352 matches
-
Păi..., cum adică?! Eu?! Tot eu?! Nu comenta! Tais-toi! E ordin! Data viitoare, ești scutit! Ai înțeles? Nu zăbovi! Nu ezita! Nu sta! Fă-ți datoria! Iepurele Alb se îndreaptă scurt (și cam vexat...), din șold, recepționând în plin trepidațiile drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță tăcut, până peste vârfurile ciulite
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în vervă. (...) — Dumneavoastră nu știți, nici rușii, cine sînt, nici oamenii p-aici. M-au prins, tot la o inspecție, cu Tolstoi în bibliotecă și Tolstoi era afurisit de patriarh. M-a întrebat : Bine, părinte, citești sfinția ta asemenea cărți drăcești ? Nu știi că sînt interzise ? — Ba da, Prea înalte, dar am așezat-o între Evanghelia lui Ioan și cea a lui Matei și a fugit Diavolul de mult. Și tot cu Diavolul am avut odată o poveste, acum, mai de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poate. Clericii lui Cauchon, în chip deosebit, vânturau ideea înjghebării unui proces de răsunet. Tânăra inculpată să fie acuzată de infracțiuni grave. Cum ar fi: minciună, erezie, ba chiar și lipsa fecioriei. Ei au reușit, cu perfidie și cu iscusință drăcească, să o disocieze pe eroină de regele Charles al VII-lea. Voiau, astfel, să-l atragă pe suveran de partea lor, iar Jeanne să rămână singură în fața unei instanțe nu numai religioase, ci și politice. S-a început prin declanșarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
să descopăr nimic. Voiam să renunț la ideea mea stupidă când, într-o zi, m-am pomenit cu Charlot. Auzise de ascensiunea mea și-mi cerea un post de controlor financiar, undeva în provincie. Cum l-am văzut, un plan drăcesc mi-a scăpărat în minte, cu toate detaliile, așa de limpezi și închegate, încît de la început avui certitudinea că va izbuti la milimetru. ― Ascultă, Charlot, mai știi să măsluiești cu atâta îndemînare cărțile de joc? Fostul coleg roși, crezând că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de suferința lui de mai multe zile, m-am blocat. M-au invadat, brusc și tulburător, tensiunile și antinomia care ne-au separat cale de trei decenii, dar mai ales cohorta sentimentelor și gândurilor contradictorii - în chip de-a dreptul drăcesc îmbârligate - prin care s-a definit în mintea mea destinul acestei personalități deopotrivă harismatice și detestabile, fabuloase și dizgrațioase. La moartea unui om - numai de bine! Să-i lăsăm posterității stabilirea locului în ierarhia socio literară, cernerea neghinei, alchimia mizeriei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinței, tot așa cum există satisfacție tâmpă și hohot eliberator, stoicism eroic și scepticism de doi bani, exultări nemernice, pesimism acneic și frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios amestecată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
furia răzbunătoare a Ancăi și sarcasmul final al Efimiței, bașca Mânjoloaia și toate Tarsițele, Procopoaiele, Piscu peștile, posesoarele de Bubico și Goe, moașele regurgitant-flatulente, săltărețele adulterine aducătoare de „mici economii“, zalele cu deochi din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești ale unei misoginii de cinism carnavalesc. Ei bine, ce credeți? Tot numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Carmen din Ciuta, Tofana din Patima roșie, Corina din Jocul de-a vacanța, Borivoje din De la noi la Cladova ș.a.) cu câteva (e drept, teribile) Nona, Daria, Ivanca, Rusoaica? Sigur, la soții, sau amante, impetuoase, pline de nuri și cornițe drăcești, nu stăm chiar rău - Vidra, Voica, Matilda Petrini, Ela Gheorghidiu, Carmina din Despot Vodă, Anca din Năpasta, Nadina din Răscoala, Alta din Act venețian, Lelia din Bunăvestire, Domnișoara Nastasia, Ioana Boiu din Suflete tari, Chira Chiralina, Madeleine-Mădălina lui Puiu Faranga
