201 matches
-
a depus jurământul de credință. În cuvântul său, pronunțat cu acest prilej, în fața regelui românilor, Ferdinand I, mitropolitul Vasile Suciu i-a raportat acestuia că porunca dată de la București primului episcop al Bisericii Române Unite, Atanasie Anghel, de către patriarhul ortodox Dositei al Ierusalimului de a săvârși slujbe bisericești doar în limba „elinească sau slovinească” a fost încălcată, nu a fost ținută, iar în Biserica Română Unită s-a slujit doar în limba română. Pentru întreținerea și educarea orfanilor de război, mitropolitul
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an, 1803, la 20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul Calinic că [[Mitropolit de Vicina]]. Acest act îl semnează că "„al Proilaviei Părtenie”". În [[1805]] el semnează că "„Părtenie al Proilaviei și frate intru Hristos
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
și în peninsula Sinai. În ziarul Tribuna Poporului, anul VII, nr 99, 17 iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație: Mănăstirea Sinaia este zidită la 1695 de marele Spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarchul Erusalimulul și mănăstirea Buceagul. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei, spătarul Cantacuzino, după-cum se vede din actul de fondațiune : Era înscris ca ctitor pe pisania montată pe Turnul Colței:
Mihai Cantacuzino () [Corola-website/Science/307434_a_308763]
-
otrăvire a acestuia. Mai mult, ambiguitatea situației din 1697 se răsfrânge și asupra următorului mitropolit al Ardealului, Atanasie Anghel, care merge să fie hirotonit episcop la mitropolia ortodoxă de la București, primind daruri de la Constantin Brâncoveanu și o instrucțiune din partea patriarhului Dositei al Ierusalimului. Este însă evident că ideea unirii era din ce în ce mai acceptată în Mitropolia Ardealului, pe măsură ce consecințele ei practice erau înțelese, și pe măsură ce partea catolică își materializa promisiunile. Astfel, în 2 iunie 1698, cardinalul Kollonich de Esztergom (Strigoniu) confirmă privilegiile stabilite
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
este clar pentru toată lumea că unirea este definitivă. Atanasie Anghel a fost întâi mustrat iar apoi caterisit și anatematizat de Patriarhiile de la Constantinopol și Ierusalim, în sinod, ca și de Mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei. La 3 iulie 1702, Patriarhul Ierusalimului Dositei și mitropolitul Teodosie scriau românilor din Transilvania că au dat anatemei pe „mincinosul mitropolit și vânzătorul de credință și noul Iudă, Atanasie”. Politica Vienei în Transilvania și eforturile depuse pentru trecerea la religia catolică au stârnit nemulțumirea celorlalte confesiuni creștine
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
un călugăr călător spre Turcia, dar este prins și întors acasă, de unde este trimis la Timișoara. După numai un an, fuge din nou și ajunge în august 1757 la mănăstirea Novo Hopovo. Aici devine diacon și ia numele de Dositej (Dositei). Rămâne la mănăstire până în 2 noiembrie 1760, cănd pornește spre Zagreb și ceea ce mai departe va deveni un periplu de nu mai bine de 45 de ani de călătorii prin întreaga Europa. A călătorit prin Albania, Dalmatia, Corfu, Grecia, Ungaria
Dositej Obradović () [Corola-website/Science/302817_a_304146]
-
Pe cei doi dascăli Țichindeal i-a descris laudativ astfel: După ce termină, în 1802, seminarul teologic din Timișoara se întoarce în satul natal și devine învățător, apoi preot. În 1802 a tipărit la Buda o traducere din limba sârbă după Dositei Obradovici: Sfaturile înțelegerii celei sănătoase prin bine înțeleptul Dositei Obradovici întocmite iară acum întăia dată întoarse despre limba sârbească și întru acest chip în limba daco-românească așezate", iar în anul 1808 publică alte două traduceri — "Adunare de lucruri moralicești de
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
astfel: După ce termină, în 1802, seminarul teologic din Timișoara se întoarce în satul natal și devine învățător, apoi preot. În 1802 a tipărit la Buda o traducere din limba sârbă după Dositei Obradovici: Sfaturile înțelegerii celei sănătoase prin bine înțeleptul Dositei Obradovici întocmite iară acum întăia dată întoarse despre limba sârbească și întru acest chip în limba daco-românească așezate", iar în anul 1808 publică alte două traduceri — "Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, prin Dositei Obradovici întocmită, iară
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
prin bine înțeleptul Dositei Obradovici întocmite iară acum întăia dată întoarse despre limba sârbească și întru acest chip în limba daco-românească așezate", iar în anul 1808 publică alte două traduceri — "Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, prin Dositei Obradovici întocmită, iară acum în limba daco-românească traduse" și "Epitomul sau scurte arătări pentru sfânta biserică, pentru veșmintele ei și pentru dumnezeiasca Liturghie care se săvârșește într-însa, așișderea și pentru preotul și slujitorul lui Dumnezeu." În 1805 participă la
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
