227 matches
-
5) și (6) constituie semnificatele idiomatice ale "lexemelor" (de fapt, ale culturemelor) ce alcătuiesc un textem - semnificate care, fără a rupe orice legătură cu semnificatele lor strict lexicale, transcend aceste semnificate printr-o proiecție/ motivație de tip metaforic; (4) reprezintă doxa, adică semnificatul metaforic global la care trimite un textem și care rezultă din articularea semnificatelor idiomatice ale culturemelor ce alcătuiesc textemul respectiv. Pe baza acestor distincții, putem stabili, în funcție de motivațiile care se stabilesc în cadrul textemelor caracteristice unei anumite limbi "istorice
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
motivații "locale", pe axele 2-5 sau 3-6), două tipuri de configurații paradigmatice: câmpurile idiomatice și clasele idiomatice. 1.3.1.1. Astfel, câmpul idiomatic este o configurație paradigmatică alcătuită din texteme care își împart o zonă de semnificație comună (o "doxa") și care sunt racordate la ea printr-unul sau mai multe modele culturale. În funcție de natura textemelor "atrase" în câmp, doxa poate fi: (a) o "opinie" colectivă materializată printr-o propoziție cu caracter generic (i.e., un "arhitextem", în cazul câmpurilor idiomatice
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
1. Astfel, câmpul idiomatic este o configurație paradigmatică alcătuită din texteme care își împart o zonă de semnificație comună (o "doxa") și care sunt racordate la ea printr-unul sau mai multe modele culturale. În funcție de natura textemelor "atrase" în câmp, doxa poate fi: (a) o "opinie" colectivă materializată printr-o propoziție cu caracter generic (i.e., un "arhitextem", în cazul câmpurilor idiomatice proverbiale, de tipul RĂUTATEA SE PEDEPSEȘTE sau HĂRNICIA E RĂSPLĂTITĂ); (b) un "concept" materializat printr-un semnificat abstract (i.e., un
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de pe axa "superioară" a textemelor (linia 1-4 din modelul prismatic), în timp ce clasa idiomatică are în vedere motivările de pe axele "inferioare" (2-5 și 3-6). Pe de altă parte, termenul nuclear al unui câmp idiomatic (termenul 4, pe care l-am numit doxa) nu apare niciodată materializat ca atare în texteme, pe când termenul nuclear al unei clase idiomatice (i.e., culturemul 2 sau 3) constituie întotdeauna o parte integrantă a textemelor ca solidarități cultural-discursive. În secvența de față vom analiza clasa idiomatică a LUPULUI
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
1536: Fuge de câini și dă peste lupi (" Adică d-un rău mai mic și dă peste unul mai mare", în interpretarea lui Iordache Golescu) și A8086: Lupul tace și face, și lasă câinii să latre (care, în plus față de doxa menționată de Zanne - "Mai mult să ne păzim de cei tăcuți și fățarnici" -, sugerează și superioritatea LUPULUI); din aceeași categorie face parte și 8054: A ajuns lupul de jocul câinilor, care indică o situație absurdă, o răsturnare a ordinii firești
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și OM se individualizează în ansamblul proverbelor (care se referă toate, mai mult sau mai puțin, la calități "umane") prin aceea că ele presupun ocurența culturemului OM (și) la nivelul textemului, nu doar la nivelul semnificatului idiomatic și/sau al doxei. La prima vedere, aceste raporturi echivalează cu o opoziție privativă "absolută", care poate fi subsumată seriei asociative agresor vs. victimă (de pildă, în 2034: Vino, lupe, de mă mănâncă de-a gata = "Zice cel deznădăjduit; se mai zice și de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
însă, confundate cu ceea ce Dobrovol'skij și Piirainen numeau "funcția iconică" a unui simbol, deoarece ele rămân, la rândul lor, "simbolice": trăsăturile evidențiate nu denumesc aspecte "caracteristice" LUPULUI, ci, prin intermediul acestor "caracteristici" imaginare, se scot la iveală semnificate idiomatice și "doxe" specifice unei comunități lingvistice. De altfel, putem observa că unele dintre aceste "caracteristici" coincid cu cele identificate în secvențele anterioare. Cea mai evidentă dintre ele este răutatea, caracterul malefic al LUPULUI, care se întâlnește în texteme precum 2016: Lupul la
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
unghiul lingvisticii "idiomatice" este nu doar legitimă, ci și întru totul conformă cu principiile integralismului. 4.3. Totuși, câteva precizări se cuvin făcute cu privire la această abordare. În primul rând, existența unui textem într-o anumită limbă (ca expresie a unei "doxe" colective) nu înseamnă că toți vorbitorii limbii respective subscriu în mod automat la "opinia" (atitudinea despre "lucruri") pe care o vehiculează textemul. În al doilea rând, textemele reprezintă, potrivit sintagmei lui Lakoff și Johnson, "metafore prin care trăim"; dar ele
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