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bașca răscoalele seimenilor, arnăuților, pan durilor... Între atâtea, chit că mai puțin copleșitor, nenorocul la statui rămâne una dintre năpastele cele mai frapante. Și mai întristătoare. Corelată cu pasiunea distrugerii, frenezia fărădelegii, sictirul misofil, indiferența față de continuitate și omogenitate arhitecturală, drăceasca fervoare cu care ne-am făcut pulbere, ori ne-am topit, puținele în făp tuiri de piatră și bronz, cale de aproape două veacuri, adaugă încă o jalnică dovadă la dosarul netrebniciei valahe. Cea care-i isteriza pe Eminescu și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ancestrale în numele „luptei de clasă“ și pentru răsturnare cu orice preț. Deși e dintotdeauna însuși motorul dezvoltării, bogăției i s-au adăugat preponderent la noi atribute negative: epatologică, decadentă, vanitoasă, extravagantă, dementă, iresponsabilă, insațiabilă, falimentară, cinică, imorală, scuturată de pofte drăcești, ce mai: bampirul care suge sân gele poporului... De la „ciocoii“ lui Filimon la „cronica“ lui Petru Dumitriu, sute de nume literare, din vârful până-n subsolurile ierarhiei, s-au simțit atrase (ori obligate) să veștejească bogăția în numele orgoliului sărăciei. O sărăcie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
inegale împlinirea. De ce ar fi senzoriumul fără excepție și irevocabil sluga păcătoasă a spiritului? De ce ar fi plăcerile trupești fără excepție și irevocabil o hazna a sufletului, pivnița fetidă a inimii? De ce, fără drept de apel, carnea, carnalitatea, ca apanaj drăcesc, este condamnată din principiu să fie Umbra, servitoarea muncită, prohibită, arsă pe rugul rațiunii? Cine, cum și cât ar fi în stare să amestece benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul epidermic? Întrebări tipice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
face una ca asta, fără să știe, practic, de ce, anume, și, cu ce scop o face. A trecut deîndată la fapte. Avea cu ce-i plăti, pe toți, cei cu al căror sprijinîși punea,încet și cu multă siguranță, întreprinderea drăcească,în operă. Până și-a cnfecționat un automobil fără pereche pe lume. L-a pus într-un garaj, nu prea arătos, ca, nu cumva, să atragă atenția, vreunui cine știe cine. Și a început să stea,în mașina aia, ca un autentic
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
stropi li se adăugară, formând șuvoaie de metal lichid. Ecranul transparent începu să se tulbure, încât era din ce în ce mai greu să vezi ce se întâmpla la ușă. Deodată, Grosvenor desluși ca printr-o ceață o lumină incandescentă - era ușa! Focul acesta drăcesc strălucea din ce în ce mai intens, pe măsură ce arșița tunurilor mistuia metalul. După un timp se auzi vocea lui Morton, o voce cam răgușită: - Selenski! - Încă nimic, șefule! - Totuși, o fi făcând ceva, spuse Morton în șoaptă. Nu-mi pot închipui că stă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
alte cuiburi în care să-și poată pune la clocit ouăle. În timp ce el cobora în cala cu trupul celei de-a treia victime, oamenii lucrau la etajul al nouălea. Pe coridor se rostogoleau valuri de căldură, stârnite de un vânt drăcesc. Deși costumele spațiale erau prevăzute cu câte un dispozitiv de refrigerare, oamenii se sufocau de căldură și asudau de zor, muncind ca niște roboți. În plus, ochii le erau orbiți de lumina puternică. Deodată, Grosvenor îl auzi pe un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
acum să iasă afară, în noaptea spațiului. Începu să alerge pe coridoarele pustii, printre pereții strălucitori, care păreau să-și bată joc de el întreaga lume a acestei nave, atât de plină de făgăduieli până mai adineaori, devenise un cazan drăcesc, ale cărui flăcări puteau să țâșnească în orice moment. Răsuflă ușurat când văzu în fața lui o ecluză pneumatică. Trecu fulgerător prin primul ei compartiment, apoi prin al doilea, prin al treilea - și se pomeni din nou în noaptea neagră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai încolo. Un al treilea își făcu apariția, căzu peste al doilea și, după ce se rostogoli de câteva ori, se ridică mugind. Peste câteva secunde, în sală se aflau o duzină de monștri. Grosvenor își scoase arma și trase. Urletele drăcești se întețiră. Solzi metalici se izbeau, scrâșnind, de metalul pereților și al pardoselii, ciocănite de niște labe grele, cu gheare de oțel. Toți oamenii din jurul lui Grosvenor trăgeau acum, dar mereu alți monștri se materializau. Grosvenor se târî peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-și amintea dacă e un hoinar sau e exilat. Se uitase din nou spre Eleonor și-o văzuse mișcându-se prin frunziș. Înțelese deodată ce îl nedumerea: Eleonor nu îmbătrânise deloc, avea același amestec de drăgălășenie jucăușă și de viclenie drăcească. De femeie și de pisică, de jucărie și de duh sumbru. Deschisese larg ușa și din capătul scărilor o striga pentru a treia oară: „Vino, Eleonor, vino, pis!“. Eleonor se întinse, ca după somn, pe toată lungimea crengii de vișin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
