Și într-un covru scurmat în pământ, între frunze și păiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. În mângâierea căldurii, dormita; își lumina ochii deodată, apoi îi întuneca încet și-și mișca botul crăpat, ca-ntr-un vis. Pe cărări, înlăuntru, era încă umezeală. Numai ici-colo, mișcarea vieții: răzbătea o chemare nedeslușită, moale, stânsă; o gârneață subțire se clătina încet; foșneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
blând al lui Ștefan, și porneau domol; și mergeam acuma printre miriști întinse, printre ogoare lungi de păpușoi care-și clăteau încet, atingându-le, săbiile frunzelor. Așa merserăm multă vreme prin arșița zilei și prin singurătate. Oamenii și animalele parcă dormitau; nu vorbea decât doctorul, din când în când, și atunci își sălta pântecele rotund, într-un râs tăcut. Cine știe unde mergem! zise el vesel. Glasul lui Ștefan se auzi într-o vreme: —Iaca un om... —Aha-aha! rosti doctorul căscând. Slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o așezare omenească; ținuturile de la Jijia și de la Prut pe-atuncea erau niște pustietăți. Niță trecu printre coșere. Într-un șopron se auzeau glasuri și bătaia regulată a vânturătorilor. Într-un dos, un cal slab sta ascuțit, cu capul plecat, dormitând în soarele de toamnă. Un câne flocos, alb, se repezi de undeva foarte mânios, hămăind răgușit spre picioarele străinului. Lepădatu se apăra cu ciomagul și pășea încet spre șopronul de unde venea vuietul de vânturători. —Ha! ce-i, măi? se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ierni târzii de unde veneam, care-mi furișase în măduvă reumatismul zloatei. Înțelegeam că nu nimerisem acolo ca să înșir undițile pe marginea luntrii, ci ca să mă ardă și să mă curețe de iarnă soarele biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin florile de lumină presărate de sălcii pe luciul lacului. Îmi strânsesem sculele. Nu mai aveam nici putere, nici dorință să prind cu vechile viclenii crapii Dunării. Mă simțeam însă atras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Volumul "Scantei galbebe" G. Bacovia Cuprins: 01. Scântei galbene 02. Singur 03. Amurg 04. Muzeul nopții 05. Vânt 06. Ecou de serenadă 07. Noapte 08. Strigoii 09. Marș funebru 10. Balet 11. Serenada muncitorului 12. Pastel 13. Scântei galbene 14. Dormitând 15. Nocturnă 16. Nervi de primăvară 17. Note de primăvară 18. Amurg de vară 19. Fanfară 20. Gol 21. Nocturnă 22. De iarnă 23. Umbra 24. De iarnă 25. Unei fecioare 26. Note de toamnă 27. Vals de toamnă 28
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
De-această-ntîmplare, atât de rău mi-a părut. Eu nu mai știu nimic, și m-am întors acasă, Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg - Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă, Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg. Dormitând În pâcla nopților de iarnă, cu hornuri ce fumează, Când lămpile de stradă cu miile veghează, În pâcla colorată mă duc abia simțit - Mai mult ca orișicine, îmi pare c-am greșit. Am fost atât de singur, și singur am
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pînă ce m-am convins că cel mai bine era să las apele să curgă și, cu vremea, rîul avea să ducă departe sîngele. Dimineața se duse cu prea puțină acțiune În librărie, Împrejurare de care am profitat pentru a dormita În picioare, cu grația și echilibrul unui flamingo, În opinia tatei. La prînz, Întocmai cum căzusem de acord cu Fermín cu o seară În urmă, m-am prefăcut că mă duc să fac o plimbare, iar Fermín a pretextat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în destrăbălările lor. Și, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înșelătoare, să aibă un cîștig de la voi. Dar osînda îi paște de multă vreme, și pierzarea lor nu dormitează. 4. Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adînc, unde stau înconjurați de întuneric, legați cu lanțuri și păstrați pentru judecată; 5. dacă n-a cruțat El lumea veche, ci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]