7,291 matches
-
Omului - într-un peisaj maritim ce se înalță spre ,,vămile” de peste viață: ,,Eu încotro? Spre obârșii, ori spre margini?/ Curg, asta știu, spre undeva, neliniștea mă duce/ Acolo unde se opresc încremeniți toți călătorii/ Și de unde cad apele pustiite-n dosul lumii.” Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o grandioasă deschidere - înrudit cu versul inițial al ultimei strofe din ,,Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut tenter de vivre. Cascada
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o grandioasă deschidere - înrudit cu versul inițial al ultimei strofe din ,,Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut tenter de vivre. Cascada apelor pustiite care cad ,,în dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte. Chiar conținând pasaje demne de atenție, imnele ce închid mult prea de timpuriu poezia lui Ioan Alexandru sunt aidoma unei interminabile sporovăieli din care vocea lirică
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
usturoi ca în trecut. “Ce să-i facem, domnule Stelian?” zise Mișu parcă scuzându-se. “Dacă s-au înmulțit duhurile rele!...” Nu cumva am venit într-un moment nepotrivit?” vru să știe Stelian, oprindu-se în pragul ușii următoare, din dosul căreia răzbăteau mai multe glasuri. “Nu-i nici un deranj. Musafirilor mei o să le facă plăcere vizita dumitale!” îl asigură ceasornicarul. Deschizându-i larg cea de-a treia ușă, îl lăsă ca să intre primul. Salonul era plin de lume. O duzină
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
fi greu să spună, pentru că, în general, n-au citit nici una ori foarte puține. Și totuși involuntarul elogiu le-a rămas și lor în străfundurile limbajului, ultim vestigiu al unei normalități pierdute. Bineînțeles că la mine lucrurile stau exact pe dos: cartea reprezintă atît punctul de pornire, cît și cel de sosire. Lumea reală nu e decît o paranteză între două cărți - o paranteză ce nu face altceva decît să confirme adevărurile eterne, prin definiție codificate în scris, în pagini celebre
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
care-i mobilizau cât de cât pe doamnele și pe domnii cercetători, el ar fi putut spune fără rușine că ținea Institutul în mâinile lui înghețate. Cu privirea pierdută pe zidul din față, și-a acoperit gura fără dinți cu dosul palmei și a chicotit: - Douăș’doi de ani, domn’ Caraiman, douș’doi de ani, imposibil să nu-ți pui întrebări! - Dumnezeu o să-ți răspundă într-o zi, am spus, ai încredere în el, Ilarie! - Cred că am văzut o scrisoare
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
cabinetul meu de lucru dulapurile sunt ferecate în zid și au perdele. E pentru ca să nu se vadă că nu au fund: sunt deschise pe o galerie. Înainte ca prin față să se pună sigilii sau să se deschidă, pe din dos, nevăzută, mâna își va face datoria"15. Obsesia focului arzând scrisori, documente, scrieri este prezentă de la începutul romanului: naratorul își arde scrisorile părinților, Pantazi își arde polițele ascunse în casa unchiului său mort, dar numai prin Pașadia focul cucerește o
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Și iată-l pe Rudin lăsat baltă și-n erecție în boschetul gingașei întîlniri. Natalia știe ce-nseamnă s-ațîți, mai întîi verbal, un bărbat! Natalia, în călduri, îi mai dă o șansă lui Rudin: întîlnirea "de la iazul lui Avdiuhin, în dosul păduricii de stejari". Dar Rudin nu se dovedește a fi Marele Cal! După plecarea precipitată a lui Rudin, Natalia are o discuție cu maică-sa, apoi iese din cameră. "Doria Mihailovna privi în urma ei și se gîndi: "Îmi seamănă... va
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
commodization, conform Lindei Hutcheon), cărțile de tipul celor de la Brumar indică o salutară adaptare. Cât despre poeziile lui Adrian Bodnaru, numai de bine. Sunt sensibil asemănătoare primelor, de acum ceva ani. Aceeași simpatică sintaxă tricotată doi pe față, doi pe dos, un aer ușor manierist, ușor anacreontic, ușor blazat și ușor ermetic ce se amestecă în peisajele de studio foto interbelic al acestor poeme, cu iubiri în alb-negru. Miza lor e una tehnică. Sunt poeme „chinuite" (uneori se simte și chinul
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
c-am stricat o zi, iar n-o să mai scrie etc... Așa că am stabilit să vină dînsul la mine, cînd îi convine. Putea să folosească două căi. Pe linia ferată, din traversă-n traversă, sau pe drum. Mă găsea în dosul casei, în șezlong, în fața "zidului lui Mayer". Niciodată nu puteam scrie în timpul prezenței lui Mugur la Dolhasca!! Senzația netă pe care o aveam e că-mi "fură" cuvintele!! Parcă le-ar fi canalizat spre dînsul, iar mie nu-mi rămîne
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
dinspre vârful Turnului Babel, dar e o dovadă că progamul de citire electronică își face datoria în orice condiții. Ideal este desigur să citești un text românesc cu un program pentru limba română. Există unul care funcționează perfect sub MS DOS, dar incomplet sub Windows. Băieții însă nu se descurajează: utilizează programul pentru italiană spre a citi textele htm fără diacritice propuse de publicațiile românești. Iar viteza de lectură poate fi reglată prin-tr-o simplă apăsare de tastă, în sensul sporirii ei
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
cu creionul, în genunchi, șervețele întinse lasciv pe taburet! Versurile cele mai reușite s-au închegat pe furiș, ascunzîndu-mă de oameni și de animale, plantele nu-mi agresau "opera"! Dimpotrivă, un măr, o pară căzută-n cap, în grădina din dosul magaziei, îmi electrizau creierii, mîna trebuia să fugă, să țină pasul (!!!) cu derularea fulgerătoare a cuvintelor, nu reușeam să le fixez, pierdeam, cred, esențialul.
