311 matches
-
acelei persoane, dar acea persoană nu-i fiul lui Jack. Cine e persoana? Întrebarea n-avea în mod evident nici un sens pentru cineva cu scaun la cap. Ăla care pune întrebările ar trebui să fie la recuperare, nu el. De unde drăcia dracului ar putea el să știe cine e persoana aia? Ar putea fi oricine. Dar ei îl întreabă întruna porcării din astea, chiar și atunci când el le atrage politicos atenția că totul e puțintel cam aiurea. Astăzi, cea care pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bine, frate? Fir-ar să fie, eram duși. Terminați. Dar nu s-a întâmplat nimic, zău acuma. Mașina n-are nici măcar o zgârietură, iar cerbul o să-și revină. Nu-și dă seama de ce vor ei să-l vadă așa supărat. Drăcia dracului, turuie întruna Duane, surescitat. Eram kaput. Era momentul să încasăm asigurările de viață. Cum dracu’ ai făcut asta? Ai virat înainte ca eu să apuc măcar să văd chestia aia. Rupp tremură. Duane și Mark încearcă să nu se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta? I-am văzut pe funcționarii ăia de la cadastru prin zonă, dând târcoale. Mie mi se pare că au pus ochii pe Homestar. Or să-mi rechiziționeze casa. —Ești sigur? De unde știi că erau de la...? — O echipă de tipi cu drăciile alea de topometre? Tipi care vin aici și pun dinamită la pește? Ideea îl străbătu pe Daniel, cu un val de emoție bolnavă. Întreprinzătorii făceau un studiu de impact asupra mediului. Începuseră adevăratele investiții. Ascultă, spuse el. Ne putem vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
peste drum de casa noastră. Regret până azi că nu l-am înregistrat, e adevărat că nu erau sculele de acum și nici nu sunt sigur că ar fi acceptat să părăsească banca de la uliță și să vorbească în fața unor drăcii cărora nu le pricepea rostul. Refac din memorie imaginea moșului cu mustățile lui cam ca ale lui Hitler, așa cumva erau. Figura lui de baci ardeleano-bănățean de pe malurile Mureșului o mai revăd întipărită prin colțuri de casă de pe vremuri sau
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și în parte. Eram atât de puțin hotărât să admit că sunt băgat până peste cap în povestea asta, încât primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă las ucis. "Sincer să fiu ― conchise el ― contez pe drăcia ta de pulbere Drae ca să dezorganizez orice grup de protecție care m-ar putea deranja. Dar mai întâi vreau să cumperi un plan al orașului, ca să găsim adresa dr. Lauren Kair. Dacă nu-i liber, atunci oricare altul, în afară de dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
control. Erau mai complicate decât se aștepta. Pe perete se înșiruia un rând de tuburi, dar nu se vedea nicăieri vreun levier de control. Obrazul lui Gosseyn se albi când înțelese despre ce este vorba. Un elevator ― distorsor. O asemenea drăcie, în mod sigur, nu-i făcută numai să urce și să coboare. Ci te expediază la oricare din cele ― numără tuburile ― douăsprezece destinații. Bombănind pentru sine, se aplecă și examină atent tuburile, în căutarea unor repere. Nu întârzie să constate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în cursul săptămânii va trimite un camion ca să-l ia. Dar, când l-am găsit era tot în ambalajul original. N-aveam de gând să-l distrug, dar când oamenii mei au încercat să-i scoată din din containerul lui, drăcia aia a explodat. Își trase din nou un scaun și se așeză greoi; gesturi pur mecanice, căci privirea lui nu-l slăbi nici o clipa pe Gosseyn. ― Iată cum se prezintă situația, amice ― reluă el, cu o voce sonoră. Îți garantez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și în parte. Eram atât de puțin hotărât să admit că sunt băgat până peste cap în povestea asta, încât primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă las ucis. "Sincer să fiu ― conchise el ― contez pe drăcia ta de pulbere Drae ca să dezorganizez orice grup de protecție care m-ar putea deranja. Dar mai întâi vreau să cumperi un plan al orașului, ca să găsim adresa dr. Lauren Kair. Dacă nu-i liber, atunci oricare altul, în afară de dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