Aradiensis Francesco I-o collata mense iulii 1814" împăratului. În 1814 îi apare la Buda " Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături. Acum întâia oară culese și într-acest chip pe limbă românească întocmite..." — o traducere după același luminat sârb, Dositei Obradovici. În luna iunie a aceluiași an, este revocat din funcția de profesor, deoarece se afla, împreună cu Moise Nicoară și C. Diaconovici-Loga, în fruntea unei acțiuni pentru numirea unui episcop român la Arad, care ar fi putut sprijini revendicările naționale
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
Este îngropat în satul său natal, Becicherecu Mic, conform dorinței sale. Literar, Țichindeal s-a ocupat de traducerea de texte din limba sârbă în română pentru a promova educarea și emanciparea maselor românești. Traduce mai ales lucrările marelui iluminist sârb Dositei Obradovici. Traduce și adaptează inclusiv unele fabule de mare circulație, pe care le-a publicat mai târziu, modificate ușor, ca fiind creații proprii. De aceea au o valoare nu atât literară, cât simbolică, fiind adaptate de la viața și obiceiurile sârbilor
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
1798-1888), fost locotenent de Mitropolit al Moldovei (1860-1863). El a decedat la Mănăstirea Agafton la 19 august 1888, fiind înmormântat două zile mai târziu lângă zidul bisericii "Pogorârea Sf. Duh", la dorința sa. Slujba înmormântării a fost celebrată de arhiereul Dositei Botoșăneanul. În jurul mănăstirii Agafton există un adevărat sat călugăresc ca și la mănăstirile Văratec și Agapia. Casele mănăstirești de la Agafton au reprezentat, în majoritate, zestrea părintească a fetelor la intrarea în cinul călugăresc, iar din acest motiv se află case
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
de clasificare PH-II-a-A-16691. În ziarul "Tribuna Poporului", anul VII, nr 99, 17 iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație: Mănăstirea Sinaia a fost zidită la 1695 de marele spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimulul, „Mănăstirea Buceagul”. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei spătarul Cantacuzino, după cum se vede din „actul de fondațiune”: Pentru pelerinii care vin să viziteze "Perla Carpaților", stațiunea montană Sinaia, cel puțin trei obiective merită întreaga atenție: Munții Bucegi
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
de intrare în biserică se află o pisanie cu caractere slavone cu următorul text: ""Să să știe de când le-au zidit biserica aceasta pre nume(le) sfântului ierarho N(i)colae din poro(n)ca Prea sfinți(ei( sale părintelui Dositei, episcop de Rădăuți, în anul 1781, noiembrie 7"". Despre vechimea bisericii atestă și o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776: ""Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
în jurul anului 1675 de existența unei biserici de lemn la Botoșana, în apropierea locului unde se află actuala biserică de lemn. În "„Cronica Episcopiei de Rădăuți”" a lui Dimitrie Dan este publicat un document în care se spune că "„episcopul Dositei Herescul a sfințit la anul 1761 un antimis pentru biserica din Botușana”". După construirea actualei biserici de lemn (1810), biserica de lemn mai veche a fost donată în 1815 locuitorilor din Poieni-Solca. De acolo, biserica de lemn a fost strămutată
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
legate de răcirea bruscă a timpului. De exemplu, în 1974, în Alpii elvețieni au fost descoperite sute de mii de corpuri neînsuflețite; lăstunii nu au rezistat gerului și ninsorii abundente. Pe vreme rea, lăstunii se strâng grămadă într-un loc dosit și devin lâncezi, mișcările le sunt foarte lente. Perechile se formează în timpul zborurilor migraționale sau în arealul de bază și se păstrează până la moarte. Masculii sunt, de regulă, monogami, însă uneori copulează cu alte femele; din această cauză specia este
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
epicopului de Muncaci, Manuel Mihail Olsavszky. Biserică era de lemn, acoperită cu dranița, avea turn cu un clopot și era prevăzută cu icoane și toate cele necesare cultului. Din notele vizitației aflăm că ar fi fost binecuvântata de episcopul Maramureșului Dositei Teodorovici (1718-1733) iar antimisul era sfințit de episcopul de Muncaci Ghenadie Bizanczy (1716-1733). Vechimea reală a acestei biserici se pierde în negurile timpului. A doua biserică de lemn a fost primită de hotenari din satul Budești, de unde a fost adusă
Biserica de lemn din Hoteni () [Corola-website/Science/317600_a_318929]
-
poate să devină o nouă victimă. După acuplare masculul moare. Femela depune ouăle toamna, într-un cocon. Mătasea coconului este densă, ferind ouăle de posibile pericole. Coconul este purtat un timp anumit anexat de opistosomă, apoi este ascuns în locuri dosite. Primăvara juvenilii eclozează, devin maturi la sfârșitul verii. este răspândit în Europa și America de Nord. În România este una dintre cele mai mari specii de păianjeni țesători. Este găsit în toate ecosistemele terestre, inclusiv în localități, rar în munții înalți.
