254 matches
-
pe Mika-Le. Nu era frumoasă, nu era urâtă. Nu exista decât dacă ceva sau cineva ți-o aducea dinaintea privirei, atunci chipul cam veșted, cu tenul sarbăd, se impunea atenției prin nemișcarea ochilor, înapoia cărora totuși veghea pesemne un gând dosnic, tot așa de șters ca aurul efigiilor mate și tot așa de perfid ca el. Printre gene ce clipeau din lumina nesigură a clarului risipit de lună, imaginile astea se profilau transfigurate, și pe luciul apelor subțiri, care inundau spațiul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Spirei, pe când era plutonier activ. Subțirel, sprinten, Mini parcă îl vedea cu o nuielușă tachinând peste garduri domnișoarele cartierului. Lică Trubadurul șoptea din când în când ceva Elizei, ținând ceașca de ceai pe genunchi, și vorbele îi șuierau îndemînatice și dosnice pe buze. Era felul lui de a vorbi. Eliza râdea delicat, ducând la gură, dar fără să o apropie prea mult, o batistă brodată fin. Ce fel de eleganță era cea a doamnei Eliza, care nu putea sîa departe de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
printre ele, ca printr-un locaș familiar. Scările se desfășurau majestuoase, cu autenticitatea marmorei și se opreau în marginea coridoarelor banale, care deserveau sălile lăturalnice de expoziție. Săli burgheze, cu vederea deschisă spre oraș. Pinacoteca se ascundea ermetică după pilaștri, dosnică ca un mizantrop. Mini intră la întîmplare. Tocmai constata cu jale prezența unei aceleiași acuarele litografice, reprodusă în sute de variante, când fu salutată de însuși doctorul Rim, plin de grație. Ce căutau acolo? se întrebară reciproc. Căutau ceea ce lipsea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
este un exemplar numai vână, răbdător ca și oamenii locului. * * * Mult s-a bucurat grăjdarul Gheo când la colectivă s-a înființat abatorul de cai, mai bine spus, un cotlon de căsăpire a acestor animale nevinovate, într-un colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a fi umplut de pulsațiile inimii animalului cu fluidul vital, prin intermediul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pancreasului, afectate de abuzuri anterioare și de ani. Domnul, la rândul lui, ajutat de trei foști învățăcei, a ordonat curtea, grădinile, livada, prisaca, magaziile, hambarele, gardurile și a îndepărtat resturile vegetale și gunoaiele din toate locurile la vedere sau mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
același drept de a se bucura de darurile pe care Mama Natură le lăsase tuturor, fiind și ei trăitori pe acest pământ. Frica de necunoscut însă îi făcu pe oamenii corturilor să caute, fie și vremelnic, ascunzișuri, locuri cât mai dosnice, pe lângă păduri și lunci, ocolind satele și drumurile umblate și ferindu-se de ochii și brațul legii. De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Grigore Băjenaru Cișmigiu & Comp. CAPITOLUL I GAUDEAMUS IGITUR! O, cum mai înfioară vântul frunzele copacilor din Cișmigiu! Parcă e același freamăt adormitor de acum 15―20 de ani, când rătăceam cu colegii, în anumite ore ale dimineții, pe aleile mai dosnice, care adăposteau zeci de... plimbăreți! Și ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide foșnesc parcă mai puternic și mai nostalgic decât cele încă verzi... Poate unde știu că sfârșitul li-e mai aproape... În umbra destrămată de toamnă a parcului, toți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în lungul șoselei, ridicând praful de un stat de om în urma lor și lăsîndu-l pe bietul popă sub salcâm în picioarele goale, bătând din buze! Se-nserase, când căpetenia pungașilor se strânsese la un loc cu ceilalți coțcari, într-o cârciumă dosnică, dintr-o mahala ascunsă la marginea cetății. ― Ei, toate bune! începu el vorba, trântind ulcica pe masă, de-i sări vinul roșu în sus, ca o limbă de foc... Făcurăm rost de încălțăminte și îmbrăcăminte cu adevărat boierești. Acum mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe toți și chiar și pe tine Însuți ajungi să nu te mai suporți. Aceasta-i efectul pe care-l au logica și ordinea asupra noastră. De aceea unii și vin aici, căutând să se ascundă În locuri cât mai dosnice, Înțelegi, Mașa, Înțelegi? - Vorbiți de parcă ați cunoaște totul pe propria dumneavoastră piele... - Cunosc multe, clătină din cap cu oareșicare gravitate vizitatorul. Nu prin propria mea piele, desigur, adăugă. Căci, cum să-ți spun, eu, nu știu dacă ai să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ei bine, eșalonul superior al unui partid este o bandă de indivizi aflați în interior. Ei ocupă toate pozițiile - cheie. Sunt cam opt sute de indivizi și, înainte de alegeri ei se întâlnesc în acea încăpere binecunoscută, plină de fum de țigări, dosnică, despre care am auzit cu toții, unde se vorbește în cuvinte din patru litere. Fiecare dintre ei are propria cameră plină de fum, în care se înghesuie vreo două sute de susținători; aceștia își capătă și ei slujbele lor. Grupul conducător este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
său și să nu mai caute zadarnic noduri În papură; există Însă o singură hibă - fiind prea modern și prea populat la intrare, WC-ul public nu prea este folosit; În locul său călătorii preferă traversele de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-ți spună că o berlină neagră îi tot urmărește, și că le tot dă cineva telefon, întrebându-i dacă știu cum să dea de tine. Tu deja fugi de la un ascunziș la altul, făcând masaje la tălpi pe alei dosnice pentru câți bani îți trebuie ca să supraviețuiești. Le spui alor tăi: aveți grijă. Le spui să nu se lase masați de necunoscuți. Sunându-i de la un telefon public, le spui să nu se încurce niciodată cu aromaterapia. Cu vindecarea aurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice până În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