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
festivaluri de flori și de postura mea de invitat, pentru a privi mai degrabă tablourile lui Rakel. Arta există în lume pentru a ameliora brutalitatea timpului, pentru a exprima cu demnitate secretele oamenilor, trăirea interioară. Arta era timp întors pe dos pentru mine. Pură logică a visului. Operele de artă aveau parcă un avantaj asupra florilor care urmau să se ofilească în curând, să dispară cu lumina lor cu tot, lăsând loc altei lumini venind tot de sub pământ. Arta ca ordin
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
mai convenabile, am început să-mi dezosez strigătul prin care umpleam nopțile oțelăriei cu ciorchini de angoasă, m-am prins în horă cu dansatorii greci strivind cu călcâiul la fiecare pas câte o stea căzătoare, mi-am răsucit rânjetul pe dos ca pe un ciorap murdar de lână ce camuflează în talpă frigurosul ecuator al vieții dar eram prea aproape de mine șI mestecam în fiecare zi lujerul de cucută al sinelui iresponsibil înghițindu-mi memoria picătură cu picătură până ce mi-a
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
grădină de fructe și grădină de flori și un havuz mare în mijlocul curții"... Dincolo de gang sau de împrejmuire, alcătuirea spațială a orașului rezultă din urmărirea unor trasee în Dealul Spirei (apucăm pe Sf. Ionică ca să ieșim pe Podul-de-pămînt... ieșim în dosul Agiei... ajungem la Sf. Ilie în Gorgani... mergem pe la Mihai-Vodă"), în Lipscani (..."din Covaci, apucăm la dreapta-n sus pîn Șelari; din Șelari, apucăm la dreapta pîn Lipscani; din Lipscani, la stînga... pe bulevardul Colței, aproape de Piața Victoriei") sau în
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
Gorgani... mergem pe la Mihai-Vodă"), în Lipscani (..."din Covaci, apucăm la dreapta-n sus pîn Șelari; din Șelari, apucăm la dreapta pîn Lipscani; din Lipscani, la stînga... pe bulevardul Colței, aproape de Piața Victoriei") sau în zona Teatrului Național (...a ajuns în dosul Teatrului și a voit să treacă peste piață în strada Regală, de acolo pe la Colțea și pe urmă pe la Sf. Gheorghe în Calea Moșilor")... Interesant este că aceste parcursuri nu sunt "filmate", autorul nu face apel la prezentări ori descrieri
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
Dar militari germani spre Turcia. Asta e neutralitate, domnule? Teribilă autoritate are Carp bătrînul. Iar la suveran vine Czernin, diplomatul cu nasul de ceară. Cere Czernin. Iar plînge regele. A murit din pricina audiențelor, Brătianu știe. Și fuga pe ușa din dos, prin grădină. Rămîn miniștrii căscați. Brătianu cumpără, vinde, umple goluri, astupă guri. Are o vilă la Predeal. Dăm buzna. S-a prăpădit casa dar s-a dus și frontiera. Mare bărbat. Echipament slab. Cocarde tricolore în coarnele boilor. De gîtul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cînd în cînd cîte un zîmbet politicos, profesorul nu făcea nici un efort pentru a-și transforma cursul în ceva cît de cît amuzant. Dar tocmai acest lucru îi crea o anume popularitate. Va fi fost miracolul acelor vremi întoarse pe dos, ori poate că pur și simplu așa ceva se întîmplă oricând și oriunde: fapt e că se bucura de simpatie printre studenți tocmai pentru că nu părea să facă nimic ca să o caute. Trecea în revistă, imperturbabil, transformările fonetice, cu o voce
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
mă muștruluiesc cu o incandescență teribilă! Stăpînire de sine, nerisipire, necedare vanității - pentru a mă concentra pe esențial în mod liber și eficient. * Obiectivitate fierbinte. * Obiectiv - nu neutru. * A-ți da seama de întreaga dimensiune a vanității, atunci cînd în dosul unor fraze mari rostite de cineva stă un mobil sau un adevăr destul de mic. Adeseori o afirmare, o declarație reprezintă un obiect care ascunde alt obiect - cu care nu are nici o legătură. Prea mult gest poate denota prea puțină gîndire