control. Erau mai complicate decât se aștepta. Pe perete se înșiruia un rând de tuburi, dar nu se vedea nicăieri vreun levier de control. Obrazul lui Gosseyn se albi când înțelese despre ce este vorba. Un elevator ― distorsor. O asemenea drăcie, în mod sigur, nu-i făcută numai să urce și să coboare. Ci te expediază la oricare din cele ― numără tuburile ― douăsprezece destinații. Bombănind pentru sine, se aplecă și examină atent tuburile, în căutarea unor repere. Nu întârzie să constate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în cursul săptămânii va trimite un camion ca să-l ia. Dar, când l-am găsit era tot în ambalajul original. N-aveam de gând să-l distrug, dar când oamenii mei au încercat să-i scoată din din containerul lui, drăcia aia a explodat. Își trase din nou un scaun și se așeză greoi; gesturi pur mecanice, căci privirea lui nu-l slăbi nici o clipa pe Gosseyn. ― Iată cum se prezintă situația, amice ― reluă el, cu o voce sonoră. Îți garantez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fel sau altul, o să te trișăm, nu? Nu. amice, noi nu lucrăm așa. Sistemul nostru e mult mai simplu. Dacă ai zice că nu vrei să ieși cu banii la zar, ori ai încerca să atragi atenția cuiva, aș descărca drăcia asta energetică drept în inima ta. Lucrează cu o rază atât de îngustă încât nimeni n-ar observa găurica din hainele tale. Tu ai rămâne mai departe încoțopenit acolo, oftând poate un pic toropit de somn, dar pe nava asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Acum o să le ții puțină companie dumnealor. Așa se întîmplă când ești prea perspicace. ― Sânt în timpul serviciului, domnule. Mașina a rămas afară... Trebuie să plec! ― Uite care-i chestia, interveni Scarlat. Avea figura posomorâtă, colțul buzelor îi zvâcnea. Ai văzut drăcia asta de pe masă și nu mai putem să-ți dăm drumul. Ghinionul dumitale și al nostru. Probabil ești gata să-mi dai cuvântul de onoare că o să uiți toată povestea, dar eu sânt unul din capsomanii ăia care rumegă cinci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Foarte atent. ― Ce vrei să spui? ― Nu-l lăsa nici o clipă în spatele tău. ― Fii serios! ― Ascultă-mă! Scarlat îi puse mâna pe umăr: Dacă face rău pe nebunul, nu ezita! ― Adică? ― Lichidează-l. Ionescu râse încetișor. ― Asta bineînțeles după ce deschide drăcia, nu? Căruntul îl privi țintă. Dascălu mirosi țeava revolverului apoi dădu din mână spre Melania Lupu. ― Poți să stai jos. Acum aș vrea să aud un cântec. Inginerul îl bătu pe umăr. ― Hai flăcăule! N-avem timp de program artistic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ascuțită. Se interesă melodios, picată din lună: ― Ai de gând să renovezi, Florence? ― S-a stricat somiera. Acum... Ridică obosită din umeri. ― Ar trebui să contramandezi. ― Cum? N-are telefon. Dascălu behăi încîntat: ― Mai pică unul în plasă! Să vezi drăcie că nu încăpem în avion. Melania Lupu își flutură pleoapele: "Bine că și-a adus aminte de tapițer. Se vor hotărî în sfârșit s-o șteargă". Își întrerupse gândul atentă la inginer care argumenta înfierbîntat: ― Poftim! Cu ăsta ce mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scara rulantă în direcție contrarie. Înregistră absent discuția din spate, două fete cu haine de blană și cizme albe. ― Jimmy, i-am zis, mama ar vrea să vadă cum arăți... Știi ce mi-a răspuns? Vocea subțirică se sufoca: "Ei drăcie, n-am nici o fotografie mai recentă". Locotenentul surâse. Cumpără niște trandafiri de la o țigancă și o luă pe Edgar Quinet. CAPITOLUL VI CASA GROAZEI Pendula din camera lui Grigore Popa bătu de unsprezece ori. Cu capul lipit de fereastră, Doru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe neașteptate o idee năstrușnică. Păși în vârful picioarelor pe lângă zid și deschise brusc ușa de la odaia sculptorului. Doru Matei se dădu înapoi gata să-și piardă echilibrul. Duse mâna la frunte și izbucni furios: ― Ce-s bancurile astea?! Ei, drăcia dracului! ― Vă rog să mă scuzați, spuse Cristescu stăpînindu-și râsul, voiam să-mi iau țigările din palton. Credeam că nimeresc în antreu. Dar, apropo, ce făceați în spatele ușii? Sculptorul își săltă colțurile buzelor într-un rânjet. ― Băteam mătănii! ― O, perfect
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
appetit, Melania", "Stați-ar în gât Grigore!", " Sări-ți-ar un dinte, Vîlcule!" și așa mai departe. ― E un tip glumeț, vorba bătrânei... Maiorul râdea cu lacrimi: ― Pot să-mi imaginez ce-a fost când au dat cu ochii de drăcia asta. ― Hm, făcu locotenentul alb la față, eu unul știu că nu mai mănânc diseară. Grigore Popa îl primi cu o mină posomorită și azvârli ostentativ ziarul pe masă. Odaia nu fusese aerisită, mirosea vag a șoareci și cărți ude