întâlnită explicație a acestui termen este aceea de cunoaștere: "science, synonime de savoir"47. Acesta este și sensul în care se dezvoltă termenul în spațiul cultural al Greciei antice unde episteme avea înțelesul de "Cunoaștere (adevărată și științifică, opusă lui doxa)"48. Acest sens introduce termenul în imaginea unei unități a obiectului cunoașterii creând impresia unui rezultat unic. Imaginea unitară a realității este întâlnită în întreaga filosofie presocratică: "Materialismul presocraticilor nu le-a permis să distingă între diferite tipuri de cunoaștere
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
principiu pe care McKerrow îl identifică, acesta ne spune că "retorica reprezintă cunoaștere doxastică și nu epistemică"783. Pentru a înțelege implicațiile acestui principiu asupra orientării critice pe care o propune, McKerrow procedează la o redefinire a conceptului însuși de doxa. În acest sens, criticul apreciază că orice viziune a retoricii din perspectivă epistemică nu face decât să o supună reabilitării, din perspectiva unor criterii universale de evaluare, demers pe care, cum am văzut, McKerrow îl aprecia negativ. În schimb, propune
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a retoricii din perspectivă epistemică nu face decât să o supună reabilitării, din perspectiva unor criterii universale de evaluare, demers pe care, cum am văzut, McKerrow îl aprecia negativ. În schimb, propune criticul, o abordare pozitivă "reasertează valoarea teritoriului retoricii - doxa - și, astfel, resituează teoria și practica într-un context mult mai favorabil continuității acesteia"784. Ray McKerrow face referință la modalitatea în care Hariman reconceptualizează doxa, într-o manieră care o desprinde de opoziția cu episteme, corelând-o cu sensul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
îl aprecia negativ. În schimb, propune criticul, o abordare pozitivă "reasertează valoarea teritoriului retoricii - doxa - și, astfel, resituează teoria și practica într-un context mult mai favorabil continuității acesteia"784. Ray McKerrow face referință la modalitatea în care Hariman reconceptualizează doxa, într-o manieră care o desprinde de opoziția cu episteme, corelând-o cu sensul tradițional de "opinie", dar și cu cele, mai puțin obișnuite, de "reputație" (reputation, în limba engleză), sau "privire" (regard, în limba engleză), care "funcționează în aceeași
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
tradițional de "opinie", dar și cu cele, mai puțin obișnuite, de "reputație" (reputation, în limba engleză), sau "privire" (regard, în limba engleză), care "funcționează în aceeași măsură în sens de ascundere, pe cât în sens de revelare"785. Această interpretare poziționează doxa într-o relație inedită cu aletheia sau adevărul - care, în sensul etimologic, desemnează, cum ne amintim, "starea de ne-ascundere" - și, astfel, "această dinamică a ascunderii și neascunderii (adevărul) - a autorizării și marginalizării - constituie mijlocul prin care determinăm ceea ce credem
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
susține criticismul în termeni de lectură inteligentă a discursului puterii"808. În final, criticul subliniază caracterul de-sine-stătător al practicii critice, care, eliberată de orice legitimare care se revendică de la anumite criterii universaliste ale rațiunii, "celebrează propria dependență de contingență, de doxa ca temei al cunoașterii, de nominalism, care consideră că însuși temeiul înțelesului limbajului este doxastic și de criticism, privit ca act performativ"809. McKerrow declară că intenția retoricii critice nu este, nicidecum, cea de a delegitima alte tipuri de criticism
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Filip al II-lea, regele Spaniei. 62 Termenul "catolic" (gr. "katholikos" = universal) are accepțiunea de universalitate, însă el cuprinde doar creștinii din partea apuseană a Europei. Acest termen se folosește, de obicei, în opoziție cu cel de "ortodox" (gr. "orthos" = drept; "doxa" = opinie sau cale) care-i cuprinde pe creștinii din răsăritul Europei. 63 "Fronda" nume dat războiului civil ce a avut loc în Franța în timpul minoratului lui Ludovic al XIV-lea, între partidul de la Curte (Ana de Austria și Mazarin) și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
reconciliere. Mama, care toată viața m-a dorit scriitor, a primit volumul ca pe o victorie personală. După ce am încasat drepturile de autor, mama a primit un televizor, iar eu mi-am cumpărat, de la o Consignație de pe Lipscani, un ceas Doxa, by Synchron, Conquistador-Automotic, pe care îl am și astăzi. Decernarea premiilor și ceea ce a urmat ei în aceeași zi au fost oarecum uluitoare. Privesc, din când în când, la niște fotografii făcute fie de Vasile Blendea, fie de Ion Cucu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
hârtie creponată, în zori - filozof, politologul renascentist român rămâne inepuizabil. Un campion aproape absolut al suptului la toate țâțele europene, atlantice, transatlantice, nord-atlantice dar și locale se dovedește cel poreclit astăzi, cu o tușă genială, Parvenide. Altfel, om cu multă doxă, foarte muncitor, Domnia sa a ajuns să se ia atât de tare în serios încât își vorbește cu dumneavoastră, se autocitează ad nauseum și se indică drept autor al nu-știu-cărei „teorii a interpretării”. Mai nou s-a hotărât să fericească poporul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