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
de oamenii care o trăiesc. Dacă nu ai fi amestecat religia în el, discursul ar fi ieșit chiar drăguț. Din păcate însă e ușor grețos. Sursă discriminării este exact religia pe care majoritatea ar trebui să și-o înfigă în dos, poate se simte bine, și începe să empatizeze cu practicanții sexului anal. Și nu, nu umanismul, nu fraternitatea, nu solidaritatea ne-a scos din beznă ci frică. Tot cu forța se vor accepta drepturile egale. Cu panseluțe la marș o să
Solidaritate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82353_a_83678]
-
dreptul de a spera că voi redeveni cândva puternic. Dar o legatura și mai trainica se naște atunci când cineva ni se dezvăluie slab - atunci cand ne cere ajutorul sau, pur și simplu, ne vorbește despre problemele sale. Aceste destăinuiri întorc pe dos aritmetică de care vorbeam mai înainte: slăbiciunile celorlalți ne aduc aminte ca și noi suntem vulnerabili. Privind cicatricile celorlalți, simțim că și noi putem fi răniți. Iar cand răspundem, îndepărtând, la rândul nostru, una dintre măștile puterii noastre, când ne
Prietenia ca o corvoadă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82383_a_83708]
-
că rezist cu greu tentației de a comentez când vine vorba de religie, în special de modul în care este propavaduita. Mărturisesc că cred că m-aș fi simțit atras mai mult de religie dacă ar fi fost taman pe dos; scurt și la obiect. Probabil că de aceea eu sunt unul și prietenii mei mai mulți. Mai mărturisesc însă că “it’s a beautiful day and I can’ț see it” mi-a umplut sufletul de compasiune, pe când “I’m
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
care în vremurile acestea tulburi, simt nevoia să aducă un elogiu meseriei de dascăl! Corectitudinea, care poate inițial este înțeleasă greșit, ca o severitate exagerată, impune respect, chiar și peste ani. Îmi amintesc cât de tare ne-a întors pe dos gândul că doamna Banu ne va lăsa clasa și cum am plănuit într-un copac ce și cum să facem cu greva. Ce anume căutăm în copac n-am idee, dar eu cel putin eram tare pătrunsa de toată povestea
Doamna Banu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82565_a_83890]
-
ridic. îmi era foarte milă de ea, dar în același timp mă simțeam extrem de vinovată pentru dezgustul pe care mi-l provocau privirea ei disperată și veșnicul iz de oțet pe care il emană. aproape mi se întorcea stomacul pe dos când îi dădeam să manace cu lingură dintr-o strachina urâtă de tablă. starea ei mi se părea groaznică decădere, așa căzută la pat, murdară și cu privirea pierdută. am reusit cu greu să trec peste dezgust și să fac
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
caz, abordarea semi-nazista, accentul covârșitor pe “estetic” în defavoarea lui “sănătos” și felul în care sunt tratate persoanele supraponderale în societate (apropo, grasă și frumoasă o fi fost valabil acum 100 de ani, pentru că mie acum mi se pare exact pe dos valorizarea) mențin acest cerc vicios, cu mulți, mulți oameni care tratează prin abuzul de mâncare o carenta eminamente emoțională. Și tocmai pentru că vorbim de o dependență și pentru că stigmatizarea o menține, e importantă și partea de acceptare, toleranța și încurajare
Crescuţi cu zăhărelul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82578_a_83903]
-
pentru Tommy ai ei (pentru care ce nu face?), pentru promisiunea făcută tatălui ei. Și pentru bunica ei și pentru Iulia în iuliele ei și pentru Parisul ei cu întâlnire. Pentru ochelarii ei de care nu se desparte și în dosul cărora ascunde priviri albastre pline de litere. Pentru că e cea mai bună autoare de proză scurtă de azi de la noi și pentru că o iubesc toți câți o citesc (doar că se lasă greu, când i se cere să scrie). Pentru că
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]