233 matches
-
să nu râd?! binedispus, Nu ți-au sunat a gol cuvintele pompoase de mai înainte? Nu! și-aș continua eu, m-au emoționat chiar, dar rămân la simpla negație, Din fericire, vorbește amuzat Theo, n-am putut scăpa de acel drăcușor estetic ce-și vâra peste tot coada, stropindu-mă din cap până-n picioare cu apa acidă a replicilor sale ori de câte ori o luam razna pe calea reveriei romantice, Poate acum ți se par false acele cuvinte, încerc eu marea cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a replicilor sale ori de câte ori o luam razna pe calea reveriei romantice, Poate acum ți se par false acele cuvinte, încerc eu marea cu degetul, dar atunci, Nu te-a șocat, mă întrerupe el, o oarecare expresie din întrebarea retorică a drăcușorului? mirat, eu, Nu! ce anume? Robit formelor cvasiperfecte ale naturii umane, sau cam așa ceva, Revăd fraza asta ultimă din caietul lui, Da! așa ai spus! Ei bine, habar n-am acum în ce împrejurare am scris aceste cuvinte și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fie sincer cu tine și, înainte să intri, trage adânc aer în piept. Acolo de unde vii tu nu există un loc ca ăsta. • • • Club Satan era o căsuță din chirpici acoperită cu țiglă și cu o firmă luminoasă originală: un drăcușor roșu, care împungea aerul cu un trident din penisuri erecte. Își avea propriul jandarm la ușă: un mexican scund care îi studia cu atenție pe clienții nou-veniți în timp ce mângâia trăgaciul carabinei sale, așezată pe un trepied. Avea epoleții burdușiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu care mă Întrețin, noapte și zi, În această cameră Întunecoasă de student, unde stau și câte două-trei zile nemișcat; Îmi joacă În memorie imagini disparate din care vreau să reconstitui aerul acela dens al Slatinei, Îmbibat de monștri, de drăcușorii roșii ce coborau În cohorte jucăușe, Îngroșând pâcla amurgului și câte lupte se dădeau În acele clipe, ce bătălii ale așteptării se-nghesuiau În raza ochiului meu, lacom să Înregistreze ceea ce nu se vedea decât În imaginație; niciodată, oricât m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceva din vedere: nu eu am decis ca Emmy să aibă aventuri în fiecare oraș pe care îl vizitează. Ea singură a făcut acel anunț. Desigur, dacă tu crezi că nu te descurci... Chelnerul, un tip blond, simpatic ca un drăcușor, îmbrăcat în cămașă și pantaloni scurți kaki, întrebă dacă poate să le aducă ceva. Au comandat câte o margarita și au reluat conversația ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Nu, ai dreptate, recunoscu Emmy. A fost decizia mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care abia așteaptă să-nflorească. — Bine, fie, nu chiar așa de sfioasă, recunoscu Adriana. Cât despre planul nostru, ei bine, nu avem nicio obligație. Am putea să ne întâlnim cu Toby mai târziu sau — Adriana zâmbi din nou ca un drăcușor, arătând clar care ar fi preferința ei — am putea merge la Vine să ne întânim cu tipii ăia de la Endeavor. Unul dintre ei are o casă cu piscină unde întotdeauna dă niște petreci demențiale. — Ce-aud eu? O nouă iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trebuit să plecăm. Un zâmbet seducător ar fi fost ceva mai puțin agresiv. Întotdeauna am crezut că atitudinea deloc jucăușă a Mariei față de bărbați a fost motivul pentru care nu a reușit să păstreze nici unul lângă ea. Lisa admira un drăcușor cu arc pe care-l făcusem dintr-un ambalaj de bomboană de ciocolată și o serie de pălării asortate, fiecare împăturită din prima pagină a unui ziar diferit, cu titlul la vedere. Tu știi câți bani le dau eu stiliștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
clinti. — Nu-ți face griji pentru copii. O să-i supravegheze el. E o persoană de încredere. — Sper că nu vor sparge ceva. Jocurile lor par întotdeauna violente și dacă fac vreo stricăciune, Lawrence se va văicări la nesfârșit. — Roddy e drăcușorul, el o ațâță și pe Hilary, care e un îngeraș. Amândoi sunt la fel de răi. Mortimer începu să-i mângâie ceafa. Simțea că e nervoasă. — Iubito, tremuri. Nu știu ce am. Se așeză lângă ea și ea se cuibări instinctiv la pieptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu mă mai recunosc cînd sînt așa. Ca și cum... Dar nu putea explica; niciodată nu putea. De fiecare dată i se părea un gest copilăresc. Nu o putea face pe Julia să Înțeleagă cît era de oribil să ai În tine drăcușorul ăla Înnebunitor, ofilit, care să sară și să te consume, și cît de obositor era să-l Înghesui la loc În pieptul tău după ce-și făcea numărul; cît de Înspăimîntător era să-l simți acolo, cum trăiește În interiorul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