De-acuma, garafele cu salbă de flori la gât se retraseră, învinse, din fața unor meseni, înspumata bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști, pentru a mai ușura sarcina lavițelor încălecate... Lingurile de cositor conteniseră să se mai afunde în grăsimea aceea de soi a găinilor porumbace din Goldana neam de galinacee răspândit odinioară de Iustiniana lui Petrea Păun. Fiecare își făcuse datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că suferă cumplit. „De ce-am bătut atâta drum până-n Japonia? Mi-e oare imposibil să am încredere în oameni?“ — Merg cu dumneavoastră, spuse Gaston, pornind după el. Au trecut prin pasaj și au luat-o la stânga pe o alee dosnică, întunecată. Pe partea stângă a aleii se înălța, pe o distanță destul de mare, un zid din beton cenușiu, de culoarea unui pântece de animal. Lângă zid era parcată o mașină neagră, care abia se zărea din pricina întunericului. — Roata din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
arătând ca un câine vagabond.“ Ploaia măruntă ca ceața uda străzile orașului. Pentru că orașul fusese cruțat de raidurile aeriene din timpul războiului, multe dintre case mai păstrau încă aerul vechilor conace. Gaston se plimba prin ploaie, pe una din străzile dosnice ale orașului. Liniștea din jur era brăzdată doar de melodii populare transmise la radio. Foarte puține case erau acoperite cu țigle. Majoritatea acoperișurilor erau din tablă de zinc sau chiar pietre ansamblate în stil vechi. Sărăcia apăsătoare a regiunii Tōhoku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō-san! Așteaptă-mă! Tuberculosul nu l-a băgat în seamă. Când a auzit pașii lui Gaston pe strada plină de băltoace, a iuțit pasul. Strada cotea la dreapta și apoi la stânga. Nu era nici țipenie de om pe această stradă dosnică din Yamagata. Totul era învăluit în pâclă. Deasupra unui zid din piatră, pe jumătate prăbușit, se înălța un camfor uriaș, ale cărui frunze răspândeau un miros foarte plăcut. Erau multe temple în zonă. Zidurile lor albe păreau să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
peste cap. Un cârcel îmi îndepărtează degetul mare de la dreptul de celelalte. N-am chef să mă descalț, așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo trei ore să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n bandulieră și mă pregătesc să dau niște pumni și să încasez mai mulți. Mișcă și gardul verde care s-a sălbăticit, a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vorbească. Era ora prânzului, iar servitoarele erau, pesemne, ocupate la bucătărie. În aproximativ o oră, însă, vor lua și ele pauză de masă și se vor aduna în aripa servitorilor. Acolo se putea ajunge ușor dacă o lua pe aleea dosnică din spatele proprietății. Atunci va fi momentul să stea de vorbă cu ele și să le dea bancnotele nou-nouțe de cincizeci de pula pe care Mma Ramotswe i le înmânase seara trecută. Unchiul vru s-o însoțească, iar lui Mma Makutsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
au din lehamite, căci altfel i se va lua darul. Așijderea, pentru a fi de leac și bineprimită, minunea se va face numai acolo unde va fi adunată lume grămadă, nu pe pustii locuri, au în păduri, au la loc dosnic, au în alte locuri. Și mai scrie și altele... SISOE: Prea înțelept ai scris! Numai cât mă ciudesc și zic în sine-mi că anevoie este de a face cum se zice acolo, părinte Mavrichie, căci noi ne mișcăm aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vorba să fie băgați în afacere. Nu erau oameni siguri și, de altfel, asta ar mări cheltuielile. Dar se întâmpla ca, în unele seri, cei doi colegi ai lor să se ducă să petreacă o parte din noapte în sala dosnică a unui bar pe care-l cunoșteau. Marcel sau Louis îi propunea deci lui Rambert să vină să se instaleze la ei, în apropierea porților, și să aștepte ca ei să vină să-l ia. Trecerea va fi atunci foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care păreau că serviseră să le imoblizeze gâturile, apoi coborî lumina, alte legături la picioare. Atunci, încet, foarte încet, ca o lumină care nu se grăbea să apară, dar care venea să arate adevărul lucrurilor până în ascunzișurile lor cele mai dosnice și întunecate, Cipriano Algor se văzu din nou intrând în cuptorul olăriei, văzu banca de piatră pe care o uitaseră pietrarii și se așeză pe ea, și din nou auzi glasul lui Marçal, totuși cuvintele de acum sunt diferite, cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
părinții tăi, cum ai Învățat, prin ce locuri te-ai plimbat, dar nu știu un lucru: ai fost Îndrăgos...tit vreodată? Douăzeci și doi Cantina săracilor la care Antoniu se hotărăște În fine să meargă, se află pe o stradă dosnică de lângă podul Elefterie, Într-o casă cu aspect colonial, care a fost pe rând: cazarmă, internat de băieți, oficiu de pensii, și arhivă a unui liceu militar . De vreo câțiva ani, În casa retrocedată urmașilor proprietarilor, a luat ființă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în față și-n spate, mă uit în lături pe furis; potecile spre luminiș încep încet să se arate... C-un nevăzut tub de neon scriu pe un colț de amintire o știre, doar o simplă știre, pe un mai dosnic neuron. Ce nu-i în grabă are sorții victoriei mai de durată; spre viitor, cu-o cheie mată, descui încet lacătul porții... Iulie, 1970 Antiteze Nu orice floare face rod, nu orice faptă-i un exemplu; de pe al vieții mele
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]