lucru - că organele de justiție nu au nici o intenție să afle despre ce vorbesc cei doi corifei ai luptei impotriva corupției. În joc este atras și dl Miron Mitrea, acuzat de dl Băsescu de matrapazlâcuri lucrative. Firește, om cu mare doxă, dl Mitrea îl dă în gât pe marinarul naufragiat la primărie. Asta tocmai când României i se atrage atenția să-și tempereze recordurile înregistrate în materie de corupție, dacă vrea să fie acceptată în structuri euro-atlantice. Ne-am mai dumiri
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de restul „turmei”. Ne ucide scârba față de numitorul comun și ne sinucidem pe altarul diferențelor specifice. Predomină excesele belicoase. Cândva, dacă nu erai structuralist, nu erai nimic. Puțin conta că, în afara unei cărți-reper despre structuralism - datorată lui Virgil Nemoianu - și doxei câtorva puțini alți erudiți, majoritatea preopinenților ciripea cam după ureche. Damblaua noului roman - dacă nu scriai în linia Robbe-Grillet, Rebreanu să fi fost și tot erai expediat la „și alții”, alături de Aurel Mihale. Ce să mai spun de onirism? Nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
care am păstrat două în valoare de câte cinci sute lei emise „Pentru Înzestrarea Armatei”. Atunci când le-am găsit, habar n-aveam ce reprezintă. Au fost și multe cărți, mai ales foarte multe din colecția din romanul foileton „ Aventurile submarinului Doxa ”, care erau interzise pe vremea aceea. Eu am luat câteva, dintre care îmi amintesc de cartea lui Jules Verne „Copii căpitanului Grant” în trei volume și făceau parte din colecția „ Zece Lei ” Acasă aveam un album de dimensiunea unei coli
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
curge, purtată de talentul de intervievatoare al criticului de film și de remarcile pline de miez ale cineastei. Este un tandem elegant și eficient, în care Magda Mihăilescu știe să întrebe ceea ce trebuie, iar Malvina Urșianu știe să răspundă, cu doxă și pertinență, la întrebările cele mai dificile... Sunt amintite șicanele (nenumărate, se pare) de care a avut parte cineasta și sunt evidențiate succesele incontestabile (personal, consider și eu întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu ca fiind cel mai bun film al autoarei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
acribie dezbaterile din jurul teoriei formelor fără fond în contextul de idei al operei lovinesciene, remarcând inad- vertențele și paradoxurile enunțării. Am putea spune că scriitorul Caragiale le „aplică”, creând acel context al enun- țului paradoxal, ca exces și care reevaluează doxa cu mijloacele comicului, dar nu mai puțin serios și avenit. Faliții care aduc în discuție situația dezolantă, dar posibilă a falimentului în societatea capitalistă, devin un semn al existenței acelor întreprinderi și societăți vizitate de catastrofă. Cu alte cuvinte crearea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nihilism] și-au găsit expresia În diverse tendințe ale modernității, dintre care cele reprezentate de filozofi adesea calificați astăzi de postmoderni, ca Jacques Derrida sau Michel Foucault.” (subl. mea). Astfel că Taylor, care este, pornind de la o presupoziție terminologică atribuită doxei, anti-postmodernist, Împărtășește, mutatis mutandis, aceleași puncte de vedere cu Rorty care este postmodernist. Astfel că se naște ideea greșită a unui postmodernism nihilist, anti-umanist, răspîndită de unii teoreticieni americani tradiționaliști, idee preluată apoi de foaerte mulți comentatori ai prezentului cultural
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui eșec maturizant, capabile de noi nuanțări. Pentru că numai astfel ideile capătă viață, investite cu istoricitate. De aceea criticul mărturisește că intenția lui a fost aceea de schițare a unei bathomologii, termen Împrumutat autorului Mitologiilor, definit ca “battement incessant de la doxa et du paradoxe”, comparat, apud Vico, cu o spirală. Dacă, de exemplu, intenționalitatea În producția literară a fost socotită la un moment dat o iluzie, reîntoarcerea ei În cîmpul reflecției teoretice nu Înseamnă reapariția aceluiași, a aceleiași idei perimate conform
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
formele de manifestare a acestei voințe de epatare, de scandal, de exploare a frontierelor pe care umanul le are În comun cu animalul. Este o literatură În același timp psihologizantă și marcată de teza, existențialistă, a divorțului dintre lume (societate, doxa) și individul aflat În plin conflict Între inconștient și supraeu. Noi ne oprim la doi dintre ei: Frédéric Beigbeder, al cărui ultim roman Au secours pardon tocmai a ieșit pe piață (iunie 2007), și Régis Jauffret, un scriitor consistent premiat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]