afli că nu e om, ci muiere..." Tamara izbucni în râs și îndată se aplecă și-mi răspunse: Credeți că ajung trei ani ca să cunoști o muiere?" Dar ea nu râdea de sensul acestei întrebări, ci râdea de naivitatea micului drăcușor, care credea că pe lume nu există decât bărbați. Râse iar, cu mare poftă, își deschise poșeta, scoase un pachet de țigări și începu să fumeze. În clipa aceea roșcatul scoase un urlet: " Să bem în cinstea cumnatului nostru, dom
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dumneavoastră, când aveți de gând să învățați romînește?" răspunsese atunci Ion Micu, creând cu seninătate un moment penibil de tăcere, căci liderul nu avusese în primele clipe replică: apoi se înfuriase. "Cunosc eu acest gen de intelectuali foarte mândrii de drăcușorul mic-burghez care zace în ei și care își scoate cornițele ori de câte ori e vorba de lucruri serioase." Ion Micu îi replicase: "în orice caz văd că și dumneavoastră, gândiți prin sistemul de imagini care face parte din opiumul popoarelor: drăcușor, cornițe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de drăcușorul mic-burghez care zace în ei și care își scoate cornițele ori de câte ori e vorba de lucruri serioase." Ion Micu îi replicase: "în orice caz văd că și dumneavoastră, gândiți prin sistemul de imagini care face parte din opiumul popoarelor: drăcușor, cornițe... Or, noi, marxiștii, știm că nu există draci și nici fii de-ai lor, drăcușori..." " Dumneata ești marxist?"' îl întrerupsese liderul, ca și când ar fi fost convins că are în față un impostor. Micu surâsese candid: "Da, ca și dumneavoastră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lucruri serioase." Ion Micu îi replicase: "în orice caz văd că și dumneavoastră, gândiți prin sistemul de imagini care face parte din opiumul popoarelor: drăcușor, cornițe... Or, noi, marxiștii, știm că nu există draci și nici fii de-ai lor, drăcușori..." " Dumneata ești marxist?"' îl întrerupsese liderul, ca și când ar fi fost convins că are în față un impostor. Micu surâsese candid: "Da, ca și dumneavoastră!" Îl găsii gata îmbrăcat să ieșim, totuși, mai întîrziarăm, nu vroia să plece, se uită de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără carnet, n-cm intrat în partid să mă agăț de un carnet. Pot să am convingeri și fără el, astea nu poate să mi le ia nimeni!" -"Ia uite, a râs el de astă dată, cum își scoate cornițele drăcușorul mic-burghez!"" " Are și el o idee, zise Micu, una singură, dar fixă. Celelalte flotează, le bate vântul. Parcă îl vad că într-o zi se întoarce la tipografie, de unde a plecat și unde n-a citit nimic..." "Așa este, continuă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chestiuni de literatură și artă... Și după această amenințare, mă proteja tot el clătinând din cap cu infinită răbdare și simpatie: Nu zic să nu reflectăm la scrierile lui Lenin, dar tot Lenin spune că până nu smulgem din noi drăcușorul mic-burghez, avem puține șanse să înțelegem în mod just marile probleme ale revoluției și rolul care îi revine literaturii și artei în victoria ei. Și îmi făcu, patern și insistent, cu degetul. O clipă mă intimidă. Tirajul revistei noastre era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
explicații inutile asupra condițiilor în care era silită să apară revista lunară, în care ași fi eșuat fără să pot să spun i ce aveam de spus. Mă făcui de asemenea că n-am auzit stupida lui obsesie referitoare la drăcușorul mic-burghez și continuai: în conducerea de către partid a literaturii și artei, teză de a cărei justețe nu se îndoiește nimeni, se pune totuși chestiunea delicată a judecății de valoare, care revine criticii literare. Or, această critică se exercită de către critici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o pușcă. ― Regret. (infanteristul arătă cu capul spre coridorul întunecat de dincolo de ușa deschisă.) Hicks m-a desemnat să te supraveghez. Ea se îndreptă și-și frecă urmărui lovit. ― Foarte frumos. Dar pe viitor, anunță când mai ieși ca un drăcușor din cutie. De acord? ― Sigur. N-o să se mai întâmple. (Wierzbowski indică direcția.) Ar fi