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că Neelan cercetează cu atenție comenzile. Din privirea lui scrutătoare reieșea mai elocvent decît dacă ar fi rostit cineva în cuvinte noțiunea de "specialist". Simți la rîndul lui privirea lui Hedrock și-i spuse: ― Văd vreo două noutăți pe-aici. Drăcia asta ce e? Și arătă către sistemul de detecție. Acest dispozitiv constituia un secret al Arsenalelor, dar nu avea prea mare importanță, așa că Hedrock riscase să-l instaleze pe un avion care în cine știe ce împrejurări ar fi putut eventual să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
era maniera lui Dumnezeu de a ne cere să ne știm locul, să rămânem cu picioarele pe pământ. Să ne amintim de Icar... Henry recita în minte acest discurs de fiecare dată când se vedea prizonier într-o astfel de drăcie nenorocită. Capătase statut de ritual. Deși nu tolera superstițiile, Henry ajunsese să creadă că mica lui scuză mentală adresată Creatorului - în care își exprima regretul pentru nelegiurea săvârșită de omenire prin cucerirea aerului - îl proteja. Dacă ar uita vreodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
președintele Rick Diehl se opri să-și pună ochelarii de soare și apoi se îndreptă spre noul său Porsche Carrera SC argintiu. Își iubea mașina, pe care o cumpărase cu o săptămână înainte, pentru a sărbători divorțul său iminent ... — Ei drăcie! Nu-i venea să-și creadă ochilor. — Dar-ar dracii-n ea de treabă! Locul lui de parcare era gol. Mașina dispăruse. Ticăloasa aia! Nu știa cum o făcuse, dar era sigur că ea îi luase mașina. Probabil îl pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-și arunce pe podea și puloverul cînd Neva spune „În locul tău n-aș face asta!“ Dar robotul chelner a Înșfăcat deja pantofii și a dispărut cu ei. — Căcat! strigă Sherrill, spălătoria și serviciul de lustruire a pantofilor sînt off line. Drăcia asta nu va aduce nimic Înapoi pînă cînd nu le curăță. Bine că măcar ai rămas cu puloverul. Neva se amuză. — Îți datorăm o pereche de pantofi, spune Sherrill, supărată pe Neva. — Dar eu Îi vreau pe ai mei, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe cap. Zâmbi blând ca și cum prezența și ținuta lui erau cele mai normale lucruri cu putință. — Nu-ți face griji, Franny dragă, am trimis ziarul la tipar. Spune-mi doar un singur lucru. Cum naiba prinzi scorurile de la crichet pe drăcia asta? — Oh, tată! Fran străbătu în fugă încăperea și îngenunche la picioarele lui. Am crezut că de data asta chiar te-am pierdut. — Prostuță mică. Aș vrea să mă întorc acum, zâmbi Ralph cu îngăduință. Asta dacă nu cumva știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
strălucitor din colțul pe care-l ocupă pe blatul de lucru din bucătărie, fiind de departe cel mai fascinant și mai sofisticat obiect din Încăpere, dacă nu chiar din tot apartamentul. Dacă n-ar fi Dan, nici n-aș folosi drăcia asta, În ciuda pasiunii mele pentru cappuccino-ul tare și cremos. Eu și tehnologia nu ne-am avut niciodată prea bine. Singurul domeniu În care excelez sînt computerele, dar chiar și acolo, acum că mai toți colegii mei mai tineri Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de fapt imitații luate de la Portobello pe cîteva lire. Arunc o privire bănuitoare către cămașa Pucci. — Atunci, asta nu e Pucci? — Mai degrabă Fucci, hohotește ea. Dacă pantofii și geanta sînt veritabile, toată lumea Își va Închipui că și restul. — Ei, drăcia dracului! M-ai dat pe spate. Acum știi din ce motiv sînt un stilist atît de bun. Îmi face cu ochiul În timp ce se Întoarce să privească spre partea dreaptă a cabinei. — Parcă ziceai că nici pomeneală de bezele. Atunci, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
era În picioare, uitîndu-se lung afară și se pare că s-a albit cînd l-a observat pe Jake, dar el a reușit să se pitească fără să fie zărit de Linda. — ‘Seara, doamnă Cooper, zice portarul. Distracție frumoasă. — Hei, drăcie, Îi șoptesc lui Dan. Cum de-și amintește numele meu? — De-asta sînt plătiți. Dar te cam dă pe spate oricum, nu? — Ai dreptate, zice Jake, Încovoindu-se și Îndesîndu-se și el În spatele nostru. Și-a amintit și numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]