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
șindrilă, având turn cu două clopote și încuietoare de lemn. Nu se știa de cine fusese sfințită dar antimisul era binecuvântat de episcopul Ghenadie Bizanczy (1716-1733) de Muncaci. Cei doi preoți, Toader Petric și Toader Pintye, amândoi sfințiți de episcopul Dositei Teodorovici (1718-1733) al Maramureșului, locuiau în propiile lor gospodării. O descriere mai clară a vechii biserici, așa cum arăta înaintea transformărilor de după 1863, este surprinsă în manuscrisul preotului Nicolae Doroș, preluată dintr-un inventar vechi. "„Astfel și poporul român din sat
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
Olsavszky. Biserica era de lemn, acoperită cu draniță, avea turn cu două clopote, încuietoare de lemn, două candelabre și era prevăzută cu icoane și toate cele necesare cultului. Din notele vizitației aflăm că ar fi fost binecuvântată de episcopul Maramureșului Dositei Teodorovici (1718-1733) iar antimisul era sfințit de episcopul Iosif Stoica de Maramureș (1690-1711). Vechimea reală a acestei biserici nu este cunoscută. Această biserică, notează Tit Bud, "„cea veche, dinainte de 1758, s'a dăruit credincioșilor din Vad”" pentru care locuitorii din
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
ridicat altele. Pe acestea le-a vizitat epicopului de Muncaci, Manuel Mihail Olsavszky în 1751. Din descrierea sumară păstrată aflăm că amândouă erau de lemn, acoperite cu draniță și aveau turn cu două clopote. Ele erau binecuvântate de episcopul Maramureșului Dositei Teodorovici (1718-1733) iar antimisele de pe altarele lor erau sfințite de episcopul de Muncaci Ghenadie Bizanczy (1716-1733). Într-o conscripție din anul 1774, se afirmă că bisericile parohiale din Moisei erau ridicate din lemn în anii 1720-21, după invazia tătară. Cele
Biserica de lemn din Moisei Susani () [Corola-website/Science/321500_a_322829]
-
nou, în 1786, sătul Burla. Anul 1855 situează Volovățul ca fiind satul făcea parte din districtul Rădăuți, iar satul Burla devine independent. Spre final de secol XIX, mai exact în 1898, înglobează cătunul Vadul Vlădichii din nord-est (în 1773, episcopul Dositei Herascul ridică aici o biserică de lemn) pe care il administreză până în 1919, când acesta trece în componență Rădăuțiului. În 1925 primește cătunul Lupășteni, iar în 1950, îngloba și satul Burla. Din 1956 este menționat pentru ultima dată cătunul Vadul
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„ Anul 7317 luna martie ziua 18, de diaconul Constandin i Vasile, sub înalta cârmuire a preasfințitului mitropolit Dosoftei”". Anul erei bizantine 7317 corespunde anului 1809 după nașterea lui Christos, în anul păstoriei mitropolitului Dositei Filitti. Inscripția de la 1809 nu pare a fi cea de la ridicarea lăcașului, consemnând mai degrabă o refacere a ei. Catagrafia de la 1810 din fostul județ Muscel, nu consemna vechimea bisericii din Vulturești ci doar că era în stare bună. Totuși
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
Bender și Akkerman Gavriil Bănulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei. Acesta a depus jurământul, în 1808, înaintea prințului Prozorovski. Lui Bodoni i s-a încredințat și întâietatea asupra Mitropoliei Ungrovlahiei, în baza căreia el l-a înlocuit pe mitropolitul Dositei Filitti cu un anume Ignatie. Războiul s-a încheiat prin Pacea de la București (6 mai 1812), în urma căreia partea dintre Prut și Nistru a Moldovei (numită de acum Basarabia) a fost inclusă în componența Imperiului Rus. În urma hotărârii Sinodului Bisericii
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
larvele lor, pe care le descoperă săpând pământul. Mai rar mănâncă și șoareci, păsări mici, șopârle etc. Sunt monogame. Reproducerea este sezonieră și are loc în luni diferite, în funcție de areal. Gestația durează 90-110 de zile. Femelele își caută culcușuri bine dosite, în care nasc 1-6 (de obicei 2-4) pui cu pleoapele lipite. Greutatea puilor la naștere este de 450 g fiecare.
Lup de pământ () [Corola-website/Science/333809_a_335138]