face nevăzut și se pune sub o tufă de buruiene. Da el era frumos și puternic, da era sărac. Pe iazul cela era o covată cu fața-n jos. La miezul nopții aude el un vuet strașnic. Aceea era balta drăcească, venea dracii și da poronci noaptea. Vine dracul cel mai mare, se pune călare pe covată (Scaraoțchi). Ș-o șuerat strașnic ș-o venit draci șchiopi, chiori, ș-o-nceput să-ntrebe Scaraoțchi ce trebi au făcut ei? - Eu am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
își încîrligă brusc degetele și pe birou rămaseră doi pumni cu venele umflate gata să spargă pielea subțire și transparentă. ― M-am gândit... M-am gândit mult... Glasul uscat îl făcu pe Azimioară să se foiască în scaun. Totul e drăcesc! Combinația, îndrăzneala, siguranța cu care se consumă etapă de etapă. O singură abatere deocamdată de la un calcul exact: reacția pilotului. Dar chiar dacă a mizat sută la sută pe discreția lui ― înțeleg aici șantajul de sentimente ― pariez pe ce vrei că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
La asta se reducea tot mapamondul, restul nu exista sau nu conta. ― Deci ipoteza sinuciderii cade. ― Pomeneați totuși de o scrisoare... ― Scrisoarea e trucată, domnule Vâlcu. O scrisoare perfectă. Poate prea perfectă... ― Adică să scornească ei o chestie atât de drăcească? Nu, hotărât nu pot să cred! Cine? Doru Matei? ― De ce nu? ― Pare șmecher, dar e mai mult derbedeu. ― Sau Grigore Popa de pildă. ― Exclus. Tipul e fricos. Poate să dorească moartea cuiva, dar stând în expectativă. ― Melania Lupu? ― Mă faceți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deloc să zboare cu avionul în cea mai mare parte a timpului. Chiar înainte de războiul împotriva nenorocitului de terorism și de teama că un maniac cu o foarfecă va deturna aparatul direct în Big Ben, fusese terifiat de acele lucruri drăcești. La decolare era cel mai dificil. În timp ce toți ceilalți răsfoiau Daily Telegraph sau revista Hello!, el se ținea strâns de centura de siguranță până când i se scurgea tot sângele din articulații. Hârșâitul motoarelor, ambalarea necesară ridicării de la sol, toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
A fost bolnavă. Dar ce zic, a vărsat toată cina. și tot ce avea să-și reproșeze erau fleacuri. Unele femei nu fac față la asemenea situații. Abia acum înțelegea cum se uita el la micuța ei Sofia. Avea ceva drăcesc în el, nimic de zis. Ceva mai mult de răutate oridnară. ă Crezi că ea l-a omorât pentru a preveni ceva de... negândit? Marfa Denisovna desfășură cărțile pentru încă o pasiență. Nu-i mai răspunse lui Porfiri Petrovici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Hm... sunt În mod cert genul care filosofează, atunci când nu caută pe Google. Tu? — Eu sunt genul de căutător pe Google, atunci când nu filosofez. Noroc! — Noroc! Ciocniră. — De unde ești? Din Germania? — Nu, România. În ochii lui verzi apăru o scânteie drăcească. — România? Avionul tatălui meu a fost bombardat În Înfruntarea de la Ploiești, din ’44, zise el pe neașteptate. A fost prizonier de război În Ploiești, șase luni de zile. — Și casa tatălui meu din Ploiești a fost bombardată În același an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Dar nu vreau să merg la Paris cu un alt bărbat, să-l părăsesc acolo, să mă cuplez cu tine și să merg la Londra. E nebunie curată! Haide, iubito, ar fi atât de distractiv! zise Matthew, Încântat de aventura drăcească pe care o urzise și fericit că găsise o soluție pentru dilema lui: putea merge să-și vadă prietena, așa cum plănuise, apoi putea să-și continue aventura cu Kitty, care era mai frumoasă, mai tânără și mai interesantă. Kitty Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
parte, am strigat, și-o să vezi că are un guler de care atârnă o bijuterie stranie în formă de ochi, cu pupila ca o piatră neagră. Ura pe care am simțit-o emanând dinspre Andras m-a speriat. Era ceva drăcesc în ochii lui, și tot acel rău era focalizat spre mine. A dat să se retragă, dar regele a fost mai iute și, fără menajamente, i-a descheiat mantia, smulgându-i fibula cu care era închisă. Spre norocul meu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]