preferabil să-i prindem din urmă. ― Așa-i. Ea porni înainte prin culoar, mărind pasul pe urmele grupului lui Gorman. Locotenentul se uită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fugea după mine la demonstrații, să aduc elevii înapoi. „Germanu’“ își trăia momentele de glorie, imediat după „Revoluție“. Un amestec savant de copii de diplomați, cântăreți și profesori universitari, combinat cu puțină bere și canabis, dădea toată măreția situației. Micii drăcușori întârziau, intrau afumați la ore, cântau Nirvana pe chitări în ultima bancă (de unde, după câteva minute, se ridicau și rotocoale de fum) și jucau diferite jocuri de cărți pe genunchi. Pierdeam zilnic câte 20 de minute din oră, dând afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au îndrăgostit de mine, eu de vreo două mămici (la ședințele cu părinții), am ieșit la înghețată la Hotel București (în timpul orelor), am citit Harms și Povestea poveștilor la dirigenție (a lui Creangă, desigur, nu aia din 1001 de nopți - drăcușorii mi-au cerut-o ei, îngerește: „Haideți dom’ profesor, vă rugăm dom’ profesor, ne-ați promis, dom’ profesor!“), ne-am despărțit greu și cu lacrimi în ochi (sau, cel puțin, așa mi s-a părut). Habar n-am ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ivan Feodorovici și, pentru asta, o stima infinit de mult pe Lizaveta Prokofievna a lui. Însă principalul și permanentul ei chin era Aglaia. „E întocmai, întocmai ca mine, îmi seamănă leit, își zicea Lizaveta Prokofievna în sinea ei. E un drăcușor neascultător, ticălos! Nihilistă, nebună, rea, rea, rea! O, Doamne, cât de nefericită va fi!“ Însă, cum am mai spus, soarele răsărit părea să atenueze și să însenineze totul pentru o clipă. De aproape o lună Lizaveta Prokofievna parcă se descotorosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
maică-sa, de surori, de prințul Ș., de mine n-are rost să mai vorbim, rareori nu-și râde de mine, dar pe mine nu mă doare, știi că o iubesc, chiar îmi place că râde și cred că acest drăcușor tocmai de asta mă iubește în mod deosebit, adică ține mai mult la mine decât la ceilalți, mi se pare. Pariez că și de tine s-a umflat de râs din cine știe ce pricină. Mai înainte v-am găsit discutând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că nu înțeleg de ce), noi, totuși, te iubim, în pofida a tot și a toate, adică a toate aparențele. Dar fii de acord, dragă prietene, fii singur de acord, ce enigmă subită și ce supărare am avut când, din senin, acest drăcușor cu sânge rece (pentru că stătea în fața maică-sii arătând cel mai profund dispreț pentru toate întrebările noastre, mai ales pentru ale mele, pentru că eu, naiba să mă ia, am făcut o prostie, m-am gândit s-o fac pe severul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate întrebările noastre, mai ales pentru ale mele, pentru că eu, naiba să mă ia, am făcut o prostie, m-am gândit s-o fac pe severul, în calitatea mea de cap al familiei, și am făcut, deci, o prostie), acest drăcușor cu sânge rece ne zice deodată în răspăr că „smintita“ (așa s-a exprimat și mi se pare ciudat că rostește cuvintele tale: „parcă n-ați putut, zice, să vă dați seama până acum“), că smintita „și-a pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aici s-a înființat recent The Azazel Nuclear Test Field și, în consecință, trebuie să părăsească locul. Personajele care susțin intriga sunt niște draci nefericiți, bântuiți de insomnii. Se relatează isprăvile lui Zereier ispititorul, prietenul lui Azazel, și ale altor drăcușori încercând să lupte cu Macarie, sfântul care îi descoperă și îi alungă, îi bate, îi umilește etc. Azazel va suporta consecințele exploziei nucleare anunțate în primele pagini și își va pierde mințile. În cele din urmă hotărăște să se răzvrătească
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
actualitatea, Încât nici nu mi-am pus problema că el ar putea să jignească sau să rănească sensibilitatea cuiva. Nu Îmi alesesem subiectul chiar la Întâmplare. Dincolo de hazardul profesional care mi-a scos În cale niște documente și mărturii, dincolo de „drăcușorul” meseriei mele care mă Îmboldea să deschid câteva plicuri noi de fișe, mă motiva simpatia profundă, amestecată cu nostalgie, pe care o nutream față de subiectul meu. Mă Îndemna la lucru dorința de a aduce lumea acelor clerici de demult mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]